30.12.2012 Flash comment! Materiale publicate de dumneavoastra :-)


29 comentarii on “30.12.2012 Flash comment! Materiale publicate de dumneavoastra :-)”

  1. Mircea spune:

    Doua prietene fidele: boala si suferinta

    Puterile Ceresti ne-au inzestrat cu ingeri pazitori, atat in dimensiunile interioare ale Fiintei cat si in cele exterioare. Rolul lor este de a veghea ca libertatea noastra sa nu prejudicieze libertatiile celorlalti,iar in plan personal sa atraga atentia atunci cand biosul este agresat. Astfel, boala, suferinta nu sunt doar efectele unor optiuni eronate, ci niste bune prietene care ne avertizeaza atunci cand ne indepartam de Cale.

    Este cel putin neinteligent sa te lupti cu boala sau cu suferinta, cand ele sunt reprezentarile unor entitati spirituale care ne arata greselile si se retrag atunci cand se redobandeste Armonia. Nu te poti razboi cu prietenii, decat daca te afli in confuzie.

    Nu exista boala, ci doar bolnavi, cum nu exista suferita, ci doar indivizi iesiti din Fericire. Rugaciunea, meditatia, contemplarea si mai ales contactul uman ne pot furniza raspunsurile necesare reintegrarii in Lege. Suntem integrati in Marea Fiinta, nu inteleg de ce ne mai obosim sa localizam in afara noastra Raiul, Iadul…

    Intentiile si scopurile ne definesc! Suntem creatorii zilelor noastre de azi si de maine. Sa le multumim stramosilor pentru cele de ieri si alaltaieri si sq speram, ca urmasii nostri vor avea motiv sa ne multumeasca pentru azi…

  2. marylena spune:

    September 14, 2011
    ŞTIRILE PE CARE NU LE ŞTII
    Preşedintele Boliviei, Evo Morales, comentând relaţiile tensionate dintre SUA şi America Latină a declarat la 28 iulie 2011că “Axa Răului este sporită mereu de capitalismul imperialist cu noi state care îndrăznesc să abandoneze calea capitalistă. Acum aproape toate ţările din America de Sud s-au trezit incluse de Occident în acea Axă a Răului pe care tot capitaliştii au inventat-o.”

    El a mai declarat: “Noi toţi ne dorim să fim prieteni cu SUA şi să avem legături strânse cu poporul american şi cu Occidentul, pentru că nu putem trăi izolaţi şi până la urmă suntem cu toţii fraţi pe acest pământ. Dar atunci când ni se vorbeşte de pe poziţii de forţă ne vedem nevoiţi să respingem un astfel de ton”.

    ***

    Mahmoud Ahmadinejad, preşedintele Republicii Iran (Iran în limba persană înseamnă Câmpia de Aur) a susţinut pe 2 iulie 2011 un discurs interesant la Teheran cu ocazia vizitei pe care a făcut-o la un centru ştiinţific iranian de cultivare a celulelor stem. El a spus: “Lumea întreagă ar putea fi o câmpie de aur pe care oamenii să uite de rivalităţile şi adversităţile reciproce. Noi toţi trebuie să ştim că numai setea de bogăţie a bogaţilor lumii este cea care împinge popoarele să se urască şi să lupte unele cu altele.

    Dar Dumnezeu gestionează Universul! Ar trebui să vedem că în întreaga lume oamenii cred într-un singur Dumnezeu şi că religia monoteistă a devenit predominantă pe Pământ, oamenii întregii lumi acceptă că Justiţia şi legile trebuie respectate şi toţi acceptăm că lumina cunoaşterii trebuie să alunge întunericul. Şi acesta este viitorul. Vedem deja că oamenii de ştiinţă au preluat în locul militarilor steagul Credinţei şi-l duc mai departe prin puterea divină a ştiinţei. Dar ştiinţa fără umanism nu înseamnă nimic. De la crearea lumii, cel mai mare dezastru care a atins omenirea a fost acela al fanatismului şi ideea că Profetul poate să-ţi ofere orice fără ca tu să faci nimic.”

    În întreaga lume iau o amploare din ce în ce mai mare mişcările de protest ale maselor contra discrepanţei dintre bogaţi şi săraci. Din ce în ce mai mulţi oameni devin conştienţi că un sistem bazat pe inegalitate, minciună şi furt este nociv pentru viitorul planetei.

    ***

    Militanţi israelieni care au participat la marile mişcări de masă care au avut loc recent în Tel Aviv au declarat unor posturi tv: “Ducem o viaţă de lipsuri şi alţii se scaldă în bogăţii de vis fără să facă nimic. Toată lumea ştie că bogaţii nu plătesc nici un fel de impozite. Iar noi murim de foame şi ţinem statul cu impozitele pe care le plătim şi cu munca noastră de muncitori! Asta facem! Muncitorii şi agricultorii sunt eroii Israelului! Despre bogătani auzim doar cu câte milioane şi cu câte vile le-au crescut averile peste noapte! De unde apar milioanele şi palatele astea? Le pică din cer?

    Cum de are un bancher o leafă de zece mii de ori mai mare ca mine? Ce muncă face un astfel de om? De unde au apărut jigodiile astea care nu se mai satură de bani şi de averi în timp ce noi murim de foame? Niciodată nu a mai fost în Israel o astfel de destrăbălare a îmbogăţiţilor! Exista o decenţă acum 10-15 ani. Un bogat, oricât de bogat nu câştiga decât dublul sau triplul salariului meu.Acum devine miliardar peste noapte! Cum? Nimeni nu ştie! Ce taxe şi impozite plăteşte unul ca ăsta? Nici asta nu se ştie! De fapt se ştie prea bine: nu plăteşte nimic! Tot ce plăteşte recuperează iar de la stat prin diferite şmecherii.Noi, cei săraci ducem statul în spinare! Dar nu mai putem nici noi să-l ducem! ”

    ***

    Preşedinte SUA, Obama, este pe punctul de a impune impozit progresiv pe averile celor bogaţi la recenta discuţie privind ridicarea plafonului de îndatorare al SUA. Cer acest lucru chiar bogaţii din SUA. Spre deosebire de clasa bogată din Europa, lipsită de orice conştiinţă de solidaritate cu restul naţiunilor, clasa bogată din SUA are o profundă conştiinţă solidară cu naţiunea. Miliardari precum Buffet fac regulat donaţii statului american şi săracilor. Concepţia miliardarilor americni este că „Banii aparţin celor din popor şi trebuie să se întoarcă la popor” (miliardarul Bill Gates)

    În Europa clasa bogată s-a transformat într-o haită de lupincare jefuiesc bugetele de stat.

    Tocmai de aceea aversiunea faţă de îmbogăţirea frauduloasă, penală creşte vertiginos în întreaga Europă, nu atât pentru că oamenii i-ar urî pe cei bogaţi ci pentru că îmbogăţirea frauduloasă distruge meritocraţia. Cei merituoşi din rândurile claselor de jos nu mai pot accede la vârful scării sociale şi societatea se sufocă. O astfel de situaţie nu a cunoscut omenirea în nici una din epocile istorice prin care a trecut. În antichitate, în feudalism, în capitalism chiar, au existat oameni săraci care au ajuns să aibă bogăţie şi putere, precum şi oameni bogaţi care ajungeau săraci. Schimbul interclase era intens şi benefic. Azi acest schimb a încetat. Pe scena lumii se perindă de un sfert de secol aceiaşi bogaţi şi aceiaşi săraci.”Sângele” nu mai circulă în sistemul social care în acest fel “cangrenează”. În următorii ani vom putea vedea probabil mişcări uriaşe de stradă sau chiar schimbări sociale pe care unii nu le aşteaptă decât către mijlocul acestui secol.

    ***

    Ca urmare a măsurilor fiscale împovărătoare pe care UE le-a impus, în Grecia a izbucnit cel mai mare fenomen de delaţiune în masă. Individual sau în grupuri cetăţenii telefonează la Garda Financiară şi le dezvăluie ofiţerilor inspectori pe unde îşi ţin bogaţii averile ascunse şi cum evită ei să plătească impozite. Numărul delatorilor s-a apropiat de 200000 şi creşte mereu. Înspăimântaţi, bogaţii evazionişti încearcă disperaţi să treacă neobservaţi îmbrăcând haine sărăcăcioase sau mergând cu taxiul, dar ei sunt reperaţi rapid de oamenii simpli care spun: “-Ne-am săturat de aceşti infractori care se îmbogăţesc din furturi şi hoţii. Nu plăteşte nici unul dintre ei nici un fel de impozit la stat şi au format o clasă mafiotă. Jos cu ei!”

    Vladimir ALEXIAN

  3. marylena spune:

    September 02, 2011
    AUTOGENOCIDUL
    “Nu noi, cei mulţi şi săraci suntem duşmanii capitalismului ci voi, cei puţini şi bogaţi. Nu noi am făcut din capitalism un iad şi o închisoare ci voi. În spatele tuturor eforturilor voastre nu există decât o singură idee: să ne reduceţi numeric. Şi nu aveţi decât două căi s-o faceţi: ori să ne exterminaţi frumos, prin metode curate, sub pretextul unor noi legi sau al unor noi reorganizări administrative, ori să puneţi guvernele să ne lipsească de asistenţa sanitară, să ne împingă în lipsuri şi neagră mizerie ca în Salvador sau Beirut. Voi ştiţi bine că dacă noi cei săraci vom fi prea mulţi atunci nu veţi mai dicta voi pe planetă. Şi atunci va trebui să readuceţi la putere nazismul.”

    THOMAS FERGUSON

    SĂRĂCIA ESTE O ARMĂ DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

    de Mircea VEMEŞANU

    În citatul de mai sus Thomas Ferguson are dreptate cu o singură excepţie. Aceea că dacă bogaţii vor pierde puterea nu nazismul va veni la conducerea planetei ci comunismul. Deocamdată în lume a apărut ceva cu mult mai înspăimântător decât genocidul. A apărut autogenocidul.

    Autogenocidul este sinuciderea sistematică şi în masă a cetăţenilor unei naţiuni. Pentru a-şi pune capăt zilelor, aceştia recurg la o gamă largă de metode şi instrumente:televizorul, supermarchetul, lipsa de solidaritate socială şi laşitatea, lenea, analfabetismul şi consumismul.

    Televizorul produce pe bandă analfabeţi care nu au citit în viaţa lor nici măcar o singură carte dar care sunt furajaţi cu programe tv care îi imbecilizează, hipermarchetul produce bolnavi de cancer (vânzându-le alimente cancerigene), autorităţile orientate exclusiv către cetăţean produc moartea prematură a acestuia prin uzaj psihic şi uzură de stress. Beneficiarii direcţi ai urmărilor acestui autogenocid sunt clasele bogate sau deţinătorii Puterii. Sistemele de protecţie socială în exces produc puturoşi care parazitează şi care se autodistrug în acest fel mai întâi din punct de vedere mental, social şi profesional şi apoi din punct de vedere fizic, acceptând să devină gunoi social.

    Toate aceste aspecte se cunosc deja. Specialişti precum americanca Martha Rose Crow şi alţii s-au aplecat cu interes asupra fenomenului şi l-au studiat.

    Aşa cum sinucigaşul nu poate fi convins să renunţe la planurile lui, populaţiile autogenocide nu pot fi oprite din drumul către moarte. Chiar dacă aduni o sută de familii amatoare de mici şi carne friptă pe grătar şi le vei arăta la microscop milioanele de granule de funingine şi de dioxină cancerigenă pe care fripturile lor le conţin, acest lucru nu va impresiona pe nimeni. Pentru că înaintea ta în creierele respective a lucrat televizorul care le-a arătat că secretul fericirii şi al bucuriei pe pământ şi culmea distracţiei constau în a mânca mici şi fleică fripte pe grătar, la iarbă verde până îţi explodează ficatul.

