Revolutia … mea !

Ziua de 20 … Am intarziat la servici, dimineata … Pe vremea aceea purtam barba si de aceea nu eram “ales” sa particip la meetinguri si altele asemenea..Dadea “prost” la..”imagine”.. Dar cand se organiza asa ceva, era taraboi mare: din timp se faceau liste cu participantii, acestea erau aprobate de biroul de partid (PCR), apoi trimise la “sector”  si…in fine se pornea incolonat , fiecare institutie avand un loc anume atribuit unde sa stea. Mai mult, fiecare participant trebuia sa stie pe cine are in dreapta, stanga, spate, fata…Asa.. ar fi trebuit sa fie, asa era mereu… Dar in dimineata aceea, cand am ajuns la lucru, am aflat cu mirare ca e “meeting” si lumea a fost luata ..de-a valma! Eu, pentru ca intarziasem si alti cativa am ramas.. ne uitam la un televizor dintr-o incapere. Stiam de ce se intampla la Timisoara… dar nu credeam ca va fi ceva si in Bucuresti,,Sau poate..?” A inceput transmisia.. Aceeasi multime cu care eram obisnuiti… aceleasi scandari …aceeasi voce a lui Ceausescu… Eram scarbit !  Nimic nu se intampla ! Participantii… cu aer de caini batuti… ascultau in piciore, in timp ce in randurile din fata – oamenii de parada scandau si bateau ritmic din palme…. Apoi, un sunet, ca de explozie… si vuietul multimii speriate! Au inceput sa se miste..fugind, urland! Un coleg de langa mine: “Asta e, a inceput !” Din clipa aia am stiut toti ca ceva s-a rupt, ireversibil: frica !

Intre timp la TV se auzea : ” Tovarasi, tovarasi… ramaneti la locurile voastre ! “ Dar camera arata undeva in sus, pe deasupra multimii care fugea care incotro… Apoi, Ceausescu a reluat dupa un timp… vorbe, promisiuni..Noi, ne dadeam seama ca vorbeste cu o piata goala.. Camerele au inceput apoi sa arate..iar multimea, dar…m-am prins imediat …imaginile aratau altceva, alte figuri si pancarde… era un montaj de la… alt meeting, cel din …noiembrie ! Am lasat TV-ul si am coborat si noi in curtea intreprinderii … Ciudat, portile erau larg deschise, fara portar… Cineva ne-a spus ca… “directiunea” ne da voie sa …plecam acasa ! Imediat, mi-a venit in minte … “Inseamna ca asta era pregatit, deja, ca directorul practic ne trimitea in strada… cu voie de la…”partid” ! Cu vre-o luna doua inainte, o colega, imi vorbea, asa mai pe sest ca e unul “bun”, parca Iliescu, care o sa-i ia locul lui Ceusescu …daca acesta va “pati ceva”  ! iesind pe poarta, ca toti ceilalti, m-am grabit sa ajung acasa …Stiam ca sotia fusese la meeting si …eram ingrijorat, dar si curios sa aflu mai multe. Acasa, ea a ajuns …mai tarziu, cu vesti..incredibile !

Pe Calea Victoriei, in timpul meetingului se  facusera coloane de studenti, care scandau lozinci anti Ceausescu ! Apoi, cand multimea salariatilor a rupt-o la fuga, studentii au intrat ei in piata luindu-le locul… Deci cordoanele de militieni si securisti le-au..permis asta! Dar.. dupa aceea au inceput sa-i fugareasca si fiecare incerca sa scape..cum putea! In seara aceea am primit telefon sa ma prezint de urgenta la servici, ca trebuie sa “facem de garda”, sa pazim intreprinderea… M-am dus…La intrare… zvonuri, ca sunt masini mici cu spioni, teroristi, ca i-au impuscat pe unii, ca sa “facem baraj” pe strada, sa-i prindem… Ne-au dus pe toti in sala de sedinte a intreprinderii. Acolo unii vorbeau ca studentii s-au adunat la Piata Universitatii, ca sunt inconjurati de militie si securitate.. ca printre ei, sunt ascunsi securisti, care ii impusca, tragand prin buzunar …

Noi adunati in sala, ni s-a spus ca suntem “garzi patriotice” ni s-au dat kalsnikovurile tip GP (fara foc automat) si fara munitie… sa stam pe terasa institutiei, “de paza”. Noaptea am petrecut-o acolo… Pe la miezul noptii… am vazut departe in intuneric… un Aro de culoare inchisa (bleumarin era culoarea militiei) care a trecut, s-a oprit putin, cat sa coboare cineva, si aplecat mai departe. Dupa putin timp..am vazut o rafala de trasoare trasa de un Kalasnikov in aer, dintre serele langa care oprise masina. Ca la un semnal, de la unitatile militare din apropiere au inceput sa traga cu mitraliere grele si trasoare.. in sus , pe deasupra serelor… auzeam plici, plici, cum cadeau jos gloantele… Eram amuzat si curios: “…pai astia trag in sus, in stele !” Cel care trasese primul dinspre sere, a fost apoi luat de acelasi Aro… si dus a fost… Toata noaptea, pana spre dimineata, cei de la unitatile militare au facut taraboi cu mitralierele, ca “dubasii lui Mihai Viteazu in ceata de la Calugareni” !

