De rerum naturae: “Cat timp am lipsit…”
Postat: august 4, 2012 Filed under: Uncategorized 38 Comments »- A fost o vacanta de 3 saptamani, mult prea scurta! 
- La munte, la tara, la mare… Acum, m-am intors ! 
- La intoarcere am gasit acasa o magazie sparta si cateva obiecte furate: o soba veche de fonta, o bucata de teava de cupru indoita, o ladita cu fieratanii diverse!
- Am auzit intamplator o parte din interviul lui Manolea: tipul e “profesionist” in toate intelesurile cuvantului! Bune si rele pentru “el” din aceasta alegere..
- bas, se fasaie intr-un final plicticos! Unde se va duce? “Oriunde”, pentru el mai inseamna putine locuri si niciunul “sigur”! :-/
- Am gasit comentariile de la ultima postare inainte de vacanta: interesante ! 
Multumesc celor care mi-au urat “vacanta placuta”: a fost…
-
Bine ai revenit printre pământeni!
Chiar “printre pamanteni” am fost, cei adevarati, care se misca greu in calea “vanturilor” de orice fel!
oare tu esti? cum de “ti-au dat drumul”?
“Cine” sa-mi “dea drumul”, si “de unde”?
pai…hotelierii si proprietarii de pensiuni,…ca asa-i in concediu.
pt soba ai facut plangere? gandesti ca dupa 21.12. poate ca nu mai e nevoie de soba?
Hotelierii si proprietarii de pensiuni… mor de foame cu mine!
George, esti un tip tare fain. Iti urmaresc blogul cam de 4 luni incoace si trebuie sa recunosc ca a devenit un punct de reper in sesiunile mele de informare online. Ai toata sustinerea mea pentru felul perseverent si obiectiv in care alegi sa imparti aceste informatii tuturor celor care au interesul sa le gaseasca.
Dincolo de acestea, propun sa ne amplificam speranta si credinta in Dumnezeu care ne asista prin milioane de fiinte minunate in aceasta perioada unica a transformarilor galactice. Pamantul este un loc prea frumos pentru a ramane prins intr-o dimensiune atat de iluzorie. Asa ca… pregatiti-va!
Multumesc pentru atentie si incredere…
Sa ne pregatim….dar tu, cum te-ai pregatit? Poate ar fi interesant de discutat…
Cam asta vroiam sa spun… Pamantul (care are un suflet al sau) va face translatia in 4D si apoi in 5D si e doar o chestiune de timp si de cine va face la randul sau acest salt. E fascinant ce se petrece in lume, mai ales cand se vede ca exista un plan destul de elaborat in privinta sustinerii ascensiunii. Deci cum urmaresc sa ma pregatesc eu? Pur si simplu sunt foarte atent la transformarile proprii: corpul, ADN-ul se transforma inconstient deja de cel putin o decada… insa semnalele pe care le emite devin tot mai clare. Sa nu uitam de prezentarea NASA cu privire la zona imensa de energie pe care deja o traversam cu toata Calea Lactee (http://content.usatoday.com/communities/sciencefair/post/2010/11/nasa-unveils-giant-gamma-ray-bubbles-cap-galaxy/1#.UB-Vw7SO3Ls). De asemenea e foarte important de monitorizat cum se transforma planul nostru emotional. Asemenea energii colosale determina o stringenta nevoie de curatenie la nivel psihic, afectiv si mental. Toate rezonantele joase (mai ales cele pastrate) fac ca acest proces sa devina unul dureros. Dar daca stim cum sa ne focalizam pe aurul care ramane nu pe eterul care corodeaza tot ce este impur, atunci vedem partea frumoasa a transformarilor.
Si ca sa inchei cu vorba altui intelept… Transformarile planetare care se petrec in 2012 sunt senzationale, insa trebuie avut in vedere ca ele reprezinta doar 25% din totalul transformarilor legate de acest an (si chiar ca sunt teribile). Restul de 75% se petrec in interiorul nostru. Deci daca consideram ca 3/4 din revolutie se petrece in interiorul fiintei umane, “there’s your movie!” – acolo trebuie sa fie focusul principal.
Numai bine!
Foarte interesant acest punct de vedere… In speranta ca discutiile libere si eventual de pe pozitii diferite nu au implicatii personale, as spune ca in ceea ce priveste cele doua sfere energetice diametral opuse si perpendiculare pe planul galactic (cf. link) nu sunt “strabatute” de Calea Lactee ci…fac parte din ea, adica sunt acolo – ca o parere proprie dintotdeauna si nu numai de cateva milioane de ani cum se afirma in videoclip. Ceva similar dar diferit ca forma sunt jeturile energetice/plasmatice/gazoase care sunt emise si de gaurile negre prin polii acestora.