    În acest fel acţiunea de autogenocid nu are autori care să fie traşi la răspundere ori să fie duşi în faţa vreunui tribunal. Ea este perfect ţinută sub control de autorităţi care chiar atrag atenţia care sunt alimentele din supermarket care ucid. Şi le înseamnă cu o bulină roşie. Dar de scos de pe rafturi nu le scot: dacă tu vrei să mori, nimeni nu este împotrivă, mănâncă-le şi mori! Iar puturosul chiar preferă să mănânce totul de-a gata în loc să munceaască să-şi facă mâncare gătită. Ştie ce pericol îl aşteaptă, dar preferă să se sinucidă.

    Pe de altă parte desfiinţarea spitalelor, tăierea compensaţiilor la medicamente, împingerea pensionarilor şi a salariaţilor în mizerie şi moarte prin tăierea pensiilor şi a salariiilor şi creşterea preţurilor în paralel, sunt o eficientă armă de distrugere în masă. Toate acele acţiuni sunt justificate convingător de maşina socială de propagandă a Puterii prin crize mondiale, dezastre financiare etc. Maşina de propagandă nu uită totodată să promită nişte iluzorii reveniri sau recuperări: “Staţi liniştiţi, la anul veţi recupera banii pierduţi, peste doi ani ieşim din criză, luna viitoare vă va fi mai bine” etc.

    Promisiunea unei vieţi mai bune făcută sub forma “rabdă azi că mâine îţi va fi mai bine” stă la baza tuturor religiilor lumii şi inginerii maşinii sociale n-au făcut nimic altceva decât să împrumute metoda din religie. Iar oamenii vor păşi liniştiţi în moarte fără să se opună

    Aşa se face că deşi genocidul există şi se vede de departe cu ochiul liber, el este negat atât de autorităţi cât şi de cei care se sinucid. Deci nu există vinovaţi.

    Nici un autogenocid modern nu se comite fără susţinerea puternică a mass-media. Toate reclamele la alimentele care practic aduc moartea sunt vehicluate de mass-media. Toate avertismentele alimentare gen cod roşu, galben, portocaliu, toate crimele şi scandalurile sunt vehiculate tot de mass-media şi au menirea de a accentua şocul de stress al privitorului. La fel anunţurile alarmante privitoare la o eventuală foamete, lipsă de medicamente, scumpiri etc. Toate acestea ucid “liniştit”. Ştirista cu ochii holbaţi care apare pe ecranul televizorului ţipând că o persoană a murit la poarta spitalului fiindcă nu i s-a dat ajutor nu simte de fapt nimic. Ea difuzează această ştire şi o repetă ca un automat de dimineaţa până seara nu pentru a-l averiza pe telespectator ci pentru a-l obişnui cu astfel de evenimente, în aşa fel ca el să nu mai reacţioneze sau să se revolte. Cine crede că ea simte ceva se înşeală.

    Mass-media ştie să dozeze abil informaţia şi să ascundă partea prea întunecată şi şocantă a genocidului. De exemplu puţini şi-au dat seama că imediat după cutremurul din Japonia şi dezastrul de acolo fluxul de informaţii a scăzut brusc şi apoi a fost cu totul oprit. La momentul atacării Libiei de către Franţa, toate canalele de ştiri vuiau. Imediat a doua zi au rărit-o cu ştirile, iar apoi au tăcut.

    Rămâne o singură întrebare: de ce există genocid şi autogenocid? Alex Jones dă un răspuns clar la această întrebare. El spune: clasa superbogaţilor a descoperit metoda de a trăi veşnic sau aproape veşnic cu ajutorul clonării şi al ingineriei genetice şi vrea să-şi păstreze resursele planetare numai pentru ea, eliminându-i pe cei săraci sau inutili. Mai exact, unii oameni trebuie să dispară pentru ca alţii, de exemplu Berlusconni, să trăiască 120 de ani (aşa cum a afirmat public şi recent că intenţionează) sau chiar 200 de ani. Întreaga logică a sistemului capitalist primar duce la genocid.

    Competivitatea însăşi, în esenţa ei, este o sinucidere cosmetizată. Victoriile pe care ea le oferă sunt iluzorii. Până la urmă orice gladiator moare în arenă, indiferent câte victorii ar fi obţinut înainte.

    PLANIFICATORII DE MOARTE

    de Octav SEVEREAN

    Decizia de a desfiinţa spitalele, decizia de a tăia pensiile şi salariile, decizia de a scumpi întreţinerea, alimentele, decizia de a anula compensaţiile la medicamente, toate acestea sunt decizii care în fond planifică moartea. Cine sunt planificatorii de moarte?

    În lagărul nazist de exterminare de la Auschwitz mii de prizonieri erau puşi să care, inutil, dintr-un colţ al lagărului în altul milioane de bolovani. În România anului 2010 o sută de mii de pensionari militari, unii cu vârste de peste 90 de ani, netransportabili, paralizaţi sau orbi, au fost obligaţi de o lege votată peste noapte să alerge de la un capăt la altul al ţării sub ameninţarea că vor rămâne fără pensii şi să aducă dovezi scrise care să confirme că au vechimea decrisă în cărţile de muncă. Asta după zeci de ani de la pensionare. O acţiune la fel de inutilă ca a prizonierilor care cărau bolovanii dintr-un loc în altul la Auschwitz. Mulţi dintre pensionarii militari au şi murit în urma acestor eforturi şi al inimaginabilului stress. Cine a fost în acest caz planificatorul de moarte? De ce în România nu ştim niciodată cine sunt autorii legilor aşa cum se întâmplă în SUA, unde cel ce face legea apare în faţa alegătorilor şi o explică?

    Profesorul Gregory H, Stanton de la Universitatea Yale, Centrul pentru Studii Internaţionale a publicat în 1998 cutremurătorul său studiu privitor la genocidul modern. Dar el a scăpat din vedere o problemă extrem de importantă: decizia de a ucide. Ea există. Ea este fie individuală (luată la nivelul unui singur funcţionar), fie colectivă (gen legislativ). Cine sunt autorii legilor cu incitare subliminală la genocid? Cine hotărăşte că un amărât de ţăran care a ridicat fără aprobare un coteţ de lemn în spatele casei trebuie să facă 15 ani de puşcărie bătuţi pe muchie, iar un ucigaş care a violat o fetiţă, apoi i-a tăiat gâtul cu briciul şi a aruncat-o în tomberonul de gunoi din spatele blocului trebuie să stea doar doi ani la puşcărie (dar după cinci luni este eliberat)? Dacă nu credeţi că există aşa ceva, citiţi arhivele tribunalelor! Sunt pline cu astfel de cazuri!

    Urmăriţi cu atenţie ştiriştii şi ştiristele atunci când informează despre comiterea crimei. Descreieratul care a comis fapta de a ridica viaţa cuiva nu este numit niciodată ucigaş! Dar absolut niciodată! El este, pentru televiziunea respectivă “tânărul”, “bărbatul”, “adolescentul”, “persoana”, chiar “domnul” (sau, după caz, “doamna”), dar niciodată nu este “criminalul”! Niciodată nu se rosteşte la televizor cuvântul “ucigaş”, chiar şi atunci când cel în cauză recunoaşte că exact asta este: un ucigaş odios! Cine impune această falsă şi pudibondă etică de protocol faţă de criminal ?

    Curios e că toate aceste decizii care aduc moarte, suspendarea protecţiei sociale, tăieri de pensii, de salarii etc. sunt luate de elite invocându-se înalte necesităţi ale protejării viitoarei generaţii, ale asigurării stabilităţii economiei etc. Instigatorul la genocid se erijează în salvator al statului şi al naţiunii.

    În SUA este imposibil să faci asta fără să atragi atenţia, pentru că populaţia este extrem de bine informată şi oamenii comunică între ei. În Europa oamenii sunt striviţi de izolaţionism. Ei “comunică” cu lumea exterioară numai prin intermediul televizorului şi prin scrisorile ameninţătoare primite în cutia poştală de la Poliţie, Fisc, Tribunal. Iar în România acest lucru este şi mai accentuat, procentajul analfabeţilor cu diplome şi vorbitori de engleză care nu au citit în viaţa lor o singură carte sau revistă serioase creşte mereu, de la an la an.

    Interesant este că decizia legislativă care sub pretextul salvării statului împinge masele în mizerie şi moarte este luată la nivelul de sus al ierarhiei elitelor, iar mass-media sunt întotdeauna prezente acolo, dar nu pentru a critica ci pentru a ajuta! Reporterii tremură în frig pe la porţile “palatului”, aşteaptă încordaţi rezultatele “discuţiilor parlamentare” (al căror rezultat se ştie dinainte). Iar când sunt în posesia “ştirilor” fug repede să le prezinte publicului prin intermediul micului ecran prefăcându-se că respiră agitat şi suflă greu. Urmează imediat faza a doua: critica legilor. Repede se adună la sfat comentatorii care se ciorovăiesc pe seama respectivelor ordine sau hotărâri, prefăcându-se că le combat, dar tot acest demers are menirea de a elimina din start din arenă opinia publică şi a paraliza gândirea telespectatorului care văzând că se comentează public o nedreptate care i se face rămâne blocat conform logicii: ce rost are să mai ies afară dacă la televizor se strigă în gura mare exact ce eu vreau să strig? Să mai aştept! Să mai văd ce se întâmplă…

    Dar tocmai această aşteptare îi e fatală! A doua zi sau a treia zi e prea târziu să mai acţioneze, legea s-a votat deja şi dacă se declară împotriva ei este tratat ca un rebel.

    Aceste seminarii şi emisiuni speciale de seară în care câţiva inşi (aceiaşi mereu) aşa zis analişti discută până la leşin respectiva temă sunt folosite ca instrumentele de planificatorii de moarte. Nu veţi afla niciodată din gura vreunui analist numele celui care a dat legea pe care el o critică.

    Planificatorii de moarte încurajează grijulii şi alt tip de genocid, genocidul infecţionist. În fiecare an milioane de oameni se contaminează de la partenerii de sex cu sida, t.b.c., hepatită etc. Nu veţi vedea niciodată aceste statistici şi nici vreo condamnare a vreunei persoane care a infectat-o pe alta cu astfel de boli. Pe de altă parte aceste cazuri abundă la clasele inefioare. Clasa bogată are filtre de verificare atât de severe în ceea ce priveşte aceste pericole încât pentru cei bogaţi ele nu există. Iar dacă există se vindecă. Astăzi nu mai este nici un secret că există metode moderne de tratament pentru orice boli (inclusiv cancer), dar accesul la astfel de tratamente îl au doar cei foarte bogaţi. Cei săraci pot să moară!

    Pentru că planificatorilor de moarte nu le pasă de săraci. Există un film simpatic al lui Mel Brookes, intitulat History of the World care înfăţişează viaţa în Imperiul Roman. La un moment dat senatorii Romei se iau la ceartă pe tema construcţiei de locuinţe pentru plebeii săraci din Roma şi unul dintre senatori exclamă: “Să-i ia dracu’ de săraci! Numai bătăi de cap avem de pe urma lor!”

    Şi totuşi, cu ajutorul banilor săracilor sunt stinse mereu incendiile financiare care aprind băncile.

    ASASINATUL ASCUNS

    de George ARGINT

    Unul dintre cele mai eficiente instrumente de suprimare liniştită este presa de mare tiraj şi de mare audienţă. Dacă un scriitor sau om de ştiinţă devine, din diferite motive, incomod unor anumite sfere şi cercuri, respectivul este înconjurat brusc de cea mai profundă tăcere şi băgat la izolatorul social.

