17.04.2013. Flash comment! Materiale publicate de dumneavoastra :-)


13 comentarii on “17.04.2013. Flash comment! Materiale publicate de dumneavoastra :-)”

  1. BELA spune:

    DE LA INIMA LA INIMA

    Multe persoane spun ca le este jena sa transmita anumite sentimente frumoase fata de cineva,le este frica ca acele persoane vor reactiona intr-un mod care i-ar pune intr-o situatie jenanta,le este rusine sa spuna ce simt,ce gandesc ,pentru a nu fi judecati de persoanele din jurul lor sau de aceia carora le sunt adresate acele sentimente.

    De ce sa va fie jena sa va aratati frumusetea sufletului? Frumusetea nu trebuie ascunsa,ea trebuie aratata in orice mod cu putinta.Nu trebuie sa va puneti niciodata intrebarea”Oare ce o sa zica daca ii spun ca imi place de ea/el? Intelegeti ,ca cine va reactiona urat la frumusetea sufletului vostru,la sentimentele voastre fata de el/ea, sau fata de orice alceva din lumea asta,acel om este inchis in el insusi si nu cunoaste frumusetea interioara a oamenilor si a lumii intregi.

    Frumusetea este ca un cantec frumos care ne incanta simturile.In fata unui suflet frumos totul este infloritor.Intr-o casa in care sunt doar suflete care traiesc in perfecta armonie totul este stralucitor.Animalele sunt vesele,plantele din apartament sau gradina sunt frumoase si pline de viata.Frumusetea este molipsitoare,este o energie care creaza frumos oriunde sunteti.

    Niciodata sa nu va ascundeti frumusetea din suflet fata de cineva,intodeauna fiti sinceri si lasati-va sufletul la vedere,numai asa sunteti fiinta adevarata care a invatat ce este ascensiunea.De fapt aceea este o fiinta cu adevarat pe drumul ascensiunii spre dimensiunea 5.

    V-am vorbit recent de Sufletul Flacara.De aici inainte ,toti de pe planeta ne cautam Sufletul Flacara.Jumatatea aceia de Acasa.Trebuie sa invatati sa va gasiti acest Suflet Flacara, pentru ca din luna noiembrie anul trecut acest proces a inceput deja pentru fiecare dintre noi.

    Fiti atenti la ce simte sufletul vostru fata de persoanele intalnite,indiferent ca sunteti barbati sau femei,tineri sau mai in varsta.Si nu uitati un lucru,nu va uitati sa gasiti Flacara Sufletului in persoane de aceiasi varsta cu voi sau chiar acelasi sex.Poate ca unii dintre voi nu vor intelege de ce simt compatibilitate perfecta cu un suflet si acel suflet este femeie ,si voi sunteti tot femeie,sau invers,sau sunteti tineri si gasiti un suflet compatibil perfect in multe lucruri si ganduri ,dar persoana este cu mult mai in varsta ca voi.Exemple pot da multe.Ca suflete ,am ales fiecare experiente diferite si ani diferiti de venire aici,deci nu cautati pe aceiasi linie cu voi ,pentru ca in foarte rare cazurile sunteti perechi veniti aici de aceiasi varsta, suntem o masa pestrita diferita la nivel social, rasa, culoare, sex, tara,religie,etc .

    Invatati sa lasati frica si rusinea de a va spune sentimentele,daca veti fi respinsi ,clar ca acela nu este sufletul cautat.Veti avea multe astfel de „esecuri” dar asta nu este decat drumul pe care trebuie sa il parcurgeti cu totii, pana la intalnirea cu Flacara Sufletului vostru.

    Frumusetea si jena nu au ce cauta impreuna.Un suflet frumos nu va simti niciodata rusine in fata cuiva dupa ce el a inflorit in cel mai frumos mod cu putinta in fata acelei persoane.

