03.01.2013. Flash comment! Materiale publicate de dumneavoastra :-)

Reclame

22 comentarii on “03.01.2013. Flash comment! Materiale publicate de dumneavoastra :-)”

  1. marylena spune:

    „Principele” lui Nicolo Machiavelli versus „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”
    “În anul 1513 vedea lumina zilei „Principele” lui Nicolo Machiavelli, lucrare politică care, peste o perioadă timp, va prezenta un adevărat manifest al „pragmatismului politic” şi una din expresiile de bază ale gândirii politice moderne. Mai mult decât atât, „Principele” va deveni un adevărat prototip al politicianului occidental modern.

    Între 1516-1521, într-un principat ortodox în partea de sud-est a continentului european, vede lumina zilei o lucrare care abordează o viziune absolut opusă celei înaintate de Machiavelli. Din păcate, aceasta va trece neobservată mult timp chiar de poporul căreia i-a fost lăsată drept moştenire.

    Este vorba de „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, un adevărat testament politic lăsat urmaşilor, un tratat diplomatic şi o scriere care prezintă o viziune integră asupra fenomenului politic din perspectiva spaţiului ortodox.

    Surprinde nu doar faptul că ambele lucrări apar în aceeaşi perioadă istorică, dar şi faptul că subiectele discutate sunt aproximativ aceleaşi: relaţiile monarhului cu supuşii săi, diplomaţia, etica, războiul.

    Momentul în care aceste două lucrări văd lumina zilei, devine un punct de separaţie dintre cele două lumi radical diferite şi opuse ca accepţiune a lumii: civilizaţia apuseană şi civilizaţia ortodoxă. Europa occidentală, care se află într-un continuu proces de renegare a propriilor valori, moment istoric care a primit numele de „renaştere”, şi societatea românească statornică, continuatoarea tradiţiei imperiale bizantine.

    Diferenţa de viziuni devine radicală prin modul în care sunt tratate subiectele. Machiavelli este îmbibat de anticlericalism retrograd şi dispreţ faţă de orice norme morale, politica fiind percepută de acesta ca un lucru care există pentru sine însuşi. Urmărind încercările lui Machiavelli de a justifica necesitatea depăşirii normelor morale de dragul obţinerii puterii, observăm că în lucrarea acestuia nu regăsim un scop final al politicii, pe altarul căreia au loc sacrificiile.

    Totuşi, care este scopul final al politicii?

    Principele Machiavelli

    Din păcate, autorul italian nu oferă un răspuns la această întrebare. Puterea „principelui” există şi nu are nevoie de nici un fel de explicaţii, pentru Machiavelli aceasta reprezintă o valoare în sine. Politica este percepută ca o zeitate păgână, în cinstea căreia, pornind de la ideea că puterea este unicul element care oferă un sens existenţei, principele este obligat să jertfească orice. Iată de ce, în acest caz, scopul scuză mijloacele, scopul fiind, fireşte, puterea politică.

    Machiavelli caută să şteargă orice diferenţă dintre „bine” şi „rău”, declarând că atunci când este vorba de obţinerea şi păstrarea puterii, totul este permis: „…să nu-i pese dacă va merita faima rea a acelor păcate fără de care i-ar fi greu să păstreze statul; căci dacă cercetăm lucrurile cu atenţie, vom observa că unele scopuri care ni se arată a fi virtuoase, ne-ar duce la pieire dacă le urmărim, în timp ce altele, care ni se par a fi rele, ne fac să dobândim, prin atingerea lor, şi siguranţa şi bunăstarea”.

    Două elemente sunt fundamentale, în opinia lui Machiavelli, pentru cucerirea şi menţinerea puterii politice: puterea şi viclenia. Puterea, simbolizată de leu, este cea care intervine în momentul în care nu este suficientă autoritatea legii, iar vulpea este politicianul viclean care caută să ocolească toate legile, inclusiv şi cele morale pentru a ajunge la ceea ce şi-a propus.

    Machiavelli ajunge a institui un adevărat cult al vicleniei (de aici şi noţiunea de „machiavellism”), pentru că „…cei care procedează numai în felul leului nu se pricep deloc la arta guvernării”. Politicianul machiavellic este cel care nu cunoaşte ce înseamnă onoarea cuvântului dat: „…un stăpânitor înţelept nu poate şi nici nu trebuie să-şi ţină cuvântul atunci când acesta s-ar întoarce împotriva lui şi când motivele care l-au făcut să promită un lucru au încetat de a mai exista” (regula politicii – n.r. MDN), iar mila, fidelitatea, integritatea de caracter şi credinţa în Dumnezeu sunt doar instrumente pentru înşelarea celor din jur.

    „Principele – vulpe” trebuie să-şi menţină o mască falsă pentru a-şi ascunde adevăratele scopuri: „…dar trebuie să ştii să-ţi ascunzi în tot felul această natură de vulpe, să te prefaci şi să nu te dai pe faţă, deoarece oamenii sunt atât de naivi şi se supun atât de uşor nevoilor prezente, încât acela care înşală va găsi întotdeauna pe unul care să se lase înşelat”.