    Aceasta este “răpirea mediatică” şi nu este valabilă doar pentru personalităţi culturale ci şi pentru oameni de afaceri. Ea se continuă cu “răpirea” de pe internet, adică eliminarea de pe internet a tuturor articolelor care comentează opera sau afacerile persoanei care trebuie să dispară din viaţa publică. Dacă are aşa ceva, se scoate biografia respectivului din WIKIPEDIA, celebra enciclopedie a personalităţilor postată pe internet, sub pretextul că respectiva biografie nu este întocmită corect.

    Următorul pas este asasinatul moral. Să zicem că personalitatea incomodă se numeşte Liviu Pergamut (am ales întâmplător acest nume) şi este un actor apreciat, dar extrem de incomod pentru anumite sfere. După ce a fost răpit mediatic după metodele descrise mai sus, se caută indivizi care să aibă acelaşi nume (Liviu Pergamut), să fie de aceeaşi vârstă cu cel răpit (născuţi în acelaşi an cu Liviu Pergamut, dacă se poate să aibă ca loc de naştere acelaşi judeţ) şi să fie dispuşi, contra cost, evident, să se prostitueze mediatic. Odată ce ei au fost de acord cu asta, li se postează pagină special lucrată pe internet.

    Din acest moment, se întâmplă următorul fenomen. Simpatizanţii actorului Liviu Pergamut vor căuta pe internet pe respectivul artist, dar pe internet le va apare poza zâmbitoare (dar extrem de neclară şi pusă pe plan îndepărtat) a unui bărbat cumva asemănător celui căutat, iar fanii actorului vor citi următorul text: “Salut! Sunt Liviu Pergamut şi pasiunea mea este teatrul. De curând am descoperit că sunt homosexual şi chiar mi-am găsit ca partener un student nigerian cu care fac călătorii lungi prin Suedia, Norvegia etc. Cu toate acestea sunt şi heterosexual, pentru că sunt căsătorit, dar s unt interesat de noi prieteni…” etc.

    Este imposibil să faci plângere în Justiţie sau la poliţie, pentru că persoana în cauză există, are (culmea!) acelaşi an de naştere şi acelaşi judeţ (oraş) de reşedinţă cu actorul Liviu Pergamut, chiar răspunde veselă la telefon, dar…nu e actorul Liviu Pergamut! Însă cine va mai sta să despice firul în patru? Fanii vor închide scârbiţi situl şi nu vor mai accesa niciodată numele Pergamut. Contrariaţi, prietenii actorului Liviu Pergamut vor începe să-l ocolească, rudele lui se vor dezice de el, iar familia îngrozită şi în stare de şoc nu va mai îndrăzni să deschidă calculatorul. Omul este distrus ca personalitate. Acesta este un aspect al genocidului ascuns, dar nu singurul.

    Dacă vi se întâmplă să fiţi un scriitor, pictor sau om de ştinţă, inginer, fost profesor etc. şi vi se spune pentru a doua oară de către secretara celui căruia îi solicitaţi audienţă “Ne pare rău, dl ministru (primar, director) e ocupat.Nu vă poate primi ”, nu insistaţi. Înseamnă că sunteţi pe lista de interdicţii a ministrului. Sunteţi inclus în programul Silent Siege (sau Silent Slaughter) care ucide personalităţile în tăcere. Prin izolare. Pentru că oamenii nu mor numai din lipsă de hrană ci şi din lipsă de comunicare, de afectivitate, din lipsă de prieteni etc.

    Dacă primitivul analfabet Bârlog Gheorghe (am dat un exemplu îmaginativ) care vă este vecin de scară de bloc începe să vă ameninţe brusc, să vă bată copilul şi să vă înjure atunci veţi chema, fireşte, poliţia. Însă la venirea poliţiştilor huliganul nu pare impresionat, vă scuipă în continuare, vă loveşte cu pumnii şi picioarele şi strigă la dumneavoastră: “Ai anunţat poliţia, bă, mânca-ţi-aş? Stai să vezi, inginerule, ce te bat eu de faţă cu poliţia, dumnezeii…şi paştele mă-tii de inginer! …” Şi chiar începe să te lovească în timp ce poliţiştii, martori, strigă încet la agresor, fără vlagă:

    “-Nea Gheorghiţă, hai, linişteşte-te, bre, ce Dumnezeu!…Hai, te rugăm noi, nu te mai enerva, ce naiba, ia uite, l-ai lovit iar pe domnul inginer, îi curge sânge din nas…Aoleu, acum i-ai dat cu un bolovan în cap!… Calmează-te…”

    În acest caz chiar că ai o problemă. Subomul care te înjură de faţă cu poliţia (care din prostie nu face nimic pentru a te apăra) este un asasin angajat. Te va hăitui până vei muri de stress. Îţi va scuipa nevasta de faţă cu tine, va urina în faţa copiilor tăi ori îţi va bate în uşă noaptea strigând: “-Ieşi bă afară ca să te iau la palme!”. Iar dacă totuşi vei avea nervi de fier şi vei rezista, va intra peste tine în maşină într-o seară, când te întorci acasă şi te va ucide cu cuţitul.

    Cu toate acestea ancheta îl va identifica pe cel care te-a ucis, dar nu va depista niciodată pe cel care a ordonat să fii ucis. Autorul moral al crimei va rămâne în umbră. Ucigaşul nici măcar nu este singur în crima pe care a comis-o ci o împarte cu vecinii tăi, cei care atunci când l-au văzut cum se comportă cu tine au închis de fiecare dată ferestrele apartamentului şi s-au ascuns sub pat. Crima nu va fi doar a ucigaşului Bârlog ci a întregului bloc! A întregului cartier! De aceea ea nu va revolta.

    Cât despre mass-media aceasta practică şi ea un genocid curat prin minimalizarea morţii şi a crimei sau prin transformarea acestora în spectacol. În acest fel se şterge din memoria publicului penalul şi se lasă senzaţionalul. Dar cine duce război şi împotriva cui?

    În scrisoarea de demisie, Douglas Fraser, preşedintele corporaţiei UAW a transmis: “Eu cred că astăzi în ţara noastră se duce un război de clasă. Bogaţii încearcă să îi extermine pe săraci şi chiar pe cei din clasa de mijloc şi să controleze întreaga societate.”

    Autogenocidul a ajuns în lumea de azi o politică şi o afacere. Şi nici nu este de mirare, deoarece eugenia a fost o metodă studiată de gânditori şi figuri proeminente ale istoriei precum Platon, Graham Bell, Charles Darwin sau Winston Churchill. Societatea Americană de Eugenie a funcţionat din 1920 până în 1980 când s-a transformat în Societatea pentru Studii Social Biologice. Un studiu al institutului Carnegie a identificat mai multe metode suspecte de vaccinare tinerelor fete, dar s-a ajuns la concluzia că societatea americană nu este încă pregătită încă să le cunoască. Sau poate nu este oligarhia pregătită să le facă ştiute.

    BIBLIOGRAFIE :

    -Actualite du droit – Complicite de crime de genocide

    -Martha Rose CROW -The nine stages of genocide

    -Howard ADELMAN – Theorie of genocide

  4. marylena spune:

    April 10, 2012
    NU AVEM PENSII ȘI SALARII, DAR AM PLĂTIT 80 (OPTZECI) DE MILIARDE DE EURO CA SĂ BEM APĂ CHIOARĂ ÎMBUTELIATĂ LA PET!
    Din 1990 până în prezent am plătit 80 (optzeci) de miliarde de euro pentru ca să cumpărăm din hipermarcheturi apă chioară îmbuteliată la sticlă, deși în apartamentele și în casele noastre avem destulă apă de băut care curge la robinet.
    Până în decembrie 1989, nimeni în România nu știa că apa de băut pe care noi o luam de la robinet se numește de fapt ”plată”. Noi îi ziceam ”potabilă”. Și toți beam apă de la robinet.
    După ianuarie 1989 a explodat în România consumul de apă potabilă îmbuteliată la sticlă. Primii care au dat buzna în magazine cumpărând-o și bând-o cu lăcomie au fost săracii lipiți pământului. Ulterior nebunia s-a extins la toate clasele sociale, inclusiv la oamenii de la țară. Astăzi până și ultimul cerșetor zdrențăros care zace în praful drumului, are sub nas o sticlă de plastic cu apă chioară, cumpărată din magazin.
    În general se consideră că apă de la robinet este nesănătoasă, în timp ce apa din sticla de plastic este foarte sănătoasă.
    Personal, cred că lucrurile stau exact invers și că o sticlă de apă stătută pe care a clocit-o soarele luni de zile prin curțile depozitelor și apoi a mai stat încă vreo patru săptămâni pe raftul supermarchetului înainte de a fi cumpărată și băută, este de un milion de ori mai infectă decât apa de la robinet și are de milioane de ori mai mulți germeni și microbi în ea decât apa de la robinet. Asta lăsând la o parte faptul că nu puține au fost cazurile când controalele sanitare au descoperit că mult lăudata apă plată îmbuteliată în sticle era de fapt luată direct de la…robinet!
    Cât ne costă pe noi, românii moftul cu apa ”plată” cumpărată de la magazin?
    Un calcul sumar ne arată că zilnic fiecare român bea cam doi litri de apă pe zi (care costă 2 lei, adică 0,50 euro).
    La o populație de 20 de milioane de locuitori câți are România, suma plătită pentru apa de băut se ridică la 10 milioane de euro pe zi la nivelul întregii țări. Pe un an (365 de zile) această sumă ajunge la 3,65 miliarde de euro. Atâta plătim pe an pentru ca să bem apă ”plată” din sticlă.
    Din 1990 până în prezent națiunea română a plătit 80 de miliarde de euro pentru a cumpăra apă chioară, deși, așa cum am mai spus, la robinet curge exact aceeași apă, dar pe care românul nu o mai bea.
    Chiar dacă ar fi pe jumătate din cât este ea acum, suma este cu adevărat înspăimântătoare și arată clar cum o națiune devine victimă sigură și fără nici o șansă a propriei ei prostii.
    Pe lângă asta poporul român cară de la magazine cele 15 milioane de tone de apă de care are nevoie într-un an și pierde anual cu această corvoadă circa 5 milioane de ore. Adică 200000 de zile (circa360 de ani).
    Imbecilul care a ajuns în secolul XXI, care se bucură de tot confortul civilizației și care are apă curentă acasă, evită robinetul și preferă să-și care apa de băut cu cârca de departe, așa cum făceau strămoșii lui în urmă cu două mii de ani sau așa cum fac azi triburile tuarege din pustiul Saharei sau indienii primitivi din jungla Amazonului.
    Tot acest efort și toate aceste cheltuieli sunt absolut inutile și nejustificate prin nimic. De mirare este însă altceva.
    Pentru o societate capitalistă care funcționează pe principiul randamentului, al economiei și al competivității, aceste eforturi și pierderi uriașe de timp și de zeci de miliarde de euro contrazic flagrant legile economiei capitaliste.
    Aflat în mijlocul unei crize financiare devastatoare, poporul român nu are cele 3 (trei) miliarde de euro necesare achiziționării de tehnologie cu care să extragă aurul și cuprul din zăcămintele aurifere și cuprifere care zac sub picioarele lui.
    În schimb, poporul român are 80 (optzeci) de miliarde de euro ca să-și cumpere apă de băut la sticlă de plastic, deși nu are nevoie de așa ceva.
    Un pensionar cu pensie de 600 de lei pe lună cheltuie 10% din pensia lui pentru a cumpăra cu bani ce poate lua direct de la robinet și fără nici un efort. Dacă-i spui că poate bea liniștit apă de la robinet crede că vrei să-l omori. Cum au ajuns românii în această situație? Pe de altă parte nimeni nu știe cât cheltuie instituțiile statului (inclusiv Parlamentul) cu achizițiile de apă plată din fondurile de protocol pentru diferite reuniuni oficiale, festivități, ședințe de lucru, summituri etc. Cert este că pe mese la asemenea ocazii au devenit nelipsite sticlele cu apă plată pentru ”invitați”. Probabil că se cheltuie pe apa plată în astfel de ocazii alte câteva sute de milioane de euro. Pe care nu le mai trecem la socoteală.
    Totuși, dacă așa stau lucrurile și nu mai folosește nimeni apă plată, de ce se mai fac cheltuieli uriașe cu apa de la robinet? De ce nu se suspendă apa curentă? Și la urmei urmei cu ce diferă apa de la robinet de apa din sticla de plastic?
    Am pus această întrebare unui reprezentant al Apei Nova, om școlit, inginer cu multă carte prin străinătate. Domnia sa mi-a spus: ”Spre deosebire de apa de la robinet, apa îmbuteliată oferă consumatorului condiții sporite de siguranță, îi oferă securitate alimentară și, în plus, are zero calorii.”
    Și eu, care habar nu aveam că apa are ”zero calorii”!
    Ioan HERALD

