Stiri scurte: 05.09.2014

– Situatia ebolei in Liberia: 1847 de cazuri din care 1062 de decese!


14 comentarii on “Stiri scurte: 05.09.2014”

  1. Ileana spune:

    (✿◠‿◠)..Sa ai o seara plina de tandrete si iubire
    …sa poti simti frumusetea vietii, cu toata fiinta– Have an evening full of tenderness and love
    … you can feel the beauty of life, the whole being…♡◕ ‿ ◕♡

  2. Petra spune:

    App de cele 15 reguli pt a fi fericit: la prima citire pare manual basic pt cautarea starii de zen, detaseaza-te de toate si toti, eventual fugi si-n munti sa nu cumva sa fii tentat de ceva; la a doua citite, mie, personal, imi pare manual basic de sclavizare: nu iubi, nu gandi, cu singuranta nu ai dreptate, nu critica, nu te plange, nu te razvrati, nu-ti fa nici un plan si in general traieste doar de pe o zi pe alta, fara plan si fara nici un control asupra propriilor dorinte. Trecutul care te-a format ca om, uita-l!, dar mai ales, nu te opune schimbarilor, cum lucrurile n-au cum sa fie rele, politicienii corupti sau evenimentele de tip falsflag (doar niste etichete pana la urma urmei), cu siguranta ca frica ta fata de foamea de maine, nu-si are rostul. Stai in banca ta!
    In ultima vreme au tot aparut astfel de indemnuri, de detasare, de cautarea fericirii interioare. Imi aduc aminte ca-n liceu eram toti (elevii adica) scandalizati de detasarea ciobanasului din Miorita, cum se numea evenimentul: fatalism! Fatalism romanesc! Cat de mult am urat acele momente, pt ca noi toti, fara exceptie, cel putin in clasa mea, ne-am fi razboit fiecare-n parte si toti alaturi de ceilalti cu ceilalti ciobani. Apoi am crescut!😦

    • George Valah spune:

      Punctul tau de vedere e foarte bun! Si parerea mea e ca nu exista reteta pntru fericiriea „universala”! Fiecare varsta isi are „fericirea ei”, iar fericirea unuia poate fi total nepotrivita pentru altcineva…

      In Miorita, ciobanasul nu era detasat din indiferenta, ci din acceptarea destinului sau pamantesc… „A lupta”, are sens in cazul necunoasterii viitorului pt a-ti pastra sansele, dar „miorita era nazdravana” si cunostea destinul… De aceea el nu a avut incotro decat sa isi transforme moartea intr-o apoteoza cosmica… Iar cum Cosmosul e nemuritor, si el devine „asociat” cu nemurirea! Ideea e fff interesanta pt ca mesajul implicit e ca „propriul destin” poate fi asociat cu lucruri insignificante si mizerabile (oi, crima in scopul jafului, nedreptate, etc) sau poate fi raportat la maretia si grandoarea cosmica, iar cheia sta in alegerea noastra!🙂

      • dionis spune:

        Din cele 15 renuntari pentru a fi fericit , una se refera la trecut celelalte la prezent:deci nu exista viitor.
        Adevarul este ca fericirea ,nu putem stiim ce este pentru ca este „dincolo”.Aici, majoritatea avem parte de mici bucurii si o multime de necazuri.Sa-l auzim pe Solomon ce spune dupa ce nu si-a refuzat nimic.

        • George Valah spune:

          Am dat materialul, pt ca e scris de o „romanca” preocupata de a „gasi” cai proprii si nu neaparat de a „culege” din cele spuse anterior de altii (?)… Punctele enuntate au consistenta, desi eu personal nu cred in „retete condensate” de „elixirum universalis” in materie de fericire si alte „probleme capitale si de o importanta exceptionala” ale vietii. In primul rand pt ca „nu cunoastem” care sunt acele „probleme capitale si de o importanta exceptionala”, ci numai interfata de raspuns tip „stimul-rasplata” (Pavlov) care ne „intereseaza prin matrixul preformat” adica prin „programarile/anterioare”. S-ar putea sa fim „total” surprinsi, daca am vedea/cunoaste lucrurile din spatele „valului” si am stii ce e important si ce nu! Apoi in functie de noile repere (corecte) sa ne reorganizam prioritatile, inclusiv… „fericirea”. Filmul „Cetateanul Kane” exact despre asta era… Iar morala de la sfarsit e socanta tocmai prin simplitatea ei.
          Corecta formularea „Dionisiaca” cu „aici avem…etc”. Ea contine si o „mica solutie”: cu cat marim timpul acordat/consumat in bucurii si il scurtam pe cel acordat/consumat in necazuri, cu atat ne „optimizam” mai mult viata…De aceea varianta optimista si rasul cat mai mult sunt „sanatoase” mai ales in comparatie cu „pesimismul” si starile negative. „Adevar ascuns”: starile negative ne arata de fapt ca „luam prea in serios” aceasta „forma manifestata” numita „lumea fizica”, adica suntem prea atasati de ea care e, pardon, falsa! Tot asa de falsa ca imaginile umbrelor gen: lup, lebada, fluture, etc, facute toate cu aceleasi maini pe pereti si care nu au nici consistenta reala nici vreo legatura cu animalele respective, fiind de fapt simple inchipuiri ale mintii noastre proprii!
          As zice „incorecta” formularea cu „fericirea nu exista decat in lumea de dincolo”. Cuprinde o forma de deznadejde, de renuntare la a mai cauta/gasi ceva si inutilitate paguboasa… Lumea „asta”, cu toate „imperfectiunile” ei (mai ales in felul in care „noi” o percepem si interpretam) are rolul ei! Se pare ca „o lege” in evolutia personala a fiecaruia e „de la simplu la compus”, adica „ne exersam” in aceasta lume, pt a face fata la alte situatii mult mai complexe din „alte lumi”! Nu folosesc varianta „celor doua lumi”, ci e posibil sa fie „n” lumi care sa ne „astepte”! Matematic cel putin „asa” pare!
          In „varianta ideala” de la finalul finalurilor, „fericirea” e perpetua „indiferent” in ce lume/univers te-ai afla si nu mai depinde de acel univers. (asemanator cu „teoria unificarii campurilor”!)

  3. Sunt două ascte pe care doresc să le clarific (dacă voi reuși):

    1. Aberația cu care am fost intoxicați, la nivel național, referitoare la MIORIȚA. Citez din poezie:
    ”Stăpâne, stăpâne,
    ÎȚI CHEAMĂ Ș-UN CÂINE,
    CEL MAI BĂRBĂTESC
    ȘI CEL MAI FRĂȚESC,
    Că l-apus de soare
    Vreau să mi te-omoare
    Baciul ungurean
    Şi cu cel vrâncean!
    – Oiţă bârsană,
    De eşti năzdrăvană,
    ȘI DE-A FI SĂ MOR
    în câmp de mohor,”
    În primul rând chiar oaia îi sugerează ciobanului cum să se apere, cu ajutorul câinelui, nu doar îl informează. Ar fi absurd să concluzionăm că o oaie este mult mai vitează decât ciobanul, care este prezentat ca fiind un om destoinic, căci:
    ”Ş-are oi mai multe,
    Mândre şi cornute,
    Şi cai învăţaţi,
    Şi câni mai bărbaţi”
    Iar atitudinea ciobanului nu este resemnată ci spune: ”și DE-A FI să mor”. Este normal ca, atunci când cineva este amenințat cu moartea, să ia în considerare ambele variante – să supraviețuiască confruntării, sau să moară. Iar ciobanul discută cu oaia doar despre situația în care el este înfrânt și ucis, ceea ce demonstrază tăria de caracter și luciditatea acestuia.
    Ce ar fi dorit cititorii poeziei, să afle ce strategie de apărare pregătește ciobanul? Asta nu se discută CU OAIA, ci cu CÂINELE !!! Cine a văzut trilogia ”Nașul” a observat că sunt consilieri pentru timp de pace și consilieri pentru timp de război. Nu se pot amesteca cele două situații.