    Oamenii din natură sunt răi, consideră Machiavelli, respectiv, unica soluţie contra “răului oamenilor” este puterea, o divinitate însărcinată cu protecţia tuturor. În contextul acestei idei, normele morale, valorile supreme, în cazul în care nu au calitatea de instrumente pentru cucerirea puterii, îşi pierd orice importanţă.

    Sfântul Neagoe Basarab

    Troparul Sfantului Neagoe Basarab

    În tabăra opusă se află „principele ortodox”, domnitorul Neagoe Basarab, pentru care politica nu este un lucru care există de la sine şi pentru sine, ci urmăreşte nemijlocit mântuirea domnitorului şi supuşilor săi. Acesta este raţionamentul politicii în spaţiul civilizaţiei ortodoxe. Aici politica devine o pregătire pentru viaţa de dincolo, nu o construcţie a raiului pe pământ. Desigur, o astfel de logică este de neconceput în lumea catolico-protestantă, unde omul este stăpân absolut asupra vieţii sale şi are deplinătate absolută să aleagă între „bine” şi „rău”.

    Spre deosebire de principele lui Machiavelli, virtuţile şi izbânzile domnitorului nu se datorează unor calităţi personale, ci voinţei lui Dumnezeu. Acest lucru nu înseamnă deloc faptul că ortodoxul se lasă pradă fatalismului. Pentru un domnitor ortodox toate eşecurile şi victoriile personale, şi în acelaşi timp ale ţării întregi, sunt rodul vieţii sale duhovniceşti. Dumnezeu nu este un păpuşar, iar omul nu este o paiaţă neputincioasă, însă separarea omului de Dumnezeu înseamnă golirea omului de esenţă, slăbirea interioară care conduce inevitabil la eşecuri.

    Izvorul puterii politice nu se află în calităţile personale şi nici în voinţa oamenilor, ci în voinţa şi calitatea lui Dumnezeu. Doar în faţa Lui, voievodul urmează să răspundă pentru modul în care a păstorit supuşii săi: „…că nu te-au ales, nici nu te-au unsu oamenii spre domnie, ci Dumnezeu te-au ales şi te-au unsu şi aceluia plăcere să-i faci”. Să observăm că această viziune se îndepărtează atât de despotismul asiatic, cât şi de democratismul liberal.

    Milostenia devine unul dintre elementele de căpetenie pe care trebuie să le urmărească domnitorul. Însă nu o milostenie de dragul menţinerii popularităţii în rândul populaţiei, aşa cum se întâmpla în Roma antică sau în Europa occidentală. Domnitorul nu oferă „pâine şi circ”, ci o milostenie sinceră, pentru iertarea păcatelor sale. Pomana nu este un simplu act de caritate, ci o faptă, o acţiune mistică, însoţită de post, rugăciune, smerenie şi răbdare. În acelaşi timp, spune Neagoe Basarab, domnitorul are trei lucruri în faţă: „ceasul morţii”, „vămile cele înfricoşate” şi judecata de apoi. Anume aceste trei elemente îl fac pe monarh să-şi păstreze verticalitatea morală şi duhovnicească.

    Domnitorul ortodox – erou cu înalte calităţi morale

    Un capitol separat prezintă relaţia dintre domnitor şi boieri. Neagoe Basarab, vorbind metaforic, prezintă boierii drept o grădină, iar voievodul – gardul care apără grădina de primejdii: „Că eu, feţii mei, am o grădină, cu darul şi cu ajutoriul lui Dumnezeu între multele mele osteninţe şi nevoinţe, o am făcut şi o am crescut frumos şi bine. Grădina aceia şi creştirile cele frumoase dentr-însa suntu boiarii miei cei mari şi cinstiţi. Şi am îngrădit cu gard ca cu un zid de piatră şi grădina mea o am apărat, ca nu cumva să îndrăznească cineva să între într-însă şi să strice ceva den ostenelele mele”. De fapt, aici este vorba de sistemul politic al cărui garant este domnitorul, pentru că în mare parte, păstrarea suveranităţii ţărilor româneşti este legată nemijlocit de puterea boierimii. Chiar şi Machiavelli observă, în „Principele”, că un stat care are o nobilime puternică este uşor de cucerit dar greu de stăpânit. Acolo unde această pătură a fost slabită în favoarea unui despot, cum ar fi exemplu Serbiei, sau nu a reuşit să se cristalizeze, ţările şi-au pierdut independenţa transformându-se în paşalâcuri turceşti.

