←
→

De rerum naturae: „Invingatorii prin perfectiune… Andrei Moraru”

Postat: 1 nov. 2014 | Autor: | Înscris în: Uncategorized |87 comentarii

87 comentarii on “De rerum naturae: „Invingatorii prin perfectiune… Andrei Moraru””

  1. lili spune:
    1 nov. 2014 la 1:58 am

    Ar fi perfect dacă imaginea nu s-ar muta la cei din juriu. Ei sunt falși… 🙂

    Răspunde
  2. gabin sandu spune:
    2 nov. 2014 la 2:00 am

    am privit si iar am privit…
    exprimarea fizica tinde catre perfectiune.
    „Sursa” acestei exprimari este dincolo de cuvinte…

    Răspunde
  3. gabin sandu spune:
    3 nov. 2014 la 9:24 pm

    Da, Maria nu a avut ochi pt mudre.
    Fii linistita Maria, e absolut normal… 🙂

    Răspunde
  4. Nicostrate spune:
    8 nov. 2014 la 3:52 pm

    Minunat,adevăru-i că eu nu le am cu mudrele,dar am văzut atâtea rune 🙂 Mulțumiri G.V !

    Răspunde
  5. Maria spune:
    8 nov. 2014 la 10:58 pm

    *http://lupuldacicblogg.wordpress.com/2014/11/08/piramida-scala-constiintei-umane-sau-drumul-spre-iluminare-dr-david-r-hawkins/

    Răspunde
    • lili spune:
      9 nov. 2014 la 1:18 am

      De ce Sfinții noștri Părinți spun că nu există ,,karma”? Cei cu care ne lăudăm (când ne convine).
      De câte ori pomenesc despre asta, enervez. 😀 Și m-am întrebat: ,,de ce?”.
      Pe de altă parte, perfecțiunea nu are nevoie de cuvinte. ,,Eu”-ul – da. Fără discriminare.

      Răspunde
      • George Valah spune:
        9 nov. 2014 la 1:36 am

        Karma, exista si nu exista in acelasi timp! Adica, chiar daca exista sa zicem o padure de obstacole prearanjate pe un anumit traseu (destin), e optiunea fiecaruia cum sa le raspunda adica pe ce drum s-o ia pentru a ajunge la destinatie! In basmele populare, intotdeuna eroul avea de ales intre calea usoara dar lipsita de glorie si cea plina de primejdii dar care te imbogatea in calitati, iar „eroul basmului” intotdeauna o prefere pe aceasta! Buna lectie pentru copiii ce ascultau acel basm…
        „Parintii nostrii sfinti” spuneau ca nu exista karma? Hmm… depinde de care „parinti” vorbim, caci daca ne referim la cei vechi, pe vremea cand „pe aici era leaganul civilizatiei lumii”, aceia chiar au dat acest cuvant, cu intelepciune si ironie catre toate lumile care au urmat: ei ziceau „carma”! Adica, ceea ce conduce corabia/barca, o face sa-si aleaga drumul pe calea predestinata aleasa de carmaciul ei… Ar trebui sa ne gandim ce au avut in minte cand au ales acest cuvant, alaturi de „ursita”! Si al doilea e bogat in intelesuri… 🙂

        Răspunde
      • Maria spune:
        9 nov. 2014 la 8:42 am

        dar cine se lauda? care noi? daca tot stii ce spun Sfintii Parinti trebuie sa cunosti si raspunsul la intrebarea ta.

        Răspunde
    • George Valah spune:
      9 nov. 2014 la 1:23 am

      Interesant clipul… dar lucrurile nu se desfasoara asa simplist. Faptul ca exista „potentialitate” ca „poporul roman sa ajunga iar pe culmi ale spiritualitatii”, e una, dar ca pentru asta trebuie sa iasa mai intai prin propriile forte din starea de slabiciune in care se afla in prezent, e cu totul alta…! Iar lucrurile nu se petrec daca nu sunt „coapte”! Toate „suferintele” pe care le resimtim nu sunt altceva decat „markeri care sa indice unde sunt punctele slabe” care trebuie rezolvate mai intai, apoi se poate trece la etapele urmatoare…
      Mai e un „amanunt”: exista un numar (probabil) infinit de linii temporale… Adica, pe unele, „noi” am depasit deja „suferinta” si suntem in varf, pe altele o ducem si mai rau, etc. Depinde de poziria fiecaruia din noi ca sa ne plasam destinul pe acea linie temporala cat mai favorabila, iar asta se face „prin alegerile noastre”. Adica in fiecare moment cand facem „alegeri bune” ne crestem sansele de a ne afla in pozitie favorabila si invers…Problema e ca binele si raul sunt de multe ori greu de deosebit, caci „alegerile” le facem prin perspectiva personalitatii noastre, a preferintelot nu totdeauna corecte…

      Răspunde
      • lili spune:
        9 nov. 2014 la 1:28 am

        Mai e și varianta că liniile temporale (realități paralele) se influențează reciproc.

