04.01.2013. Flash comment! Materiale publicate de dumneavoastra :-)


65 comentarii on “04.01.2013. Flash comment! Materiale publicate de dumneavoastra :-)”

  1. marylena spune:

    January 02, 2013
    REVELION 2013 sau ÎNDOBITOCIREA MERGE ÎNAINTE. Din apelurile televiziunilor a lipsit doar fraza ”VENIȚI ÎN PIAȚA CONSTITUȚIEI ȘI TRAGEȚI-VĂ UN GLONȚ ÎN CAP!”
    Noaptea de Revelion 2013. La orele 22.00, pe toate programele de televiziune din România crainicii și crainicele au început să apeleze oamenii să iasă pe străzi și să se strângă în piețe în cinstea ”marelui eveniment”.
    Pe România TV ambii prezentatori ieșiseră în platou și se întrebau unul pe altul cu îngrijorare: ”Oare ne vom ridica și noi, românii, la nivelul locuitorilor celorlalte țări civilizate? Vom ieși pe străzi și noi cu toții? Vom celebra și noi revelionul în stradă ca și ceilalți oameni din țările avansate?”
    După care, reunindu-și forțele, cei doi începeau să strige din nou la unison către telespectatori: ”Veniți în Piața Constituției! Bucureștenii au sosit deja aici având la ei ceai, bidoane de vin fiert, este distracție mare, vor veni și niște circari să se cațere pe zidurile clădirilor! Veniți! Veniți! Veți auzi concerte ale unor trupe muzicale, veți vedea lucruri interesante”.
    Pe Realitatea TV aceleași apeluri, plus o lozincă mare care traversa tot ecranul pe banda de jos: ”Distracție cât Casa Poporului!”. Două prezentatoare vopsite blond platinat, se bâțâiau lângă un brad pipernicit în care licăreau câteva becuri și strigau ceva cam în genul: ”Veniți în Piața Constituției! Veți vedea ceva nemaipomenit! Dăm legătura cu Piața Constituției! Iată că sunt copii și mulți adulți care se pregătesc să întâmpine Revelionul în Piața Constituției! Veniți, veniți! Nu pierdeți ocazia, iată facem legătura în direct cu Piața Constituției!”
    În Piața Constituției peste șaptezeci de mii de bucureșteni stând ca peștii în năvod, lipiți unul de altul, gâfâind, cu priviri fixe, sticloase, priveau cu gâturile întinse ca hipnotizați, către scena imensă pe care se afla o orchestră în care niște inși zdrăngăneau la niște tobe. Un grăsan nebărbierit, cu o barbă țepoasă în care cu greu l-am recunoscut pe Horia Brenciu, fugea de la un capăt la altul al scenei sărind din când într-un picior și strigând din adâncul bojogilor în microfonul pe care-l ținea în dreptul gurii: ”Ceeeooooo!…Meooo!….Ceheheoooo!…”
    Și șaptezeci de mii de bucureșteni (mulți oameni respectabili, cu părul cărunt) îi răspundeau răcnind la unison: ”Beheheeooo!…Beheheeeooo!”
    Iar Horia Brenciu continua să alerge și să sară într-un picior pe scenă și să strige lungind cuvintele aiurea: ”Avem nevoieeee de vocileeeee dumneavoastrăăăăă! Strigați după mine! Ceeeoooo!… Heoooo!…Ceheeeeooo!..”
    Și zecile de mii de bucureșteni răcneau: ”Beheheeeooo!..Beheheoooo!.”
    Ștefania Bătrânica de la Digi 24 transmitea în direct din centrul Craiovei, unde craiovenii ieșiseră și ei cu miile pe străzi ca să întâmpine Revelionul, dar oltenii erau tăcuți și nu behăiau ca bucureștenii. La fel se întâmpla în Oradea și în alte județe.
    ”Ieșiți pe străzi ca să vă petreceți Revelionul afară, sub cerul liber! Nu pierdeți ocazia!” îndemnau febrile toate televiziunile.
    Zeci de reporteri de televiziune postați și pitiți prin toate cotloanele Bucureștiului și zeci de crainici de televiziune mimând entuziasmul chemau lumea să iasă afară din locuințe. Mesajul era: ”Ieșiți din case! Părăsiți-vă locuințele și ieșiți pe străzi! Veniți în piețele Capitalei! Acum!”
    Nimeni nu știa de ce trebuia să-și părăsească la ora aceea casa, dar oamenii ieșeau din case, părăseau blocurile și o apucau aiurea pe străzi ca niște mulțimi pornite în bejenie.
    Pe cele trei posturi tv ANTENA, crainicii și știristele rânjind cu gura până la urechi arătau imagini din piețe și de pe străzi și turuiau ca mitralierele aceleași cuvinte care se repetau obsesiv: ”fericire, bucurie, cantec, jocuri, spectacol, vedete, plăcere, nemaipomenit, distracție”.
    Adică se inducea în subconștientul telespectatorilor că fericirea, distracția și bucuria nu se găseau în casa ta, în sufrageria luminată și călduroasă, lângă masa de Revelion și lângă familia ta ci afară, în bezna și frigul nopții, pe stradă, între străini. Poate chiar în canalele Bucureștiului. Probabil că bucureștenii s-ar fi băgat cu toții prin canalele Capitalei dacă reporterii de televiziune ar fi strigat: ”Veniți să vă petreceți Revelionul în canalele Bucureștiului, alături de aurolaci, drogați și cerșetori! Este o fericire nemaipomenită să faci Revelionul într-un canal, e cool, vă asigurăm! Ceva măreț!”
    În Parcul IOR, pe o scenă uriașă, se bâțâia dând din cap și agitându-se un individ jegos, nespălat, cu fes pe cap. Vorbea repede celor patruzeci de mii de bucureșteni într-un microfon pe care-l ținea în dreptul gurii, rostind cuvintele grăbit, de parcă ar fi ținut un discurs rapid la o adunare în scopuri caritabile: ”Să ne iubim… și să călătorim… și să mă întâlnesc cu prietenii mei…hopa…și să beau cu ei! … Sunt sătul de patul meu de-acasă…Și cearșafurile nu mai îmi zâmbesc…casa mea nu mai îmi place…” etc.
    Cuvintele purtătorului de fes se distingeau greu, curgeau repede, unul după altul, n-aveau nici un sens și abia într-un târziu am înțeles că diareea aceea verbală era un ”cântec” și că individul de fapt ”cânta”. Iar cei patruzeci de mii de bucureșteni adunați pe lângă scenă în Parcul IOR, înghesuiți unul în altul, îl priveau cu ochii ficși și sticloși și cu priviri rătăcite. Unii dintre ei erau îmbrăcați sumar, de parcă tocmai atunci îi ridicase Securitatea din paturi și-i adusese cu forța acolo. Oamenii nu se bucurau și nu păreau entuziasmați. Păreau pur și simplu hipnotizați. Privindu-i, am avut pentru o clipă impresia că dacă în acele momente televiziunile ar fi strigat: ”Cei care aveți arme, luați-vă armele și veniți în Piața Constituției și trageti-vă un glonț în cap” ar fi existat fără îndoială bucureșteni care și-ar fi luat armele și ar fi plecat spre Piața Constituției. Din fericire fraza asta a lipsit din apelurile televiziunilor.
    Apoi pe scena din Parcul IOR, a apărut un malac. Avea trase pe sub ochi dungi negre, ca indienii piei roșii din tribul cherokee. Pe cap purta un joben englezesc uriaș, bălțat cu roșu și cu verde. Lângă el sta o individă cu aspect funebru, îmbrăcată în negru și deodată au început să strige amândoi cu voci isterice către cei patruzeci de mii de bucureșteni adunați în Parcul IOR:
    -Toată lumea mâinile sus! Ridicați toată lumea mâinile în sus! Curaj! Suntem un popor curajos! Hai România, ridică mâinile sus! Mâinile sus, România!
    Fraza m-a șocat, dar spre marea mea uimire mulțimea celor patruzeci de mii adunați în Parcul IOR a ridicat încet mâinile în sus, la fel ca nemții la Stalingrad când s-au predat rușilor. Femeia în negru a exclamat stisfăcută:
    -Foarte bine! Bravo, România! Acum vreau să vă aud cum strănutați!…Toți românii să strănute! Un, doi, trei! Șiiii! Strănutați!
    Și patruzeci de mii de bucureșteni adunați în piață au pufnit zgomotos:
    -Hapciu!
    -Bravo! a exclamat femeia în negru. Ați arătat lumii că sunteți români și că sunteți un popor unit! Încă o dată! Să vă aud din nou strănutând! Acum!
    -Hapciu! a repetat mulțimea!
    Mărturisesc că am rămas contrariat. Și m-am gândit că toate astea trebuie să aibă un rost, o explicație logică, dar nu-mi dădeam seama care era acea logică.
    O clipă mi-a trecut prin minte că poate greșesc eu, poate sunt eu învechit, poate nu-mi dau eu seama că lumea s-a schimbat și că așa e ”modern și cool”. Am încercat să-mi spun că și prin alte capitale ale lumii se întâmplă la fel. Dar nici acolo (văzusem asta cu ochii mei de atâtea ori) adevărata lume bună și oamenii decenți nu vagabondează pe străzi în toiul nopții de Revelion, acolo ies în nopatea de Revelion doar tineri dornici de aventură. Însă ceea ce vedeam aici în București ținea mai degrabă de sfera absurdului și a grotescului. Aici ieșise parcă pe străzi toată populația Bucureștiului, inclusiv moșnegii și handicapații.
    Priveam la televizor la sutele de mii de bucureșteni ieșiți din casele lor în frigul nopții (unii dintre ei aproape în izmene). Erau sute de mii de bucureșteni. Plecaseră toți de lângă masa de Revelion ca să tremure afară în frig cu copii în brațe în gerul nopții, holbându-se la Horia Brenciu care sărea scenă și făcea tumbe.
    În urmă cu doi ani, când li se tăiaseră pensiile și salariile, nu se adunaseră nici măcar treizeci de bucureșteni pentru a protesta în Piața Universității împotriva lui Boc și a lui Băsescu. Acum erau pe străzi și în piețele din Capitală peste o jumătate de milion de bucureșteni și se holbau la Horia Brenciu și la alți vreo doi sau trei ca el care săreau pe câteva scene.
    Nici un handicapat bucureștean nu ieșise pe stradă să protesteze la auzul că președintele Băsescu i-a tăiat ajutoarele sociale și dreptul la medicamente compensate. Acum erau sute de handicapați pe scunele lor cu rotile în Piața Constituției și în parcul IOR. Stăteau în cărucioarele de invalizi, holbându-se la sclipiciurile și jocurile de lumini.
    La celebra sărbătoare anuală a cărții Bookfest abia dacă veniseră vreo douăzeci de mii de bucureșteni și dintre aceștia numai vreo două mii cumpăraseră o carte. Acum, în noaptea de Revelion ieșiseră din case o jumătate de milion și tremurau în frig și-n noapte ca să-i vadă pe Brenciu și pe cățărătorii pe ziduri.
    ”Ridicați mâinile și apludați!” răcnea de pe scena din parcul de la IOR malacul mânjit pe sub ochi cu dungi negre, ca pieile roșii cherockee și purtând joben englezesc. Și patruzeci de mii de bucureșteni ridicau mâinile și aplaudau. ”Acum strănutați! Faceți strănutul uriașului!” striga de pe aceeași scenă cu o voce batjocoritoare paparuda îmbrăcată în negru. Și patruzeci de mii de bucureșteni pufneau în cor: ”Hapciu!”. Iar malacul cu dungi negre trase pe sub ochi striga: ”Bravo! Ați dovedit lumii că sunteți români și sunteți uniți! Ia mai strănutați odată, să dovediți lumii că sunteți un popor unit!”.
    Și, cu ochii holbați, patruzeci de mii de români din parcul IOR pufneau din nou: ”Hapciu! Hapciu!”.
    În mod normal cei de pe scenă ar fi trebuit să continue cu noi ordine de genul: ”Acum târâți-vă pe jos în patru labe!” sau ”Toți cei care ați venit aici dați-vă jos pantalonii și pupați-vă-n dos unul pe altul!”. Sunt sigur că patruzeci de mii de bucureșteni ar fi început să meargă de-a bușilea sau și-ar fi dat jos pantalonii.
    Cu toate acestea malacul s-a oprit. Nu a mai strigat la cei prezenți să se târâie pe jos în patru labe. Poate că anul viitor o va face și sutele de mii de bucureșteni vor întâmpina noul an 2014 mergând de-a bușilea prin piețe. Deocamdată nu suntem încă destul de tembeli pentru asta. Îndobitocirea trebuie să continue. Ea trebuie să fie atât de profundă încât să dea țării noastre cretini perfecți, idioți desăvârșiți. Mulțimile trebuie să devină atât de becisnice și stupide încât o sută de ani de aici încolo să nu mai îndrăznească nici un român să gândească sau să vorbească liber ori să nu execute orbește tot ce i se strigă cu voce poruncitoare de la un microfon, indiferent care ar fi acel microfon și indiferent unde s-ar găsi el: în țară sau în străinătate.
    Îndobitocirea trebuie să fie una completă, totală și ea nu trebuie să dureze doar patruzeci de ani, cât a durat îndobitocirea comunistă a lui Dej și a lui Ceaușescu ci patru veacuri! Adică exact cât a durat înrobirea otomană. La mulți ani, români!
    Ion DINIȘOR

    • Lucian spune:

      Salut. Inteleg paralela facuta de tine intre prezenta intr un cadru festiv si non prezenta intr un cadru protestativ al romanilor. As vrea sa fii mai clar cand faci legatura intre cele doua contexte. Stim ca Tv ne manipuleaza si intrega presa o face; intr o fraza, care ar fi mesajul tau pentru a descrie ideea articolului tau.

      • marylena spune:

        nu eu am scris art.- el este preluat din http://universulromanesc.ro/. Toti care citesc acest blog stiu de unde sunt autorii. Eu nu pot sa pun si adresa in cadrul art. deoarece nu primeste. Cred ca e o prob.tehnica.
        chiar nu intelelg ce anume nu intelegi?

    • Sparlu Cristi spune:

      Aceiasi impresie mi-a facut si mie. Incredibil, dar iata ca aceasta indobitocire are loc acum si majoritatea dintre noi au prieteni care merg pe acest drum. Suntem tot mai putini, iar internetul este mai degraba o supapa de refulare decit un mijloc de salvare. In curind vom fi pusi ceilalti pe lista celor „anormali” imi este clar si vor incerca sa se scape de noi. Sa vedem cum vom reusi sa supravietuim, suntem dezbinati, dezorganizati si fara o idee de cum vom supravietui.

    • Ciprian spune:

      Interesant articol, dar chiar asa a fost?

      • marylena spune:

        art. de mai sus este un punct de vedere, dar pentru ca suntem manipulati din toate directiile cel mai bine este sa suflam si in iaurt. Eu prefer muzica mai veche si binenteles cea clasica, care stiu sigur ca nu ma otraveste cu nimic.

    • marylena spune:

      eu cind am citit articolul, ideea care mi-a venit in minte a fost – MESAJ SUBLIMINAL, iar continutul mesajului este foarte usor de inteles.

      • Ciprian spune:

        Ai muncit mult ieri si azi, eu nu am timp deocamdata pentru tot ce ai postat, dar acest articol il consider cel mai interesant. Nu vreau sa fiu malitios, pare scris de cineva cu o pregatire mai deosebita, dar repet este foarte interesant.

    • Iulian spune:

      Am impresia ca nu intelegeti. Televiziunile se lasa „manipulate” de public si nu invers. Dau oamenilor ce li se cere, pt ca sunt televiziuni comerciale, Problema despre care scrieti aici provine din scoala, nu de la programul Tv. Acesta reflecta starea unei natiuni. De aceea majoritatea oamenilor cu 12 clase+ s-au mutat pe internet via bloguri. NU Exista un plan de indobitocire al populatiei prin televiziuni! Totul este marketing pe esantionul de populatie care mai priveste la Tv. Asta insseamna ca fiecare sa-si treaca informatia prin propriul filtru si sa-si aleaga (daca are ce), informatia care il intereseaza. Rolul televiziunilor este de: informare, educatie si divertisment. De 15 ani incoace televiziunile nu fac decat divertisment (inclusiv stirile sunt 90% divertisment, nu stiri ). Indobitocire despre care se vorbeste in articolul de mai sus este reala. Dar numai noi suntem vinovati de asta. Iar totul provine de la sistemul de invatatmant. O zi reusita!