    Frumusetea este molipsitoare,dar si jena este la fel.Nu va priviti sufletul cu jena,el este frumos si frumusetea din voi trebuie sa explodeze la cote maxime.Un om minunat,va ramane un om minunat,indiferent cat de greu se chinuie unii sa ii stearga aceasta frumusete de pe chip si din suflet.

    Daca spuneti cuiva ce simtiti fata de el si acea persoana nu apreciaza acest gest de iubire pura ,nu considerati ca ati gresit spunandu-i acest lucru.Nu la voi sta greseala,greseala sta in acel om care nu are sufletul deschis sa primeasca frumusetea altui suflet.Noi spunem aici ca din greseli invatam,eu asi spune ca mai corect spus ar fi,din experienta invatam.Nu exista greseli,exista experienta buna sau rea.

    Unii va luptati si cu mandria.Spuneti mandri ,de ce sa ii spun eu prima/primul ca am sentimente fata de el/ea? Iata mandria.Acolo nu exista nici un pic de frumusete sufleteasca.Mandria nu este un sentiment frumos,este Ego-ul care se simte mandru tare .Nici vanitatea nu este ceva de care ar trebui sa fiti mandri.Nu este nici ea parte din frumusetea sufleteasca.

    Voi toti sunteti Ingeri cu chip uman,si Ingerii nu fac greseli.Aveti alegeri libere la indemana in aceasta viata si libertatea de a alege ce drum vreti voi.Greselile sunt deseuri cu continut de invataturi.

    Uneori cand gresiti simtiti durere profunda sau sunteti foarte rusinati de acea greseala.A gresi nu este o crima,este doar o experienta de tip negativ ,din care voi trebuie sa luati invatatura care vi sa dat.Acolo ati primit o lectie dura ,foarte adevarat,dar si o invatatura care va va fi de folos pe viitor, ca sa nu mai faceti din nou acea greseala.

    Fiti frumosi la suflet in orice moment din viata voastra si fara jena aratati aceasta frumusete oricui va iese in cale ,fara vre-o teama ca sunteti judecati sau criticati.Sufetele frumoase se vor regasi in aceasta mare de oameni de pe aceasta planeta si in final dupa multe peregrinari va veti regasi si Sufletul Flacara,trebuie doar sa renuntati la cautarile standard pe care le-ati aplicat pana acum in vietile voastre.

    Sufletul Flacara nu il veti gasi niciodata in societate acolo unde va asteptati.Daca sunteti intelectuali,ati ales intodeauna pe cineva din aceiasi categorie,cei cu bani la fel,cei de jos din societate, la fel au facut si ei.Aceasta regula trebuie sa dispara ,pentru ca nu va veti gasi niciodata Flacara Sufletului cu acelasi statut ca voi,indiferent care este ala.De la inima la inima,asa se fac conexiunile intre Sufletele Flacara.

  2. Mircea spune:

    TRISTETEA

    Am dat de acest cuvant cam des in ultima vreme in multe discutii si m-am gandit sa va fac o mica analogie a acestui cuvant ,care este tot mai des folosit de multi care au intrat intr-o faza de disperare, pe care nici ei singuri nu o inteleg.

    Voi folositi tristetea ca pe o patura pe care o trageti pe voi atunci cand va este frig.Exact asa o percepeti, este si balsam pentru suflet care il turnati pe rana deja foarte dureroasa si aveti impresia ca daca va lasati cuprinsi de ea in toate modurile, se va intampla o minune , nu veti mai simti durerea din suflet.Gresit,tristetea este de fap gazul care incinge focul.Patura asta nu va tine de cald,din contra va face sa aveti si mai mari frisoane de frig si nici balsam nu este, ca ustura ca alcoolul pus pe rana deschisa.Oare de ce sa vreti un asa tratament pentru sufletul vostru? Ce invatati de aici? Gasiti doar suferinta si iar suferinta , asta vi se pare confortabil,oare de ce?

    Tristetea pentru unii a ajuns asa de chinuitoare, ca o tin strans la pieptul lor ca pe un copil foarte iubit ,le este frica sa renunte la ea ,pentru ca atunci ei cu ce vor mai ramane? Nu este o bomboana dulce,este amara ca fierea,dar constientizati acest lucru?