    Ataşamentul boierilor faţă de domnitor depinde de ataşamentul domnitorului faţă de boier. În măsura în care aceste două componente ale puterii politice ştiau să se respecte şi să se completeze reciproc, depindea şi soarta ţării. Iată de ce Neagoe Basarab se adresează fiului său cu următoarele cuvinte: „Iar acum, fătul mieu, eu te las să fii gard grădinii mele şi să o păzeşti, cum am păzitu şi eu. Că dacă o vei păzi şi vei fi gardul împrejurat de piatră, cum am fost şi eu, deacii ei cum cugetă să-şi verse sângele şi să-şi pue capetele pentru mine, aşa-şi vor vărsa sângele şi-şi vor pune capetele pentru tine – sau pentru fieştecare domn care va face şi va păzi aceste învăţături ale mele – şi niciodată nu vor da spatele vrăjmaşilor voştri”.

    Dacă la Machiavelli principele îşi menţine autoritatea în faţa supuşilor prin cruzime, domnitorul îşi câştigă simpatia prin milostenie: „…slugile tale care-ţi vor greşi, nu letăia pentru cuvintele oamenilor, nici îl băga în foc, ci-i iartă greşala, măcar de ţi-ar fi greşit, şi-l învaţă. Cândai doar s-ar întoarce, să fie ca alte slugi, care-ţi vor sluji cu dreptate. Iar de nu să vor întoarce, eşti volnic să-l tai, ca şi pre pomu sterpu. Însă iată ce te învăţu: să nu fie adeseori păharul tău plinu de sânge de omu, că acel sânge, care vei tu să verşi făr de milă, vei da seama de dânsul înaintea lui Dumnezeu”.

    O altă logică a lui Neagoe Basarab, care aparent răstoarnă ordinea socială a Evului Mediu, ar fi putut şoca în acea perioadă mentalitatea occidentalului machiavellic cu sânge albastru: „Şi de va fi harnicu unul din cei săraci decât unul den feciorii de boiari sau decât o rudă de ale voastre, voi să nu daţi acelora cinstea şi boeriia, în făţărnicie; ce să o daţi aceluia mai sărac deacă iaste vrednic şi harnic şi-şi va păzi dregătoria cu cinste. Că mai bun îţi iaste săracul cu cinste decât boiarul cu ocară”.

    Calitatea morală a persoanei este aceea la care atrage cea mai mare atenţie Neagoe Basarab, rezervând un întreg capitol modului în care domnitorul trebuie să se comporte la masă, fragment care este destul de interesant şi util, dar pe care totuşi îl vom trece cu vederea din motive de lipsă a spaţiului.

    La subiectul războaielor, la Machiavelli găsim un spirit războinic, dornic de cuceriri. În opoziţie cu acesta, Neagoe Basarab se prezintă ca o fire diplomatică şi pacifistă. În cazul unei ameninţări cu invazia străină, acesta sfătuieşte să se răscumpere de la păgâni pacea, iar în cazul în care aceştia vor dori totuşi să vină cu războiul, domnitorul să nu îndrăznească să părăsească ţara pentru că, mărturiseşte Neagoe Basarab: „…şi eu însumi am fost pribeag, pentr-aceia vă spui că iaste trai şi hrană cu nevoe pribegiia, şi eşti de toţi oamenii dosădit, încă şi copii cei mici, şi de carii suntu mai răi. Pentru-aceia să nu faci aşa. Că mai bună iaste moartea cu cinste, decât viaţa cu amar şi cu ocară. Nu fireţi ca pasărea ceia ce să cheamă cucu, care-şi dă oaolă dă le clocescu alte păsări şi-i scot pui, ci fiţi ca şoimul şi vă păziţi cuibul vostru!”.

    În acelaşi timp, nu ne poate lăsa indiferenţi îndemnul la luptă al domnitorului român, în cazul în care ţara o cere:

    „…să-ţi rădici gândul şi mintea la cer, să-ţi pogoare şi să-ţi fie Dumnezeu într-ajutor. Iar tu să mergi dreptu faţă la faţă spre vrăjmaşii tăi, fără nici o frică; iar cări vor fi ei mulţi, nimic să nu te înfricoşăzi, nici să te îndoeşti. Că omul viteazu şi războinic nu se spare de oameni cei mulţi; ci cum risipeşte un leu o cireadă de cerbi, şi cum omoară un lup o turmă de oi cât de mare şi cum rashiră un glonţu de tun multe cete de ostaşi, nu căci este el mic, ci căci vine cu mare rane şi cumplire, pentru-aceia răshiră şi răsipeşte multe cete de oameni, aşa şi omul viteaz şi bărbat şi hrăbor nu se înfricoşează de oameni mulţi. Că omului viteaz toţi oamenii îi sunt într-ajutor, iar omului fricos toţi oamenii şi suntu duşmani, şi încă de ai săi iaste gonit şi batjocorit şi hulit”.