  2. marylena spune:

    April 15, 2012
    ”ISTORICII CARE AU SCRIS DESPRE COMUNISM NICI NU POT FI CONSIDERAȚI ISTORICI CI PROPAGANDIȘTI AI CAPITALISMULUI!”
    Am ales să publicăm în acest număr un colaj din diferite interviuri pe care cunoscutul istoric american Grover Furr le-a acordat unor publicații precum Times sau altele. Traducerile au fost comprimate selectiv.
    Grover Furr este cadru didactic universitar la Universitatea din Montclair, SUA, universitate la care studiază peste 15000 de studenți. Este autorul unor studii științifice deosebit de importante în domeniul comunismului, precum Mizeria antistalinismului, care a devenit best seller mondial.
    Cărțile profesorului Grover Furr sunt extrem de interesante, dar și controversate. Cu toate acestea renumitul istoric este foarte greu de combătut în afirmațiile sale fiindcă aduce argumente documentate solid în sprijinul a ceea ce scrie.
    U.R.

    R: -Dle profesor Groves Furr, cum v-ați gândit să abordați problema comunismului și a cercetării istoriei URSS?
    GF:- Cu obiectivitate. Lupt din greu să descopăr adevărul și să găsesc dovezi în favoarea acestuia. Profesorii mei m-au învățat că în acest demers trebuie să fii absolut obiectiv. Adevărul istoric nu poate fi despărțit de falsul istoric decât pe bază de probe și dovezi autentice și nu pe bază de propagandă ieftină, de idei preconcepute, de păreri personale nefondate sau pe bază de anumite puncte de vedere care sunt la modă azi și mâine nu mai sunt.
    Am descoperit de exemplu că tot ce învățasem înainte de facultate despre războiul din Vietnam fusese deformat. Fusese practic propagandă anticomunistă deghizată în lecții de istorie.
    Pe urmă, în timpul Războiului Rece toate cărțile despre comunism au fost teribil de părtinitoare și cu totul lipsite de obiectivitate. Și din păcate această atitudine se păstrează încă și azi.
    R:- Domnule profesor, mulți istorici consideră că Pactul Ribbentrop-Molotov de la 23 august 1939 a fost o înțelegere prin care Germania nazistă și URSS au convenit împreună să atace Polonia și s-o împartă. Este adevărat?
    GF:- Nu. În anul 1939 nici o țară din lume nu a afirmat că URSS ar fi agresor și nici nu a perceput URSS ca agresor. Aliații și Liga Națiunilor Unite au constatat clar că URSS a rămas absolut neutră în războiul dintre polonezi și Hitler.
    Polonia a fost abandonată de conducătorii ei militari și de propriile ei elite politice care au fugit. Tot ce a făcut URSS după asta a fost să constate că statul polonez se prăbușise. Când Armata Rusă a intrat în Polonia, Polonia de fapt nu mai exista.
    În 1958, în plin Război Rece, expertul american în drept internațional, reputatul savant Gingsburg George a constatat că sovieticii nu încălcaseră nici o lege internațională intrând în Polonia și făcuseră acest lucru pentru a-și proteja granițele. Constatările lui au fost publicate în American Jornal of International Law, în ianuarie 1958.
    Cei care pretind că URSS nu avea dreptul să trimită trupe în Polonia în 1939 sunt în eroare. Nu a existat nici o agresiune a URSS împotriva Poloniei. Nici o lege internațională nu interzicea Rusiei să ocupe o parte din Polonia invadată de nemți. Oricare stat ar fi procedat așa cum a procedat URSS.
    Dar să nu uităm că însăși Polonia a procedat exact ca URSS atunci când Hitler a invadat Cehoslovacia. Când trupele germane au intrat în Cehoslovacia în martie 1939, Polonia a luat parte la împărțirea Cehoslovaciei. Armata Poloneză a trecut granița și a ocupat provincia cehoslovacă Cieszyn în care polonezii nici măcar nu erau majoritari ca populație. Această ocupație nici măcar nu era trecută în Acordul de la Munchen, dar nimeni nu a acuzat Polonia de invazie. Era dreptul statului polonez să-și protejeze granițele în urma prăbușirii statului vecin.
    URSS a făcut exact același lucru. Prin Pactul Ribbentrop-Molotov sovieticii au stabilit o linie de demarcație pe teritoriul polonez. În cazul în care Armata Poloneză era înfrântă, trupele germane nu aveau voie să treacă de această linie. Pentru a opri avansarea Armatei Germane, Stalin și-a trimis armata pe acel aliniament. Dincolo de această linie Guvernul și Armata Poloneză s-ar fi putut adăposti foarte ușor și chiar ar fi putut face sub protecția rușilor un stat polonez cu o nouă capitală din care să poarte tratative cu nemții și să solicite ajutorul altor state. Stalin își dorea cu ardoare să aibă un stat tampon între el și nemți. Din nefericire guvernul polonez nu a cerut ajutor și sprijin Rusiei și a fugit în România și de aici în străinătate trădând poporul polonez și abandonându-l. Ultimele rămășițe ale guvernului polonez au ajuns în România în 16 septembrie 1939. Când Molotov l-a chemat la el în 17 septembrie 1939 pe ambasadorul polonez de la Moscova, Grzybowski, ca să-i înmâneze o notă diplomatică adresată președintelui polonez, ambasadorul i-a spus lui Molotov că nu are cui să dea nota fiindcă nu știa unde era președintele Poloniei, iar Guvernul polonez nu mai exista.
    Nemaiavând guvern, Polonia s-a dizolvat ca stat. A încetat să mai existe. În aceste condiții Armata Rusă a intrat în Polonia (pe 17 sept. 1939 – n.n.) În cazul în care Armata URSS nu ar fi ocupat linia de demarcație stabilită prin Pactul Ribbentrop-Molotov, nimic nu ar fi împiedicat trupele germane să vină cu tancurile până la granița cu URSS. Nici o țară nu ar fi asistat cu brațele încrucișate la așa ceva.
    Dar chiar și așa lucrurile au evoluat prost pentru Rusia. Aflat în culmea puterii lui militare, Hitler l-a silit pe Stalin să accepte mutarea liniei de demarcație pe un nou aliniament, mult mai către est decât fusese înțelegerea între ei, deci mult mai aproape de granițele URSS. Stalin, forțat de împrejurări, a acceptat și un nou tratat ”secret” s-a încheiat între el și Hitler la sfârșitul lui septembrie 1939 cuprinzând noua linie de demarcație. Așa de ”secret” a fost acest tratat că a fost publicat în 1939 atât în Pravda cât și în ziarele americane.
    R:-Domnule profesor, ați publicat în urmă cu ceva timp volumul Mizeriile antistalinismului. A fost întâmpinat deopotrivă cu blesteme sau cu strigăte de admirație, fapt ce a făcut din el un best-seller mondial. El este deja o raritate bibliografică. Oare ce v-a îndemnat să studiați perioada stalinistă ca istoric?
    GF:- Mi-a picat în mână cartea Marea Teroare de prof. Robert Conquest. M-a impresionat. Am recitit-o și am descoperit cu uimire că autorul ei nu fusese onest în folosirea surselor atunci când scrisese cartea. El era mânat de convingeri antistaliniste radicale și practic folosise orice sursă care îl critica pe Stalin, fie că era demnă de încredere sau nu. Un istoric nu face așa ceva.
    Astăzi se cunoaște faptul că toate studiile asupra comunismului au fost fatal compromise în timpul Războiului Rece de judecăți părtinitoare politice. S-a mers așa de departe cu partizanatul politic că majoritatea autorilor care au scris despre comunism și despre URSS nici nu pot fi considerați istorici ci doar propagandiști ai capitalismului. Practic, lucrările lor sunt propagandă capitalistă pură, nu au nimic de-a face cu știința istoriei. În cartea sa Originile Marii Epurări, istoricul Arch Getty demască minciunile care s-au scris în perioada Războiului Rece despre comunism și care au fost tratate drept adevăruri. La fel profesorul Mark Tauger desființează definitiv mitul răspândit de naziști conform căruia holodomor-ul, foametea din Ucraina din anii 1932-1933, a fost o manoperă criminală planificată de Stalin și alți lideri comuniști ruși.
    R:- Cum ați devenit interesat de Raportul lui Hrușciov la cel de-al XX-lea Congres al PCUS?
    GF:- ”Raportul secret” al lui Hrușciov este fără exagerare unul dintre discursurile cele mai influente din secolul XX. El a schimbat cursul istoriei Rusiei și al lumii. Nici un istoric nu poate ignora un astfel de document. Totuși documentul abundă de minciuni hrușcioviste cu privire la Stalin.
    R:-Nu exagerați? Se pare că îl apărați pe Stalin și îl denigrați pe Hrușciov…
    GF:- Îmi pare rău că vă dezamăgesc, dar eu nu apăr și nu denigrez pe nimeni. Eu sunt istoric. Ca savant și cercetător al istoriei abordez fapte și studiez documente. Dacă în discursul lui Hrușciov ar fi vorba de spațiul cosmic sau cultura porumbului, aș studia sursele privitoare la aceste domenii. Dar în raportul cu pricina este vorba de crimele lui Stalin și ale lui Beria, așa că m-am apucat să cercetez acest domeniu.
    Am verificat 60 de astfel de acuzații de crimă pe care Hrușciov le aduce lui Stalin și lui Beria în Raportul său și nici una din aceste acuzații nu se confirmă. Aici nu e vorba de a-l apăra pe Stalin. Este vorba de cercetare științifică pe baze de dovezi istorice. Și acuzele lui Hrușciov la adresa lui Stalin nu sunt confirmate de dovezi. ”Discursul istoric” nu poate rezista la confruntarea cu elemente de probă.
    Obiectivul urmărit de Hrușciov prin acel discurs a fost de a pune capăt reformelor democratice începute de Stalin și Beria. Știu că pare năucitor ce spun și că în mintea oamenilor, datorită propagandei, cuvintele Stalin și democrație sunt incompatibile și se exclud unul pe altul, dar nu este deloc așa. Stalin a fost aliatul lui Lenin și continuatorul reformelor lui. El a împărtășit opiniile lui Lenin cu privire la democrație și a început chiar să reformeze statul sovietic. Există dovezi că Stalin și Beria intenționau să reducă rolul conducător al Partidului Comunist Rus și să lase loc tehnicienilor și celor cu vederi democratice largi. Așa ceva nu a convenit elitelor PCUS conduse de Hrușciov. Prin discursul său Hrușciov a atras de partea lui elitele comuniste conservatoare și a reușit să se impună ca lider.
    R:- Aproximativ 700 000 de persoane au fost executate în Rusia în anii 1937-1938 în timpul Marii Terori, cum denumește Robert Conquest acea perioadă a dictaturii staliniste . Au fost acei oameni vinovați?
    GF: – În legătură cu asta am publicat în anul 2005 un eseu intitulat ”Stalin și lupta lui pentru reformă democratică”. Vreau să spun că lucrarea lui Conquest este extrem de influentă, dar profund necinstită. Dovezi încă secrete aflate în Arhivele Ruse confirmă că Nikolai Ezhov, șeful NKVD-ului din 1936-1938 conspira împeună cu germanii contra URSS. Din ordinul lui Ezhov au fost împușcați sute de mii de activiști de partid nevinovați și a fost decimat Comitetul Central al Partidului Comunist Rus. Ezhov și apropiații lui mizau pe ocuparea URSS de către germani și japonezi printr-o ofensivă comună pe două fronturi. Dând ordin ca să fie executați sute de mii de oameni nevinovați Ezhov urmărea ca, în urma acestor crime în masă, în rândurile poporului rus să ia naștere o mișcare de revoltă contra lui Stalin și a Guvernului Rus și populația să intre în rebeliune.
    Pe toată perioada anilor 1937-1938 Ezhov a mințit pe Stalin și Guvernul Rus făcându-i să creadă că în țară există milioane de trădători și conspiratori împotriva URSS. În cele din urmă a fost descoperit el însuși ca trădător și executat în data de 4 februarie 1940.
    R:- O ultimă întrebare. Vă place sau nu de Iosif Stalin, cel mai faimos georgian din istorie?
    GF:- Nu este vorba dacă-mi place sau nu. Stalin a vrut să fie un urmaș și un adept sincer al lui Lenin și să construiască o societate a oamenilor muncii pentru oamenii muncii. A fost un om cu principii, foarte inteligent și foarte muncitor. El nu a reușit însă ca să construiască societatea la care a visat.
    Nu cred, de asemenea, că lucrurile s-ar fi schimbat prea mult, chiar dacă Lenin ar fi trăit mult mai mult decât a trăit. Rusia ar fi arătat la fel, chiar dacă în locul lui Stalin ar fi condus țara Zinoviev sau Troțki. Greșeala cea mare a tuturor a fost principiul conform căruia mai întâi trebuie să construiești socialismul și apoi comunismul. Noi trebuie să învățăm din greșelile lor.
    George PANAITESCU

    • Ciprian spune:

      Acest articol are o tendinta neobisnuita, sper sa nu gresesc, prostalinista. De altfel, adeseori si site-ul universulromanesc. Sau poate doar mi se pare?

      • marylena spune:

        Normal ca este vadit pro, dar eu am invatat ca atunci cind doi se bat ( capitalisti si comunisti), noi ceilalti avem de cistigat. Asa aflam multe.

      • Ciprian spune:

        Un raspuns istet. Da, e un punct de vedere in plus (dar e prima oara cand vad asa ceva; adevarul ca era astazi parca un articol despre un fel reabilitare a nazismului)

      • marylena spune:

        intotdeauna atunci cind ai o informatie citeste-o., bag-o la cap. Nu stii cind iti foloseste. Pe moment poate nu stii ce sa crezi, poate te indoiesti poate esti ferm convins ca asa e. dar cu timpul ajungi sa-ti formezi o parere clara/reala despre subiactul respectiv.
        Pe mine ma dezamagesc cei care vin si dau verdicte despre un anumit subiect, dar care habar nu au despre ce vorbesc, doar au preluat ca niste papagali. Aceia, eu consider ca deja sunt pierduti. Un om care nu are curiozitatea de a cauta el, de a gindi cu propriul cap, este candidatul perfect pentru NOM.

      • marylena spune:

        si inca ceva
        toata istoria este manipulata. Un ex. – in al 2 razb. mond. au murit 500.000 evrei si acum s-a ajuns la 4 mil.
        Toti au tot felul de interese si toate pe capul nostru.
        Eu am trait in comunism si stiu foarte bine ce a insemnat. Dar cei tineri sunt manipulati atit de usor de noua orinduire incit mi se face sila/mila cind vad cit de naivi sunt.
        Celor care le este frica, ca poate se va intoarce, pot sta linistiti ca nu se va intimpla, dar nici cap. nu se va mai intoarce. Domnii de sus au terminat aceste doua exp., acum urmeaza altele.
        Dar eu cred ca este bine sa avem o imagine corecta despre amindoua. Nu de alta dar nu se stie cind ne va fi de folos.

      • marylena spune:

        scuze ptr. gramatica exsecrabila, dar de multe ori nici nu ma uit cum scriu

      • Ciprian spune:

        Nu stiu exact cum ai inteles comentariul meu. Stalin a trait (si foarte probabil la crimele comise de el, istoria i-a mai pus si altele in carca si au „omis’ lucrurile bune), dar azi nu mai e. E in schimb Putin, iar eu nu pot sa nu ma intreb cui foloseste o asemenea abordare, nu cred ca are prea multl egatura cu restabilirea adevarului istoric…
        Oricum, articolele sunt binevenite, este un punct de vedere bine inchegat, interesant si specific (mi-am permis chiar sa-l localizez geografic in Rusia; si asta e interesant, pentru ca de obicei cei care critica Occidentul sunt de acolo sau din cultura lor; fara gluma, m-ar interesa si punctele de vedere al chinezilor, al iranienilor si altor „dusmani” ai „democratiei occidentale”, care sunt prea putin si semnificativ absente pe la noi, plecand totusi de la premisa – poate prejudecata pentru unii – ca sunt imbibate cu propaganda).