    Cu fiecare secunda pierduta in acest sentiment ,voi de fapt stagnati din urcarea spre acel sentiment opus tristetii,numit fericire.Unii va simtiti chiar confortabil in aceasta tristete , zilnic o alimentati fara sa constientizati ca trebuie sa spuneti STOP. Da „ Stop ,am inteles,acum trebuie sa traiesc si eu ,nu pot sa plang toata viata,nici sa ma vait toata viata ca nu am bani,trebuie sa ma ridic de jos si sa caut rapid solutia,altfel care imi este rostul aici? Am venit aici sa inot intr-o mare de lacrimi sau sa fac ceva constructiv pentru evolutia mea?” Cam asa trebuie sa ganditi toti.Indiferent de situatii fie ele foarte tragice.

    Cei care au pierdut un membru al familiei,da ,aceia percep durerea si mai acut , tristetea da cu ei de pamant multa vreme.Dar,acum ati ajuns la o inalta cunostere multi dintre voi , ar trebui sa va dati seama ca daca veti continua sa fiti tristi, de fapt voi fara sa va dati seama stati departe de aceia care au plecat de langa voi in lumea din care am venit cu totii.Ei stau si asteapta ca voi sa reinodati legatura,nu ii vedeti fizic, dar daca va doriti comunicare cu ei ,ei va va raspunde prin orice mijloace posibile pe care le gasesc in lumea fizica.Va va indruma dandu-va idei sa cautati anumite raspunsuri , va indruma exact acolo unde trebuie sa le gasiti,in acest fel comunicarea continua,legatura nu se va rupe niciodata,doar voi o rupeti de aici ,pentru ca nu ascultati nimic.Pierduti in tristete nu mai puteti auzi nimic din ce vi se transmite, si deci ,ii veti percepe dusi fara speranta de ai mai revedea.Intelegerea este cheia.

    Lumea asta este o iluzie prin care noi toti trebuie sa stim sa navigam, sau un mare labirint din care cu greu iesim.Depinde de fiecare cat de mult isi doreste sa rezolve cuvintele incrucisate puse de viata in fiecare zi in fata noastra.Pentru ca asta traim zilnic un rebus,avem acolo cateva cuvinte si noi trebuie sa le gasim.

    Suntem eterni,si tot ce facem noi aici intra in contradictie cu acest lucru.Daca constientizati ca nu exista ceva care sa va faca sa dispareti in neant ,atunci de ce sa plangeti dupa cineva care sa intors acasa? Viata exista si daca avem corp si daca nu avem corp,pentru noi dragostea este ca o lumanare care palpaie ,la ei dragostea este totul,la noi moartea pare definitiva, la ei este doar o lectie,cine pierde daca nu are aceasta intelegere,ei sau noi?

    Niciodata nu am fost separati de nimeni si nimic,doar noi facem acest lucru sa fie posibil, pentru ca nu lasam canalele deschise, ca cei care au schimbat aceasta lume cu lumea noastra reala sa poata comunica cu noi.De ce sa vreti sa alegeti tristetea din moment ce puteti alege fericirea si comunicarea cu ei!De ce sa ii plangeti daca ei sunt fericiti acolo acasa si incearca sa va ajute aici?

    Atunci cand nu intelegeti aceste lucruri aplicati adevarul vostru ca balsam pe rana si acela este tristetea care va face foarte ,foarte mult rau.Renuntati la aceste iluzii ,pentru ca ele sunt doar in imaginatia voastra,nu mai spuneti ca este frig ,cand afara este cald si bine.Dumnezeu a creat totul si toate aceste lucruri traite de noi ca experiente ,sunt puse in calea noastra tocmai pentru ca noi sa intelegem. Suntem exact ca la curse cu obstacole.Daca vi se pare gardul prea inalt si nu credeti ca puteti sa il sariti ce faceti? Va puneti jos langa el si va apucati de plans? Chiar credeti ca daca plangeti sau sunteti tristi ,acel gard se va micsora sau va dispare? Voi trebuie sa va antrenati sa il sariti,nu sa il vedeti ca un obstacol,este acolo cu un scop,gasiti-l.In momentul cand dati de acest scop, gardul va fi o simpla linie trasa cu creta in fata voastra