Dar strabaterea de catre sistemul nostru solar a centurii fotonice si al planului axial al galaxiei care ar avea loc in mod teoretic la data de 21.12.2012 e un fapt real. Fara indoaiala, in acest plan galactic exista o concentrare de energii si materie cu totul diferita de celelalte pozitii fata de el! Sa nu uitam: de ex inelul lui Saturn are o grosime de numai…500m ! In aceasta ingusta fasie sunt ingramadite toate corpurile de sateliti care il formeaza! Mai departe, fiecare poate extrapola si specula…
Multumiri pentru coment
Bine ati revenit!!!
Multumesc…
…stiam ca esti in vacanta…cu toate astea, intram , zilnic pe blog…ha ha…asa ca -ce bine ca ai revenit!!!
De fapt…TOTI stiau, ca doar asa am spus!
Dar vezi, asa se separa apele, ceea ce pana la urma …chiar e bine! 
Cand o sa ai timp si stare… poate ne povestesti despre locurile pe care le-ai vizitat, pesteri de ex?
http://www.lovendal.net/wp52/soarele-e-un-corp-ceresc-rece-structura-oculta-a-soarelui-si-cele-12-planete-interioare/
Din pacate serverul nu imi permite sa deschid pagina respectiva! O sa incerc insa prin alte servere..
Multumesc oricum, dar daca nu e greu macar un copy/paste cu textul respectiv si postat in coment ar fi interesant…
Salutare , ma bucur sa te citesc din nou , am crezut ca esti in state ……..
Ei salutare…! Mi-a fost dor de voi si de tine …
Bine ati revenit! Sanatate va doresc. Ne-au lipsit postarile dvs.
Va multumesc…
Bine ai revenit! Cu forțe proaspete?
Am revenit… “Despachetez” !
Esti bronzat, deconcentrat si cu mai mult…fan? Cat timp ai lipsit… na joaca pe blogul tau!
Ma bucur ca esti! Bine ai revenit!
Hai pa! Mai vorbim!
Hmm..! Vreau soba aia de fonta inapoi !!!
Cu toata sinceritatea-nu inteleg. Ce-am facut?
Nu tu… dar asta e “ideea” !
Tot nu inteleg. Care este “ideea”? Soba? Vreau sa inteleggggggggggggg! Pricepi?
Nu stiu despre ce vorbesti, George. Si daca nu vrei sa-mi spui, asta e. Tu esti tu si am invatat asta. Oricum, mai vorbim.
A ierta e un verb greu de inteles. Cateodata nu-l intelegem, dar trecem peste. Buna, George. Ce mai faci?
PS. Daca nu-mi raspunzi, nu-i nimic. Sunt obisnuita cu tine.
PPS Iar e multa liniste pe blogul tau.
Poveste ( ca se poarta! )
Mergea pe drumul stiut, o ulita veche si atat de draga! Stia ca la capatul ei va gasi casuta. Casuta bunicului! Sufletul lui! Muncise atat de mult pentru ea! Si-o dorise , pentru el, pentru bunica. Nu ar fi lasat pe nimeni, oricat ar fi fost de aproape, sa se atinga de bunica. Isi aduse aminte cat de bucuroasa fusese bunica, atunci cand el a construit soba. Bunicul dusese pirostriile deoparte, in pod, si zisese ” le vom folosi la toamna, cand vom face sapun. Tu ai grija de busuioc. Atunci cand speli sa miroase casa a sarbatoare.” Numai ca bunica spala afara si nu in casa. Dar bunicul se facea ca tot timpul ca nu intelege. O iubea prea mult pe bunica! O vroia langa el… Dar mai vroia…
Si nici bunica nu lasa pe nimeni sa se apropie de bunicul! Bunica iubea viata, toate cele lumesti, dar… era geloasa! Nu ar fi vrut ca mirosul proaspat sa atraga… Nimeni pe langa bunicul… si totul pentru ea… Oare il iubea pe bunicul? Sigur ca da! Ar fi facut orice pentru asta! Cand cineva se apropia prea mult de el, inventa o poveste cu talc. Miza pe sentimentele omenesti, se folosea de ele. Tare bunica! Dura! Ea nu putea fi asa, nu putea…
Bunica fusese profesoara! In curtea casei se jucase odata o piesa de treatru. ” Cel putin, eu asa cred, isi spuse”. Fusese un succes. Bunica, atenta, speculase momentul. Se jucase tot: gelozie, incredere, credinta…Dumnezeu. Si cine a castigat? Bunica! ” Cred ca ar fi putut sa schimbe totul, dar nu a vrut. Si nici bunicul! O situatie convenabila”. In mod cert se mizase pe inocenta ei ( poate gresise), era doar un copil si nu intelesese. Nici acum nu stia exact ce a fost ( teatru sau nu!), dar viata a mers inainte. ” Era mai bine sa nu inteleg, isi spuse”. Il iubea prea mult pe bunicul, ca sa plece…
Batea vantul! O pala o zgribuli si-i incetini mersul! Isi acoperii urechile. Si apoi ochii! Ceva o chemase inapoi! Simtea ceva rau! Ceva din casuta bunicului o intrigase! Trebuia sa-i spuna bunicului ca greseste. Nu era nimic care sa-i aminteasca de trecut! Unele scrisori pe care i le trimisese nu aveau legatura cu ce credea el. Citase un fragment si din cauza situatiei din lume, facuse trimiterea exact ca in carte, fara sa se gandeasca la consecinte, fara ganduri ascunse… O duruse atunci, mai simtea si acum o unda fierbinte ca o urma de gheara. “Nu o sa inceteze niciodata? Bunicul nu stie sa inteleaga iubirea! E atat de aproape de cele lumesti…” Poate gresea, poate nu. Nu mai era durere, era liniste si dorinta. O dorinta imensa de a cunoaste, de a vorbi, de a intelege tainele vietii, misterul ei… de a fi, de a trai! asta fusese tot timpul. Oamenii nu intelegeau. Cautau legaturi, conspiratii. Vroia sa discute pe ceea ce ei spuneau si nu pe ceea ce ar fi putut sa se ascunda sub vorbe! Asa cum putea ea sa inteleaga. Iluzii….