    • marylena spune:

      cu chinezii si arabii cam greu…..nu prea ajung la noi….

      cei care se bat, fiecare are un colt impotriva celuilalt. Sunt multi care sau saturat ca de 20 ani sa fie improscat com. de catre cine? de cap. care sunt mai rai ca ei!. Ei cel putin faceau totul pe fata pe cind astia au atatea metode…….si normal sa le sara tandara, adica ma faci pe mine nenorocit dar tu ce faci? – si de aici a inceput balul.

      • marylena spune:

        ce istorie domne! istoria adevarata habar nu avem de ea. Noi doar putem sa ne facem o idee… dar ocolind-o pe cea oficiala.
        Putin este bun pentru tara lui pentru ca altfel ar fi fost distrusi ca si noi. Dar atat. Asta nu inseamna ca este un model pentru noi. Macar el isi iubeste tara, asa cum e el. Pe cind ai nostrii….

      • marylena spune:

        uite o adresa a unor nostalgici com. Vei gasi si parti interesante dar si foarte multe gogosi. Asa cum am mai spus si in alte dati este bine sa cunoastem adevarul ( atat cat putem) despre ce inseamna amindoua, adica expirate din toate punctele de vedere si sa ne dorim o alta forma de societate dar nu cea NOM. Daca noi suntem impartiti intre cele doua vor profita cei din NOM – ceea ce se intampla.
        http://anticapitalism2.blogspot.com/2012/10/reflectii-de-toamna.html

  3. Mircea spune:

    De fapt, ce este raul?

    Afirmatia absoluta a raului este negarea lui Dumnezeu care este ratiunea suprema si absoluta a binelui.

    In plan mental, raul este negarea ratiunii.

    In plan moral, este negarea datoriei

    In plan fizic, negarea legilor naturii.

    In plan afectiv este negarea iubirii

    Solidaritatea in rau se naste atunci cand ura, nedreptatea, despotismul, ignoranta, materialismulsi egoismul ofera fiintei un refugiu iluzioriu unde isi poate hrani patimile, orgoliile si vanitatile. Acestor insule de intuneric si tenebre, omul de lumina le opune Intelepciunea, Iubirea, Dreptatea, Iertarea, Onoarea, Sacrificiul, Cunoasterea

    Sufletele noastre sunt campul de lupta ale armatelor Luminii si ale Intunericului

    • George Valah spune:

      Pe „campul de lupta”, batalia se poate intotdeauna duce in mai multe feluri, importanta fiind nu „victoria”, pt ca ea „nu a fost lasata ca varianta de rezolvare finala” ci „autocunoasterea” prin intermediul incercarilor si mai ales „autoperfectionarea” in directia aleasa… Restul, sunt doar detalii de circumstanta… 🙂

      • Mircea spune:

        Permite-ti sa fii Lumina. Permite-ti sa schimbi vietile celor din jur. Permite-ti sa fii ceea ce vrei sa vezi in ceilalti. Permite-ti sa vindeci. Permite-ti sa ridici. Permite-ti sa oferi speranta. Permite-ti sa mangai. Permite-ti sa curgi.Permite-ti sa iti permiti.

        Ai venit in aceasta lume, in aceste circumstante, sub aceasta forma, pentru a atinge vieti si pentru a contribui la existenta Fiirii. Tot ceea ce tine de viata ta este cuprins intr-un ansamblu construit perfect de Perfectiunea Atotcreatoare.

        De multe ori, te feresti sa iti asumi rolul de a spune clar ceea ce simti, deoarece te temi de reactii. Nu-i nimic. Este normal. Insa, a sosit clipa sa iti ridici privirea din pamant si sa iti inalti orizontul. A sosit clipa sa tragi omenirea dupa tine si sa faci tot ceea ce tine de tine pentru a participa la co-crearea unei lumi demne de Planul Divin.

        Stiu ca nu este tocmai usor sa vorbesti despre ceea ce simti, insa daca ai ajuns la aceste cuvinte, inseamna ca viata vrea sa iti transmita un mesaj. Un mesaj care sa te intareasca si sa iti ofere incredere in Ceea Ce Esti Cu Adevarat. Stau acum in fata si joc rolul unui nebun. Iti cer sa renunti la tine, la micul “tu”, pentru a construi impreuna o lume mai buna, o lume mai inalta, o lume dupa chipul si asemanarea Luminii. Ea este deja construita, iar tot ceea ce avem noi de facut este sa o activam. Si putem face asta doar prin pace. Pacea se creaza doar prin pace.

        Te inteleg ca iti doresti implinire personala, te inteleg ca ai scopuri si teluri, insa, suflet drag, cu o urma de lacrima in ochi, iti spun ca nu despre asta este vorba. Si o spun din proprie experienta. La un moment dat, iti vei indeplini toate telurile, dupa care te vei intreba “Si acum?”. Aceasta intrebare iti va spune ca este mai mult decat atat. Este vorba despre mai mult decat lupta pentru implinirea personala.

        Stiu ca in momentul in care esti fericit poti oferi fericire, deoarece intotdeauna oferi ceea ce ai, insa iti propun o alta cale. O cale in care sa lucram constient in Lumina, pentru Lumina. O cale in care implinirea personala devine implinire unitara. Stiu ca pare de neconceput sa renunti la planurile tale, insa nu iti cer asta. Eu doar iti spun ca in clipa in care ai de luat o decizie sa nu te intrebi daca acea decizie este buna pentru tine, ci sa te intrebi daca acea decizie este buna pentru intreaga omenire.

        Ai privit lucrurile din aceasta perspectiva? Te-ai gandit ca uneori fericirea noastra poate intrista persoana de langa noi? Despre asta vorbesc. Nu promovez renuntarea la cariere, la joburi, la meserii, eu doar spun sa facem totul pentru Binele Comun. Daca dorinta ta ii dauneaza celui de langa tine, opreste-te putin si intreaba-te: ce ar face Pacea acum? Ce decizie ar lua Pacea? Daca iti doresti o cale presarata cu pace, atunci pleaca la drum pasind prin pasii Pacii.

        Stiu ca oamenii vor vorbi in continuare despre ce este bine si despre ce este rau, insa acest aspect este relativ si te indemn sa nu te concentrezi pe vorbele joase care ajung la tine. Ai altceva de facut aici. Ai o lume de inaltat.Lumea se inalta incepand cu tine. Sa nu iti asta niciodata. Foarte multi dintre noi asteapta sa soseasca Alesul pentru a ne duce la Dumnezeu. Fiecare dintre noi suntem Alesul. Fiecare dintre noi putem inalta lumea. Insa, pentru a actiona prin aceasta putere nemarginita, este necesar sa o constientizam, sa o acceptam si sa o folosim in directia cea mai inalta.

        Haideti sa pornim! Impreuna. Fiecare atat cat poate la momentul de Acum. Te asigur ca in fiecare dintre noi exista aceeasi magie. Diferenta in manifestare este facuta de intensitatea credintei. Poti activa aceasta putere prin acceptare. Odata pentru totdeauna, in numele Luminii, accepta ca esti Fiul Divinului! Accepta si multumeste pentru aceasta Onoare Suprema! Si incepe sa te comporti ca atare!

        Fiul lui Dumnezeu are o misiune inalta, demna de statutul sau. Integreaza aceasta responsabilitate in existenta ta si nu te separa niciodata de credinta faptului ca esti aici pentru a te inalta si pentru a inalta lumea odata cu tine. Insa, nu fi egoist. Nu incerca sa te inalti doar pentru a privi de sus, caci aceasta inaltare este doar o iluzie.Inaltarea egotica este, de fapt, o scufundare in lumea separarii. Inalta-te, inaltandu-i pe toti cei care te privesc! Aceasta este inaltarea.

        Nu doar vorbi despre Lumina, ci adu-i pe ceilalti la starea de a simti ceea ce simti tu cand vorbesti despre Lumina. Trage-i pe toti in sus! Ia-i cu tine catre Ceruri. Mergi cu pace prin lume si raspandeste mesajul Unimii. Lumineaza tot ceea ce intalnesti si nu analiza detaliile. Nu te intereseaza detaliile terestre. Esti aici pentru a-i face pe ceilalti sa traiasca Raiul pe Pamant. Aceste cuvinte te responsabilizeaza, iar faptul ca tu ai ajuns la ele si ca le citesti chiar acum, este un semnal prin care viata iti spune ca te va folosi pentru a Lumina lumea in care traiesti.

        Nu te retrage in complacere mediocra, ci priveste in Sus! Priveste fara teama Lumina, caci ea nu te va orbi, ci iti va face privirea mai clara ca niciodata. Insa, trebuie sa te anunt, in prima faza este posibil sa para putin confuz. Este posibil sa te simti ciudat, insa aceasta stare este de fapt efectul renuntarii la micul “eu”. Acum renunti la tine pentru a fi Tu. Acum renunti la tine pentru a fi constient de Cine Esti Cu Adevarat. Si pentru asta iti multumesc, in numele Nostru.

        Iar acum, mergi. Mergi in Pace si raspandeste Pacea. Oriunde si oricand. Dar, iti voi spune inca de pe acum: se vor gasi oameni care vor incerca sa te opreasca si sa te descurajeze. Binecuvanteaza-i, insa nu te supune la ceea ce iti spun. Ei inca ratacesc; ei inca au privirea incetosata. Tu mergi prin Pace. Mergi prin Lumina, chiar daca in jurul tau este intuneric. Lumina pe care tu o porti in tine va dizolva orice urma de intuneric.

        Lasa-te trait de Dumnezeu si mergi prin pasii Lui. Insa, pentru asta este necesar sa fii gol de tine. Goleste-ti paharul pentru a ti-l umple la loc. Goleste-te de ganduri, de convingeri anterioare, de perceptii, de pareri si permite-ti sa fii imbalsamat de Dumnezeu. Goleste-te de tine si stai gol in bratele lui Dumnezeu. Aceasta este Libertatea la care ai visat toata viata.

        Primeste binecuvantarea Lui si ia-ti zborul catre lume. Zboara, Suflet drag! Zboara, asa cum nu ai mai facut-o niciodata. Dumnezeu este in tine. Daca El este cu tine, cine poate fi impotriva ta? Pacea merge inaintea ta si iti deschide orice usa, facandu-ti calea mai usoara. Este un nou inceput. De acum, vei oferi viata tuturor care vor sa renasca. Esti trimisul Pacii.

      • George Valah spune:

        Frumos mesaj universal uman… Si inflacarat…
        La drum lung, iei merinde putina dar hranitoare, mananci chibzuit, bei apa si te hodinesti pe unde apuci… Daca ti-ai lua dinainte „toate cele de trebuinta”, bagajele te-ar obosi si nu ai mai putea inainta. Daca nu ai lua nimic cu tine, ai fi ingrijorat si ai parasi drumul pentru a-ti cauta de mancare…
        Bine, asa e la drumetia cu pasul… Doar pasul lasa uneori o urma, vie… 🙂

      • lili3d spune:

        Aici e vorba despre a face drumul, nu pentru tine însuți, ci pentru ceilalți… Într-adevăr, cum te-ai putea simți împlinit dacă toate realizările ar fi doar pentru propria-ți persoană? Ar lipsi sensul…

    • lili3d spune:

      Se poate ști care este sursa acestor materiale? Și dacă pot fi preluate?

  4. BELA spune:

    Posted in Uncategorized by saccsiv on ianuarie 4, 2013

    Pro şi contra: Înhumare sau incinerare?

    Cristian Paţurcă, autorul „Imnului Golanilor”, cunoscut încă din anul 1990 pentru zelul său anticomunist din Piaţa Universităţii, a cerut în „testamentul” său ca după moarte să fie incinerat: „Vă implor să mă ardeţi, iar cenuşa mea să o puneţi la Troiţa din Piaţa Universităţii!”. Familia şi prietenii apropiaţi au ajuns la concluzia că este mai bine să fie înmormântat. Au procedat ei bine, nerespectându-i ultima dorinţă? Care este poziţia Bisericii faţă de această practică?

    Practică milenară a creştinilor

    Înhumarea a fost practica de început a oamenilor în legătură cu rămăşiţele pământeşti. Incinerarea a apărut mult mai târziu în viaţa unor popoare şi a constituit o practică separată de înmormântare sau unită cu aceasta. Din mărturiile scripturistice, patristice, istorice şi arheologice, reiese fără îndoială că Biserica creştină a practicat de la început înmormântarea ca unică modalitate de tratare a rămăşiţelor pământeşti. Aceasta corespunde învăţăturii Bisericii despre trup şi datoriile faţă de el, trup care trebuie să se descompună în pământul din care a fost luat, fără intervenţia forţată şi autoritară a omului în natura creată de Dumnezeu. Practica aceasta se bazează pe tradiţia moştenită de la evrei, dar şi pe faptul că trupul Mântuitorului a fost înmormântat.
    În privinţa incinerării, spune Pr Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Biserica nu are un canon expres care să interzică acest lucru, pentru că această practică a apărut târziu, adică după încheierea colecţiei oficiale canonice a Bisericii Ortodoxe. Ea a venit o dată cu ideile secularizante ale revoluţiei franceze, încercând să înlocuiască o practică milenară cu una nouă, având un simbolism deosebit de cel creştin.

    Pro şi contra

    Din discuţiile purtate în jurul introducerii incinerării celor morţi, au rezultat o serie de argumente pe care se sprijină susţinătorii celor două practici. Şi unii şi alţii îşi susţin şi-şi apără poziţiile lor pe temeiuri de igienă, de economie, de justiţie, de ordin social, de ordin psihologic-sentimental şi de ordin religios.
    Un argument neserios, folosit de susţinătorii incinerării, este faptul că prin incinerare se evită primejdia de a fi îngropat de viu, în caz de moarte aparentă, ignorând faptul că prin incinerare această primejdie e înlocuită cu riscul de a fi ars de viu. Şi într-un caz, şi în altul, aceste primejdii pot fi evitate cu totul, printr-un examen serios al celui mort.
    După incineraţionişti, mormintele şi cimitirele ar constitui focare şi centre de infecţie, însemnând o perpetuă ameninţare pentru sănătatea celor vii. Neîngrijirea cimitirelor, precum şi superficialitatea cu care se făcea îngroparea morţilor în unele ţări prin sec. XIX, a contribuit mult la succesul propagandei pentru incinerare. Totuşi, cercetările făcute până în prezent n-au putut dovedi realitatea primejdiei înmormântărilor pentru sănătatea publică, fireşte dacă acestea sunt executate potrivit rigorilor normelor igienice şi sanitare.
    Din punct de vedere judiciar, înhumarea se recomandă şi este preferabilă incinerării, ba uneori chiar este necesară. Se ştie că, în caz de crimă, justiţia se adresează medicinii legale, care aduce servicii şi descoperiri deosebit de importante.
    Cât priveşte meschinăria exprimată nu de mult în presă de către un parlamentar, care făcea apel la economisirea de haine, lemn şi ciment, recomandând incinerarea, considerăm că este cea mai grosolană sfidare şi ignorare a unei laturi atât de importante a spiritualităţii ortodoxe româneşti, care este cultul morţilor, şi o lipsă totală de respect faţă de oameni, care, pentru toată truda pe care şi-o dau sub soare, merită măcar un rând de haine şi patru scânduri cu care să plece din această viaţă.

    Valoarea trupului

    Pentru Biserică, trupul este templu al Sfântului Duh, este biserica cea vie în care omul este chemat să slujească şi să se închine lui Dumnezeu. Iar Sfinţii care L-au slujit şi s-au închinat cu adevărat lui Dumnezeu sunt, prin moaştele lor, temelia bisericilor zidite, în care slujesc credincioşii. De aceea Biserica cinsteşte rămăşitele pământeşti ale Sfinţilor şi le păstrează ca pe un tezaur de mult preţ.
    Când trupul mort este considerat rămăşita pământească a existenţei umane, este firesc ca acesta să fie cinstit, iar îngroparea sau, mai apoi, păstrarea osemintelor, este ceva sacru. De altminteri, cunoaştem astăzi că osemintele, deşi uscate, menţin vie identitatea biologică a celui mort, pe când cenuşa nu. Acolo unde trupul omenesc mort este tratat ca un hoit macabru, este firesc să se urmărească dispariţia lui. În acest caz nu se mai disting simboluri, ci obiecte naturale cu valoare utilitaristă ori financiară. Şi, odată cu problemele marilor centre urbane, este considerată mai logică şi mai practică arderea morţilor.
    Îngroparea păstrează nu doar amintirea (pomenirea) mortului, dar şi pe cea a morţii. Pentru a păstra cineva pomenirea aceasta, fără a fi obsedat de ea, are trebuinţă să creadă în biruinţa asupra morţii. Creştinul adevărat crede în această biruinţă şi aşteaptă învierea, care se refera la întregul lui ipostas psihosomatic, adică la omul întreg, trup şi suflet.