  3. lili3d spune:

    Impotriva fracturarii hidraulice a gazelor de sist in ROMANIA
    http://www.petitieonline.com/a/23696

  4. lili3d spune:

    Denumirile comerciale ale sucurilor din fructe ar putea dispărea, ele fiind înlocuite fie cu expresii precum “diverse fructe”, fie cu denumiri străine precum ”vruchtendrank”, pentru nectar sau ”arfblemost”, pentru sucul de mere fără adaos de zahăr.
    Vezi mai departe: http://garapentrudoi.wordpress.com/2013/04/18/wtf/

  5. Mircea spune:

    Salutare ,George unde esti ? Te asteptam intotdeauna cu drag aici ….. STIRILE !

  6. ana spune:

    Black Projects si tehnologia energiei libere

    ” Un film care prezinta sintetic, din felurite puncte de vedere, problema proiectelor neguvernamentale si operatiunile secrete ale Guvernului Mondial Ocult. Aspectele de ordin militar sunt imbinate cu cele despre istoria organizatiilor ezoterice din secolul trecut si cu elemente stiintifice despre tehnologia energiei libere.

    Un accent deosebit este pus asupra tehnologiei prezentate de Fundatia Keshe, care prin metoda MAGRAV poate sa revolutioneze din temelii conceptia stiintifica actuala si viata societatii umane”

  7. ana spune:

    http://www.formula-as.ro/2013/1063/asul-de-inima-45/unde-va-simtiti-acasa-16257

    Unde vă simţiţi acasă?

    – Pentru mulţi dintre semenii noştri, „acasă” este lumea întreagă. Pentru alţii, „acasă” este casa bunicilor, casa familiei sau, pur şi simplu, un vârf de munte. Dar indiferent de locul unde se află, „acasă” este cercul magic în care ne simţim ocrotiţi şi împliniţi sufleteşte. Despre „acasă”, purtat într-un rucsac, prin lume, şi „acasă”, cu flori la poartă, aşteptăm mărturiile dvs., în pagina de inimă a „Formulei AS” –