  5. marylena spune:

    April 09, 2012
    MÂNCAȚI OUĂ! OUĂLE NU CONȚIN COLESTEROL!
    Nebunia fricii de colesterol (colesterolofobia) a început prin anii 1970-1980 când marile firme farmaceutice au scos pe piață medicamente care scădeau producția de colesterolul din organism, împiedicându-l să se mai depună pe vasele de sânge.
    Totuși, medicamentele nu se vindeau. Așa că s-a trecut la manipularea maselor. Oamenilor li s-a arătat oul și li s-a spus: ”Oul conține colesterol! El e de vină că aveți colesterolul ridicat!” Așa că toată lumea s-a ferit să mai mănânce ouă. Dar oul nu conține decât 0,3% colesterol în compoziția lui. Afirmația că oul conține colesterol e o minciună și toți medicii știu asta încă din anul I de facultate.
    În ceea ce privește colesterolul, el este, într-adevăr, vinovat de îngroșarea arterelor coronariene care poate duce la infarct, dar nu ouăle și hrana sunt de vină ci ficatul. Ficatul produce colesterolul. Și face acest lucru din pricina stressului și a tensiunii de zi cu zi, din pricina grijilor, a neodihnei și din pricina supramuncii. Ritmul trepidant al vieții de zi cu zi dereglează producția de colesterol a ficatului și acesta produce colesterol mai mult. Un ficat stresat, chiar dacă nu mănânci nimic, produce într-o zi tot atâta colesterol cât există în 20 de ouă de găină. Faptul că eviți să mănânci ouă nu te ajută cu nimic.
    Ideea că trebuie să ne ferim să consumăm ouă ca să fim sănătoși este falsă. Un organism sănătos știe să ia din alimente atât colesterol cât îi trebuie. Nu trebuie să țină nici un fel de regim. Colesterolul nu prezintă pericol pentru sănătatea omului. În fiecare celulă a organismului nostru, în fiecare membrană celulară există colesterol. Organismul care nu mai primește colesterol moare.
    Este foarte adevărat, așa cum am mai spus, că bolile coronariene își au originea în colesterolul crescut din sânge, dar este falsă ideea că principala lor cauză este consumul de ouă. Dimpotrivă. Oul este cel mai curat aliment și cel mai complet. Trei ouă pe zi asigură necesarul de calorii, de aminoacizi și de proteine pentru organism. Ouăle protejează ficatul. Dacă ai voință, poți să slăbești numai urmând acest regim. Un european consumă în medie 200 de ouă de ouă pe an, în vreme ce un chinez sau un japonez consumă aproape o mie de ouă pe an. Și oricine poate vedea că etnicii chinezi și japonezi sunt în marea lor majoritate, oameni slabi.
    Ideea că trebuie să te ferești să consumi ouă este eronată și învechită. Ouăle protejează ficatul și nu conțin colesterol. Mâncați ouă!
    Marina CALIOPE

  6. marylena spune:

    October 08, 2011
    AFACEREA MARTE
    În mai puţin de trei ani, între 2008-2011, cercetătorii americani dela NASAşi-au schimbat de cinci ori declaraţiile privitoare la existenţa apei şi a vieţii pe planeta Marte. După fiecare recunoaştere privind existenţa apei şi a vieţii pe Marte a venit imediat o contradeclaraţie care a dezmințit afirmația anterioară. Opinia publică nu ştie nici acum adevărul. Şi nici nu este nevoie să-l ştie.

    COMPETIŢIA PENTRU MARTE

    În schimb ştim cu precizie că trei ţări din lume se pregătesc intens să trimită pe Planeta Roşie nave cu echipaj uman la bord. Este vorba de SUA, China şi Rusia. Se estimează că primul om va pune piciorul pe Marte în anul 2025 sau chiar mai devreme. Viitorii cosmonauţi se antrenează deja în centre speciale. Ei au vârste între 35 și 40 de ani, iar în 2025, când vor porni spre Marte vor avea în jur de 50-55 de ani. Adică exact vârsta potrivită, fiindcă pentru ei nu va mai exista întoarcere pe Pământ.

    Șeful agenției spațiale americane NASA, Charles Bolden, a declarat deja că SUA construiesc intens o nouă navă spațială propulsată cu oxigen lichid, SZK Orion, care este capabilă să transporte în spațiu și să plaseze pe orbită o masă de până la 130 tone de materiale și hrană. Probabil că vor fi făcute trei sau patru curse de acest fel. Apoi toate aceste materiale, împreună cu componente ale actualei Stații Spațiale Internaționale (ISS) care orbitează în jurul Pământului vor fi atașate navei spațiale și vor alcătui împreună cu aceasta un convoi care se va îndrepta spre Marte, având probabil la bord un echipaj alcătuit din 10 până la 18 cosmonauți. Călătoria va dura șapte luni.

    Debarcarea pe Marte (preconizată a avea loc în jurul anului 2025) nu va fi nici pe departe cu preponderenţă un eveniment ştiinţific senzaţional ci mai degrabă o afacere imobiliară care va aduce iniţiatorilor ei bani şi avantaje materiale. Columb şi Magellan în expediţiile lor tragice de descoperire a noi pământuri au fost probabil mai eroi şi mai îndrăgostiţi de ştiinţă decât vor fi primii oameni care vor pune piciorul pe Marte. Aceştia nu vor fi exploratori ci simpli afaceriști, prospectori geologici, căutători de resurse şi materii prime (inclusiv diamante și aur). Câteva picături de apă pe cizmele costumului spaţial ale primului om care va călca pe solul planetei Marte vor însemna pentru finanţatorii expediţiei profituri fabuloase de mii de miliarde. Vor însemna oraşe pe Marte şi câmpii cultivate. Planeta Marte va deveni cea mai mare afacere imobiliară din istoria civilizației umane. Perspectiva ca planetele să devină simple bunuri imobiliare și sistemul solar să fie ”parcelat” între marile puteri ale lumii va deveni realitate. Dar există apă pe Marte?

    MISTERIOASELE PETE MIŞCĂTOARE

    Analizarea fotografiilor furnizate acum doi ani de roboţii experimentali care au ajuns pe Marte a stârnit o furtună de supoziţii şi discursuri pasionante, care de care mai entuziaste.

    Imaginile trimise de roboţii NASA arătau ravine (văi) uriaşe care se formaseră datorită acumulărilor şi scurgerilor de masă lichidă de-a lungul falezelor şi al dunelor. Pe Marte existau în mod cert oceane şi fluvii la fel ca pe Pământ şi poate chiar viaţă aşa cum fusese pe planeta noastră în epoca terţiară.

    În 2008,la Congresul Internaţionalal Astronauţilor (Praga) cercetătorii Nilton Renno şi Mannish Mehta dela Universitatea Michiganau făcut o comunicare mai degrabă sinceră decât senzaţională. Ei au recunoscut că pe Marte exista apă. Sonda spaţială Phoenix debarcase pe solul marţian la 25 mai 2008 şi ajunsese la marginea uneia dintre calotele polare ale planetei.

    Studiind cu atenţie fotografiile cei doi descoperiseră la câţiva metri în urma sondei, în dreptul retrofuzeelor, “o pată de noroi” conţinând apă rezultată din topirea gheţii de sub nisipul care acoperă planeta. Temperatura ridicată a retrofuzeelor (200 de grade Celsius) topise gheaţa şi o transformase într-o pată de noroi care începea să fiarbă. Probabil că Phoenix amartizase pe un ocean îngheţat.

    Apoi lângă “pata” de noroi observată de Renno şi Mannish apăruse încă una şi cele două pete se mişcau! Tehnicienii au declarat: “Am văzut că petele de noroi care în mod normal ar fi trebuit să îngheţe după îndepărtarea sondei de locul în care ele apăruseră, nu numai că nu îngheţaseră dar începeau să crească în dimensiuni. Apoi, încetul cu încetul s-au mişcat una către alta şi s-au contopit într-o singură pată” (Science & Vie, februarie 2011)

    Aparatura de pe Phoenix înregistrase deci unirea a două mase lichide conţinând apă. Exista așadar apă lichidă la suprafaţa planetei Marte.

    Totuşi, planeta Marte este acoperită de un strat gros de praf şi nisip. Anotimpurile sunt la fel ca pe Pământ (două din ele ceva mai lungi), dar temperatura variază între -140 de grade Celsius şi +20 de grade Celsius. Deci acolo este foarte frig. Pe de altă parte presiunea atmosferică este foarte scăzută, cât 10 la sută din cea a Pământului. Conform legilor termodinamicii, în astfel de condiţii apa lichidă de la suprafaţă se evaporă, iar cea din subsol se transformă în gheaţă. Apa nu poate exista în stare lichidă în acest condiţii decât dacă este saturată cu săruri.

    Dar Nilton Renno şi Mannish Mehta au pus în evidenţă pe baza informaţiilor trimise de roboţii exploratori existenţa sărurilor de perclorat de sodiu, calciu şi magneziu. Acestea pot în condiţiile de pe Marte să transforme apa într-o saramură şi să o menţină în stare lichidă chiar la temperaturi scăzute de -70 de grade. Rămâne în acest fel în picioare posibilitatea existenţei apei pe Marte şi rămân în picioare visele de colonizare a planetei şi de exploatare a resurselor acesteia de către ţările puternice ale lumii. Există chiar opinii ale unor cercetători care susțin că pe Marte există mări și oceane.

    MĂRILE MARŢIENE

    Revista Science & Vie scrie în numărul său din februarie 2011 că pe suprafaţa lui Marte au fost observate de către sateliţii NASA şi de către telescopul Hubble “reflexe luminoase caracteristice apei lichide sărate. Cercetătorii au descoperit astfel de urme pe toată suprafaţa planetei. În interiorul craterului Richardson sau de-a lungul ecuatorului au fost observate albii întunecate, şerpuind printre dune şi prin care pare a se scurge un lichid sărat. Acestea se adună în aglomerări uriaşe care par a fi veritabile lacuri sau mări. În mod cert pe Marte există întinderi uriaşe de luciu de apă sărată a căror mărime variază în funcţie de anotimpuri. Acestea sunt primele dovezi că pe Marte există mări. De aici nu mai trebuie să facem decât un singur pas pentru a admite că în aceste mări trăiesc bacterii sau chiar organisme extremofile, fiindcă sarea nu împiedică viaţa” (Science & Vie, februarie 2011)

    Dacă există apă pe Marte atunci există posibilitatea de a se fonda colonii umane pe Marte chiar de la prima debarcare a oamenilor. Acest lucru are câteva implicaţii. În primul rând s-ar scurta la jumătate costurile unei expediţii cu echipaj uman. Nu ar mai fi nevoie ca membrii expediţiei care pleacă pe Marte să vină înapoi. Primii oameni care ar ajunge pe Planeta Roșie ar deveni automat ocupanţii planetei. Statul al cărui drapel ei îl vor înfige pe solul marţian va deveni posesorul întregii planete.