    2. Referitor la căutarea fericirii și rețete de succes, voi da doar două citate din ”Jurnalul fericirii” al lui Nicolae Steinhardt, om care a atins fericirea adevărată, care este diferită de plăcere sau bucuria efemeră:

    „diavolul este stăpânitorul lumii acesteia”. Cred că accentul trebuie pus pe ACESTEIA. Lumea e creaţia lui Dumnezeu, dar lumea contaminată prin păcat şi intrată în complicitate cu diavolul, lumea ACEASTA – care nu mai e cea ORIGINARĂ – lumea pe care Satana i-o oferă şi i-o aşterne la picioare lui Hristos, ca fiind a lui şi având dreptul s-o dea cui voieşte, întrucât nu e decât o imagine secundară, deformată, deviată – şi care-i iluzie, pe care ţăranii şi târgoveţii o văd, o cred cârciumă, dar Don Quijote o ştie că e castel – e lumea lui.
    Operaţia de curăţire nu cere aşadar o recreaţie, ci numai o exorcizare, o dezvrăjire. Dovadă e contactul cu toate capodoperele artei care şi ele izbutesc a descânta, a stabili legătura directă cu dumnezeirea. Vălul vrăjit atunci dispare şi lumea – tot aceeaşi fiind, dar preschimbată, scuturată de farmece – redevine creaţia dintâi şi dă senzaţia fericirii. Domnul, de altfel, în convorbirea cu Nicodim nu cere omului o nouă naştere trupească, deci o altă facere, ci numai să realizeze o spirituală metanoie instantanee, care-i absolută. Tot pe aici pe undeva stau şi fulgerătoarele cuvinte ale lui von Jawlensky: arta e nostalgia lui Dumnezeu.”

    ”Mai presus de orice sunt fericit, fericit, fericit. Sunt şi pricep că sunt şi mi-o şi spun. Şi lumina parcă e mai luminoasă decât lumina şi parcă ea vorbeşte şi-mi spune cine e. Visul mi se pare a dura mult, mult de tot. Fericirea nu numai că durează încontinuu, dar şi creşte mereu; dacă răul nu are fund, apoi nici binele nu are plafon, cercul de lumină se lăţeşte din ce în ce, iar fericirea după ce m-a învăluit mătăsos, deodată schimbă tactica, devine dură, se aruncă, se prăvăleşte asupra-mi ca nişte avalanşe care – antigravitaţional – mă înalţă; apoi, iar, procedează în alt fel: duios; mă leagănă – şi-n cele din urmă, fără menajamente, mă înlocuieşte. Nu mai sunt. Ba sunt, dar atât de puternic încât nu mă recunosc.”

    • George Valah spune:

      In primul rand, va multumesc pentru comentul dvs pe care il simt si documentat si sincer. Ar fi un castig enorm pt noi toti daca si altii ar pune problemele in dezbatere asa cum o faceti. Am sa incerc sa raspund, asa cum inteleg, fiind doar o opinie, care poate fi sau nu agreata, dar cu siguranta completata in ceea ce ii lipseste…

      Da, aveti dreptate, recitind balada, miorita nu e numai nazdravana ci chiar isi indeamna stapanul sa-si cheme cainii pentru a se apara. Atunci, de unde vine resemnarea, de unde abandonarea asa usoara a vietii, buna/rea, oricum demna de a fi traita? (Subscriu si la ideea „mistificarii” prin care „neamul” e indemnat sa aleaga calea resemnaarii, a infrangerii predestinate.

      Pe l-apus de soare
      Ca să mi-l omoare
      Pe cel moldovan,
      Că-i mai ortoman
      Ş-are oi mai multe,
      Mândre şi cornute,
      Şi cai învăţaţi,
      Şi câni mai bărba