    Din câte vedem, gândurile lui Neagoe Basarab sunt pline de realism, izvorât din momentul istoric care dicta împrejurările de atunci şi experienţele de viaţă ale domnitorului, dar în acelaşi timp păstrează spiritul eroic pierdut de Europa în epoca renaşterii. Bineînţeles, „Învăţăturile” nu reprezintă o viziune personală a lui Neagoe Basarab, ci un manifest ideologic al civilizaţiei în sânul căreia acesta s-a născut, manifest al cărui idei şi principii s-au pierdut în urma procesului de formare şi modernizare al statului român şi victoria „Principelui” lui Nicolo Machiavelli.

    Generaţiei de astăzi îi revine sarcina de a reînvia, de a scoate din cămara istoriei valorile autentice româneşti pe care civilizaţia occidentală cu o mare insistenţă încearcă să le arunce în lada de gunoi, înlocuindu-le cu un surogat pe care elita modernă românească îl numeşte cu perversitate „cultura română”.

    Canonizarea, la 26 septembrie 2009, a lui Neagoe Basarab de către Biserica Ortodoxă Română este un semn dat de sus poporului român. În vremurile de pe urmă, domnitorul se întoarce pentru a spulbera dominaţia „Princepelui”, a nemerniciei, a nedreptăţii şi a politicianismului. Nouă nu ne rămâne decât să-l primim.

    Sfinte domnitor Neagoe Basarab, roagă-te pentru noi!”