    Dealtfel misiunea Hundred Years Starship concepută de Centrul Ames al NASA pentru explorarea planetei Marte a calculat că prima expediţie pe Marte va fi foarte scumpă. Numai drumul dus pânăla Marteal unei nave cu 18 oameni la bord va dura 7 luni şi va costa până la 450 de miliarde de dolari. Iar la aceste costuri se vor adăuga sumele alocate studiului planetei până în 2022. De exemplu pentru cercetarea planetei Marte şi a Lunii SUA au alocat pentru anul 2012 suma de 58 de miliarde de dolari.

    De aceea voluntarii care vor pleca pe Marte vor trebui să ştie că ei nu se vor mai întoarce pe Pământ niciodată. Odată ajunşi pe Marte vor rămâne acolo definitiv şi vor întemeia prima colonie marţiană urmând să fie doar aprovizionaţi cu cele necesare prin sateliţi trimişi de pe Pământ la intervale regulate. În mod paradoxal, moartea lor pe Marte îi va face …nemuritori. Trupurile lor nici nu vor trebui îngropate în solul planetei ci doar expuse sub cerul liber sub cupole de sticlă fiindcă nu vor putrezi niciodată. Cimitirele marțiene vor fi mai mult ca sigur un fel de muzee în care vizitatorii vor putea privi chipurile celor morți care se vor păstra neatinse timp de milenii. Viitoarele generații vor putea în acest fel să vadă pe primul colonist al planetei nu așa cum noi vedem azi în fotografii sau tablouri chipurile marilor personalități dispărute ci în carne și oase.

    Odată plecaţi în prima lor expediție către Planeta Roșie, cosmonauții vor lua cu ei toate materialele necesare construirii unei colonii marţiene. De aceea primii exploratori ai lui Marte vor fi persoane în putere, dar având vârsta de minim 55 de ani. Creatorii unui astfel de proiect sunt Dirk Schulze-Macuch şi Paul Davies, iar proiectul lor a fost aprobat se pare de NASA.

    Expediţia pe Marte va fi în primul rând o afacere. Va fi cea mai mare afacere imobiliară din istoria civilizaţiei umane. Dovadă în acest sens stă şi faptul că la finanţarea ei participă nu doar guvernul SUA ci şi miliardari renumiţi precum Larry Page, cofondator al Google.

    CINE VA DEVENI SUPERBOGAT

    Aşa cum am scris, pe întreaga suprafaţă a planetei Marte există lacuri sărate cu o suprafaţă de câteva zeci de metri la câteva mii de metri. Mulţi cercetători sunt convinşi că astfel de lacuri sunt doar partea vizibilă a unor uriaşe mări de apă sărată care există în subsolul planetei. În mod sigur aceste mări posedă capacităţi nebănuite de a susţine o biochimie care nouă ne este deocamdată necunoscută.

    Biochimie înseamnă fundamentul vieţii. Dacă pe Marte există procese biochimice, atunci în mod sigur există floră şi faună, deci plante şi organisme animale vii. Poate ele nu există neapărat sub formele şi dimensiunile sub care cunoaştem noi viaţa pe Pământ, dar în mod sigur vor putea fi identificate.

    Trebuie să ţinem cont că o astfel de floră şi faună au supravieţuit miliarde de ani în condiţii de viaţă extrem de vitrege ale atmosferei marţiene. Odată aduse pe Pământ (unde condiţiile de viaţă sunt infinit mai bune decât cele de pe Marte) şi încrucişate cu speciile de aici, aceste plante sau organisme vor deveni de milioane de ori mai productive şi se vor transforma în mod miraculos. Vor da producţii explozive. Vor revigora şi transforma din temelii agricultura, industria şi farmaceutica. Vor curăţi atmosfera Pământului de poluanţi şi vor salva Pământul de la pericolul încălzirii globale (dacă el există cu adevărat)..

    Pe de altă parte aceste plante vor produce profit. Cei care se vor superîmbogăţi de pe urma acestor evenimente şi evoluţii ale economiei vor fi, evident, bogaţii lumii .

    Este posibil de asemenea ca pe Marte să existe depozite uriașe de aur și diamante provenind din meteoriții care cad. Meteoriții (despre care se știe că au în componența lor și diamante și metale prețioase) când cad pe Pământ se aprind și ard din cauza atmosferei. Pe Marte nu există atmosferă. Ca atare meteoriții ajung intacți pe sol cu încărcăturile lor prețioase cu tot. De-a lungul a milioane de ani ei s-au transformat în praf eliberând prețioasele lor încărcături. S-ar putea ca solul de pe Marte să fie, la mică adâncime, plin cu depozite de aur și diamante. Tăcerea NASA în legătură cu acest subiect este explicabilă. Nici un stat din lume nu ar fi atât de imprudent să dezvăluie astfel de adevăruri.

    Există printre oamenii de ştiinţă sceptici care cred că toate acestea sunt doar prezumţii şi este “cu neputinţă” ca să se întâmple aşa ceva.

    Dar în urmă cu două secole savanții Academiei Franceze au decretat că este “cu neputinţă” ca un aparat mai greu decât aerul să poată zbura. Azi avioanele transportă milioane de călători zilnic dintr-o parte în alta a planetei.

    Televizorul, radioul, transplanturile de organe, centralele atomice, debarcarea omului pe Lună, toate au fost în fazele lor de proiect, “cu neputinţă de a deveni reale”. Tot ce s-a întîmplat în ultima sută de ani în domeniul științei părea ”cu neputință de a deveni realitate”. Şi toate acestea sunt astăzi cât se poate de reale. Fac astăzi parte din viaţa noastră. Debarcarea pe Marte nu face nici ea excepție. Se apropie momentul când oamenii vor ajunge acolo. Cine va fi proprietarul planetei?

    NOI DOVEZI

    Pe de altă parte dovezile privitoare la viaţa de pe Marte se înmulţesc. În urmă cu doi ani sonda americană de explorare Phoenix a descoperit metan în atmosfera marţiană. După cum se ştie, existenţa metanului este direct legată de existenţa vieţii.

    La Congresul Planetologilordela Vienade acum doi ani, Jean Pierre Bribring dela Institutulde Astrofizică Spaţială dela Orssaya declarat că deşi condiţiile geoclimatice de pe Marte nu permit apei să stea prea mult timp în stare lichidă, este posibil totuşi ca să existe apă pe Marte sub formă de gheaţă sau sub formă de apă sărată.

    Francois Rocard dela Centrul NaţionalFrancez de Studii Spaţiale se declară la rândul său de acord cu ipoteza existenţei apei pe Marte.

    Actualele programe de cercetare şi de noi misiuni ale NASA privitoare la explorarea lui Marte sunt axate azi pe căutarea carbonului şi a vieţii fosile. Consiliul Naţional American de Cercetare care a desemnat deja planurile de cercetare a planetei Marte între 2012-2022 atrasat ca misiune principală căutarea de viaţă pe Marte.

    Atât sonda Phoenix cât şi Observatorul Keck din Hawai au depistat acumulări de metan în atmosfera marţiană, dovadă că pe Marte a existat sau există viaţă. Membrii Misiunii Phoenix au declarat: “Considerăm că planeta Marte nu numai că a fost cândva aptă să suţină viaţa, dar este aptă pentru a adăposti viaţă”.

    Centrul AMES al NASA declara în urmă cu un an: “este momentul să ne documentăm despre viaţa de pe Marte cercetând actuala viaţă de pe Marte!” (Carol Stoker, Centrul Ames).

    În acest scop NASA a pregătit pentru viitoarele misiuni de explorare ale planetei unul dintre cele mai performante laboratoare mobile spaţiale, sonda Curiosity, care va fi lansată în octombrie 2012.

    Acest robot din categoria MSL (Mars Science Laboratory) va “debarca” pe Marte în 2012 în cadrul uneia dintre cele mai spectaculoase misiuni ale NASA. El va ajunge în delta unui fost mare fluviu marţian şi va studia acolo depunerile aluvionare de acum patru miliarde de ani. După aceea va coborî pe fundul oceanului fosil în care se revărsa odată fluviul respectiv. Misiunea robotului este direct legată de descoperirea făcută anul trecut de satelitul Mars Express care folosind analizele în spectometrul Omega a descoperit acolo depuneri de argilă şi sedimente conţinând resturi ale unor organisme fosile.

    Afacerea imobiliară Marte este în plină desfășurare.

    Ion DINIŞOR

    • George Valah spune:

      Chestia asta cu „afacerea imobiliara Marte” e cea mai comica dezinformare lansata! Ca daca ar lua ‘apa de foc” , carti religioase si pusti Winchester cu ei, as crede, dar nu or sa ia! Iar faptul ca martienii locali „nu au acte” pe terenurile stramosesti de vanatoare, va fi doar in avantajul lor: o strangere de mana e mai importanta, nu? Apropo, inca se mai vand „terenuri pe Luna”? Zice-se, nici „aia de-acolo” nu vand si de-aia se merge mai departe… „sa mai lasa si ei din pret”, ca asa e in afacerile imobiliare! 😀 😀 😀

  7. marylena spune:

    April 04, 2012
    O SOCIETATE FĂRĂ BANI, MAI APROAPE DECÂT AR PUTEA SĂ-ȘI IMAGINEZE CINEVA
    Majoritatea oamenilor cred că o societate fără numerar este încă departe de noi, în viitorul îndepărtat. Din păcate, o societate fără numerar este mult mai aproape decat oamenii ar fi îndrăznit vreodată să-şi imagineze.
    Într-o mare măsură, trecerea la o societate fără numerar, se face voluntar. Astăzi, doar 7 la sută din totalul tranzacţiilor din Statele Unite sunt făcute cu bani, şi cele mai multe dintre aceste tranzacţii implică sume foarte mici de bani. Daca iti cumperi un burger sau dacă achiziţionezi ceva de la o piaţa de vechituri vei folosi în continuare bani, dar pentru orice tranzacţie de dimensiuni medii sau mari marea majoritate a oamenilor va folosi o altă formă de plată, dar nu prin intermediul banilor. Sistemul nostru financiar este într-o schimbare dramatică şi plata în numerar devine rapid un lucru de domeniul trecutului. Trăim într-o lume digitală în care guvernele naţionale şi băncile mari sunt încurajate să facă trecerea de la moneda de hârtie la moneda electronică. Dar ce ar însemna o societate fără numerar, pentru viitorul nostru? Există pericole la un astfel de sistem?
    Ajunși aici trebuie să facem o observație. Va exista societatea fără numerar, dar o societate în care să nu mai existe deloc numerar nu va putea exista decât un pic mai târziu. Așa cum am văzut mai înainte, oamenii au deocamdată nevoie de sume mici de bani pentru unele cheltuieli mărunte sau de rutină. Ar fi extrem de nepopular ca guvernele lumii să-i forțeze dintr-o dată pe toți oamenii să treacă toți la o societate completamente fără numerar. În schimb, băncile mari şi guvernele din ţările industrializate fac tot ce pot pentru a ne convinge să trecem de bunăvoie la un astfel de sistem. Când 98 sau 99 la suta din totalul tranzacţiilor se vor face fără bani, atunci restul de 1 sau 2 la suta vor renunța voluntar la folosirea banilor.
    DE CE O SOCIETATE FĂRĂ BANI?
    La ora actuală băncile și marile companii de carduri bancare nu câștigă decât foarte puțin atunci când oamenii folosesc bani la ghișeele lor. Ele ar câștiga foarte mult dacă oamenii ar folosi doar carduri și nu ar mai folosi numerar. Iată de ce băncile și companiile de carduri sunt partizanele eliminării numerarului de pe piață.
    În al doilea rând fabricarea banilor cash, imprimarea lor, transportul lor și stocarea costă foarte mult. În afară de asta, odată ieșiți pe piață banii pot fi falsificați, lucru care implică alte mari cheltuieli cu eliminarea banilor falși din sistem și cu prinderea autorilor falsurilor. Ceea ce nu întotdeauna reușește. Contrafacerea banilor va fi întotdeauna o problemă atâta timp cât va exista monedă de hârtie.
    În al treilea rând este avantajul supravegherii tranzacției. Într-o lume fără numerar guvernele vor putea supraveghea extrem de eficient fiecare tranzacție și fiecare plată, pentru că o astfel de tranzacție se va face doar prin monedă electronică. În acest fel vor dispare corupția, bancruta frauduloasă, evaziunea fiscală, precum și hoții de bani. De pe acum există tendința ca oamenii cu foarte mulți bani asupra lor să fie priviți cu suspiciune. Un individ care se plimbă având asupra lui o valiză cu bani este privit în Occident ca un criminal. Toate acestea sunt argumente pentru trecerea la o societate fără bani cash.
    SUEDIA, ȚARA FĂRĂ NUMERAR
    Suedia are toate șansele ca să devină în doi sau trei ani prima țară în care nu se mai folosesc deloc banii. Astăzi doar 3 la sută din tranzacțiile din Suedia se mai fac cu monedă. Restul de 97 la sută se fac cu monedă electronică. În Suedia până și biletele de autobuz se cumpără prin comandă electronică la telefon sau pe card, anticipat.
    În Italia au fost interzise toate tranzacțiile mari de numerar. Din decembrie 2011, premierul Mario Monti a ordonat ca orice tranzacție care depășește suma de 1300 de euro cash să fie refuzată de bănci și instituții.
    REVERSUL…MONEDEI ELECTRONICE. CUM POȚI FI JEFUIT DE CONTUL DIN BANCĂ
    Întrebarea care se pune este: ”Cât de sigură poate fi o lume fără numerar și o monedă electronică?” Răspunsul: ”Este tot atât de sigură ca și o lume cu numerar!”. Adică moneda electronică poate fi și ea furată, te poți trezi cu contul jefuit, ți se poate fura cardul de identitate sau de cont în bancă, poți rămâne fără bani oricând. Când vinzi ceva se pot face încurcături sau fraude și te poți trezi că banii pentru marfa pe care ai vândut-o nu ți-au intrat în cont.
    De aceea în întreeaga lume se lucrează febril la descoperirea de noi metode antifurt, bazate pe datele biometrice ale persoanei, pe scanarea retinei, pe amprenta vocală sau pe microcipuri biometrice implantate sub piele. Probabil peste câțiva ani cine va dori să facă plăți prin bancă va vorbi pur și simplu cu robotul băncii și acesta va executa ce i se spune, verificând doar amprenta vocii clientului.
    În SUA există de pe acum legi care obligă orice angajați să poarte insigne care conțin cipuri RFID de identificare. Elevii sunt și ei obligați să poarte la partea de sus a uniformei astfel de cipuri, iar bolnavii de alzheimer au în mod obligatoriu injectate astfel de cipuri sub piele, în partea inferioară a brațului, pentru a fi identificați atunci când se pierd prin oraș. În ultimul timp aceste cipuri biometrice de identificare s-au perfecționat foarte mult. Compania Somark le imprimă pur și simplu pe piele sub forma unor tatuaje care nu se mai șterg.
    Dar nici aceste cipuri nu sunt sigure. Un atac cibernetic masiv care poate paraliza milioane de calculatoare, ar face astfel de coduri de identificare inutile. Pe de altă parte există milioane de europeni și americani care nu vor să aibă de-a face sub nici o formă cu asemenea metode de identificare. Cum vor fi rezolvate aceste probleme aceste probleme nus e știe, dar societatea fără bani vine peste noi mai repede decât ne așteptam noi.
    Dorin DRĂGAN
    (traducere din The Economic Collapse)

  8. marylena spune:

    November 17, 2011
    AMERICANILOR LI S-A SPUS CĂ PIZZA ESTE O LEGUMĂ
    Capitalismul modern a descoperit azi două instrumente extrem de eficiente cu ajutorul cărora anihilează din start orice opoziție a populației și în același timp stoarce de bani contribuabilii. Este vorba de fanatismul sanitarist și de dictatura alimentației sănătoase.
    Cu ajutorul acestor două instrumente turma stradală este mânată de la spate în direcțiile dorite de marile trusturi și pusă să utilizeze medicamentele și hrana pe care acestea le-o oferă. Totul se desfășoară pe fondul propagandei mincinoase a protejării populației și sub deviza demagogică ”PENTRU BINELE TĂU”.
    Cât de sinceră este o astfel de deviză ne-o spune chiar Congresul american, care pe 15 noiembrie 2011 a decis că pizza este…o legumă și este foarte sănătoasă pentru hrana școlarilor.
    Nu mai este nevoie să spunem aici că în mintea a sute de milioane de americani și de europeni cuvântul ”legumă” este sinonim cu cuvântul ”sănătos”, iar confuzia celor doi termeni îi va îndemna să înfulece și mai vârtos ”legumele” pizza care erau interzise în grădinițe și școli, dar care se vor servi de acum încolo masiv în toate cantinele școlare, studențești, muncitorești etc.
    Magia prin care pizza a devenit peste noapte legumă în Congresul american nu se datorează baghetei lui Harry Potter (studentul silitor de la școala de vrăjitorie din filmul Stăpânul Inelelor) ci societăților de lobby care promovează produsele trusturilor alimentare care au interese destul de…precise în acest domeniu.
    Este de asemenea inutil să spunem că pasta de tomate care se pune pe pizza nu mai are demult nimic comun cu tradiționala roșie culeasă din grădină, fiind un produs ultraprocesat și intoxicat de produse chimice.
    Dacă este inutil să spunem multe lucruri în legătură cu evenimentul de mai sus, nu va fi inutil să spunem altceva. În noua societate capitalistă omul nu mai este stăpân pe propriul lui corp. Altcineva stabilește ce vaccinuri să facă, în ce haine să se îmbrace și ce alimente să mănânce. Mulțimea ignară de pe stradă se abandonează singură în mâinile altora satisfăcută, răsfățată și gâdilată în orgoliul ei îngust de gândul că Guvernul se interesează de binele și de securitatea ei.
    Că va plăti asta foarte scump nu știe și nici nu vrea să știe. Va fi foarte târziu când își va da seama că cineva poate avea maximum de protecție pe care și-l dorește doar între zidurile unei închisori.
    Emil STELARU

  9. marylena spune:

    August 30, 2011
    Noua Supraveghere Mondială – NOŢIUNEA DE VIAŢĂ PRIVATĂ A MURIT
    Lumea nu ştie încă prea bine la ce foloseşte puzderia de sateliţi care se lansează anual pe orbită în jurul Pământului. Uriaşele eforturi financiare şi băneşti legate de aceste acţiuni sunt percepute totuşi, instinctiv, de către oameni ca o teribilă ameninţare. Lansarea de către ruşi în anul 1957 a primului satelit, SPUTNIK, a îngrozit întreaga Americă.

    Instinctul oamenilor nu se înşală niciodată. Într-adevăr, de sus, de pe orbitele lor, sateliţii reprezintă o ameninţare pentru societate. Dar nu neapărat pe plan militar.

    De la o altitudine de o mie de kilometri deasupra pământului, un satelit poate fotografia cu o claritate uluitoare imaginea unei mingi de tenis, ca şi când obiectivul ar fi la un centimetru distanţă de ea şi poate trimite fotografia pe Pământ în mai puţin de o fracţiune de secundă.

    Spionarea vieţii private – o afacere extrem de profitabilă

    Spionarea vieţii private prin satelit nu mai reprezintă astăzi nici un impediment din punct de vedere tehnic.

    Pentru a localiza o persoană şi a o urmări nu este nevoie decât de trei sateliţi care încep căutarea respectivei persoane folosind tehnologii telemetrice de detecţie extrem de avansate.

    Nu există, practic, nici un loc pe Pământ unde cineva să se poată ascunde de „ochii” unui satelit. Mai mult, nici nu mai poate evita să fie manipulat mental prin satelit dacă nu posedă o tehnologie adecvată de protecţie, care este însă extrem de costisitoare. Practic viitoarele atentate vor fi dirijate prin satelit. Se pare că organizaţiile teroriste musulmane posedă deja o astfel de tehnică prin care atentatorii sinucigaşi se aruncă în aer pe bandă rulantă în locurile dinainte stabilite.

    Spionarea oamenilor prin tehnica spaţială a devenit în ziua de azi o afacere extrem de profitabilă. Profiturile aduse de sateliţi pe anul 1998 se ridicau la nu mai puţin de 26 de miliarde de dolari şi se apre că în 2008 depăşeau 60 de miliarde. Telefonia prin satelit, televiziunea prin satelit, sistemele GPS prin satelit (de poziţionare globală) sunt deja o realitate. Dar în spatele acestora stau tehnologiile necunoscute şi inaccesibile omului de rând al căror rol este unul de spionaj.

    Ford Rowan, reporter la NBC NEWS, autor al lucrării TEHNOSPIONAJUL, a arătat că încă de pe timpul războiului din Vietnam „America dispunea de sateliţi cu tehnică de detectare în infraroşu care, indiferent de starea vremii, cu ajutorul unor senzori speciali, puteau localiza pe sol maşinile de luptă sau dispunerea în jurul acestora a militarilor inamici.”

    Această relatare a fost identificată în 1970, iar acest an poate fi considerat începutul supravegherii oamenilor cu ajutorul tehnicii prin satelit.

    Instituţii implicate

    Prima instituţie care ar fi implicată în utilizarea tehnologiei de supraveghere prin satelit este PENTAGONUL. A doua instituţie este NASA. A treia este FEDERAŢIA RUSĂ.

    Indiferent că sunt lansaţi de la Cape Kennedy, de la Air Forse Base din California ori de la Baikonur, sateliţii nu mai pot fi încadraţi doar în două categorii: civili şi militari. Mai mult, în ultimii ani a crescut numărul sateliţilor privaţi care în general au rol de spionaj industrial şi de devansare a concurenţei. Printre corporaţiile implicate în afacerile prin satelit sunt Lockheed, General Electric, Boeing, Hughes Aircraft etc. Există peste o mie de companii care deţin sateliţi în spaţiu, lansaţi cu un scop sau altul. La categoria posesorilor de sateliţi dotaţi cu senzori capabili să detecteze de la distanţă persoane sau tehnică există opt companii, inclusiv ITM Systems Inc, Oregon, Aerospace Industries Association, American Astronautical Society, Amsat şi multe altele.