        Răspunde
        • George Valah spune:
          9 nov. 2014 la 1:37 am

          Mai curand, „noi” putem „sari” de pe una pe alta…

          Răspunde
        • lili spune:
          9 nov. 2014 la 1:42 am

          A sări de pe una pe alta – intră la fenomene paranormale. Dar acțiunile/gândurile de aici reverberează și în alte părți.

          Răspunde
        • lili spune:
          9 nov. 2014 la 10:37 pm

          Chestia cu schimbatul locului…e despre aici. Subiectele sunt diferite. Chiar dacă totul e interconectat.

          Răspunde
          • George Valah spune:
            9 nov. 2014 la 10:49 pm

            Nu exista „aici si acolo”… E o unitate, pe care noi o categorisim asa, pt ca suntem limitati in perceptie. 😉

            Răspunde
            • lili spune:
              9 nov. 2014 la 10:53 pm

              Deocamdată… da. Și nu putem vorbi decât la nivelul actual de înțelegere. Sau imaginație.

              Răspunde
              • George Valah spune:
                9 nov. 2014 la 10:58 pm

                Nu e vorba nici de intelegere nici de imaginatie, ci de „perceptie”… Suntem limitati la 5 simturi/senzori/canale informatie. Semnalele au insa (de ex) 1000 de dimensiuni/variabile. De aceeaa si „cauza efect e falsa. pt ca noi actionam doar prin cateva parghii, in timp ce alti factori pe care nu ii sesizam actioneaza si ei in 1000 de feluri! „Rezultanta” poate fi sau nu, din actiunile noastre cauzale… si atunci doar „intaplatot”….

                Răspunde
        • lili spune:
          9 nov. 2014 la 11:07 pm

          Am înțeles.
          Înțelegerea are la bază și percepția. E o altă etapă.
          Legat de interconectare – se spune că. doar dacă privim un obiect, influențăm. Dar asta se știe.

          Răspunde
  6. Nicostrate spune:
    9 nov. 2014 la 8:50 pm

    Hai să mă introduc și eu în seamă 😀 ..Mă gândeam ce ți-e și cu norocul ăsta,unii se pot scălda în el dar să nu-l recunoască și atunci vor spune ,ce ghinion am ,totul ține defapt de pecepție,iar eu întotdeauna am spus că,karma e o versiune ajutătoare a omului de a ajunge la liber arbitru până la urmă,se pare ca cei cu bagaj karmic mare, nu prea il pot utiliza ,sunt câteva etape ce trebuiesc parcurse ,sau dacă vreți ,karma este locul de dat cu capul ,te lovești de câte ori e necesar pentru a realiza că nu acolo ți-e calea ,unii pricep alții nu ,oricum au vreme,că se repetă.

    Răspunde
    • lili spune:
      9 nov. 2014 la 10:51 pm

      Nimeni nu a luat în seamă varianta: ,,Dacă povestea cu karma e o minciună?” Ce vă faceți? Întrebare.

      Răspunde
      • George Valah spune:
        9 nov. 2014 la 10:53 pm

        Am „dixit”: exista si nu exista, simultan adevarate. 🙂

        Răspunde
        • lili spune:
          9 nov. 2014 la 10:59 pm

          N-ar fi mai bine să ne axăm pe prezent și logică? Am greșit, conștientizez, învăț, îmi revizuiesc atitudinea/comportamentul. Am făcut bine, analizez rezultatele, repet sau amplific… Mai e și psihologia care ne ajută… Și multe multe altele. Deja am auzit prea des ,,karma”, ca un fel de capitulare, sau spusă cu răutate, sau cu invidie, sau cu admirație… Un fel de a renunța la luptă, că deh… e karma. Asta se cam poartă – persoanele de față sunt excluse 😉

          Răspunde
          • George Valah spune:
            9 nov. 2014 la 11:02 pm

            Se cheama „fatalism”! F pagubos… Inca odata, nu e vorba de logica, stiinte, cunoastere etc, e mai degraba „a simti dincotro bate vantul” in legatura cu anumite imprejurari ce ne intereseaza…

            Răspunde
        • lili spune:
          9 nov. 2014 la 11:09 pm

          Mi se pare că ,,a simți” poate fi manipulat.