    Autor: Octavian Racu

    sursa: ruga.ro // octavianracu.wordpress.com

  2. Mircea spune:

    12 stadii ale Constiintei

    Rezonanata Universala: Tot ceea ce exista este integrat legii rezonantei care produce toate armoniile dintre microcosmosul sub-atomic (fractal, quarc…), omul ca dimensiune atomo-celulara si macrocosmos (sisteme planetare). Identitatea cosmica se dobandeste dupa inevitabila desprindere de limitarile terestre. Cand se constientizeaza Marele Intreg, omul intra intr-un raport de fraternitate cosmica si in rezonanata cu toate formele de inteligenta care sunt compatibile la nivel de sensuri.
    Stabilizare Materiala: Este foare important ca in alegerea si amenajarea spatiilor in care traim sa tinem cont de principiile echilibrului intre spirit, energie si materie. Omul, ca de altminteri toate formele de viata, este conceput armonic si isi atinge maximul de potential al fiintei cand isi unifica cele doua surse vitale esentiale: energia cerului cu cea telurica. (yang -yin).
    Integrare sociala: Daca societatea este un organism colectiv, individul este o celula, iar institutiile devin organe. Functionarea societatii este afectata de egregor. (suma gandurilor care au un numitor comun), adica indivizii sunt mai mult sau mai putin conditionati de gandurile si actiunile societatii in care traiesc. Astfel devenim constienti, inca o data de interconectarea indivizilor care rezoneaza pe aceeasi frecventa energetica. Cum o celula bolnava poate afecta intreg organismul, si un individ in afara legii poate tulbura sanatatea sociala. Legea echilibrului este aceeasi: cand virusul devine amenintator, antivirusul se activeaza spontan si va incerca sa-l distruga.
    Purificare fizica: Trupul material este un vehicul prin care se manifesta spiritul, adica constiinta mare care isi are principiul existential in afara continuum-ului spatiu-timp. Prin purificare se aseaza in armonie toate structurile energetice. O alimentatie sanatoasa si echilibrata, exercitiile fizice potrivite si un tonus bun sunt bazele sanatatii. Sa nu uitam: Mens sana, corpore sano! (minte sanatoasa, corp sanatos). Eliberat de energiile malefice, informatiile de boala , corpul fizic devine un instrument privilegiat al spiritului nemuritor, intr-o dimensiune efemera. Tot ceea ce are un inceput are si un sfarsit, pentru a permite nasterea unui alt inceput. (definitia continuum-ului).5
    Reglare vitala: Energiile care ne anima in dimensiunea materiala sufera un proces alchimic de transmutatie, astfel ca instinctul se transforma in sentiment, iar acesta in ratiune. Forta vitala se naste din canalizarea energiei primordiale catre toate trupurile functionale (fizic, astral, eteric) si este un rezervor formidabil de energie, pe care, insa trebuie sa invatatm sa o stapanim. E ca focul: inabusit se micsoreaza si in cele din urma se stinge, iar persoana devine apatica, inerta, iar daca nivelul fortei vitale este foarte scazut, paraseste dimensiunea materiala. (moare). Dimpotriva, daca aceasta uriasa energie nu este controlata, ea creste si mistuie persoana cu violenta trecand-o in prealabil prin ceea ce este mai rusinos: instincte si comportamente bestiale.
    Echilibrare psihica: Sufletul este sediul senzatiilor, perceptiilor, emotiilor si sentimentelor care fac legatura intre universul interior (invizibil) si mediul ambiant (vizibil si invizibil). Printr-o buna organizare si intelegere a perceptiilor si a schimburilor relationale, echilibrarea psihica ne permite accesul la acea stare de pace launtrica care gazduieste adevarul spiritual. Trebuie sa intelegem ca sufletul este mediatorul dintre trupul muritor si spiritul etern. Prin el putem comunica interdimensional cu toate formele de viata de la mineral, vegetal, animal, uman, anegelic, pana la Divin.
    Armonizare afectiva: Iubirea neconditionata ne inalta la nivelul celor mai nobile emotii sufletesti si ne armonizeaza cu cele mai subtile structuri energetice ale universului.Prin energia feminina, barbatul comunica cu anima (dimensiunea sa de suflet si de subtilitate), iar prin energia masculina, femeia dialogheaza cu animus (dimensiunea sa spirituala si structurala) si toate trec, mai devreme sau mai tarziu de la pasiune la tandrete, de la iubire universala, la adoratie divina. Regasind in ei insusi polaritatile masculine si feminine, indivizii ies din dualitate acordandu-se androginului initial, caci spiritul nu are sex. Transcendenta devine posibila dupa depasirea aparentelor care ne limiteaza intre concepte opuse. Taina: armonizarea contrariilor!
    Structurare mentala: Mentalul este deopotriva emitator si receptor si functioneaza potrivit unei duble polaritati, de rezonanata si de rationament. Cand este analitic, rationamentul permite clasificarea si ordonarea tuturor experientlor cognitive, iar rezonanta armonizeaza fiinta cu ordinea interna a universului si accesul la marea constiinta care a gandit si care guverneaza ansamblul de legi cosmice. Avem doua emisfere cerebrale structurate sa guverneze atat dimensiunile concrete cat si pe cele abstracte. Creati-va o punte intre rezonanata intuitiva si rationamentul logic si astfel se va produce fuziunea dintre “credinta si stiinta” sau altfel spus experimentam traditiile initiatice ale trecutului, logica rationala a prezentului si gandirea sintetica a viitorului.
    Trezirea constiintei: Aceasta este trezirea tuturor facultatilor transcendente adormite in inima fiintei. Se produce deschiderea catre o lume de perceptii extrasenzoriale, aducatoare de o intelegere simbolica a tainelor universale. Logica liniara este de mult depasita. Omul care s-a trezit intuieste ca mai apoi sa inteleaga pe deplin, ca exista un sens chiar si in haos. Nimic nu este intamplator, totul se leaga. “Ce este sus este si jos, iar ce este jos se intampla si sus pentru a infaptui miracolul unui singur lucru”! (Hermes Trismegistos). Nimic din ce a fost zamislit nu se pierde, totul se transforma, iar constiintele trezite pot accesa toate informatiile universale din Cronica Akasha sau biblioteca spiritelor.
    Inspiratie poetica: Rezonanata sufletului vibrand in contact cu spiritul creator. Este imposibil sa-ti impingi limitele experientei fara dobandirea puritatii, inocentei, incantarii in fata vietii. Doar prin dobandirea copilariei interioare putem dialoga poetic cu lumile subtile si formale. In creatie se manifesta energia Sfantului Duh. Cuvintele in sine nu spun nimc daca ele nu sunt legate cu sens! Spiritul poetic este vejnic suplu, entuziast, mobil si…zambitor!
    Telepatie interdimensionala: Universul este radionic, structurat pe nivele diferite de vibratii. Energiile circula de la izvorul centru al universului interior pana la continuum-ul spatio-temporal. Telepatia intre dimensiunile vazutului si cele ale nevazutului este calitatea pe care omul a primit-o alaturi de liberate. Planul material este unul formal creat dintr-o transformare uriasa a energiei libere (quanta) pana la aglomerarile celulare. Putem spune ca materia este cea mai condensata forma de energie. Dintotdeauna a existat contactul dintre individ si ierarhiile ceresti dintre care unele raman nevazute, iar altele se pot materializa. Aici este regatul rugaciunii.
    Constiinta extinsa: Orice manifestare din univers are la origine un gand creator. Unificand toate partile din noi insine putem in sfarsit sa ne luam crucea in spinare si urcam spre regatul pierdut. Intoarcerea la Unitate se face prin autocunoastere. Totul este unul iar Unu este in toate!

  3. marylena spune:

    Oamenii devin din ce în ce mai inteligenți
    Studiile recente bazate pe determinarea coeficientului de inteligenţă arată că omenirea, în ansamblu, devine tot mai inteligentă. În plus, în prezent, coeficientul de inteligenţă al sexului feminin tinde să îl ajungă din urmă pe cel al bărbaţilor, mai ales la nivelurile superioare de IQ.

    Inteligenţa umană este unul dintre cele mai controversate subiecte în ştiinţă. În particular, oamenii de ştiinţă nu reuşesc să stabilească cu exactitate dacă diferenţele de inteligenţă între oameni sunt rezultatul dotării genetice, al influenţelor mediului sau chiar al modului cum este „cultivată” inteligenţa nativă.