    Trupurile celor incineraţi vor mai Învia?

    Unii cred că, dacă trupurile lor vor fi incinerate, iar cenuşa va fi aruncată în mare sau văzduh, l-ar pune pe Dumnezeu într-o dificultate la A Doua Sa Venire. Ortodoxia nu a susţinut niciodată că o persoană al cărei trup e mistuit într-un incendiu sau chiar e vaporizat de o bombă nucleară, nu va mai învia din acest motiv. Acelaşi lucru trebuie afirmat despre martirii arşi pe rug. Deci şi cei incineraţi vor învia.
    Alţii spun: cum învie şi recompune Dumnezeu trupurile celor înhumaţi în pământ şi putreziţi? Dumnezeu nu are nevoie de nimic de care să se folosească pentru a crea sau a da viaţă. Învăţătura Bisericii Ortodoxe, scripturistică şi patristică, spune că la Parusia (Venirea) Domnului va avea loc învierea generală, a tuturor oamenilor care au trăit pe pământ (atât drepţi cât şi păcătoşi), când, prin atotputernicia lui Dumnezeu, sufletele oamenilor se vor reuni cu trupurile acestora, ca în viaţa pământească, dar cu însuşiri speciale, potrivite cu noul lor scop: viaţa veşnică. Învierea păcătoşilor – alături de cei drepţi – este consecinţa însuşirii naturii umane de către Hristos, Care prin întrupare a devenit frate al nostru (Evrei 2,11), ridicând natura umană, prin Învierea Sa, la nemurire. Deci păcătoşii nu înviază neapărat spre a-şi primi pedeapsa pentru faptele lor, ci, în baza identităţii de natură între toţi oamenii, ei vor învia împreună cu drepţii şi, asemenea acestora, îşi vor primi şi ei plata pentru faptele lor, putând astfel să-şi dea seama de posibilitatea ce au avut-o de a se mântui, pe care însă nu au fructificat-o datorită greşitei folosiri a libertăţii lor.

    Care este poziţia BOR?

    Biserica Ortodoxă Română s-a pronunţat încă din anul 1928 în problema incinerării. Fiind pus în faţa unei atitudini ce trebuia exprimată, datorită atmosferei care se crease prin înfiinţarea crematoriului din Bucureşti, Sfântul Sinod, în şedinţa din 15 iunie 1928, a hotărât următoarele:
    1. Preoţii să prevină din vreme pe enoriaşi, atrăgându-le atenţia că, în cazul când cineva dintre ei ar voi să se incinereze, Biserica le va refuza orice asistenţă religioasă;
    2. Înainte de oficierea slujbei de prohodire a unui mort, preotul respectiv să aibă grijă să se informeze pe lângă familia mortului, la care cimitir se va înmormânta cel decedat;
    3. Celor ce totuşi au fost incineraţi sau se vor incinera să li se refuze orice serviciu religios, atât la moarte, cât şi după moarte.
    Problema incinerării a fost reluată şi în şedinţa Sfântului Sinod din 22 februarie 1933, în care s-a făcut precizarea că „pentru orice abatere de la hotărârea luată de Sfântul Sinod, în respectul doctrinei şi practicii Sfintei noastre Biserici Creştine Ortodoxe, preoţii vor fi opriţi de la toată lucrarea preoţească şi trimişi în judecata Consistoriului Spiritual Eparhial, spre aspră sancţionare”.
    Aşadar, Biserica Ortodoxă Română are o atitudine clar exprimată faţă de cei care s-au incinerat sau se vor incinera. Din 1928 şi 1933, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a revenit asupra acestei hotărâri, aşa încât ea exprimă punctul de vedere oficial al Bisericii noastre. În cazul în care este chemat să oficieze slujba înmormântării celor care urmează a fi incineraţi, preotul trebuie să refuze categoric, cu atât mai mult cu cât ştie că solicitarea a venit şi din convingeri sau practici atee, care, în acest caz, arată dispreţ faţă de învăţătura Bisericii. Cazul este aproape identic cu sinuciderea, pentru care Biserica nu admite oficierea slujbei înmormântării, pe motiv că sinucigaşul s-a substituit lui Dumnezeu, curmându-şi viaţa pe care nu şi-a dat-o el, ci Dumnezeu. Aşadar, pentru cei care se incinerează nu se săvârşesc nici slujba Înmormântării şi nici slujbele de pomenire a celor morţi.
    Ceea ce este mai dureros este însă faptul că, profitând de lipsa de informare a credincioşilor şi de buna lor credinţă, preoţi caterisiţi sau depuşi din treaptă săvârşesc slujba înmormântării în însăşi incinta crematoriului, fără ştirea şi controlul autorităţii bisericeşti şi civile. Este unul din abuzurile care se cer neîntârziat curmate.

    Dorinţa muribundului de a fi incinerat

    În chestiunea incinerării ortodocşilor poate apărea şi un alt aspect delicat. Se poate întâmpla ca cineva să ceară ca după moartea sa să fie ars. Motivele pot fi multe şi diverse: puţinătatea credinţei, necunoaşterea învăţăturii de credinţă ortodoxe, posibilele afecţiuni la nivelul gândirii datorate suferinţei şi bolii, delirul, considerente materiale, o mentalitate deficitară etc. Cum se va raporta familia celui repauzat la această situaţie? Vor putea fi obligaţi să îndeplinească dorinţa celui dispărut? În ce măsură dorinţa individuală a aceluia, care exprimă o anumită atitudine faţă de trupul omenesc, nu violează libertatea de conştiinţă a celor ce au o altă atitudine în această privinţă? În legislaţia justiniană există următorul exemplu. Un cetăţean roman l-a făcut pe cineva moştenitor al său, cu condiţia ca acela să îi arunce trupul în mare. Moştenitorul a refuzat să îl arunce în mare şi l-a îngropat. S-a pus atunci problema dezmoştenirii, pe motiv că moştenitorul nu a îndeplinit prevederea testamentară privitoare la trupul testatarului. Tribunalul a considerat fapta aruncării trupului în mare ca imorală şi neconformarea moştenitorului ca o acţiune lăudabilă, în acord cu morala creştină.
    În limba greacă, aminteşte Profesorul Georgios Mantzaridis, mortul este numit adormit, iar locul unde sunt îngropaţi morţii – sălaşul celor ce dorm, „dormitor”. Nimeni nu se gândeşte să îl ardă pe acela despre care are sentimentul că „doarme”, în afara de cazul în care îl urăşte de moarte. Mai mult, celui mort i se spune şi iertat. Iar verbul neogrec „a muri” îl are ca sinonim pe „a fi iertat”; iertarea (literal: împreună-cuprindere, con-locuire) reprezintă o sinteză grandioasă a simţirii, pentru că cel ce este iertat este adăpostit în spaţiul vieţii personale al celui ce iartă, rămâne în amintirea sau în pomenirea acestuia. Mormântul este monument, adică loc de pomenire şi pelerinaj pentru toţi cei care l-au iubit şi l-au iertat/l-au împreună-cuprins pe cel mort. Minuciu Felix sublinia în scrierile sale că creştinii osândeau arderea, socotind îngroparea ca cel mai în cinste, vechi şi nobil obicei; Origen zice că trupul, locaşul sufletului, trebuie să se învrednicească de o îngropare potrivită demnităţii lui, iar Fericitul Augustin arată că îngroparea este o datorie de iubire, grija de îngropare este o datorie de umanitate.
    Aşa că cei rămaşi în viaţă n-au de ce să-şi facă probleme de conştiinţă, pentru că nu-i fac un rău celui adormit, ci un bine, dacă din iubire, din respect, din compasiune, nu vor să-l lase pentru veşnicie fără rugăciunea şi mângâierea Bisericii, care se roagă pentru uşurarea şi mântuirea sufletului lui cel veşnic şi nemuritor.

    Concluzie
    În privinţa incinerării, Biserica Ortodoxă se bazează pe tradiţia milenară consacrată de aceasta, care consideră că înmormântarea este practica corectă pe care ea trebuie să o accepte şi să o cultive, socotind incinerarea ca pe o practică interzisă pentru credincioşii ei.
    Biserica nu îşi impune credinţa şi ritualurile ei celor străini de ea, spunea Profesorul Georgios Mantzaridis. Dar nici cei străini de ea nu trebuie să îi ceară să binecuvânteze opţiunile făcute după bunul lor plac. Arderea trupului neînsufleţit poate fi aleasă în mod liber, dar nu poate fi transformată într-un act bisericesc. Se poate asocia funeraliilor civile. Însă poziţia Bisericii faţă de ea nu poate să nu fie una negativă.
    Pr. Alexandru Stanciu

  5. marylena spune:

    perioada capitalista in Romania………..si daca aia nu era cap…….vi se pare cunoscuta?……si asta doar o mica parte

    http://gandeste.org/politica/toate-s-vechi-si-noua-toate/25665

    Toate-s vechi si noua toate…
    „Nimic nu e mai periculos pentru conştiinţa unui popor decât priveliştea corupţiei şi a nulităţii recompensate […]. Această privelişte îi ia poporului încrederea în valoarea muncii şi în siguranţa înaintării prin merit. Dându-le zilnic exemplu că, fără a şti ceva şi fără a fi muncit, cineva poate ajunge bogat şi om cu vază […] contagiul intelectual devine din endemic epidemic, trece de la restrânsul grup […] la grupuri din ce în ce mai numeroase de cetăţeni.”
    Mihai Eminescu
    Opere, XIII, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1985, p.124

    „Voi arătaţi prin zilnică pildă că corupţia e mijlocul cel mai lesnicios de trai în România. Acesta este spiritul cel rău care desface societăţile româneşti şi le nimiceşte pân-în sfârşit; acesta este veninul care dă loc la mişcări sociale şi la nemulţumire […] contribuie a destrăma spiritul public, a-l face să nu mai crează nici în drept, nici în bine, a nu mai aştepta nimic de la muncă, totul de la tertip şi de la apucătură “
    Eminescu
    Opere, XIII, Editura Academiei RSR,Bucureşti, 1985, pp.111-120

    ____________

    o parte din cazuistica marii corupţii politice şi economice, denunţate în Timpul, de catre ziaristul Eminescu:

    – Atribuirea concesiunii construcţiei căii ferate Roman-Galaţi-Brăila-Buzău-Bucureşti-Piteşti-Craiova-Vârciorova consorţiului german Stroussberg, în condiţii dezastruoase pentru statul român, prin coruperea unor politicieni şi implicarea principelui Carol I, la presiunile unor cercuri politice şi financiare din Germania, grupate în jurul cancelarului Bismarck (contractul, nefinalizat, s-a soldat cu o adevărată tutelă impusă de acţionarii străini asupra finanţelor ţării, cu estorcarea de fonduri şi imixtiunea gravă în treburile interne);

    – Concesionarea construcţiei tronsoanelor feroviare Ploieşti-Predeal şi Adjud-Tg. Ocna de către compania londoneză Crawley, în urma respingerii nemotivate de către decizionalii români a unei oferte autohtone mai bune, opţiune care s-a dovedit, de asemenea, falimentară;

    – Afacerea Warszawsky-Mihălescu, soldată cu favorizarea întreprinzătorului străin, cu ocazia efectuării de rechiziţii şi transporturi pentru armata rusă, în detrimentul a zeci de mii de ţărani (Semnatarul român, director în Ministerul de Interne, deşi acuzat de intendenţa rusă pentru pretindere, primire de mită şi falsificare de ordine, nu numai că nu a fost demis, dar şi-a condus singur cercetarea faptelor care îl incriminau!);

    – Neînregistrarea în documentele oficiale a sumei de opt milioane ruble, primite de la guvernul rus în timpul războiului din 1877-1878, bani despre care s-a aflat ulterior ca urmare a unor demersuri ale cancelariei de la Petersburg;

    – Favorizarea de către ministrul Justiţiei, D. Geani, a antreprenorilor Schönfeld şi Fieldermann în obţinerea, din partea statului român, a unei despăgubiri de un milion de lei pentru pretinse daune;

    – Coruperea unor magistraţi români de către concesionarul Ward, concomitent cu exercitarea de influenţe externe, prin care străinul a obţinut restituirea unei garanţii de 300.000 franci, confiscate legal de autorităţi;

    – Restituirea, în urma coruperii unor persoane din Ministerul de Război, a amenzii de 201.555 lei percepute fabricii din Witten, Germania, pentru nepredarea la termen a lotului de arme contractat de partea română;

    – Răscumpărarea, prin intermediul fostului diplomat englez E. Grant, cumnat al lui C.A. Rosetti, a căii ferate Cernavodă-Constanţa, în regim de supraevaluare (şaisprezece milioane faţă de preţul iniţial de nouă milioane lei), în condiţiile în care politicianul îndeplinea funcţia de ministru de Interne;

    – încheierea unei convenţii dezavantajoase între E. Costinescu, senator şi director în B.N.R., şi bancherul J. Landau privind răscumpărarea unui tronson feroviar, în urma căruia statul român a fost obligat la plata a peste trei milioane de franci de către Curtea Supremă Comercială din Lipsca;

    – Deturnarea a 83.000 franci de către un funcţionar al Ministerului de Finanţe (George Bilcescu, fratele directorului Băncii Naţionale), care a fost achitat sub motiv că era numit provizoriu în funcţie şi că în această situaţie nu era necesară depunerea de garanţii financiare;

    – Câştigarea, prin manopere frauduloase de către deputatul Gr. Eliad a concesiunii construcţiei cheiului Brăila şi cedarea ulterioară a afacerii către Societatea Financiară care, nerespectând proiectul şi calitatea materialelor de construcţie prevăzute, a compromis lucrarea, păgubind statul român cu circa 1.780.000 lei (nu a fost încasată nici garanţia de 930.000 lei, convenită cu antreprenorul, din cauza unor aranjamente politice);

    – Specularea averii statului la bursă, prin cumpărarea de acţiuni, în regim de supraevaluare (de treo ori fata de valoarea pe piaţa de capital);

    – încheierea de către senatorul g-ral Gh. Slăniceanu a unor contracte oneroase cu întreprinzătorul E. Rosenthal, privind aprovizionarea armatei cu furnituri şi furaje pentru unităţi din Dobrogea (trimis în faţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, politicianul a fost achitat la intervenţia prim-ministrului);

    – Perfectarea de către ministeriatul Ghica-Mavrogheni a unui împrumut dezavantajos de la firma Oppenheim, pentru plata datoriei externe a României, din 31.610.510 franci primindu-se efectiv 18.500.000 franci.

    ___________

    activitatea sa jurnalistica i-a adus moartea, intr-un final

    http://www.curentul.ro/2009/index.php/2008123121218/Actualitate/Adevarul-despre-Eminescu-la-120-de-ani-de-la-ucidere.html

    …el insusi, nu cu multa vreme inainte de a fi lichidat, isi facea un sumar amar al muncii sale de jurnalist, ce seamana pana la identitate cu sumarul vietilor noastre de jurnalisti, de astazi.

    ______________________

    „Timpul acesta m-a stricat în realitate cu toată lumea. Sunt un om urât şi temut”.
    „Din viaţa mea nu adun decât necaz. Se pare, de la un timp încoace, că toată organizarea partidului de la Timpul e în plină descompunere şi că nici o cârpeală nu-i mai ajută. De aici zilnice nemulţumiri, lipsă de idei şi de concepţiuni hotărâte […] folosul meu, după atâta muncă, e că sunt stricat cu toată lumea şi că toată energia, dacă am avut-o vreodată, şi toată elasticitatea intelectuală s-a dus pe apa Sâmbetei. […] Se prea poate ca, de azi pe mâni, toată întreprinderea (publicaţia – n.n.) să înceteze şi fiecare să-şi vază de treabă. Eu rămân cel amăgit în afacere, căci am lucrat din convingere şi cu speranţa în consolidarea ideilor mele şi un mai bun viitor”

    27. (Corespondenţa inedită Eminescu-Veronica Micle. Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit, Ed. Polirom, 2000, p. 169);
    28. Op.cit., p.122.