    MARIA PLOAE, actriţă

    Un munte de soare

    „Acasă, pentru mine, înseamnă, în primul rând, chiar casa în care locuiesc. Casa aceasta este realizarea a zece ani de trudă, dar mai ales de vise. Am visat me­reu să am casa mea, cu un petic de grădină în care să îngri­jesc flori.
    După revoluţie şi după alţi zece ani în care am lucrat numai noi, cu mâinile noastre, visul acesta s-a realizat. E ade­vă­rat că între timp au zburat copiii din cuibul nostru de vise, iar el a fost imaginat în primul rând pen­tru ei, fiind şi aproape de ver­deaţă, de Herăstrău. Ei au zburat la ca­sele lor, noi am rămas aici şi sunt fericită între zidurile casei, dar mai ales în grădina mea. Ea este casa mea de poveste. Ooo, şi acum e primăvară, pur şi simplu ador să primenesc straturile, chiar şi în spaţiul acesta mic, în care am reuşit să le potrivesc.
    Cum arată grădina mea? Închideţi ochii şi ima­ginaţi-vă un loc mititel, dar labirintic, tăiat la mijloc de un co­ridor, cum îi zicem noi. E de fapt o alee măr­ginită de flori şi acoperită peste vară de trandafiri că­ţărători roşii şi albi. La dreapta sunt jardiniere cu foarte multe hortensii şi muşcate. Tot acolo e şi magnolia, care sper că va înflori precum anul trecut, când s-a în­trecut pe sine. Un munte de soare e acum la poartă, de când a înflorit forsiţia.
    Însă, orice împărăţie are nevoie de regi, iar cei ai grădinii noastre sunt, indiscutabil, cei cinci mesteceni. Doamne, cât am visat la unul măcar. Acum am cinci, toţi aduşi de la Măgura, din spatele Bu­ce­gilor! Mai sunt cei doi ci­reşi japonezi, încercuiţi în clipa asta de bucheţele deli­cate de primule galbene, al­be şi violaceu deschis, foar­te pas­telate şi vesele. Gră­dina aceas­ta e casa mea, e micul meu rai, pe care nu l-aş da pentru celălalt Rai, dar câtă vreme mai sunt pe pă­mânt, mă simt ca în pa­radis în curtea noastră.
    Dar şi mai acasă mă simt aici, când sunt cu nepoţica mea, Maria, de un an şi jumătate. Cea mai mare parte din zi mi-o petrec cu ea şi nu mă gân­deam că la vârsta asta te mai poţi simţi atât de depen­dent afectiv de cineva. Pe toţi copiii mi i-am crescut cu toată dragostea, dar acum realizez că sunt capabilă de şi mai multă iubire. Iar când simt că îmi răspunde cu aceeaşi dragoste, sunt efectiv topită. Să o vedeţi, cu hăi­nuţa ei roşie, alergând peste iarba verde, cum se aplea­că şi mângâie florile din curte, cum sărută şi îmbrăţi­şează mestecenii din gră­dina noastră…
    Dar eu mai am un acasă: muntele. Vara trecută am ajuns cu Nicolae (Nicolae Mărgineanu, cunoscutul re­gizor de film) şi două dintre surorile mele, într-un loc la care visam de mult: Ceahlăul. Auzisem că e un spaţiu ma­­gic, cu totul altfel decât alte locuri din Carpaţi. Ade­vă­rat! E superb! Şi tot acolo am găsit minunata floare de colţ (niciodată întâlnită în toate călătoriile noastre). Am sărutat-o, precum face nepoţica mea, i-am atins pe­talele de catifea alburie şi am lăsat-o în locul acela, la „casa” ei.
    Dumnezeu ne-a dăruit natura cu atâta generozitate, iar eu simt asta de fiecare dată când sunt în mijlocul ei şi chiar mă simt acasă în clipele când mă împletesc cu natura. Mai ales primăvara; sunt născută primăvara, poate de aceea mă fericeşte atât. O văd ca pe o renaş­tere, încununată de marea renaştere a lui Hristos, de Paşte.
    N-aş vrea să închei fără să amintesc de un ultim loc pe care, din timp în timp, îl pot numi, de asemenea, «aca­să»: scândura teatrului. Acum lucrez mai rar, dar când o fac, când sunt pe scenă, simt o forţă indescrip­tibilă, dată de scândura ei, de lumini, de oamenii care privesc. Simt o împlinire, una altfel, dar suficient de puternică încât, timp de câteva ore scena să vibreze în mine precum o casă extrem de iubită şi primitoare”.