    Pe lângă aceste dificultăţi de ordin ştiinţific, cercetătorii se feresc adesea de o serie de observaţii ce ar putea fi considerate drept discriminatorii şi, în speţă, misogine. Cea mai importantă este aceea că la nivelul cel mai înalt al ierarhiei, IQ-ul femeilor este semnificativ mai redus decât cel al bărbaţilor. În plus, numărul femeilor care se încadrează în categoria „genii” este mult mai redus decât numărul bărbaţilor.
    O astfel de observaţie l-a costat pe Larry Summers, fost rector al Universităţii Harvard, întreaga sa carieră. În 2005, acesta a declarat că aptitudinile matematice native necesare în informatică, fizică sau inginerie sunt considerabil mai rare la femei decât la bărbaţi. La scurt timp după această afirmaţie hazardată şi fără un suport ştiinţific, Summers şi-a dat demisia.

    În acest context, trei cercetători îndrăzneţi de la Universitatea Duke din Carolina de Nord, Jonathan Wai, Martha Putallaz şi Matthew Makel, au decis să abordeze asemenea întrebări într-un studiu derulat pe parcursul a trei decenii, studiu recent publicat în revista Current Directions in Psychological Science. Studiul a constat într-o serie de teste standardizate destinate elevilor de liceu din SUA, pentru a observa modul de evoluţie a coeficientului de inteligenţă al celor mai dotaţi tineri pe parcursul unei perioade mai lungi.

    Cei trei cercetători au tras două concluzii foarte importante privind evoluţia IQ-ului tinerilor superdotaţi. Prima – cunoscută sub denumirea de efectul Flynn – afirmă că inteligenţa poate fi în mare măsură influenţată de o serie de factori externi; o asemenea concluzie ar putea explica de ce rezultatele testelor de inteligenţă au avut o pronunţată tendinţă de creştere în ultimele trei decenii, mai ales în rândul tinerilor cu IQ foarte ridicat. Cea de-a doua concluzie se referă la decalajul observat de-a lungul timpului între nivelul de inteligenţă al femeilor şi cel al bărbaţilor, decalaj care a dispărut aproape în totalitate în prezent.

    Autorii studiului au obţinut datele necesare cu ajutorul programului Talent Identification (TIP) al Universităţii Duke, conceput – aşa cum îi spune şi numele – pentru a identifica tinerii deosebit de inteligenţi: toţi participanţii au fost identificaţi în baza rezultatelor la o serie de teste destinate studenţilor cu vârste mai mari, din anii terminali sau chiar teste destinate masteranzilor.

    Studenţii au fost selectaţi din topul primilor 5% clasaţi la aceste teste. TIP, la rândul său, are la bază rezultatele obţinute la trei examene naţionale: SAT, EXPLORE şi ACT. În ceea ce priveşte reprezentativitatea eşantionului şi relevanţa rezultatelor, în ansamblu, cei trei cercetători au examinat 1,7 milioane de studenţi în perioada 1981 – 2010.

    În ansamblu, subiecţii de sex masculin au obţinut rezultate mai bune la matematică şi discipline exacte, în vreme ce subiecţii de sex feminin s-au clasat mai bine la raţionamente logice. Aceste rezultate au fost aceleaşi pentru toate nivelurile de IQ. Însă când vine vorba de topul celor mai inteligenţi tineri, studiul a evidenţiat două concluzii foarte interesante: pe de o parte, băieţii s-au dovedit considerabil mai buni decât fetele la matematică şi la disciplinele exacte în general; pe de altă parte, nivelul coeficientului de inteligenţă al băieţilor a scăzut totuşi pe parcursul celor 30 de ani analizaţi.

    La începutul anilor `80, raportul dintre sexe în topul celor mai bune 0.01% rezultate la SAT – Scholastic Aptitude Test – era de 13:1 în favoarea băieţilor. În doar 10 ani, la începutul anilor `90 însă, raportul scăzuse la 4:1 în favoarea sexului masculin. Celelalte două teste – EXPLORE şi ACT – analizate pe perioada 1990 – 2010, arată decalaje mai mici între ponderea celor două sexe, raportul variind între 2:1 şi, respectiv, 3:1. Însă toate cele trei teste arată că în ultimii 15 ani, IQ-ul celor mai dotaţi tineri a stagnat sau mai rău, a înregistrat scăderi în unii dintre anii analizaţi.

    Chiar dacă nu este perfect, cei trei autori consideră că studiul lor este extrem de relevant atât în ceea ce priveşte eşantionul reprezentativ, cât şi perioada lungă de timp analizată. Cele mai interesante rezultate provin din analiza scorurilor SAT şi sunt confirmate de un studiu realizat în 1983 de un grup de cercetători de la Universitatea John Hopkins. La rândul lor, aceştia au constatat că raportul dintre sexe în domeniul abilităţilor matematice era la acel moment de 13:1 în favoarea băieţilor.