  6. marylena spune:

    August 30, 2011
    VACCINAREA ÎN MASĂ A MICUŢELOR ROMÂNCE. AFACERE SAU DICTATURĂ SANITARĂ?
    •Prima întrebare: de ce sunt vaccinate preponderent fetele?•Vaccinare sau sterilizare în masă?
    •Dictatura sanitară•Fabricanţii de vaccinuri câştigă miliarde•De unde ştiu mass-media occidentale că nu se vor mai naşte fetiţe?•Bogătanii lumii inventează minciuni cum că suntem prea mulţi pe Pământ•Planeta poate hrăni o mie de miliarde de oameni•Alex Jones:”Elitele vor exterminarea a 80 la sută din populaţia lumii pentru ca apoi, cu ajutorul ştiinţei, să trăiască veşnic”

    După cum se ştie, la ora actuală în România există o campanie mass-media virulentă pentru a se desăvârşi vaccinarea tuturor celor 200 000 de fetiţe românce cu vârste cuprinse între 7 şi 12 ani în scopul prevenirii îmbolnăvirilor de cancer de col uterin. Lătrăturile îndârjite şi alarmiste ale haitelor de prezentatoare de televiziune din România au transformat ţara într-o uriaşă expediţie safari pornită la vânătoare de fetiţe românce duse cu forţa la vaccinarea în masă. Armate de moaşe şi asistente solide dotate cu seringi năvălesc în şcoli şi înfig acele în umerii copilelor, injectându-le chipurile contra…cancerului!

    Nimeni nu s-a gândit să verifice dacă guristele alarmiste care scuipă avetizări de la microfoanele posturile tv şi vorbesc despre beneficiile copleşitoare ale vaccinurilor anticancer şi-au dus propriile fetiţe la vaccinat sau nu. Din câte ştiu nimeni nu a văzut veodată vreo prezentatoare tv cu fata la vaccinat anticancer. Dar privind cu atenţie această mobilizare la nivel naţional pentru vaccinarea fetiţelor românce îţi vine în minte fără să vrei următoarea întrebare: de ce sunt vaccinate împotriva cancerului preponderent fetiţele? Cancerul de col uterin este extrem de rar (doar zece femei din 100000 mor de aşa ceva) în timp ce numărul bărbaţilor care contractează cancer de prostată ajunge la 98% peste vârsta de 90 de ani. Normal ar fi ca societatea să se preocupe mai întâi de vaccinarea preventivă a băieţilor contra cancerului de prostată. Totuşi, în mod extrem de suspect, se vaccinează în masă fetiţele contra cancerului de col uterin.

    În august 2008 o vaccinare în masă a fetiţelor din Brazilia a trezit o puternică suspiciune din partea observatorilor specializaţi ai organizaţiilor pro-life. Americanul Matthew Cullinan Hoffman în articolul său Massive Brazilian Vaccination Raises Suspicions of Covert Sterilization Program (Vaccinarea în masă din Brazilia, suspectată de a fi un program de sterilizare în masă, publicat în LifeSiteNews din 14 august 2008) a atras atenţia că există suspiciuni puternice cum că în vaccinul injectat fetiţelor fusese introdus un agent ascuns care inducea infertilitate. Fetiţele vaccinate, odată ajunse la maturitate, nu mai puteau avea niciodată la rândul lor copii.

    Spre deosebire de vaccinările în masă ale fetiţelor românce, injectate cu nobilul scop al eradicării cancerului, fetele braziliene erau vaccinate de autorităţi în numele măreţului ţel eradicării rubeolei. Cel care iniţiase campania de vaccinare în masă a copiilor fusese însuşi ministrul sănătăţii din Brazilia, un propagandist convins al avortului şi un militant activ pentru …dreptul femeii de a face avort!

    Bănuielile medicilor din organizaţiile pro-life au devenit şi mai mari în momentul când, consultând statisticile, au observat că rata îmbolnăvirilor de rubeolă în Brazilia era una extrem de scăzută şi nu justifica în nici un fel campania de vaccinare antirubeolă a circa 80 de milioane de fetiţe brazilience. Atitudinea hotărâtă a brazilienilor şi a medicilor brazilieni au făcut autorităţile să dea înapoi şi să pună capăt rapid campaniei de vaccinare.

    În 2006 în Argentina se pornise o campanie similară de vaccinare în masă sub pretextul eradicării, de astă dată, a rujeolei. Medicii argentinieni şi organizaţiile humanitare declanşează un scandal monstru în momentul când depistează că vaccinul folosit pentru “imunizarea” fetiţelor conţinea h.c.g. (human chorionic gonadotropin), un hormon care odată introdus în corpul unei fete alături de o altă substanţă percepută ca toxică de organism, atunci când fata ajunge la maturitate avortează copilul la două luni după ce rămâne însărcinată şi nu mai poate avea copii niciodată. Scandalul a făcut autorităţile să dea rapid înapoi. La fel s-a întâmplat în Nicaragua şi în mai multe ţări africane.

    Totuşi autorităţile s-au repliat rapid la adăpostul unor legi inventate special în acest scop. Un activist al organizaţiilor pro life, medicul Julio Severo relatează un caz extrem de interesant. În momentul când el a primit ordin să participe şi la vaccinarea celor care fuseseră bolnavi de rujeolă (şi care erau deci imunitari la boală), el a intrat la bănuieli, a refuzat ordinul şi a fost declarat indezirabil. I s-a retras licenţa de medic şi s-a dat ordin să fie arestat. A scăpat fugind din Brazilia şi cerând azil politic în SUA.

    În mass-media braziliene au apărut cazuri în care mame care au refuzat să ducă la vaccinare fetiţele au rămas fără copii, autorităţile le-au decăzut din drepturile părinteşti, le-au luat copiii cu forţa, iar vecinii şi colegii care ştiau că ele refuzaseră să-şi vaccineze copiii au suferit persecuţii din partea autorităţilor.

    Acest lucru este extrem de alarmant şi dovedeşte că în lumea Noii Ordini Mondiale în care trăim s-a instaurat deja o dictatură sanitaristă, oamenii nu mai sunt stăpânii propriilor lor corpuri şi nu au altă alternativă decât de a se supune vaccinărilor obligatorii în masă hotărâte de autorităţi.

    În privinţa eficacităţii vaccinurilor, discuţiile pot pune în lumină multe aspecte ale acestora. Nimeni nu poate contesta că în privinţa numitor boli infecţioase, pe termen limitat (maxim trei ani) un vaccin se poate dovedi util. Nici un medic însă nu va garanta niciodată că un copil, odată vaccinat nu va mai contracta niciodată respectiva boală. Iar dacă o face este un şarlatan. Celebrul medic pediatru american R.S.Mendelsohn a explicat în cărţile lui, dar şi la emisiuni de televiziune, că toate vaccinurile sunt de fapt viruşi anihilaţi pe jumătate care se ascund în organism şi se pot manifesta mai târziu, îmbolnăvind organismul chiar cu boala de care ar fi trebuit să-l apere. Părinţilor nu li se spune nimic despre acestea. Există pediatri americani care după epidemia de rujeolă din 1978 au refuzat vaccinarea propriilor lor copii. Chiar testul tuberculinic s-a devedit extrem de discutabil şi vaccinul Diteper (difterie, tetanos, antitusic) care a dus la decesul multor noi născuţi s-a dovedit mai primejdios decât tuberculoza însăşi (prof. Cornelia Georgeta Buiummihăilă).

    Pentru o lume care nu urmăreşte decât profitul cu orice preţ, o vaccinare în masă poate să însemne de fapt o programare în masă a îmbolnăvirilor. Marile companii farmaceutice vor şti precis câte femei se vor îmbolnăvi pe viitor de cancer de col uterin (am dat un exemplu) şi ştiu precis când să fabrice tratamentele respective cu cheltuieli cât mai reduse. Totodată miniştrii sănătăţii vor apare la rampă şi cu figuri grave vor anunţa cu precizie estimările “ştiinţifice” ale “incidenţei creşterii numărului de îmbolnăviri în următorii ani” şi vor recomanda populaţiei să se vaccineze. Iar “estimările” lor vor fi confirmate, populaţia va fi impresionată de grija arătată de politicieni şi miniştri faţă de sănătatea publică şi de înalta lor pricepere ştiinţifică, dar nimeni nu va şti vreodată că nu este nimic ştiinţific aici şi că respectiva clică este una care calcă practic pe cadavre pentru a-şi spori averile cu preţul unui genocid programat la modul cel mai rudimentar. Şi nu vom avea de ales dacă nu vom lua atitudine. La fel ca în filmele SF, o dictatură sanitaristă atotputernică va hotărâ în locul nostru ce se va întâmpla cu corpurile sau cu organele noastre şi ea va stabili dacă respectivul donator este sau nu în moarte clinică.

    În România există un Program Naţional de Vaccinare şi există 8 vaccinuri obligatorii cu costuri suportate de stat: împotriva hepatitei B, a tuberculozei, a tetanosului, a difteriei, a rujeolei, a rubeolei, împotriva tusei convulsive şi a poliomielitei. Despre toate aceste vaccinuri medicii ştiu foarte bine că există mari îndoieli în privinţa eficacităţii lor.

    Vaccinurile contra cancerului de col uterin (Silgard, Cervarix, Gardasil), pe lângă fragmente de viruşi producători ai inflamaţiilor de col uterin care duc la cancer conţin mercur, element care produce grave dereglări neuronale. În urma miilor de plângeri survenite din partea cetăţenilor, aceste vaccinuri au fost interzise în multe state ale SUA.

    Cancerul de col uterin apare ca urmare a infecţiilor unui grup de 15 virusuri. Ori vaccinul Gardasil nu conferă imunitate (şi medicii ştiu asta) decât numai pe cinci ani şi numai împotriva a cinci sau şase tulpini de virusuri (din cele 15). Ca atare vaccinul are o rată de ineficienţă foarte mare. Dar doza de Gardasil costă circa 300 de euro. Înmulţiţi 300 de euro cu numărul de 10 milioane de fetiţe est-europence şi veţi vedea că rezultatul bate către trei miliarde de euro încasate anual, bani care intră cu regularitate în buzunarele fericitei companii producătoare a vaccinului. O parte intră, evident, în buzunarele politicienilor care sunt la putere în ţara respectivă.

    Vaccinul Gardasil a fost întâmpinat de americani cu foarte multă ostilitate şi şi-a făcut în scurt timp un renume înfricoşător :”vaccinul care ucide” (Freenews, 2 iunie 2008). Acţiunea de vaccinare în masă a fost respinsă în toate statele în care s-a încercat să fie introdusă : Canada, o serie de state din cadrul USA, India etc. Totuşi o serie de personalităţi politice importante au început o campanie aproape indecentă pentru impunerea vaccinării în masă a fetelor şi femeilor cu Gardasil. Fosta secretară de stat a SUA, Madeleine Allbright, cu ocazia ultimei vizite făcută la Bucureşti a dus o campanie diperată de impunere a vaccinării obligatorii a fetiţelor şi a femeilor din România cu Gardasil. Evident, regimul de la Bucureşti în frunte cu Trăian Băsescu s-a executat imediat. Rezultatul a fost începerea unei campanii mass-media furibunde şi târârea cu forţa la înţepat cu acul seringii a tuturor fetiţelor românce.

    Cu această ocazie România a devenit urgent poligon experimental pentru vaccinul recomandat cu căldură de madama Allbright care nu mai putea dormi noaptea de grijă că româncele se vor îmbolnăvi de cancer de col uterin peste 10 ani.

    Conform studiilor de epidemiologie a HPV (cancerul de col uterin) şi conform statisticilor realizate de specialişti de înaltă probitate profesională (Ofelia Şuteu, Ecaterina Scorţan, N. Ghilezan, N. Teodor), din 100 000 (o sută de mii) de românce mor de cancer de col uterin numai 10 (zece). În sudul ţării mortalitatea este şi mai scăzută: şase sau şapte la sută. În linii mari se cunosc şi motivele pentru care femeile fac cancer de col: condiţiile precare de viaţă, abuz de avorturi, ignorarea igienei şi moştenirea genetică (dacă în familie au existat precedente, este posibil ca ele să se repete, deşi nu este obligatoriu acest lucru).

    Din cele 200 000 de tinere eleve românce ale actualei generaţii, conform statisticii (care nu este obligatorie să se confirme pe viitor) numai 30 vor muri de cancer de col uterin.

    Nu trebuie să fii un secretar de stat sau un politician sau un ministru al sănătăţii extrem de deştept în România ca să convingi cetăţenii ţării că vaccinând toate fetiţele din ţară vei salva pe cele 40 posibile victime ale bolii ci trebuie să ai în faţă patru sute de mii de români foarte proşti şi analfabeţi care să creadă, fiecare cuplu în parte, că fiica lor este chiar una dintre fetele care la maturitate vor face HPV (cancer de col uterin). Pentru ca să le întăreşti convingerea asta faci apel la mass-media (televiziuni şi presă). Vei plăti la greu “formatorii” moderni de opinie publică (adică spălătorii de creiere) şi ştiriştii tv. cu milioane de euro ca să înceapă o propagandă virulentă provaccinare. Ceea ce vedem că se şi întâmplă.

    Cineva îmi poate reproşa că nimeni nu are dreptul să se joace la ruletă cu soarta copilului său şi tocmai de aceea îşi duce copilul la vaccinat, ca să fie sigur că fata lui la maturitate nu va contracta cancer de col uterin şi că dacă ea va face totuşi această boală el va trăi cu conştiinţa împăcată că şi-a făcut datoria şi a dus fata “la vaccinat”.

    Dar ducându-şi fiica la vaccinat respectivul părinte tocmai asta face: joacă la ruletă soarta copilului său! Pentru că înjectându-i în sânge microbi pe jumătate adormiţi ai tulpinii virusurilor care produc cancerul de col uterin s-ar putea ca peste ani aceştia să devină activi şi să producă boala de care ar fi trebuit să ferească pe copil. În afară de asta, despre acest tip de cancer se ştiu unele lucruri, printre care şi acelea că el se poate moşteni genetic (dar chestia nu este obligatorie) şi apare în medii promiscue, neigienice. La ce să-ţi vaccinezi copilul contra leprei dacă în familia ta nu ai avut bolnavi de lepră? Pentru ce să-ţi vaccinezi fata contra cancerului de col dacă nici mama ei şi nici bunica ei nu au avut această boală? Păi atunci să facem altceva! Ca să fim siguri că-i vom proteja pe micuţi de orice pericol, haideţi să vaccinăm copii noştri împotriva tuturor celor două mii de boli infecţioase care există la ora actuală, începând cu tetanosul şi terminând cu boala somnului! Nu este mai simplu aşa? Facem un vaccin uriaş, de mărimea unei pungi de doi litri, aşezăm fiecare copil pe pat şi îi montăm o branulă la venă şi-i turnăm în sânge toate vaccinurile posibile. Să fim siguri că nu se mai îmbolnăveşte de nimic!

    Probabil că majoritatea românilor a căror cultură se reduce în general la “ lecturarea” pozelor din Libertatea (cu poziţiile explicite ale actului de copulaţie) şi la “ce-a mai făcut Steaua” sau Dinamo la ultimul meci, vor fi imediat decord cu aşa ceva. Şi probabil că va veni foarte repede şi un astfel de moment. Să ne rugăm, totuşi, să nu vină!

    Admiţând totuşi că boala s-a produs, cancerul de col se vindecă dacă este tratat cu rapiditate. Există metode terapeutice şi chirurgicale în acest sens. Există metode chiar de depistare a fetelor pasibile să contracteze boala. De ce nu se pune accent pe aceste metode şi de ce nu se vaccinează doar fetele care sunt în pericol de a contracta boala la maturitate? Care să fie atunci raţionamentul pentru care vaccinezi un sfert de milion de copii pentru a împiedica îmbolnăvirea câtorva? Cine mai ia euro la greu din această afacere, în afara companiilor farmaceutice producătoare de vaccinuri? Este poporul român victima unui genocid programat?

    Aruncând o privire asupra activităţii mass-media din România observăm că pe primele locuri în atenţia presei scrise şi vorbite se află înjumătăţirea populaţiei României până în anul 2050 şi dipariţia poporului român către sfârşitul acestui mileniu. Prezentatoarele de ştiri anunţă periodic la televizor că peste câteva sute de ani nu se va mai naşte nici o fetiţă româncă. De unde ştiu aşa de bine mass-media din România aşa ceva? “Vom fi mai puţini până în anul 2050!” trâmbiţează periodic ziarul ADEVĂRUL, care nu uită totuşi să amintească faptul că ţări precum Israelul, Franţa, Germania sau Anglia nu vor cunoaşte aşa ceva, acolo, dimpotrivă, populaţia va creşte!