      In romana veche, „ortul” era o moneda mica care se dadea mortului pentru a o lua cu el pe lumea cealalta (a o da luntrasului care il traversa peste raul Stix?) sau popii pentru slujba de inmormantare. „Ortoman” are deci inteles de „sfios, marunt de stat, slabut. Ca tipologie fizica (exista 3 pt barbati: cerebral – mai mic fizic, sangvin- talie mijlocie, gata de actiune, herculean- masiv cu oase mari, robust musculos) probabil ca apartinea tipului „cerebral” – mai visator, bun in a lua decizii la rece (avea oi mai multe si mai cornute, cainii mai barbati, etc), dar complexat dpdv fizic. Fiind si in inferioritate numerica, isi vedea soarta pecetluita! Confuzia si „intoxicarea” vine din necunoasterea cuvantului „ortoman”, care suna probabil asemanator cu „vartos”- fals!
      Deci acel cioban moldovean nu este un exponent tipic de „roman”- ci doar unul de fiinta mai firava si melancolica. E de presupus ca in copilarie sa fi fost tinta multor batjocuri ale altor copii de-o varsta cu el, dar el fiind cel mai mic si firav! Deci ar avea antecedente de resemnare, de impacare cu infrangerea si nu a invatat „sa biruiasca” pe altii… El „s-a realizat” prin alegerile sale pe timp de liniste, nu prin calitatile de luptator. faptul ca „in turma lui” era „oita nazdravana” nu e intamplator, el era capabil de „comunicare si intelegere” cu aceasta, pentru altii ar fi fost doar… o oaie ca toate celelalte!
      „Resemnarea” mai vine probabil si din cauze mult mai vechi: dacii nu se temeau de moarte, radeau de ea, „stiind” ca urmeaza o alta viata, chiar mult mai buna, daca cea traita anterior si „moartea” au fost „onorabile si demne”.
      Mai gasesc si starea sufleteasca de fond a ciobanasului: cea de a se simti neimplinit:
      Ca să mă îngroape
      Aice, pe-aproape,
      În strunga de oi,
      Să fiu tot cu voi;
      În dosul stânii
      Să-mi aud cânii.
      Aste să le spui,
      Iar la cap să-mi pui
      Fluieraş de fag,
      Mult zice cu drag;
      Fluieraş de os,
      Mult zice duios;
      Fluieraş de soc,
      Mult zice cu foc!
      Vântul, când a bate,
      Prin ele-a răzbate
      Ş-oile s-or strânge,
      Pe mine m-or plânge …

      Se pare ca singurii lui apropiati, pe care „i-a iubit si de care a fost iubit” au fost turma de oi si cainii, singurul glas altul decat al lui care l-a mangaiat a fost cel al fluierului…

      Să le spui curat
      Că m-am însurat
      Cu-o mândră crăiasă,
      A lumii mireasă;

      E de banuit ca nu a avut o iubita ca altii de varsta lui, lucru ce l-a „ros” si intristat, mai mult si-a pierdut si speranta de a avea una, atata timp cat ceilati il batjocoreau pentru statura lui… Si chiar asta e motivul „indraznelii” celorlaltio doi: ei sunt puternici si au in fata pe unul mic si slabut, dar care are „oile cele mai frumoase”! Asta apare in ochii lor ca o „nedreptate”, si…. Mai departe fiecare poate specula! 🙂

      2. „„diavolul este stăpânitorul lumii acesteia”. Cred că accentul trebuie pus pe ACESTEIA. Lumea e creaţia lui Dumnezeu, dar lumea contaminată prin păcat şi intrată în complicitate cu diavolul, lumea ACEASTA – care nu mai e cea ORIGINARĂ – lumea pe care Satana i-o oferă şi i-o aşterne la picioare lui Hristos, ca fiind a lui şi având dreptul s-o dea cui voieşte, întrucât nu e decât o imagine secundară, deformată, deviată – şi care-i iluzie, pe care ţăranii şi târgoveţii o văd, o cred cârciumă, dar Don Quijote o ştie că e castel – e lumea lui.”