    Foarte interesant totuşi este faptul că, odată cu anii 1990, ponderea fetelor în topul clasamentului a crescut foarte mult, lucru evidenţiat şi de celelalte două teste investigate. Dar dacă pentru perioada 1980-1990, acest fenomen s-a datorat creşterii mai rapide a IQ-ului persoanelor de sex feminin, în ultimele două decenii ponderea a crescut datorită unei stagnări şi chiar a unei reduceri a IQ-ului persoanelor de sex masculin.

    Din păcate, cei trei cercetători nu au fost în măsură să ofere o explicaţie pentru această tendinţă. O concluzie este însă evidentă: variaţiile coeficientului de inteligenţă sunt rezultatul influenţei unor factori externi, precum şi al modului cum este „cultivată” inteligenţa nativă.

    Ipoteza conform căreia aceşti factori externi – încă neelucidaţi – pot avea un real impact asupra coeficientului de inteligenţă a fost propusă pentru prima oară în anii `80 de către profesorul James Flynn de la Universitatea Otago, Noua Zeelandă. Efectul Flynn postulează faptul că la nivel mondial, coeficientul de inteligenţă a crescut în medie cu 0.3 puncte anual în ultimele opt decenii.

    Utilizând date din cadrul TIP, Dr. Wai şi colegii săi au arătat că această ipoteză este valabilă atât în cazul geniilor, cât şi al persoanelor mai puţin inteligente; această observaţie sugerează faptul că şi aceştia din urmă îşi pot „îmbunătăţi” inteligenţa, graţie factorilor ce determină efectul Flynn.

    Încă o dată, datele au arătat însă că modificările apar doar în domeniul matematicii şi disciplinelor înrudite; în ceea ce priveşte raţionamentele logice la nivelul limbajului şi aptitudinile de lectură, datele nu au evidenţiat niciun trend clar.

    În prezent, nimeni nu ştie care sunt factorii ce cauzează efectul Flynn. Ipotezele existente variază de la o mai bună nutriţie sau un mediu extern mai stimulativ (în primul rând datorat progresului tehnic şi ştiinţific), şi până la eliminarea plumbului din substanţe precum petrolul sau vopselele. Dincolo de aceste neclarităţi, majoritatea psihologilor sunt de acord că variaţiile IQ-ului nu sunt rezultatul unei modificări genetice: perioada de timp analizată – de câteva decenii – este prea scurtă pentru a putea susţine ipoteza selecţiei naturale.

    Monica Dobrescu

    Sursa: Financiarul

  4. marylena spune:

    January 04, 2013
    FOLOASELE PE CARE LE-AU ADUS ROMÂNIEI CEI ȘASE ANI DE CÂND ESTE MEMBRĂ A UNIUNII EUROPENE
    January 04, 2013
    FOLOASELE PE CARE LE-AU ADUS ROMÂNIEI CEI ȘASE ANI DE CÂND ESTE MEMBRĂ A UNIUNII EUROPENE
    No comments
    În urmă cu șase ani, comuniștii ceaușiști care în urma Revoluției Anticomuniste din 1989 conduceau de 16 ani destinele țării, în frunte cu Adrian Năstase, au avut de ales între a face din România un stat suveran, puternic, neutru și nealiniat, asemenea Norvegiei sau Elveției sau a transforma țara într-un pașalâc european pus la dispoziția Bruxelles-ului.
    În prima variantă ar fi urmat automat unirea Republicii Moldova cu România. Moscova se resemnase deja cu gândul că Republica Moldova se va uni cu România.
    Cu toate acestea, vorba românului, n-a fost să fie! Adrian Năstase & Compania (adică Guvernul și Parlamentul de atunci al României) au ales a doua variantă: pierderea suveranității și independenței României și transformarea ei într-o colonie a Bruxellesului, după modelul Congo al anilor 1960.
    Alegând această variantă, Parlamentul României din 2006 a renunțat pentru totdeauna la gândul unirii Basarabiei cu România, fiindcă una dintre condițiile pe care UE le pune celor care aderă este aceea ca noii membri să recunoască public și direct că nu au nici un fel de pretenții și litigii teritoriale cu statele vecine. Parlamentul din 2006 al României și Guvernul României s-au conformat și au declarat că nu au nici un fel de pretenții teritorile de la nimeni.
    Din acest punct de vedere, pactul aderării României la UE a fost un al doilea Pact Ribbentrop-Molotov. Poate că nu întâmplător Tratatul de Aderare a României la UE a fost semnat de Adrian Năstase în clădirea abației Neumünster Abbey, fost sediu al Gestapoului nazist în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
    Parlamentul de atunci al României (împănat cu foarte mulți foști militari de carieră) nu a dovedit în acele momente conștiință națională nici măcar cât a avut parlamentul congolez al lui Joseph Kasavubu, care în 1961 a ales totuși independența și i-a alungat din Congo pe belgieni.
    În toată această (ireversibilă acum) transformare a României nu are nici un fel de vină Uniunea Europeană. Acest lucru trebuie să fie precizat foarte clar pentru toată lumea odată pentru totdeauna. A devenit un obicei al politicienilor și al jurnaliștilor români să dea vina astăzi pe Bruxelles și pe instituțiile Uniunii Europene pentru dezastrul și prăbușirea țării, dar Uniunea Europeană nu are aici nici un fel de vină și nici un fel de răspundere pentru asta. Uniunea Europeană a dus discuții serioase cu Adrian Năstase și cu guvernul comunist al acestuia arătându-i toate avantajele și dezavantajele pasului pe care România avea să-l facă, apoi l-a întrebat pe Năstase dacă vrea să semneze sau nu. Iar Adrian Năstase a semnat.
    Acum, la șapte ani după aderarea României la UE, jurnaliștii români probruxellesieni care au dus țara la dezastru alături de politicieni, presați de opinia publică, încearcă disperați să arate care sunt așa zisele ”avantaje” ale aderării României la UE. Ei au dat recent publicității un fel de carte albă a aderării României la UE, intitulată ROMÂNIA ȘASE ANI DE LA INTEGRAREA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ. Aceasta a apărut pe situl postului tv DIGI 24 TV și în ea există mult dorita listă cu ”uriașele beneficii” pe care țara noastră le-a avut de pe urma aderării la UE. Iată ce spun jurnaliștii români probruxellesieni că a primit poporul român de la Uniunea Europeană în ultimii șase ani:
    1. românii pot trece acum granița cu buletinul
    2. românii pot munci acum în străinătate
    3. România a devenit țară atractivă pentru străinii bogați
    4. România are uriașul avantaj de a se bucura periodic de controale și inspecții speciale din partea UE care supraveghează îndeaproape funcționarea instituțiilor noastre publice prin intermediul consilierilor și al comisarilor de la Bruxelles
    Asta este lista cu nemaiauzitele ”avantaje” de care se ”bucură” românii ca membri ai Uniunii Europene. Cine nu crede să verifice raportul intitulat ROMÂNIA ȘASE ANI DE LA INTEGRAREA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ, întocmit de jurnaliștii de la DIGI 24 TV.
    În schimbul acestor ”uriașe foloase și avantaje” poporul român a plătit Uniunii Europene în șase ani suma de 9 (nouă) miliarde de euro. Aceasta o spun tot jurnaliștii de la DG 24 TV. În realitate poporul român a plătit până acum 35 de miliarde de euro pentru ca țigăncile din Ferentari și Calafat să treacă granița cu buletinul și să joace din buric pe străzile Parisului. Dar asta nu mai contează. Să zicem că jurnaliștii de la DIGI 24 au dreptate și că în șase ani am plătit Uniunii Europene ”numai” 9 (nouă) miliarde de euro.
    Suma de 9 miliarde de euro înseamnă la cursul actual al BNR aproximativ 200 (două sute) de tone de aur. În următorii șase ani va trebui să plătim alte 200 de tone de aur. Și tot așa mereu, din șase în șase ani, va trebui să plătim tot câte 200 de tone de aur pentru că să ne bucurăm de privilegiul extraordinar și nemaiauzit de a trece granița cu buletinul. Până în anul 2020 România va plăti Bruxellesului 500 de tone de aur pentru ca poporul român să se bucure de uriașul avantaj de a fi inspectat și controlat la sânge de birocrații de la Bruxelles.
    Între sfintele obiceiuri strămoșești pe care noi, românii le-am moștenit din moși strămoși există unul foarte interesant. Pe data de 31 decembrie, în ultima zi a anului, românii de pe la sate se împart în două tabere și apoi se bat între ei cu ciomegele și-și sparg capetele cu bâta.
    Această sfântă datină strămoșească s-a pus în aplicare și pe 31 decembrie 2006 când tabăra parlamentarilor români și a guvernului de atunci al României, condusă de Adrian Năstase, înarmată cu ciomagul aderării la UE ne-a spart capetele nouă, celor 22 de milioane de români.
    Între timp jandarmii au hotărât că obiceiul se abrogă, așa că noi ăștia 22 de milioane care ne-am ales cu capetele sparte nu mai este posibil să ne luăm revanșa și să le spargem și noi capetele celor din gașca Adrian Năsatase&Compania.
    Nu ne rămâne decât să ascultăm urarea sărmanului Petru Crețu, om al străzii, care spune în Plugușorul lui: ”Să trăiți bine, români,/S-aveți aer în plămâni,/Aer curat și plăcut/ C-o s-ajungeți la păscut./Însă pajiștea conține/Calciu, fier și vitamine/Bune pentru sănătate,/Pentru oase, sânge, frate”

    Ion DINIȘOR

  5. marylena spune:

    Statuia Libertăţii – Simbol Luciferic


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s