    Efectul acestei “campanii de informare” este că populaţia României este pregătită (şi deja împăcată) de pe acum cu ideea că românii vor fi mai puţini cu 10 milioane în 2050 şi în cele din urmă vom dispare toţi românii de pe pământ! Aşa că nu se alarmează nimeni. Opinia publică este deja anesteziată în această privinţă.

    J.A.Miller, correspondent pentru Human Life International (HLI) publică în Raportul HLI, iunie-iulie 1995, volumul 13, nr. 8 că în anii 1990 Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declanşat campanii în masă de vaccinare contra tetanosului în ţări ca Nicaragua, Mexic, Filipine. În aceste campanii se vizau numai femeile între 15-45 de ani şi autorul se întreba de ce femeile erau vaccinate împotriva tetanosului, o boală care practic este foarte rară şi necunoscută. În 1994 HLI analizează câteva probe de vaccin şi constată cu stupoare că ele conţineau h.c.g. (hormonul chorionic gonadotrophyn) care produce infertilitatea la femei atunci când este introdus în corp cu ajutorul unei substanţe precum toxoid tetanos. Ori vaccinul antitetanos conţinea acest marcator vehicul.

    Actuala Nouă Ordine Mondială încearcă să impună vaccinurile ca politică mondială, dar cu cât această politică avansează cu atât ea întâmpină o rezistenţă din partea comunităţilor informate. Acolo unde calitatea oamenilor lasă de dorit şi oamenii sunt ignoranţi şi lipsiţi de cultură vaccinul trece drept un act magic.

    În România, unde cultura oamenilor este extrem de precară şi se reduce la vizionarea meciurilor de fotbal şi la răsfoirea ziarelor cu poze care arată poziţiile de împerechere ori informaţii de cancan şi fapt divers, vaccinul este privit ca un fel de superstiţie. Este inutil de spus că România va fi prima ţară depopulată din Europa. Desigur, nu se vorbeşte despre eugenie (exterminare), dar îndârjirea cu care mass-media prooroceşte depopularea României trădează că România este pe cale de a deveni ţinta unui experiment eugenial major. Cine va putea avea copii şi cine nu, va deveni în curând o problemă de stat şi probabil că dreptul la procreere va fi acordat pe bază de dosar şi în funcţie de cazierul criminalistic al celui pus în discuţie. Şi acest lucru va fi “justificat” de autorităţi: se va “descoperi” că emisiile de bioxid de carbon rezultate din respiraţia unui copil poluează atmosfera mai tare decât Maybachul lui Gigi Becali. Iar dacă familia va avea şi încărcătură criminalistică, adio drept de a avea copii!

    Rămâne să vedem dacă oamenii care vor hotărî în România toate acestea vor fi tot foştii securişti şi miliţieni români schingiuitori şi hoţi şi odraslele lor ajunse între timp judecători şi miliardari. Rămâne să vedem dacă marii politicieni corupţi şi ciubucari vor avea dreptul să procreeze sau nu. Va exista probabil în viitorul mediu o modalitate prin care săracul va putea vinde bogatului dreptul lui de a fi părinte, cam cum se vinde astăzi cota de poluare de către ţările sărace către ţările bogate. Hitler era cel puţin cinstit şi spunea că politicienii criminali şi corupţi trebuie sterilizaţi.

    Desigur, trebuie să adaug că o astfel de lume va fi una a abuzurilor cumplite şi inutile. Zic inutile pentru că socialismul chinez a rezolvat demult această situaţie permiţând fiecărei familii să aibă cel mult doi copii. Rezultatul este că de trei decenii China controlează perfect natalitatea şi populaţia ei a rămas aceeaşi fără ca oamenilor să li se interzică să procreeze.

    Pe de altă parte ipoteza malthusianistă susţinută de politicienii capitalişti cum că Pământul nu ar avea destule resurse să hrănească populaţia este adevărată, dar numai în sensul în care un singur om precum miliardarul Ion Ţiriac are nevoie de o suprafaţă cât a Republicii Moldova numai ca vâneze mistreţi duminica, de o flotilă de elicoptere şi avion personal pentru a putea să meargă în excursie cu bodyguarzii şi de un venit cât al Finlandei ca să trăiască „decent”. Evident că în acest caz sunt suficienţi câteva mii de Ţiriaci ca să ocupe toată planeta şi să strige că nu mai este loc pentru nimeni în afară de ei fiindcă…s-au terminat resursele! Urmaşii noştri vor avea, neîndoielnic, înţelepciunea să-i considere pe astfel de oameni nişte dezaxaţi lipsiţi de simţul realităţii şi să-i aşeze acolo unde le este locul.

    În rest, ipoteza malthusianistă este o minciună. Planeta Pământ dispune de o suprafaţă de uscat de peste 148 milioane de kilometri pătraţi şi de o suprafaţă acvatică (oceane, mări, lacuri, fluvii) de peste 360 milioane de kilometri patraţi. O fermă de cinci mii de metri pătraţi lucrată cu mijloace moderne poate asigura hrana şi spaţiul de locuit pentru aproximativ 20 de persoane. Un kilometru patrat are un milion de metri patraţi, poate fi împărţit în 200 de ferme şi poate asigura subzistenţa confortabilă pentru 4000 de persoane. 180 de milioane de kilometri patraţi pot asigura subzistenţa decentă a peste 720 (şapte sută douăzeci) de miliarde de locuitori! Şi nu am luat în calcul luciul de apă al planetei (360 de milioane de kilometri patraţi) care poate adăposti în habitate amenajate artificial alte 300 de miliarde de oameni. În total planeta Pământ este capabilă să susţină fără efort o populaţie de peste o mie de miliarde de oameni! Cu o singură condiţie: desfiinţarea oligarhiei şi a actualului sistem capitalist. Viitorul va fi o lume a socialismului distributiv promovat de papii de la Vatican, de Marx şi de actualii conducători ai Chinei şi ai Americii Latine. Ori marea oligahie planetară tocmai la acest viitor nu doreşte să ajungă! Şi nu se va da înapoi de la nici o crimă şi nici de la genocid pentru a împiedica mersul înainte al societăţii.

    Campaniile de vaccinare în masă (în cadrul cărora nimeni nu a văzut vreodată un copil de vedetă, de politician major sau de miliardar injectat cu ser vaccinal) nu duc nicăieri decât la alterarea gravă a codului genetic al persoanei în cauză, la zguduirea din temelii a sistemului imunitar, la comportament deviant şi la oncogeneză (cancer). Sunt prea multe cazurile de canibalism într-o lume în care abundenţa de hrană accesibilă este la îndemâna oricui, sunt prea multe cazurile de homosexualism, prea multe cazurile de psihopaţi care intră în şcoli cu un adevărat arsenal asupra lor, ucid profesorii şi colegii şi apoi se sinucid şi ei, prea multe cazurile de incest şi prea multe comportamentele deviante, ca să nu deducem că toate acestea sunt tocmai efectul medicamentelor şi al vaccinurilor experimentale. Iată ce declară jurnalistului Mihail BĂCĂUANU un român recent repatriat din America:”În SUA copiii sunt “obligaţi” să ia 24 vaccinuri până la vârsta de 6 ani, bolile cronice sunt extrem de prevalente încă din copilărie. Numai în clasa fiicei mele, jumătate din copii sufereau de astm sau diverse alergii, vedere slăbită, iar una dintre fetiţe purta la brâu o pompă de insulină ataşată permanent la o venă fiindcă făcuse săraca diabet infantil după primirea vaccinului Hepatitei B. Informaţia aceasta”alternativă”, privitoare la vaccinuri provine în mare parte de la doctori sau cercetători de bună credinţă, care au îndrăznit să o facă publică, în ciuda presiunilor, ameninţărilor şi chiar a represaliilor la care sunt supuşi. În America, nu e bine să te pui cu o industrie de miliarde de dolari, căci îţi expui rapid cariera, sau chiar şi viaţa. “

    Aşa este. Dar ce valoare mai are viaţa fără încercarea de a o apăra permanent? Cine a urmărit cutremurătoarele interviuri live ale lui Alex Jones nu poate să uite aşa uşor mesajul lui de avertizare :”Pentru Noua Ordine Mondială, o lume a guvernanţilor este doar începutul. Odată ce vor avea puterea totală îşi vor propune să extermine 80% din populaţia lumii, pentru ca “elitele” să poată trăi veşnic cu ajutorul tehnologiilor avansate”.

    Vaccinuri, camere de supraveghere automată, legi draconice, paşapoarte biometrice, scanarea retinei, amprenta ADN, închisori, tortură, centralizarea datelor individuale, vaccinuri, toate acestea ne arată că trăim într-o lume în care dictatura militaristă-higienistă s-a extins la nivel mondial şi războiul celor bogaţi împotriva săracilor lumii se poartă cu armele cele mai secrete şi mai avansate ale ştiinţei. Indiscutabil, va veni vremea când cei bogaţi vor pune problema dreptului de viaţă şi de moarte numai în favoarea lor. Şi vor pierde.

    Mă aflam într-o zi într-o staţiune de ski din Austria unde făceam un reportaj. Mi-am întors capul către valea largă pe panta căreia opt tunuri pneumatico-mecanice aruncau valuri de zăpadă de cultură. Ca tunurile să fabrice doi metri cubi de zăpadă le trebuie un metru cub de apă şi zece metri cubi de aer comprimat. Pista pe care cădea zăpadă avea opt hectare. Ca să se acopere cu zăpadă de cultură un hectar trebuie patru mii de metri cubi de apă care erau aduşi de la râul din apropiere. Pentru acoperirea cu zăpadă a celor opt hectare de pistă se consumaseră în două zile 32 de mii de metri cubi de apă dulce! Adică exact consumul oraşului Paris pe timp de un an! Şi asta pentru ca o gaşcă de miliardari care se plâng că se împuţinează resursele planetei, să se dea pe derdeluş cu schiurile! Categoric, o astfel de lume nu are viitor! Dar cine vrea să vadă îndeaproape cum bogaţii lumii distrug planeta să se ducă la Sinaia şi să vadă tunurile de zăpadă de acolo!

    Emil ŢERMURE

  7. marylena spune:

    este vorba de o femeie din Brazilia care fumeaza marijuana de 30 de ani si NU este dependenta

  8. marylena spune:

    În sfârșit nefumător – Allen Carr from Ariel Truță

    FUMATUL NU DĂUNEAZĂ!

    Dr. Călin Mărginean
    Iată și motivele pentru care e de preferat să NU abandonezi fumatul:

    1. Ai avut probleme cu vizibilitatea în trafic din cauza parbrizului aburit? Condensul este provocat de respirația ta. O pereche de plămâni de fumător te fac să respiri mai puțin și mai greu. Pune mâna și fumează și nu-l mai aburi atâta!
    2. Stingerea țigării cu piciorul în stația de autobuz este un bun antrenament pentru mușchii flexori ai gambei.
    3. Alimentezi mașina într-o benzinărie în timp ce asculți la radio meciul Serbia – România. Sârbii marchează 5-0. Te oftici atât de tare, încât vrei să arunci benzinăria în aer. Cu ce vei aprinde benzina dacă ești un amărât de nefumător?
    4. Nevasta te bate la cap că s-a saturat de perdelele albe din sufragerie și ar vrea unele galbene sau gri, cum a văzut la vecina Geta bioenergeta. De ce să cheltuiești banii aiurea? Fumează în casă!
    5. Produsele farmaceutice care te ajută să scapi de tutun costă, pe când, pentru a continua să fumezi, nu ai nevoie decât de un pachet de țigări. În fiecare zi. Și ăla costă, e adevărat, dar din prețul lui, statul își trage un procent mai mare, pentru a crește bugetul la învățământ și sănătate.
    6. Fumatul pune capăt crizei. Pentru fiecare persoană care se apuca de fumat, se creează 5 noi locuri de muncă. Două în industria tutunului, unul la fabrica de brichete, unul în comerț și unul în prelucrarea lemnului pentru sicrie.
    7. Țânțarii nu suportă fumul.
    8. Ai dormit vreodată în aceeași cameră cu cineva care sforăie de te face să te urci pe pereți? Dacă ești fumător, ai tot timpul la îndemână două filtre de la țigarete pentru a-ți astupa urechile. Iar dacă ești fumătoare și ai rămas fără OB-uri, cu un filtru te-ai scos!
    9. Abandonarea fumatului poate duce la slăbirea vederii. Așa au pățit 35% dintre români la ultimele alegeri.
    10. Se știe că fumând poți pierde kilogramele în plus. Vreo 2-3.
    11. Fumatul duce la impotență. Mai puțină erecție înseamnă un risc mai scăzut de sifilis, SIDA, herpes și H1N1.

    • BELA spune:

      Astea ar trebui scrise pe pachetele de tigari! :-/

    • BELA spune:

      Vreau sa ma las,dar cand am citit ce de binete iti creaza fumatul…ma mai gandesc! 🙂

      • marylena spune:

        si eu sunt fumatoare si acum lasind gluma la o parte pot sa recomand celor care vor sa se lase, din proprie experienta ca tigarile electronice sunt o porcarie. Ca atare am trecut pe cele confectionate manual. Adica aparat, filtre, foite si tutun. Diferenta la bani este de citeva mil. bune. Pentru 2 pers/luna cu tigari cumparate fara timbru ( adica pret 8,5 lei), cca. 600 lei iar cu cele facute de mine, la 6 saptamini, cca.130 lei. Iar tutunul este cit mai natural si nici nu mai fumez asa de mult deoarece este nu mai simti nevoia.

  9. marylena spune:

    ” Documentarul descrie cazul unui taximetrist afgan care, după ce a dus trei persoane la destinație, a fost oprit de o patrulă americană, încarcerat și supus timp de 5 zile la torturi inimaginabile, în urma cărora a murit. Realizatorul filmului reface firul evenimentelor, prezentând tehnicile de tortură utilizate în timpul interogatoriilor și aprobate de manualele CIA. În anul 2007, Academia de Arte și Științe Cinematografice a inclus acest documentar în lista celor 15 filme nominalizate la Oscar și, în final, a ajuns unul din cele 5 filme nominalizate pentru premiul la categoria „Cel mai bun documentar”. Expresia „Vizionare plăcută!” ar fi total nepotrivită în acest caz, (încărcătura emoțională e foarte puternică!) dar filmul trebuie văzut…”

  10. marylena spune:

    Un documentar cutremurator despre cum au procedat si cum mai procedeaza inca autoritatile americane la decimarea indienilor din rezervatii. (produs in 2006)

  11. marylena spune:

    Frauda lui Pasteur a pus bazele medicinei moderne
    Parazitismul sangelui sau frauda lui Pasteur a pus bazele medicinei moderne

    Sanatatea noastra este direct legata de alimentatie. Acest lucru era cunoscut inca din antichitate.
    Deja Pitagora (582-507 i.e.n) a spus “zeii sunt nevinovati de suferintele oamenilor. Bolile si durerile corpului sunt urmarea exceselor”.

    Si calugarita Hildegard von Bingen a scris acum 1000 de ani “Hrana voastra este medicina voastra”. Aceasta te poate imbolnavi sau face bine.

    Microbiologul Prof. Dr. G. Enderlein a facut descoperiri uimitoare la cercatarile facute cu sange si a pus medicinei stiintifice o temelie noua. Toate descoperirile lui nu au putut fi inca negate de peste 90 de ani ci ele au fost mai degraba confirmate de alti cercetatori din toata lumea. Acest lucru vorbeste de la sine de adevarul lucrurilor celor descoperite de Enderlein. Dupa mai mult de 60 de ani de cercetari Enderlein a adus dovada pentru cauza bolilor cronice – inclusiv a cancerului – ca si tratarea lor cu succes.

    Inainte de a ne ocupa cu cercetarile si teoriile lui trebuie insa sa facem o mica excursie cu ceva timp in urma pentru a intelege mai bine aceste lucruri. In intreaga istorie a medicinei nu a existat o disputa stiintifica mai mare si mai pasionata decat aceea dintre Louis Pasteur si Antoine Bechamp.