Nu intelegea… Pur si simplu nu intelegea… Si stia ca bunicul nu-i va explica! Cunostea atat de multe! Ar fi vrut sa vorbeasca cu el la infinit, despre orice… Era ciudat bunicul! De-aia il iubea atat de mult! In inima ei pusese multa pasiune! Isi uitase gandurile! Traia! ” Sa fie doar obisnuinta?” Nu putea fi de acord cu el. Trebuia sa inteleaga! “Nimic nu are legatura cu nimic! Oamenii interactioneaza! Simplu! Din instinct…” Bunica veghea…
Ii era clar ce avea de facut! Dupa ce-i va spune toate acestea, va sta departe o perioada, sa se linisteasca apele. Ce ciudat, bunicul spunea ” poti opri o apa curgatoare?” Ii raspunsese in gand ” O, da! Daca-i faci baraj! Oamenii fac asta tot timpul!” Ii va spune ” te iubesc bunicule! Dar nu o lua razna!” Se gandi ” O fi bunicul sau iubirea mea, eterna mea iubire?” Era mai bine sa nu-si raspunda! Ar fi durut-o din nou! Stia ca n-o sa-l poata atinge niciodata! Si stia sigur ca se va intoarce! Altfel!
…
Cum uitase… demult, intr-o seara a scris versuri. Pentru el!
As da din mine infinitul
Sa umple abisul
Lumii tale.
Si te-as tine legat de sufletul
Infinitului meu,
Ca o frunza ruginita
Ce nu vrea sa cada
Cand a sosit timpul
Pieirii!
Te-as lua din roua
Si te-as depune pe ochi,
Sa vad doar prin tine!
Te-as lua din flori
Sa-mi fac coroana pe frunte,
Sa gandesc doar prin tine!
Si-apoi te-as risipi ploaie
Peste cerul inimii mele, sa simt doar prin tine…
Copilarii? Lumea poate va intelege ca asa e ea! Obosise un pic! Isi potrivi pasii si merse inainte…
Oh, Eliza… Poate se va gasi cineva si pentru tine, care sa-ti adune laolalta randurile risipite prin haurile netului, pentru o lucrare nemuritoare! Una din soacrele mele (D-zeu s-o ierte!) ne incanta cu povestea Genovevei de Brabant aproape cu aceeasi insufletire ca si tine! Sa ne mai scrii, din cand in cand…
Oh, George…Daca cineva nu are altceva mai bun de facut decat sa-mi adune randurile, pe care, daca le-am risipit, inseamna ca asa am dorit, nu are decat sa o faca! Lucrare nemuritoare?
Sunt doar trairi! Am gresit? Asta e. Accept. Aici am cochetat putin cu literatura… Te-a deranjat? Soacra ta ( tot respectul) v-a incantat si cu Alba ca Zapada si Othello? Asa ar fi fost normal! 
Dar, de citit, asta da, am sa o fac! Placerea mea! 
Asteptam un raspuns, l-am primit. De fapt, mai multe. Multumesc! Nu stiu daca o sa va mai scriu, nu-mi programez viitorul, il las sa curga. Probabil ca nu, posibil sa da. Inclin sa cred ca nu. Nu va fi o pierdere pentru voi!
In rest, toate cele bune…
Alba ca Zapada, Othelo? Nici vorba, dar ar fi fost nevoie? Macbeth, cred ca i s-ar fi potrivit (sau macar pasaje de acolo, cel cu “oala care fierbe”?), daca ar fi aflat vreodata de capodopera! Apropo, mai tii minte “profetia” si “finalul” piesei…?
PS n-am citit piesa, am citit despre ea, stiu finalul dar nu si profetia. Da in “oala aia care fierbe” sunt si bule care ies la suprafata?
Sau doar o gluma…