Dimineata, pe la 7:30 dupa ce am iesit din garda de la intreprindere, m-am dus direct in Piata Universitatii..sa vad ce se intampla! Deja incepuse sa se adune lume …multa… si tot veneau … Pe jos, mici pete de sange, nu pricepeam ce e cu ele… Adica… pricepeam dar..nu voiam sa cred ! Intamplator si imposibil, in imbulzeala, m-am intalnit cu..tata! venise si el si chiar fara sa stim am dat unul peste celalalt ! Asa am stat impreuna apoi… Intre timp vedeam lucruri uimitoare: cordoane de militieni si militari, in fata la Inter, in spate spre Magheru …la Universitate… dar si mai ciudat, in fata grupurilor de multimi (erau mai multe) erau mereu unul, sau mai multi civili care desi scandau ca toti ceilalti “Jos Ceausescu”, Jos dictatorul” etc,  se interpuneau totusi intre militari si oameni, asa ca lumea sa nu-i …atace ! Altii din multime, puneau flori in tevile armelor soldatilor… Asta mi s-a parut cu-adevarat impresionant…  “Flower Power”.

Deja se simtea in aer … o atmosfera speciala … ca de primavara (desi era decembrie, vremea era.. calda!) Apoi, pe rand, in ordine, sirurile de militari se incolonau, se urcau in autobuze si …plecau ! “Asta nu se face fara ordin”, mi-am zis! Ultimii, cei de pe Magheru si Inter… inca mai trageau in aer rafale lungi de automat …Mie mi se parea ca… fac un “ritual” caci nici multimea nu mai fugea si nici ei nu pareau convinsi ca ar putea sa mai sperie… Multimea deja umpluse spatiul de pe la Unirii pana spre Inter si.. nu prea stia ce sa mai faca… De la o cladire de peste drum de Inter, intr-un balcon, erau “unii” care filmau – pareau straini – si de langa ei, altii faceau semn cu bratele “sa mergem, sa mergem spre cladirea CC!” Am ajuns aproape de intrare in mijlocul multimii.. Intr-un lateral se incerca sa se puna in functie o statie de amplificare , ramasa de la meeting … apoi… pe deasupra a zburat un helicopter… “Au fugit, fug !” strigau toti… Din helicopter s-au aruncat niste …hartii, “manifeste” Ceausescu le avea pregatite… Din cladirea CC in care patrunsesera unii.. se aruncau pe geam hartii, mobila, portrete… Multimea era de capul ei …Pentru prima data, nimeni nu mai conducea, nimeni nu mai spunea ce “trebuie ” si nimeni nu mai era in control … ciudata senzatie… Desi stiam ca peste noapte multi murisera  la ‘baricada” de la Universitate, totusi bucuria generala era asa de mare… ca nimeni nu se mai gandea la nimic altceva … Se canta “Ole, ole, Ceusescu nu mai e !” in acelasi timp si in contratimp…dinspre Unirii a aparut un grup bondoc scandand: “IMGB face ordine !” lumea se uiat la ei ca la niste trogloditi penibili … Nu cu teama, caci erau putini fata de oamenii din piata ci cu.. ironie ! Apoi, am plecat acasa.. eram nedormit si nemancat… Trei zile si trei nopti a fost entuziasm general! Iar eu ma duceam mereu in piata sa mai vad si sa traiesc asa ceva, incredibil si miraculos… Un “muncitor” canta si tropaia pe langa turela unui tanc: zicea” … sa vedeti ce o sa muncesc acum, ca suntem liberi!” …

Am inteles multe atunci … despre toate revolutiile si razmeritele din toate timpurile ! Am inteles cum “oamenii cu rost” s-au dus la casele lor, stand la televizor ! Am inteles ca tinerii, copiii (cei mai curiosi!) si … vagabonzii au fost tot timpul pe strazi, facand … “adevarata revolutie” ! Au fost si … din “oamenii seriosi” dar acestia, noaptea, se intorceau acasa, la … “familii”  iar de ramas, ramaneau … “ceilalti” !

Ar mai fi multe ….din zilele imediat urmatoare, dar acele evenimente le socotesc comune, cu ale multor altora …