      Sunt multe idei chiar si in aceaste randuri: „Diavolul este stapanul acestei lumi” e o afirmatie riscanta sau „incompleta”. „Precum in Cer asa si pe Pamant” mi se pare mai corect si mai interesant de inteles. As „presupune” mai curand ca in aceasta „lume” zonele de dominatie negativa si pozitiva nu sunt ca o „masa omogena” ci in „concentratii” asa cum sunt norii pe cer, adica zone predominant pozitive si altele negative… Nimic nu e 100% „pur”, toate se amesteca, apoi iar se separa, iar se amesteca, etc! Depinde in ce „perioada” si ce concentratie ai „norocul” sa iti duci existenta! Cei vechi cunosteau asta, „Schimbi locul, iti schimbi norocul”! FFF adevarat! Iti poti schimba destinul prin mutari de anvergura! dar sa fim intelesi: anumite trasaturi negative de caracter care nu au fost corectate, vor putea starni conflicte oriunde te-ai duce!
      Dominatia „diavolului” este chiar ceea ce avem de infruntat si de TRANSFORMAT! Undeva pe un blog, am intalnit mottoul: „Faceti din rau bine, caci din altceva nu aveti din ce”!Asta e „razboiul etern”, „misiunea” fiecaruia: sa transformam pe acolo pe unde trecem, nu prin „forta” ci „prin exemplul propriu de succes” oferind si celorlalti alternativa: vezi, poti fii „asa” sau „asa”… Viata ta in varianta „aceea” va fi asa, sau in varianta „asta” va fii „asa”, acum TU alegi!
      Fericirea, vine din implinire, din a simti ca „nu ti-ai irosit timpul numit viata”, ca a existat „o crestere” in sensul pe care eul interior il doreste. Intotdeauna vor exista „regrete” ca se putea face „altfel, mai bine, mai mult”- din ele se invata! Pt ca de existat existam si vom exista, chiar daca de „trait” traim in episoade „cu inceput si sfarsit”!

  4. dionis spune:

    Toti ne dorim fericirea si slava! Am fost creati pentru asta dar ca sa ajungem acolo trbuie sa trecem prin nefericirile de la Matei5.Nici o
    constructie de jos in sus (filozofie, religie) nu ne duc in slava, dar El
    s-a revelat ca sa ne dea sansa fericirii.

    • George Valah spune:

      „Slava”, niet!😀 Exact ASTA e o eroare capitala „trufia” iar opusul ei e „smerenia” care inseamna „a nu-ti asocia/lipi egotic de sine, merite personale si a intelege ca nu TU faptuiesti, ci lucrurile se faptuiesc/implinesc prin tine”.
      Eroarea e mare si „capitala” pt ca este egotica, adica incearca sa dea o „existenta” unui ‘eu nonexistent”. Capcana e de a afirma „iata, „exist” independent de un Dumnezeu” deci „eu sunt al doilea” si e numai o chestiune de timp pana sa prind mai multa putere sa il concurez pe celalalt, ba chiar sa-l „inving” devenind „eu” „stapanul dominant al Universului”QQQQ!!!!😀

      „Slava” in sensul lui Matei este „a trai in slava” adica „la nivel inalt vibrational” a ne desparti de meschinariile si mizeriile vietii care tind sa ne ocup mintea si sa ne manance timpul (limitat pe care il avem) acordandu-le „lor” atentia noastra!

      .”Nici o
      constructie de jos in sus (filozofie, religie) nu ne duc in slava, dar El
      s-a revelat ca sa ne dea sansa fericirii.”

      Perfect adevarat! Nu exista religie/filozofie/etc care sa ne duca „in sus” asa cum am lua de ex un lift! Toate sunt doar „cai” prin care FIECARE trebuie sa faca singur pasii care sa il apropie sau indeparteze de tinta! De aceea nici ascultarea cantecelor bisericesti, nici citirea de carti „sfinte” nici nimic altceva nu te vor „inalta” un micron, daca tu insuti nu simti o transformare interioara. Iar „transformare” este a „simti” tot mai bine/clar, ca „esti pe drumul bun”! Nu e nevoie sa „intrebi pe cineva daca se intampla asta”, toti avem in noi „reperul” care sa ne spuna: da, e bine sau nu, e rau!
      Fericirea, cred ca poate incepe atunci cand te poti bucura cu inima deschisa, de lucruri mari sau marunte, pt ca apoi sa realizezi ca gustul ei e acelasi sau fff asemanator, indiferent de motiv! Apoi… poate nici nu va mai trebui „motiv”, caci ce ne va mai impiedica sa fim ‘asa”, daca „motivul nu e necesar”?🙂

  5. dionis spune:

    Nu m-am facut inteles;pentru fericirea si slava care ne asteapta „dincolo”, este o promisiune.Aici,ar fi o eroare grava sa incerc sa-mi fac singur un nume pentru a traii iluzia fericirii.”Avrame,lasa-ma sa-ti fac eu un nume”:dar pe un pamint vindut lui Satan ce sanse de a traii fericirea nestingherit as avea?
    Apostolul Pavel ne vorbeste (fara sa poata explica)despre lucruri care la mintea omului nu s-au suit,Acolo nu merg oamenii draguti,ci cei ce au nevoie, cei ce indraznesc.