    Bechamp (chimist, biolog si profesor in farmacie, 1816-1908) a afirmat ca toate celulele din plante, animale si din om contin niste microenzime care dupa moartea organismului nu mor, ele fiind cauza fermentatiei si ca din aceste enzime se pot naste alte microorganisme. Aceste “microenzime”, asa cum le-a numit Bechamp sunt prezente in toate fiintele si toate plantele.
    Ele sunt nedistructibile si vesnice si sunt puntea dintre materia vie si cea moarta. Sub influenta anumitor efecte patogene aceste microenzime se pot transforma in bacterii care elimina substante putrezitoare si fermantatoare. Ca urmare toate bolile corpului isi au originea in INTERIORUL sau.

    Cu aceasta a fost descoperit pentru prima data pleomorfismul – capacitatea unui microorganism de a se transforma dintr-un organism pasnic intr-o sumedenie de microbi, bacterii, mucegaie si ciuperci daunatoare vietii. Din aceasta descoperire importanta s-ar fi putut nascut baza adevarata a unei medicini folositoare, daca un alt cercetator nu s-ar fi amestecat in aceasta descoperire importanta: Louis Pasteur (microbiolog 1822-1895).

    Pasteur, om cu legaturi politice dubioase, a afirmat in acelasi timp ca microbii nu se pot transforma si ca ar exista numai un singur microb care sa produca o anumita boala. El a negat ca bacteriile si ciupercile ar lua nastere in sange din acele microenzime originale si in plus a afirmat ca sangele in stare de sanatate este steril. Dupa Pasteur bolile s-ar naste din bacteriile care ataca corpul dinafara si care la randul lor provin din alte bacterii care exista in natura.

    Un al treilea savant s-a amestecat in disputa: Claude Bernard (fiziolog 1813-1878) si acesta a corectat:
    “Nu domnii mei, microbul nu este nimic. Ci calitatea sangelui este totul!”

    Pasteur era un retoric foarte bun si in scurt timp, cu sprijinul mare al ziarelor, ziare care in numar mare apartineau magnatilor de produse chimice si farmaceutice de atunci, a reusit sa convinga opinia publica ca si savantii de teoria lui, castigand aceasta disputa fara sa aduca cele mai mici dovezi pentru teoria sa.

    Pasteur a plagiat chiar multe pasaje din lucrarea lui Bechamp pe care le-a introdus in lucrarea lui, fara sa mentioneze provenienta lor. Deja atunci el a fost acuzat de plagiat si inselatorie. Desi pe patul de moarte Pasteur si-a recunoscut greseala si i-a dat dreptate lui Bechamp, acest lucru a fost prea mult tarziu pentru a mai repara greseala sau inselatoria deja facuta si
    dogmele instalate in stiinta medicala.

    Teoria simplista si eronata a lui Pasteur despre microbiologie se raspandise intre timp rapid in lumea stiintifica spre dauna la miliarde de pacienti ce vor urma sa traisca de atunci. Si aceasta teorie gresita este inca ceea ce se stie pana in ziua de azi si baza medicinei moderne care combate microbii din afara cu chimice toxice si vaccinuri. Dupa analiza documentelor lui Pasteur acuta de un cercetator american, documente care au fost pastrate in secret mai mult de 70 de ani dupa moartea lui, reiese limpede ca Pasteur a comis o frauda stiintifica in mod intentionat.

    Aceasta frauda a facut ca medicina sa ia un drum foarte gresit si cu multe victime in lumea intreaga spre folosul celor care facbrica si vand medicamente chimice si aparatura medicala.

    Prof. Enderlein a fost microbiolog, zoolog si custod sef al muzeului de zoologie din Berlin atunci cand el s-a adancit in studiile facute de Bechamp si in anul 1916 Enderlein a facut o mare descoperire. El a putut izola dupa analiza sangelui doua microorganisme pe care le-a cultivat intr-o cultura hranitoare. Aceste microorganisme faceau parte dintr-un mucegai de origine vegetala care traieste in simbioza cu omul si cu animalele. Ele apar in forme diferite si ajuta printre altele de exemplu la coagularea sangelui, o functie vitala vietii. (creeara trombocitelor).

    Enderlein a putut sa dovedeasca prin cercetarile sale sirul de transformari ai microbilor dintr-un microorganism pasnic simbiotic intr-o sumedenie de microorganisme diferite cu insusiri patogene. Cu aceasta Enderlein a confirmat descoperirile lui Bechamp si a livrat dovezile pentru pleomorfism.

    Enderlein a dovedit in plus ca sangele nu este niciodata steril asa cum afirmase Pasteur si ca in sange se afla tot felul de microorganisme in stadii diferite. Chiar si faptul ca celula umana ar fi cea mai mica unitate vie din corp, asa cum inca se crede astazi, este un lucru dovedit ca fiind gresit. Cea mai mica entitate vie din corp este coloidul viu si nu celula. Acesta este asa de minuscul incat abia se poate observa la un microscop optic.

    Aceste microorganisme numite simbioti sunt si in sperma si in ovule. Ele sunt transmise la urmasi prin placenta.
    La o alimentatie gresita cu multe proteine si mult zahar aceste microorganisme se transforma in stadii patogene care imbolnavesc organismul: simbiotul pasnic se transforma in virusi, bacterii si mucegaiuri. Simbioti folositori devin asadar paraziti periculosi datorita alimentatiei gresite.

    O anumita ciuperca – Aspergillus Niger – parcurge toate stadiile patogene pana cand ajunge la acel stadiu care provoaca bolile de plamani. In faza finala ea are aspectul bacilului descoperit de Koch ca fiind bacilul de TBC: “bacilul Koch”. O alta ciuperca “mucor racemosus fresen”, este cel mai periculos dusman al omului si al animalelor. Aceasta ciuperca a avut nenumarate stadii in timpul evolutiei sale prin care ea a pus baza unei variatii interminabile de boli.

    Atunci cand alimentatia gresita este continuata, ciclul de transformare incepe din nou si agresivitatea microbilor devine din ce in ce mai daunatoare. Atunci cand sangele trece dintr-un mediul alcalin, mediu in care nu se pot dezvolta si trai microbii, intr-un mediu acid, atunci inmultirea acestor paraziti devine necontrolabila si ei se pot transforma in toate stadiile pana cand ajung si la forma de microbi cancerigeni.

    Dieta gresita consta in principiu din alimentatia excesiva cu zahar si proteine animale (dar si vegetale ca cele din soja, fasole, alune), lucruri care hranesc foarte bine acesti paraziti si care ii fac sa ia forme si mai agresive. Dupa Enderlein hrana vegetala este baza unei sanatati bune. Nu avem voie sa uitam ca acest simbiot este de origine vegetala.

    De aceea hrana vegetala este de preferat produselor animale. S-a dovedit chiar ca proteinele vegetale sunt cele folosite
    cu predilectie de corp la cresterea masei muschiulare.

    Intr-o studie medicinala ampla cu sportivi s-a putut dovedi ca printr-o hranire vegetariana se poate obtine o conditie mai buna facand acelasi antrenemant decat prin hranire cu multe proteine animale. Cercetatoarea rusa Shatalova a dovedit prin maratoane in desert facute cu doua grupe de sportivi din care una se hranea conventional si alta strict vegetarian, ca cei cu hrana putina si vegetala au fost cu mult mai rapizi si rezistenti la traversarea desertului decat cei cu alimentatie normala cu multe proteine.

    S-a dovedit in plus ca respiratia celulelor este mult activa la hranirea vegetariana. Consumul zilnic mediu de proteine din Elvetia si Germania este de 140 gramme pe zi. Doza maxima procesabila de proteine este insa de 40-60 gramme, ceea ce face ca intre 50-100 de grame de proteine sa nu poata fi asimilate trebuind sa fie arse, transformate sau depuse in corp.

    Aminoacizi si proteinele moleculare mici au o sarcina negativa si tind sa se lege de minerale cu sarcina pozitiva. Prin aceasta iau nastere komplexe de proteine-minerale care nu mai pot fi dizolvate in nimic si care sunt depuse in interstitiu si tesut. Aceste depuneri reduc puterea de reactie a tesutului, duc la infundarea interstitiului si la schimbarea lichidului din acesta. Prin aceasta schimbul de substante este scazut si ca urmare creste cantitatea de toxine. Acest lucru duce la reducerea respiratiei din celule si la moarte lor. Este un paradox nelinistitor ca se incearca sa se vindece boli cu medicamente care distrug sistemul imunitar al corpului, caci prin folosirea de medicamente dusmanii microbieni ai organismului pot sa se inmulteasca si mai mult. Daca omul continua sa ignore legile naturii nu il poate astepta decat distrugerea completa a sanatatii.

    Datorita descoperirilor lui Enderlein si vaccinul trebuie vazut in cu totul alta lumina. El nu aduce nici un avantaj ci mai degraba distruge sanatatea si slabeste sistemul imunitar.

    In anul 1860 exista un caz de cancer la 2500 de oameni. In 1953 cancerul se putea intalni la una din 6 persoane iar in ziua de astazi situatia s-a inrautatit cu mult mai mult. Deja oamenii s-au obisnuit ca pana si copiii si noi-nascutii sa faca cancer si leucemie.

    Timpurile cand la studentii de medicina li se spuneau urmatoarele lucruri au disparut demult: “Domnii mei, vreau sa va fac sa recunoasteti ca pana si cea mai reusita interventie chirugicala nu este nimic altceva decat o dovada in plus ca noi nu am fost in stare sa vindecam boala respectiva” (Din cursul Prof. Dr med. Bier)

    Medicina moderna face o gramada de analize la sange din care la urma nu se poate spune mare lucru desprea starea reala de sanatate a pacientului. Exista oameni bolnavi cu analize bune cat si oameni sanatosi cu analize proaste. Acest lucru arata clar greselile medicinei moderne facute deja la analiza sangelui. Modul de analiza este gresit caci sangele trebuie analizat atata vreme cat este viu. Cu un microscop de camera obscura orice medic ar putea vedea calitatea sangelui intr-o picaura de sange luata din deget atata vreme cat sangele inca este viu.

    Video cu dezvoltarea si miscare formelor in sange
    http://www.naturheilpraxis-brandstetter.de/videos-07.05.2007/zeitraffer-leukozyten-1.wmv

    Diferente intre un microscop normal si un microscop cu camera obscura (Dunkelfeldmikroskop) cu care se pot vedea atat calitatea sangelui cat si cei mai multi patogenii direct in sange.
    La acest tip de microscop lumina cu care este luminata preparatul nu ajunge direct in obiectiv. Numai lumina care trece prin preparat ajunge la obiectiv si produce o imagine cu forme deschise pe un fundal intunecat. In aceasta imagine se recunoaste numai conturul obiectelor din preparat.

  12. marylena spune:

    acum cateva zile a fost pus un art. despre ceva cu crestinismul care este capitalist. CEva in genu….
    uite alta parere…..

    http://oenoanda.blogspot.com/2011/01/crestinismul-anti-capitalist.html

    Aud prea des ca ateismul este strans legat de comunism şi ca creştinismul este o garanţie ca comunismul nu se va mai intoarce. Sa nu uitam insa ca fundamentele etice ale comunismului si ale crestinismului sunt mult mai inrudite decat le place unora sa creada. Si este un fapt constatabil in istoria de peste 2000 de ani ca creştinismul s-a opus intotdeauna capitalismului. In Evul Mediu de exemplu, comerţul sau camāta erau activitati considerate eretice de catre creştini, iar toate aceste idei au o clara baza biblica. Exista un motiv puternic pentru ca comercianţii veneţieni sa se duca in ghetourile evreiesti pentru a cere bani cu imprumut – creştinii considerau camāta (a imprumuta bani cu dobanda) un pacat. Cāmātarii fusesera excomunicaţi de al Treilea Conciliu in 1179. O frescā de pe catedrala din Florenţa il ilustreaza pe Dante Alighieri susţinand Divina sa Comedie. In cantul XVII, Dante imagineaza un loc al Iadului special rezervat pentru cāmātari. Evreii nu aveau nici ei voie sa imprumute bani cu dobanda, dar un pasaj din VT (Deuteronom) limiteaza restricţia numai faţā de “fraţii” lor, preţul in acest caz fiind excluderea sociala. Un evreu avea insa toata libertatea de a le imprumuta bani cu dobanda creştinilor (ne-fraţilor).

    In viaţa reala medievala investiţia si camāta erau activitāţi imposibil de interzis care au stat la baza apariţiei economiei capitaliste occidentale şi a marilor averi personale. Si toate astea s-au cladit intr-adevar pe baza pacatului creştin. Aceasta a fost dihotomia principala a Evului Mediu – societatea avea nevoie de cāmātari iar doctrina creştina interzicea camāta. In fata realitatii sociale insa, doctrina era “flexibilizata” din considerente practice sustinand ca nu camāta in sine era un pacat ci imprumutul cu dobanzi peste limita “decenta”. Treaba murdara a fost lasata deci pe seama evreilor (care si-au castigat astfel proasta reputatie) si adevarul este ca daca acestia nu ar fi existat, ar fi trebuit sa fie inventaţi. In timp ce teologii dezbateau aprins care era limita “decenta” a dobanzilor, bancherii imprumutau si investeau cu dobanzile pe care le considerau adecvate fiecarei situatii. Veneţia si Genova au prosperat pe baza comerţului cu “necredinciosii” din Siria si Egipt in pofida interdicţiei papale. Francisco Dantini, un comerciant din Prato, era unul din cei care au impacat cu succes creştinismul cu afacerile dupa cum se poate constata din motto-ul sau: “In numele lui Dumnezeu si al beneficiului”.

    Pe vremea lui Shakespeare si a Comerciantului din Venetia, evreii aveau deja peste un secol de activitate ca “bancheri” iar prin 1800 restricţiile privind participarea creştina la comerţ au fost ignorate pe scară largă. Cu toate astea, chiar şi în secolul 20 liderii creştini s-au opus ocazional pieţei libere. Papa Pius XI în enciclica lui din 1931 Quadragessimo Ano, spunea: „piaţa liberă, prin natura sa concentreaza puterea in mana celor anti-sociali, a celor violenti si care apeleaza cel mai putin la conştiinţa lor.”

    Adevarul este ca doctrina crestina este in esenta egalitarista si anti-monetarista, deci anti-capitalista. Capitalismul occidental a aparut ca o realitate economica si sociala opusa preceptelor biblice. O realitate pe care biserica a stiut sa o foloseasca in beneficiu propriu gasind argumentele „ad-hoc” care sa-i permita sa-si incalce sistematic propriile precepte si valori fundamentale.

  13. marylena spune:

    Bancherii evrei împotriva României Mari
    Rothschild şi Baruch la Conferinţa de pace de la Paris, 1919. Deşi victorioasă după primul război mondial, României nu i s-a permis să participe la masa negocierilor de pace de la Paris, în calitate de partener, în cadrul aşa-zisei “Conferinţe de Pace” din 1919. Această întrunire a fost de fapt coordonată şi condusă din umbră de către “consilierii” secreţi evrei ai reprezentanţilor celor trei mari puteri: Statele Unite ale Americii, Anglia şi Franţa.

    “Consilierul” preşedintelui S.U.A., Woodrow Wilson, a fost bancherul evreu american Bernard Baruch, care a avut un rol deosebit de activ în întreg scenariul primului război mondial. În acelaşi timp “consilierii” primului ministru al Angliei, David Lloyd George, era un membru al familiei Rothschild, anume Philip Sassoon, iar al primului ministru francez, Georges Clemenceau, era chiar bancherul evreu Jeroboam Rothschild (deghizat sub numele Georges Mandel).

    Deşi înregimentat în tabăra ocultei iudeo-masonice, preşedintele american Wilson, dezvăluise cu câţiva ani mai devreme, în 1913, situaţia de fapt:
    “De când am intrat în politică, mulţi oameni mi-au încredinţat opiniile lor. Unii din cei mai importanţi oameni din Statelor Unite ale Americii se tem de ceva sau de cineva. Ei ştiu că există undeva o putere atât de organizată, atât de solidă, de atentă, de concretă, universală, încât preferă să vorbească în şoaptă atunci când îşi exprimă dezaprobarea” (W. Wilson, The New Freedom).

    Majoritatea analiştilor consideră mărturisirea voalată a preşedintelui S.U.A., Woodrow Wilson, drept mărturia faptului că în 1913 Statele Unite Americane erau deja la cheremul ocultei universale.