    În SUA au existat mari proteste atunci când preşedintele Reagan a propus “Iniţiativa de Apărare Strategică”, sau Star Wars, la începutul anilor 80, mult timp după criza rachetelor cubaneze din 1962 . Star Wars, sau Scutul Spaţial American Antirachetă trebuia să apere America de rachetele ruseşti, dar populaţia civilă şi oamenii de ştiinţă au criticat zgomotos acest program considerând că el aducea atingere vieţii private şi urmărea doar dezvoltarea tehnicii de supraveghere a oamenilor. Din interiorul grupului de oameni de ştiinţă care lucrau la proiectul STAR WARS au răzbătut în afară zvonuri terifiante privitoare la faptul că se puneau la punct tehnologii complexe de supraveghere individuală care erau incompatibile cu legile unui stat democratic. Protestele au fost extrem de viguroase şi au continuat mult timp. Chiar în ANUL 20010 un grup de diplomaţi şi oameni de ştiinţă americani au declarat că Scutul Spaţial American nu era făcut să apere SUA şi Europa ci să distrugă Rusia şi să spioneze viaţa privată. Un diplomat american de la ONU a spus că „STAR WAR nu a fost făcut să aducă Raiul pe pământ ci a fost făcut să aducă Iadul pe pământ”.

    Ochii de briliant

    Este dificil de spus azi câţi oameni sunt supravegheaţi prin satelit. Există scurgeri de informaţii conform cărora deja este activat un sistem numit Ochii de Briliant care poate urmări din spaţiu, cu ajutorul sateliţilor şi simultan, milioane de ţinte de pe sol pe baza emisiilor de căldură observate prin infraroşu. Organismul uman emite radiaţii infraroşii sau căldură radiantă. Aceste radiaţii sunt scanate şi digitalizate în computer care le transformă în imagini în mişcare. Imaginile sunt codificate digital şi transmise la centrele de urmărire de pe pământ.

    Dar cea mai sinistră tehnică de urmărire cu care se pare că au fost dotaţi sateliţii este tehnologia care poate influenţa comportamentul uman sau care poate analiza intenţiile persoanei urmărite. Practic, se poate ajunge la performanţa de a citi gândurile omului. Încă din 1981, cercetătorul G. Harry Stine, în cartea Confruntarea cu Spaţiul a scris că este posibil ca un sistem computerizat să înregistreze undele encefalografice şi pe baza encefalografiilor analizate computerizat să se deducă intenţiile viitoare ale unei persoane.

    În cadrul activităţii care a urmat au fost perfecţionate magnetoencefalografe cu ajutorul cărora se pot pune la punct hărţi neuronale ale creierului. Aceste performanţe au fost realizate la Vanderbilt University prin tehnici MEG.

    Citirea gândurilor

    În 1992 revista Newsweek a scris că „s-a pus la punct metodologia de a vedea creierul uman la locul lui de muncă şi prin analiza neuroscintilatorie a impulsurilor nervoase emise de celulele scoarţei cerebrale putem să descifrăm emoţiile şi gândurile unei fiinţe umane”.

    De aici până la tehnologia care poate influenţa comportamentul unei fiinţe umane nu mai este foarte mult, iar acestă tehnologie este mult mai simplă decât cea dintâi. Prin conversia sunetelor şi a cuvintelor în impulsuri neuroelectrice se realizează codificarea unui ordin verbal. Aceste impulsuri pot fi transportate ca nişte unde radio prin intermediul sateliţilor şi introduse direct în creierul ţintă. Din acest moment persoana vizată se va comporta aşa cum i se va ordona de coordonatorul său digital, nevăzut, aflat la zeci de mii de kilometri distanţă. Această tehnologie nu este o legendă, ea există. A fost inventată de Omniously care a scos în acest sens două brevete de invenţii şi pe baza ei persoanele surde din naştere pot „auzi” cuvintele cuiva.

    Dacă se recreează acest sistem tehnologic pe alte scopuri, atunci o persoană poate fi controlată total prin acest sistem, ea poate fi împinsă ca să facă acte şi gesturi pe care în mod normal nu le-ar face, poate fi împinsă să comită crime înspăimântătoare. După ce le va comite nu va putea spune nimic altceva pentru justificarea gesturilor ei decât că a auzit nişte voci care îi spuneau să ucidă. Un om manipulat în acest fel poate fi făcut să se încurce la ţinerea unui discurs, poate fi făcut să spună cuvinte vulgare într-o adunare oficială sau să facă gesturi obscene, să se dezbrace de haine etc. fără a fi conştient de ce face. Poate fi împins să ucidă şi să deschidă focul în public asupra unor persoane anonime sau publice (politicieni sau oameni de stat). Deja în lume numărul atentatelor „inexplicabile” comise asupra unor personalităţi a crescut alarmant.

    Supravegherea persoanelor prin satelit nu este imaginaţia unui scriitor excentric ci o realitate. Mii de oameni sunt supravegheaţi din spaţiu prin sateliţi. Unii cer chiar ei asta, din motive de securitate. Sistemele ca GPS sau Glonass chiar cu asta se ocupă.

    Nu mai există nici viaţă privată şi nici confidenţialitate. Nici nu se mai poate face nimic pentru a îndrepta aceste lucruri apelând la lege pentru că tehnologia şi ştiinţa evoluează mult mai repede decât legile Justiţiei şi ale Dreptului.

    Congresmanul american Anthony Weiner care a fost mult timp un redutabil glas al Opoziţiei a fost compromis definitiv şi scos din jocul politic prin publicarea unor fotografii în care se masturba în faţa calculatorului. În mod inexplicabil şi straniu el a hotărât să-şi ceară scuze public pentru acest lucru „faţă de soţie şi de familie”. Pe timpul cât şi-a cerut public astfel de „scuze” comportamentul său părea bizar şi dirijat de la distanţă. Presiunea exercitată de mass-media asupra senatorului în toată perioada aceea a fost nu doar ipocrită (pentru că toţi maturii se masturbează) dar şi extrem de suspectă.

    În trecut numai două servicii comuniste de securitate europene recurgeau la astfel de intimidări murdare. Se ştie de exemplu că Securitatea Română a lui Ceauşescu avea camere de vederi miniaturizate cu care filma pe ascuns pe proprii ofiţeri, sau pe ofiţerii de MAI şi Armată când aceştia îşi exercitau atribuţiunile de ofiţer de serviciu pe unitate. Aceştia erau filmaţi şi când intrau la toaletă tot prin aceste metode. De asemenea, atunci când un ofiţer pleca în misiune, în camera de hotel în care el se caza erau instalate camere video miniaturizate care îl filmau, iar filmele erau păstrate în scopul şantajării respectivului. Dacă în imagini apărea masturbându-se el era şantajabil pe viaţă. Putea executa chiar şi crime la comandă. Tot aşa se proceda şi cu anumite personalităţi civile. Mulţi dintre cei care au devenit „turnători la Securitate” cu acte în regulă au fost racolaţi prin aceste mijloace, dar le este jenă să recunoască lucru acesta.

    O persoană cu acces la tehnologie prin satelit poate face viaţa cuiva să devină un adevărat coşmar şi poate face din existenţa de zi cu zi a acelui om un iad. Conform revistei TIME oricine poate, dacă are bani, să aibă acces la comunicarea prin satelit şi costul imaginilor de la distanţă luate prin satelit sunt accesibile aproape oricui.

    Totodată societatea modernă cunoaşte o contradicţie care îngrunează foarte mult Justiţia în luarea de măsuri împotriva celor care folosesc sateliţii. Această contradicţie reflectă mentalitatea limitată a omului modern care, căzut în capcana propriei ideologii, se dovedeşte incapabil a ieşi din ea. De exemplu în timp ce americanii sunt revoltaţi de ideea că autorităţile îi ţin sub supraveghere prin tehnologie spaţială, ei sunt de acord ca tehnologia aceasta să fie întrebuinţată pentru a ţine sub supraveghere persoanele considerate periculoase pentru democraţia americană.

    traducere şi adaptare după „O analiză a conflictelor în societate”, de John FLEMING

  10. marylena spune:

    uite ca si noi avem reptilieni…….noi „e’ mai prosti?

    December 28, 2012
    ȘASE ROMÂNI (BA CHIAR OPT) CARE AR PUTEA FI REPTILIENI
    Nu mai este nici un fel de îndoială: oamenii-șopârlă, reptilienii despre care cercetătorul David Icke spune că s-au infiltrat printre americani, s-au infiltrat și în România. Sunt printre noi. Am identificat, în urma unor observații amănunțite, un număr de șase români (plus alți doi) care ar putea fi reptilieni. După cum se știe, reptilienii, descriși și studiați magistral de celebrul reptilianolog american David Icke, sunt ființe extraterestre care au venit pe Pământ în urmă cu multe mii de ani. Ei își pot schimba forma luând aspect omenesc, pot migra din loc în loc dintr-o zonă a planetei în altă zonă sau dintr-un partid în alt partid. Scopul reptilienilor este să instaureze propria lor dominație în lume, să fondeze o elită mondială a reptilienilor și să ne transforme în niște sclavi ai lor.
    —————————————————————————————————