          Răspunde
      • Nicostrate spune:
        9 nov. 2014 la 11:01 pm

        E foarte posibil ce spui tu Lili ,de multe ori am spus, strămoșii noștrii erau cunoscători de univers întreg și totuși au luptat cu dârzenie pentru pământurile lor cu tradiții cultură și tot și totuși nu s-au gândit nici o clipă la karma 😀 Frumos gândit Lili ,felicitări !!! Adevărata învățătură e doar acasă la noi ,ce vine de afară e labirint și rătăciri ,defapt chiar acesta e punctul meu de vedere ,iar povestea karmei vine Asia centrală,adicătelea din pământul nou creat (Himalaya)și totuși se dau mai vechi decât pământul întreg,aberații în ritm de reiki 😀 Mă bucur tare mult că ai pus asemenea întrebare !

        Răspunde
    • George Valah spune:
      9 nov. 2014 la 10:52 pm

      Exista doua componente:
      – ce iti e dat
      – ce vrei tu

      Daca cele doua se suprapun, exista sau nu „karma”? 😉

      Răspunde
  7. Nicostrate spune:
    9 nov. 2014 la 11:05 pm

    Glorie 😀 http://www.youtube.com/watch?v=qLWhkoIPs0g

    Răspunde
  8. Nicostrate spune:
    9 nov. 2014 la 11:13 pm

    Karme e varianta asiatică a păcatului …Păcatul e încălcarea legilor ,urmată de acțiune și reacțiune

    Răspunde
    • George Valah spune:
      9 nov. 2014 la 11:20 pm

      Ce e „pacat”?

      Răspunde
      • lili spune:
        9 nov. 2014 la 11:25 pm

        Părintele Arsenie Boca a dat definiția: orice devine plăcere, peste anumite limite. Care sunt limitele? Cam știe fiecare.

        Răspunde
        • George Valah spune:
          9 nov. 2014 la 11:45 pm

          Placerea suprema e… „beatitudinea”, e „pacat”?

          Da avea dreptate, in sensul ca „tot ce creaza dependenta” te inrobeste! Atentie la toate formele de „dpendenta” inclusiv asa zis „religioasa”, la toate formele de inrobire, relatii stapan-subordonat, etc…

          Răspunde
        • lili spune:
          9 nov. 2014 la 11:53 pm

          Am uitat să zic despre a nu face rău celorlalți (eu includ aici și celelalte dimensiuni, realități paralele și universuri – și ce-o mai fi!).
          Beatitudinea… s-ar putea să fie nevoie a fi controlată.

          Răspunde
          • George Valah spune:
            9 nov. 2014 la 11:59 pm

            Beatitudinea nu se poate controla, e „pacatul suprem”, in care pierzi total controlul! doar ca… NU e pacat!
            Dar daca faci cuiva un bine, pe care respectivul il resimte ca „rau”, e sau nu pacat?

            Răspunde
        • lili spune:
          10 nov. 2014 la 12:09 am

          Ceva îmi spune că în starea de beatitudine nu pierzi controlul ci te eliberezi. Nu am trăit-o, însă, poate doar ceva paralel.
          Chestia cu binele, cred eu, nu poate fi considerată păcat, chiar dacă celălalt percepe astfel. Aici diferă de la caz la caz. Intervin factori multipli. Sau tu, cel care ai făcut binele, nu ai avut capacitatea de a discerne…

          Răspunde
      • Nicostrate spune:
        9 nov. 2014 la 11:29 pm

        Doamne Doamne are și dânsul un set de Legi ,iar noile teorii chiar și cuantice ne relevă faptul că nimic nu-i la voia întâmplării și-atunci într-un cadru atât de bine organizat și inteligent e nevoie să ne asumăm unele lucruri,discernământul acela,sau responsabilitatea nu se nasc în ignoranță sau haos ,nu ?

        Răspunde
  9. lili spune:
    10 nov. 2014 la 12:17 am

    Asta ziceam și eu: Noapte Bună! Somnul e un reper fix în curgerea actuală a timpului meu! 😀

    Răspunde
  10. Maria spune:
    10 nov. 2014 la 8:29 am

    Nicostrate, iata si explicatia privind karma a d-lui Dulcan, de la min 28,44. Din acest video am aflat ca este admirator a lui Neale Donald Walsch si a scolii de spiritualitate americana. D-l Dulcan insa spune ca a ajuns la convingerile sale, bazate pe cunoasterea stiintifica si credinta, independent de scoala americana. Ramane de vazut cat este adevar sau contributie la o noua ‘paradigma’.

    Răspunde

Lasă un răspuns către gabin sandu Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

←
→