    MIRCEA RUSU, compozitor, interpret şi primar în comuna Band

    Iarba verde de acasă „Regatul meu sufletesc este Bandul, forţa şi tihna mea. De aceea vă voi spune un soi de poveste, care să răspundă la întrebarea despre acasă. Este, poate, una dintre poveştile care creează momente însemnate în viaţa unui om, care îl fac să pună mâna sub barbă şi să cadă pe gânduri.
    Uite, când mi-a ţâşnit în minte primul sunet din melodia mea «Iarba verde de acasă», eram în ogradă, cu mama, care-mi arăta emoţionată primul fir de iarbă al acelei primăveri, străpungând, cu toată fragilitatea lui, pământul. În aer, nişte vrăbii se jucau vo­ioase şi liniştea a fost tăiată doar de uruitul unui trac­tor. Am privit dunga subţire de iarbă şi brusc am fugit în casă, iar firul melodic a venit şi s-a aşezat cuminte, în albia cântecului.
    Am scris cu pixul pe-o foaie de hârtie primele cuvinte, sosite ca printr-un serviciu de curierat rapid, care-au fost cele de la refren: »Iarba verde de acasă/ să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă». Construcţia strofelor a urmat apoi la fel de firesc, fără un exerciţiu minimal de gândire. Scriam, pur şi simplu. Ca bonus la emoţia mamei, am primit certitudinea că va fi un cântec ce va dura. Şi-aşa a şi fost. Aşezat şi rămas în memoria colectivă, la fel de firesc precum venise, am stat să mă gândesc un pic la miezul acestui fapt.
    Aşadar, ce anume adună la un loc sufletele în jurul acestui cântec? Ce atinge el şi ce de­clanşează acest «acasă»? Memoria noastră reţine din acest cuvânt, foarte probabil, un perimetru armonic al fiinţei, un loc înlăuntru, ce-i dă omului siguranţă şi tih­nă. Acum câteva zile, am in­trat în vorbă cu un domn, ro­mân de ori­gine, stabilit de mulţi ani în Australia, care mi-a povestit cum primul cân­tec pe care băieţelul lui l-a învăţat pe de rost, din tonele de cântece pe care le-auzea în fiecare zi, a fost acesta al meu. Fără să ştie ce anume în­seamnă cu­vin­tele, îl cânta tot timpul prin casă. Acelaşi lucru mi l-au povestit mulţi prieteni despre copiii lor, ace­laşi lu­cru am păţit cu Bebiţă, ne­po­tul meu.
    Nici vorbă să mă um­flu în pene de reali­za­rea mea artistică, mă gân­desc doar că sâmburele acestui cuvânt, «acasă», ne poate duce înainte şi înapoi prin timp, un veritabil ve­hicul al vârstelor şi al patri­moniului genetic. «Acasă» su­portă extensii, pe cât de tulbu­ră­toa­re şi de profunde, pe atât de sur­prinzătoare, iar aria lui, re­strân­­să la ograda pă­rin­tească, poa­­te fi în rea­litate mult mai am­plă decât am bănui. E foarte po­sibil ca pri­mul «acasă» să-şi aibă ră­dă­cinile în univers şi să dateze încă de pe vremea punctului ce eram îna­inte de pântecul mamei. Ajungem apoi «acasă», în raiul din pântecul mamei, unde se spu­ne că încă mai ştim totul şi unde regăsim siguranţa şi li­niş­tea interioară de­­plină. Se mai spune că la naştere ui­tăm tot, şi me­moria noastră o ia de la zero.
    Du­pă ce de­prindem abe­ce­darul şi facem pri­mii paşi prin limba ma­ternă, du­pă ce-o respirăm şi-o purtăm în sân­ge, oriunde ne-am afla. Ea, limba ma­ter­nă, devine «aca­să», cum tot la fel se-ntâmplă şi cu ţara. «Acasă» de­vin ochii femeii iu­bite, tot aşa cum «aca­să» de­vin pro­priii fii.
    De la Iisus începând, mesajul fun­da­mental al speciei umane a fost dragostea. Şi iată cum «acasă» înseamnă tot ceea ce ne locuieşte în dra­gos­te de­plină şi armonie aici, pe pământ şi dincolo de el. Tata e de şapte ani plecat între drepţi, şi seara, când e cerul se­nin, mereu îl vad într-o stea anu­me şi-i po­ves­tesc ce se mai întâmplă pe-aici: «Uite, Craiova ta tot n-a reuşit să revină în prima divizie, cum ai tot spe­rat, mai mare ru­şi­nea la ce trecut de glorie…». Ăştia cu politica, de di­mineaţă până seara, lumea s-a cam în­câi­nit, mai ni­mic spectaculos. Ţi-am trimis prin nenea Achim Nica un aparat de radio din ăla cu antenă, să poţi asculta me­ciurile. Şi nenea Achim mi-a zis: «Io îl duc, vai de mine, cum să nu-l duc, numa’ să-l găsesc aca­să»”.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s