    TRAIAN BĂSESCU
    Dl Traian Băsescu președintele României este unul dintre românii care se pretează foarte bine descrierilor cunoscutului expert în reptilianogie, David Icke. Din fotografia alăturată reiese cu claritate că dl Băsescu are o limbă bifurcată și otrăvită, lucru confirmat dealtfel de mulți dintre adversarii săi politici. De asemenea de foarte multe ori a fost văzut ca având ochii roșii, amănunt deloc de neglijat, însuși expertul în reptilonogie David Icke avertizând că oamenii care au ochii roșii sunt umanoizi reptilieni anunnakii din constelația Draco.
    Conform descrierilor lui David Icke care cunoaște foarte bine întreaga istorie a speciei reptiliene, un umanoid reptilian este în primul rând un ”sheeple”, adică un ins care face parte din straturile inferioare ale puterii mondiale (de obicei guvernator sau președinte al unei țări mici sau medii) și care execută orbește toate ordinele șefilor lui pe linie politică. El are de asemenea o vie conștiință a ceea ce se numește “back seat consciousness”, adică o ”conștiință a scaunului Puterii”, refuzând vehement să se lase înlăturat din funcție (chiar și în urma unui referendum) și luptând din toate puterile pentru ca să rămână mai departe în scunul Puterii.
    Trebuie să recunoaștem că dl Băsescu se potrivește întocmai tuturor acestor descrieri ale lui David Icke.
    ELENA UDREA
    Elena Udrea este, după cum știe oricine, o persoană foarte alunecoasă și cu gura în formă de V la fel ca a viperei. Impresia pe care o are oricine o vede este că în orice moment i se poate ivi printre dinți limba bifurcată care să o trădeze că este reptiliană.
    Personal aș dori s-o văd pe doamna Udrea dezbrăcată (dar numai din pură curiozitate) și să îi pipăi îndeaproape pielea fiindcă sunt sigur că aș simți sub degetele mele asprimea solzilor de reptilă. Sunt convins însă că dna Udrea nu va accepta niciodată să se dezbrace și să mă lase să încerc acest simplu experiment.
    Întrebarea este: de ce Elena Udrea și Traian Băsescu au cheltuit de la buget milioane de euro pe diferite construcții situate prin păduri sau prin munți pe care le-au numit parcuri și patinoare în timp ce românii suferă de foame și frig?
    Răspunsul îl găsim citind cărțile scriitorului american David Icke. De acolo deducem că Elena Udrea și Traian Băsescu au ridicat acele construcții care de fapt nu sunt parcuri și patinoare ci locuri în care urmează să se strângă în secret și alți reptilieni din Europa cu care să se sfătuiască departe de ochii lumii, ce taxe și impozite să mai fixeze pe umerii contribuabililor.
    DAN VOICULESCU
    Dl Dan Voiculescu seamănă de departe cel mai bine cu un om-șopârlă, dar chiar și frații lui, șopârlele extraterestre ar fugi de el considerându-l mult prea urât.
    Dan Voiculescu este o fire conspiraționistă înnăscută, trăsătură tipică oamenilor-șopârlă. Ca și Traian Băsescu are o profundă ”conștiință a scaunului Puterii” și posedă o fire sanguinară, fiind foarte câinos, hapsân și neiertător. Oricine privește fotografia alăturată își dă seama că dl Voiculescu este un reptilian care, uitând că are formă umanoidă, se trădează adoptând poziția tipică a șarpelui care se pregătește să sară și să muște victima.
    Biroul senatorial al dlui Dan Voiculescu se află pe B-dul Metalurgiei în Sectorul 4 al Capitalei și deși nu există până în momentul de față dovezi clare că el ar oficia ritualuri sângeroase de sacrificiu sau că s-ar hrăni cu copii, aproape nu există secție de Poliție în Sectorul 4 care să nu dețină o listă cu cel puțin 20 de copii care au dispărut în ultimii cinci ani pe raza sectorului, unii chiar în apropierea biroului senatorial al dlui Voiculescu (pentru a vă convinge că nu fac afirmații deplasate puteți verifica acest lucru la Poliție). După cum se știe, oamenii-șopârlă se dedau periodic la ritualuri sângeroase în care sacrifică ființe umane, în special copii.
    VASILE BLAGA
    Dl Vasile Blaga seamănă izbitor cu varanul de Komodo. Deci e un reptilian. Are mersul legănat la fel ca uriașele șopârle de care am amintit. Așa cum reiese și din fotografia alăturată obișnuiește să pândească victimele din locuri ascunse atacând scurt adversarii, viitoare victime.
    Urmărind cu atenție fizionomia lui Vasile Blaga putem trage concluzia că maxilarul inferior i se poate lăsa în jos prin dislocare față de cel superior și el poate înghiți în acest fel foarte ușor o găină friptă sau chiar un purcel fără să le mai mestece, așa cum procedează și alte reptile precum pitonul sau șarpele boa.
    Este posibil ca Dl Vasile Blaga să facă parte din acea categorie de reptilieni din care face parte și Emil Boc și pe care David Icke îi numește ”repetenți” și spune despre ei că ”they are in positions of influence who simply repeat what other people have told them”, adică sunt oameni așezați în poziții influente și repetă întocmai ceea ce șefii lor le-au spus. Tot un reptilian ”repetent” este și Florin Condurățeanu de la OTV, cel care a căzut la examenul de parlamentar neluând suficiente voturi la alegerile din decembrie.
    ADRIAN NĂSTASE
    Adrian Năstase face parte ca și Vasile Blaga din categoria oamenilor-șopârlă masivi care ocupă locuri inferioare în Frăția Babiloniană a Șopârlelor.
    Faptul că dl Năstase stă actualmente închis în Penitenciarul Rahova ar putea pare un paradox care să pună sub semnul întrebării superioritatea șopârlelor. Totuși, așa cum specifică și David Icke, datorită faptului că s-au amestecat cu oamenii, reptilienii au căpătat, inerent și trăsături umane. Cu alte cuvinte șopârlele sunt și ele oameni și mai greșesc. În astfel de cazuri superiorii lor iau probabil măsuri de le pedepsi cu detenția, ca în cazul dlui Năstase.
    Nimeni nu știe încă în ce stare se află misterioasa fermă a dlui Năstase, axată pe producția de ouă, dar se știe că reptilele se înmulțesc prin ouă.
    ION ILIESCU
    Dl Ion Iliescu este implicat în aproape toate teoriile conspirației și nu mai are nevoie de nici o prezentare. Este reptilian sută-n mie. În fotografia alăturată îl vedem făcând un gestul de atac, pregătindu-se, asemenea unei reptile să sară asupra victimei și să-i scoată ochii cu ajutorul unor gheare cornoase.
    Ion Iliescu obișnuiește să declare din când în când pe blogul personal datele la care va lipsi din biroul său de lucru de pe strada Atena din București, motivând că lipsește întrucât nu are căldură acolo la acele date. După cum știm, reptilele sunt animale cu sânge rece și nu suportă frigul. Faptul că dl Iliescu are sânge rece s-a văzut și la Revoluția din decembrie 1989.

    Emil ȚERMURE

  11. marylena spune:

    citate despre capitalism

    Legea de bază a capitalismului este „tu sau eu”, nu „tu şi eu”. -citat din Karl Liebknecht
    Fascismul este capitalism în decădere.definiţie de Lenin

    În socialism, doi şi cu doi fac patru. În capitalism, la fel. Dar ce diferenţă! aforism de Milan Todorov

    Capitalism românesc. Cei mulţi înghit în sec. Câţiva îmbuibaţi râgâie. aforism de Valeriu Butulescu

    În capitalism diferenţele sunt sociale, iar în socialism, capitale. aforism de Momcilo Mihajlovic

    Şomajul este modalitatea capitalismului de a te face să cultivi o grădină. definiţie de Orson Scott Card
    S-a văzut, socialismul nu poate fi construit decât în capitalism. aforism de Victor Martin

    Cei mai mari comunişti au devenit cei mai mari capitalişti, demonstrând şi în practică faptul că ideologia lor este cea mai bună. aforism de Momcilo Mihajlovic

    Comunismul şi-a înjosit oamenii de valoare; capitalismul, doar valoarea! aforism de Octav Bibere

    Democraţie pentru o minoritate infimă, democraţie pentru cei bogaţi, – iată democratismul societăţii capitaliste. Lenin în Statul şi revoluţia

    Fascismul este capitalism plus omor. definiţie de Upton Sinclair

    Capitalismul i-a supravieţuit comunismului. Nu-i mai rămâne decât să se autodevoreze. citat din Charles Bukowski

    Dacă nu ne-am putut face capitalişti, ne-am făcut anticomunişti. aforism de Victor Martin

    Cât timp trăiesc în sistemul capitalist, mă aştept ca viaţa să-mi fie influenţată de oamenii cu bani. citat din William Faulkner (octombrie 1924)

    Capitalismul aduce prosperitate şi… alienare. aforism de Vasile Ghica

    Chicago este produsul capitalismului modern şi, ca şi alte mari centre comerciale, nu este potrivit pentru traiul omului. definitie de Eugene Debs

    Mafia este cel mai bun exemplu de capitalism pe care îl avem citat din Marlon Brando

    Comuniştii erau blazaţi în economie, capitaliştii – în cultură. aforism de Vasile Ghica

    Am reuşit să trec cu bine peste trei feluri de inegalităţi sociale; capitalistă, comunistă si actuala Vasile Gavrilescu in Parabole 2008

    Răul inerent al capitalismului este împărţirea neechitabilă a bogăţiilor. Bunul inerent al socialismului este împărţirea echitabilă a sărăciei – citat din Winston Churchill

    Capitalismul este exploatarea omului de către om. Sindicalismul este contrariul – citat din Coluche

    Se vorbeşte despre eşecul socialismului, dar unde sunt succesele capitalismului în Africa, Asia şi America Latină? – citat din Fidel Castro

    Am spus că nu e bine ca statul să se afle în mâinile capitaliştilor, iar acum adaug: vai de statul care se găseşte în mâinile capitaliştilor, oamenii aceştia n-au simţul patriotismului, ei sunt cu totul lipsiţi de simţăminte înalte. Pentru dânşii război sau pace nu înseamnă decât ridicarea sau scăderea valorilor. Dincolo de acest lucru, ei nu văd nimic. – Vissarion Belinski în Scrisoare lui Botkin (decembrie 1847)

    Marx a sesizat admirabil această esenţă a democraţiei capitaliste, spunând atunci când a analizat experienţa Comunei: cei asupriţi sunt lăsaţi să hotărască o dată la câţiva ani care anume din reprezentanţii clasei asupritoare îi va reprezenta şi îi va călca în picioare în parlament ! – Lenin in Statul si Revolutia

    A fi capitalist înseamnă a ocupa în producţie nu numai o poziţie pur personală, ci şi o poziţie socială. Capitalul este un produs colectiv şi nu poate fi pus în mişcare decât prin activitatea comună a numeroşi membri ai societăţii, ba, în ultimă instanţă, numai prin activitatea comună a tuturor membrilor societăţii.definiţie de Karl Marx în Manifestul Partidului Comunist (1848 )

    Cuvintele individ, libertate, capitalism, libertatea de exprimare – sunt numai atât, cuvinte. În spatele ecranului, aceiaşi politicieni, aceleaşi feţe urâte, aceleaşi minţi perfide – cred că numai oamenii perfizi sunt atraşi de politică. Cel perfid, cel josnic, care ştie că poate să facă un lucru numai dacă are putere. Ai nevoie de putere numai când faci lucruri rele, altfel iubirea şi compasiunea sunt de ajuns. – citat din Osho

    Tolstoi n-a dat numai opere artistice care vor fi întotdeauna preţuite şi citite de mase, când acestea îşi vor fi creat mijloacele omeneşti de existenţă, scuturând jugul moşierilor şi al capitaliştilor; el a ştiut să redea cu extraordinară putere aspiraţiile maselor largi asuprite de rânduiala contemporană, a ştiut să descrie situaţia lor, să exprime uriaşul sentiment de protest şi de indignare. citat din Lenin (1910)

    Cred că paralizia indivizilor e cea mai mare tară a capitalismului. Întregul nostru sistem educaţional suferă din cauza acestei tare. Elevului îi este insuflată o atitudine competitiv exagerată, el e învăţat, ca pregătire pentru viitoarea carieră, să glorifice reuşita materială. -citat din Albert Einstein

    Comunismul este ca o colivie în care trăieşte, credulă, o pasăre bine îngrijită şi hrănită. Capitalismul este acea pasăre liberă, dar care nu ştie să zboare şi moare de foame – autor necunoscut

    Toate degetele sunt diferite. Dacă le tai pe cele mai mari pentru a le face pe toate egale, se numeşte comunism. Dacă le întinzi pe cele mici pentru a le egaliza cu cele mari, se numeşte socialism. Dacă nu faci nimic pentru a le egaliza, se numeşte capitalism – citat din B.J.Gupta

    Prăbuşirea ideologiilor ne-a lipsit de o soluţie comodă: să imputăm nefericirea noastră imperialismului, capitalismului, comunismului… Ne-am înşela totuşi dacă am crede că dispariţia acestor sperietori antrenează societăţile noastre către mai multă înţelepciune. Dimpotrivă: acum, când au dispărut marii ţapi ispăşitori, e tentant să-i reînviem într-ascuns şi să punem oboseala, starea noastră proastă pe seama vicleniei vreunei entităţi obscure care ne impune logica sa secretă. Homo democraticus întreţine un raport ambiguu cu despotismul: îl detestă, dar totodată îi şi regretă dispariţia.- Pascal Bruckner în Tentaţia inocenţei

    Oprimarea socială a maselor muncitoare, aparenta lor neputinţă completă în faţa forţelor oarbe ale capitalismului, care pricinuieşte omului muncitor de rând zi de zi, ceas de ceas suferinţe de o mie de ori mai îngrozitoare, chinuri de o mie de ori mai cumplite decât diferitele evenimente care ies din comun, cum sunt războaiele, cutremurele etc. – iată cea mai adâncă rădăcină a religiei în vremurile de azi.Lenin în Opere, vol. 15 (1957)

  12. liviontz spune:

    La multi ani!

  13. marylena spune:

    LA MULTI ANI ! DRAGII MEI


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.