    Benjamin Freedman, un evreu creştinat, este cel care a demascat, la nivelul istoriei, marea conspiraţie “khazară”, prin care evreii sionişti acţionează pentru a-şi subordona întreaga civilizaţie. B. Freedman şi-a petrecut viaţa în oligarhia şi în cercurile sioniste evreieşti şi, astfel, fusese strâns asociat cu Bernard Baruch, cu Samuel Untermayer şi cu preşedinţii marionete ai S.U.A. mânuiţi de aceştia.

    Iată dezvăluirile lui Benjamin Freedman referitor la situaţia primului război mondial şi la rolul ocult jucat de evreimea sionistă: Germania a oferit la un moment dat Marii Britanii condiţii de pace extrem de avantajoase: încheierea păcii cu revenirea la situaţia de dinainte de război, favorabilă Angliei. Guvernul britanic se gândea serios să le accepte, când în octombrie 1916 sioniştii din Londra, reprezentanţi ai evreimii est-europene (inclusiv din România), au împiedicat încheierea păcii, promiţând Marii Britanii o victorie care va fi obţinută de Statele Unite ale Americii (care, la acea dată, nu intraseră în primul război mondial şi nu erau în conflict cu nimeni), cu condiţia ca Marea Britanie să le dăruiască sioniştilor Palestina (Israelul de azi), la care nici Marea Britanie, nici evreii din Europa răsăriteană (evrei khazari) nu aveau nici un drept natural.

    În Statele Unite ale Americii, zice Benjamin Freedman, evreii deţineau pe atunci, (ca şi acum) presa de mare circulaţie. Ei urau Rusia ţaristă (care îi oprea pe evrei să acceadă la putere) şi-i doreau înfrângerea, motiv pentru care bancherii evrei de pe Wall Street, precum Kuhn şi Loeb, refuzau să finanţeze aliaţii Rusiei: Anglia şi Franţa. Dar imediat ce sioniştii au obţinut promisiunea că li se va “dărui” patria palestinienilor (pe care îi vor putea masacra şi izgoni pentru a-şi putea întinde statul lor “mesianic”), imediat, deci, toată presa americană, ce fusese până atunci pro-germană, dintr-o dată a descoperit că nemţii sunt “huni”, că taie mâinile copilaşilor de ţâţă cu baionetele şi alte asemenea fantezii. Nu se putea citi nimic altceva în presa americană decât despre cauza sfântă a războiului împotriva Germaniei. Marionetă a talmudiştilor, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, a declarat război Germaniei, iar la Londra a fost semnată “Declaraţia Balfour”, prin care s-a dat sentinţa de moarte poporului palestinian.

    Din acel moment, în S.U.A., ziarişti, scriitori, politicieni, bancheri evrei sau în subordinea acestora, se înhamă la construcţia Noii Ordini Mondiale, războiul mondial (primul război mondial) fiind considerat pârghia necesară demarării efective a bazelor nevăzute ale acesteia . În fond generoasă ca idee, noua ordine mondială cu un guvern mondial, era construită (şi încă mai este) de evrei pentru evrei, fiind forma cea mai îndrăzneaţă şi fanatică a naţionalismului religios israelit, sionismul. Noua Ordine Mondială nu a fost concepută pentru a oferi şanse egale tuturor naţiunilor, ci supremaţia uneia singure, cea evreiască.

    Ce puteau însemna interesele naţionale ale românilor la 1919 pentru aceşti mari regizori ai istoriei universale decât un moft, un obiectiv neînsemnat sau, poate, chiar o piedică în scopurile “marelui plan”? Învingători pe frontul de luptă armat, românii nu puteau accepta că de fapt alţii sunt “adevăraţii” învingători, cum se auto-considerau evreii sionişti. Mai mult, deveniseră deja foarte incomozi prin marşul armatei române prin Transilvania, care s-a încheiat doar la Budapesta prin răsturnarea regimului iudeo-bolşevic (comunist) al lui Bela Kun. Or, comunismul era una dintre formulele de moment ale sionismului de a cuceri dominaţia lumii.

    Preşedintele S.U.A. însuşi, Woodrow Wilson, se angajează în lucrarea ocultei iudaice de planificare a lumii postbelice, încă din anul 1917, anul revoluţiei iudeo-bolşevice din Rusia şi al intrării S.U.A. în primul război mondial. “Coincidenţa” este considerată de unii autori ca menită să zdrobească Germania spre a se da mână liberă iudeo-bolşevismului (cum am arătat, o variantă cameleonică a sionismului de a cuceri lumea) spre Europa, politică repetată fără nici o imaginaţie şi în al doilea război mondial, când ieşirea S.U.A. din neutralitate a decis victoria iudeo-bolşevismului în Europa şi a comunismului în China, Coreea şi Vietnam.

    Din 1918, începând cu New York World, presa din S.U.A. sprijinea revoluţia iudeo-bolşevică, fără a lua poziţie pentru apărarea drepturilor omului “călcate sub cizmoacele pline de sânge ale comisarilor iudei”. Asasinarea a milioane de ruşi şi a altor naţii ce se opuneau comunismului era indiferentă presei americane, aservită cauzei evreieşti . Mai mult, un director al Federal Rezerve Bank scria în anul marilor masacre din Rusia, în ziarul mai sus citat: “Rusia ne arată drumul spre mari şi impetuoase schimbări ale lumii… mă bucur că se întâmplă aşa!”

    Consilierul şi confidentul preşedintelui american Wilson era un anume “colonel” Edward Mandel House, care deja lansase din 1912 ideea răsturnării guvernelor şi a înlocuirii cu regimuri socialiste. Am arătat că tot sub acelaşi nume de Mandel, la “Conferinţa de Pace” de la Paris participase la culisele întrunirii, în calitate de “consilier” al prim-ministrului francez, bancherul evreu J. Rothschild, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că între cei doi a existat o legătură necunoscută istoriei. Oricum, în urma “Conferinţei” de la Paris, la 10 ianuarie 1920, sub presiunea preşedintelui Statelor Unite ale Americii s-a înfiinţat prima structură mondialistă, Liga Naţiunilor, al cărei pact România a fost nevoită să îl semneze. Cea mai mare contribuţie la acest eveniment a avut-o, la Paris, chiar Mandel House, acelaşi personaj care, ulterior, în S.U.A., a reorganizat Institutul de Afaceri Internaţionale sub numele de Consiliul pentru Relaţii Externe (cunoscutul C.F.R.), organizaţie care şi astăzi este unul dintre cele mai eficiente mecanisme de acţiune pentru instaurarea “Republicii Universale” condusă din umbră de evreii sionişti. Prin periodicul organizaţiei, Foreign Affairs, se susţine, din 1922, ideea unui guvern mondial, iar ofensiva ideologic-propagandistă se desfăşoară tot aici, pe planuri largi, cu începere din 1928: doctrinarii, ideologii, filozofii, sociologii, esteticienii iudei sau în solda iudaismului încep să precizeze conceptul de Nouă Ordine Mondială.

    Sionismul a cunoscut întotdeauna două curente: primul dădea întîietate menirii mesianice a poporului evreu de a domni asupra tuturor celorlalte popoare ale lumii, iar al doilea – “refacerii” statului evreu, distrus din voinţă divină pentru nerecunoaşterea de către evrei a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Cele două curente au cunoscut partizani care s-au luptat între ei pentru supremaţie în cadrul colocviilor evreieşti, dar întotdeauna au ajuns prin a coexista şi chiar prin a se sprijini reciproc, astfel încât, finalmente, cele două tendinţe sunt mai degrabă două direcţii ale acţiunii sioniste.

    Astfel, la “Conferinţa de Pace” de la Paris din 1919 a participat la un moment dat şi o “delegaţie” compusă din 117 evrei şi condusă de Bernard Baruch (care mai avea şi rolul ocult de consilier al preşedintelui american, de unde rezultă regia evenimentelor). Relatarea îi aparţine lui Freedman:
    “Am fost unul dintre ei şi ştiu cum s-au petrecut lucrurile. Delegaţia a scos la iveală Declaraţia Balfour prin care i se promisese Palestina, iar nemţii şi-au dat atunci seama că tot măcelul pe care-l suferiseră şi toată suferinţa la care erau supuşi, cu ţara ciopârţită şi populaţia epuizată de birurile crunte impuse nemţilor ca reparaţii de război îşi au rădăcina în târgul în virtutea căruia evreii din răsăritul Europei puteau folosi forţa financiară şi militară a marilor puteri pentru ca să practice genocidul împotriva palestinienilor”.

    Însă manipularea “Conferinţei de Pace” de la Paris de către evreii sionişti nu era îndreptată doar împotriva nemţilor sau palestinienilor, ci împotriva întregii civilizaţii creştine, ale cărei rosturi trebuiau reaşezate astfel încât oculta evreiască internaţională să facă un pas important către dominarea şi subordonarea întregii lumi. O astfel de soartă îi era rezervată şi României, învingătoare în război, cu sute de mii de morţi, dar ale cărei interese erau tratate ca secundare faţă de cele ale evreilor din ţară.

    Dar iată mecanismele acestei mari regizări a istoriei moderne a lumii, regie şi conspiraţie ce a condus la înfiinţarea Ligii Naţiunilor Unite, embrionul unui viitor guvern mondial condus din umbra de casta ocultă a bancherilor şi sioniştilor evrei şi impusă de preşedintele american Wilson prin “Declaraţia” în 14 puncte, concepută ca sistem de principii al “Conferinţei”:

    Pentru coordonarea lucrărilor Conferinţei a fost instituit, ca autoritate supremă, un Consiliu “de Zece”. El era alcătuit din câte doi reprezentanţi – primul ministru şi ministrul de Externe – ai celor cinci mari puteri învingătoare: Franţa, Anglia, Statele Unite, Italia şi Japonia. La sfârşitul lunii martie însă, din Consiliul “de Zece”, şi-a făcut apariţia un Consiliu Suprem, denumit Consiliul ,celor Patru”, format din Georges Clemenceau (Franţa), Woodrow Wilson (S.U.A.), David Lloyd George (prim-ministru al Angliei) şi Emanuele Orlando (prim-ministrul Italiei). Ca un fapt nu lipsit de importantă, este de reţinut că “Cei Patru” făceau parte, cu grade înalte, din organizaţiile masonice ale ţării lor.

    La Paris, stilul dictatorial a fost folosit şi faţă de aliaţii mai mari, dar cu atât mai mult faţă de cei mai mici, aşa cum a fost cazul României, iar cei care au dictat “Pacea”, au trasat graniţele Europei şi au impus sisteme şi practici politice pe măsura intereselor lor au fost Clemenceau, Wilson şi Lloyd George, fiecare dintre ei fiind însă asistat de consilierii de taină evrei, a căror contribuţie a fost hotărâtoare în deciziile impuse de “Cei Trei Mari”.

    În aparenţă, delegaţia americană era condusă de preşedintele Wilson, dar cel fără consimţământul căruia nu se lua nici o hotărâre era “colonelul” House, un personaj misterios, reprezentantul intereselor organizaţiilor masonice americane. Un al doilea consilier al preşedintelui Wilson a fost Bernard Baruch, bancherul american-evreu care în timpul ostilităţilor avusese în subordine departamentul industriei de război, iar la alegerile din 1912 şi 1916 finanţase campania electorală pentru alegerea preşedintelui.

    Consilierul de taină al lui Clemenceau era Georges Mandel, numele lui adevărat fiind însă Jeroboam Rothschild, iar Lloyd George îl avea alături pe Sir Philip Sassoon, descendent în linie directă din Amschel Rothschild, întemeietorul binecunoscutei dinastii de bancheri evrei. La lucrările Conferinţei el purta titlul de secretar particular al primului ministru şi în această calitate lua parte la cele mai secrete consfătuiri ale “Consiliului Suprem” al Conferinţei de Pace.

    România era reprezentată de primul ei ministru, Ion I.C. Brătianu, dar “Aliaţii” contestau legitimitatea pretenţiilor noastre teritoriale. Ei nu erau dispuşi să recunoască unirea Basarabiei cu România, nu erau dispuşi să recunoască apartenenţă Banatului la România. Greutăţile cu care s-a confruntat delegaţia română au fost provocate, în general, de “Statutul Minorităţilor” care ne-a fost impus, şi în special de veşnica problemă a încetăţenirii evreilor, la care aceştia aspirau pentru a-şi putea asigura averile dobândite prin camătă, speculă şi negoţ.

    La 12 februarie 1919, Brătianu scria de la Paris către Bucureşti:
    “Evreii de aici, sub influenţa sugestiilor şi a documentării primite [de la evreii] din România, consideră decretul nostru de naturalizare ca neîndestulător. Ei obiectează că naturalizarea rămâne individuală, pentru că e supusă la formalităţi complicate… Am avut lungi convorbiri în această privinţă cu Edouard de Rolhschild şi cu Israel Levy, marele rabin al Franţei… Chestiunea evreiască, problemă internaţională prin definiţie, cu multiplele şi variatele ei legături, care îngreuiase atât de mult situaţia României Mici la Congresul de la Berlin, se aşează acum în calea noastră la Conferinţa de Pace din Paris”.

    La rândul său, Constantin Kiriţescu în Istoria războiului venirii reîntregirea României, scria:
    “Culoarele Conferinţei de Pace [de la Paris] erau pline de oameni de afaceri care adulmecau în România o pradă bogată şi uşor de apucat, dacă se exploatau greutăţile politice în care se zbătea. Ei erau susţinuţi în prima linie de Hoower, dictatorul alimentaţiei, care nu se sfiia să ameninţe făţiş cu suprimarea ajutorului alimentar pe care Statele Unite îl acordă României -ca, de altfel, şi altor state aflate în suferinţă [după război] – dacă aceasta manifestă intransigenţă la propunerile oamenilor de afaceri americani. În special, petrolul român excita, în primul rând, interesul businessmen-ilor americani, în cap cu influenta, societate Standard Oil [componentă a ocultei financiare], în culisele Conferinţei, pluteşte un pronunţat miros de emanaţii de petrol”.

    Dar cea mai categorică descriere a situaţiei aparţine profesorului englez R.W. Seton Watson de la Universitatea din Londra, care, referindu-se la “tendinţele încă nelămurite ale Conferinţei de la Paris”, o aminteşte şi pe aceea de “încercare de a smulge României concesiuni industriale foarte însemnate în folosul unui grup de financiari evrei americani, sub ameninţarea de a pierde sprijinul Americii la Conferinţă”.

    Aproape concomitent cu desfăşurarea acestor evenimente de la Paris din 1919, soldate cu importante capitulaţii româneşti, în România se năştea Legiunea Arhanghelului Mihail, organizaţie condusă de Corneliu Zelea Codreanu, anti-sovietică şi anti-evreiască, care avea să se implice într-un război sângeros cu oculta evreiască mondială.

    Consiliul Afacerilor Externe (C.F.R.), cu adresa actuală în Harold Pratt House pe East 68th Street în New York, a fost înfiinţat în 1921. Din anul 1922, C.F.R a demarat editarea publicaţiei Afaceri Externe.

    Conform paginii de internet a Consiliului (http://foreignaffairs.org), acesta s-a înfiinţat atunci când “câţiva participanţi americani la Conferinţa de Pace de la Paris au decis că este cazul să se familiarizeze cât mai mulţi americani cu responsabilităţile şi obligaţiile internaţionale în continuă creştere ale Statelor Unite”. În 1921, când a fost fondat, Consiliul Afacerilor Externe (C.F.R.) era dominat de bancherul J.P.Morgan, care la rândul său era un tentacul al caracatiţei Rothschild. Consiliul a fost creat de evrei, care au manipulat Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, iar la ora actuală este în spatele acţiunilor mondialiste, fiind încă controlat de evrei. “Instituţiile internaţionale concepute în 1945: O.N.U., Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional, au fost anticipate în studiile făcute de Consiliul Afacerilor Externe.” (New York Magazine, 7 Octombrie 1996).

    După cum rezultă din raportul anual al C.F.R., 284 din membrii săi sunt oficiali ai guvernului Statelor Unite.

    “Orice organizaţie care se poate lăuda că 284 dintre membrii săi sunt oficiali ai guvernului Satelor Unite ar trebui să fie bine cunoscuta. Şi totuşi majoritatea americanilor nu au auzit niciodată de Consiliul Afacerilor Externe. Una dintre explicaţiile acestei situaţii este faptul că 171 de jurnalişti, corespondenţi şi directori executivi în comunicaţii sunt în acelaşi timp membri ai Consiliului Afacerilor Externe şi nu scriu despre organizaţie.” (John McManus, Cine conduce America?)

    sursa: basarabia91.net


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.