    • George Valah spune:

      Prima fraza, perfect adevarata: e ca si cum ti-ai cladi „fericirea” pe „valurile marii” Atata timp cat aceasta lume are ca lege „transformarea”, nimic nu poate fi permanent aici.
      A doua fraza, imi e mai neclara… Un lucru e stiut: nu poti evolua prin fapte bune. Acestea pot cel mult „sa-ti cumpere” o karma mai buna intr-o viata viitoare, atat. Pana la urma, propria evolutie spirituala e inevitabila, fiind adevaratul scop ce trebuie cautat…

  6. dionis spune:

    A sarit tastatura…Smerenia are a face cu distanta uriasa dintre cine este El si cine sintem noi si cine se smereste va fi inaltat.
    „voi imparatiti acum in viata chiar daca nu vedeti”:”v-am facut pentru o vreme mai prejos decit ingerii”… si sa te plimbi in prezenta Lui pe strazi de aur,ce sa fie daca nu slava?!Riscul autoinaltarii exista si avem un exemplu” celebru”,dar la imparatia de o mie de ani in putinele versete ni se mai vorbeste despre o epurare( cu toate ca ispititorul e legat) ca apoi in Ierusalimul ceresc sa nu intre nimeni intinat..

    • George Valah spune:

      Aici avem opinii diferite: smerenia nu e distanta dintre „noi” si „El” ci a vedea „Divinul” in actiune in toate cate se intampla in jur, tu insuti nefaptuind NIMIC ca personalitate separata. Exemplu ar fi „spalatul picioarelor” prin care Iisus „s-a smerit” fata de discipolii Sai si fata de toti ceilalti oameni! Mesaj: „Nu sunt cu nimic mai presus ca voi, ci servitorul vostru, iar voi veti deveni Iisusi candva.” (Daca Eu am reusit, asa puteti si voi”) De asemenea, a se observa ca „Iisus” nu a facut nici-o „minune” in sens egotic, adica „asumandu-si-o”. Vindecarile au fost „credinta ta te-a vindecat”, iar celelalte pur si simplu au fost infaptuite firesc la nivelul Sau de evolutie, fara a si le aroga in vreun fel, tot asa cum noi de ex. semanam grau pe un ogor, iar acesta va creste. Nu noi „il crestem”, nu noi ne asumam aceasta „minune”, noi doar pregatind terenul ca lucrurile sa se implineasca dupa legile lasate… Evident, „cine se smereste” va fi inaltat, caci fiecare avem o anumita pozitie in ordinea Cosmica. Atunci cand ne autosituam intr-o pozitie inferioara starii reale, vom fi „impinsi in sus” pt a ne aseza acolo unde suntem cu adevarat. Valabil si invers: cand ne supraapreciem, suntem ‘adusi la ordine” fiind „umiliti” pt a ne aseza unde ne e locul.
      „voi imparatiti acum in viata chiar daca nu vedeti” perfect adevarat! Si nu e vorba doar de actiunile prin care cream impact in lumea noastra exterioara, aceea nu pare a fi „imparatie”, ci miliardele de celule vii care ne alcatuiesc corpul, si care toate au rolul sa ne slujeasca si pentru care suntem Dumnezeul acestui corp ce ne-a fost dat…al acestei „Imparatii” pe care avem datoria sa il respectam si tratam bine caci este „templul lui Dumnezeu”🙂
      A fi „mai prejos decat ingerii” este starea intrupata, limitata la 6 simturi (din cine stie cate posibile!) in care „suferinta” e semnalul dominant!
      „Epurare” este unul din actiunile de baza ale existentei omenesti. Nimic nu ar avea rost, daca nu ar trebui sa faci alegeri in fiecare clipa a vietii! Absolut totul se rezuma la aceasta simpla functie: alegem! Urmarea este ca in „final” avem adunate de o parte sau de alta muntii de alegeri facute pe tot parcursul vietii. „Ideal” ar fi sa avem numai alegeri „corecte”. Asta e „indemanarea si nivelul nostru spiritual”. In fapt, avem doar „majoritati” mai mari sau mai mici, care ne plaseaza de-o parte sau alta a balantei…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s