Traiasca vacanta!

 

Anunțuri

67 comentarii on “Traiasca vacanta!”

  1. sai baba spune:

    Traiasca vacanta, George, .. dar sa tii seama mereu de… „Tabelul periodic”.
    ‘Acolo’ ai toate elementele. Nimic nu lipseste. :))

    • WildWind spune:

      Pe o scara de la 0 la 10 tu ce nota de credibilitate ii acorzi?

      Eu ii acord 0.

      • lili spune:

        Eu zic că orice e posibil.

        • WildWind spune:

          Unii din cei care au facut armata, probabil cunosc una dintre „perlele” profunde pe care le auzi pe-acolo:

          „Exista posibilitati care se poate si posibilitati care nu se poate”.

          Ca sa parafrazez as spune ca povestile descrise in link-ul pe care l-ai postat fac parte din categoria „posibilitati care nu se poate”.

        • lili spune:

          Hahaha! Da. Și in literatura SF trebuie să existe o logică și legături între fapte. Cauză si efect.

        • lili spune:

          Și totuși, de ce nu se poate? 😀

        • WildWind spune:

          Pentru ca daca ar fi, nu s-ar povesti.

          Iar daca totusi s-ar povesti, povestea n-ar fi atat de puerila.

        • lili spune:

          Povestea aceasta, să zicem că nu se poate întâmpla. Dar există multe SF-uri care sunt inspirate din realitate. De exemplu, tot ce a scris Tolkien. Alt exemplu, ,,Inception”. Și, cu siguranță că mai sunt. De aceea, mie nu mi se mai pare imposibil ca o planetă să fie ,,transmutată” în alt univers, alt plan dimensional etc.

        • WildWind spune:

          Hahahaha…

          Tolkien – Nu am timp sa-l sap adanc dar iti dau doar cateva indicii: tatal lui – manager de banca, el – Foreign Office – oare ce inseamna asta? Mai departe – Oxford – oare ce inseamna asta?
          Dar, creme de la creme: Oare de ce crezi ca este atat de intens promovat de mainstream?!

          Inception – Absolut, dar absolut toate productiile Hollywood-ului sunt, intr-un fel sau altul manipulari. Hollywood = Serviciile.

          Ca regula generala: nu crede nimic din filme(mai ales cele mediatizate) si nimic din carti(mai ales din cele mediatizate).

          Teoria Multi-vers-urilor – o nascocire a mintii unora. Daca vrei ca si mintea ta sa participe cu energie la nascocirea asta, crede-o.

          Planurile dimensionale – o nascocire a mintii altora.

        • lili spune:

          Mă descumpăneşti… de ce nu e bine să participăm la imaginarea unor lucruri, înțeleg. Dar care e adevărul, cum se mai poate afla? Știu – întorcându-ne spre interior. Dar asta necesită o practică îndelungată și cu rezultate nesigure. Si atunci, e bună practica de a nu avea încredere in nimic/nimeni?

        • WildWind spune:

          Lucrul cu tine insati are rezultate sigure. Incet dar sigur. Orice metoda, „tehnica”, scurtatura, care promite rezultate rapide este o capcana. Nu exista scurtaturi.
          „Interiorul” nu e „totul”. „Interiorul” te ajuta sa te „centrezi”. Dar EXPERIMENTAREA si ACTIUNEA le faci in „exterior”. De asta venim aici.
          In urma rezultatelor lucrului cu tine vei sti sa alegi in cine/ce poti sa ai incredere. Pana obtii rezultate e mai intelept sa tii toate informatiile in „carantina”. Nu accepta si nu nega nimic.

          Vezi si aici: http://mileswmathis.com/guru.pdf

        • lili spune:

          A ține in carantină, da. Mulțumesc!

        • WildWind spune:

          In permanenta vizitezi carantina si le evaluezi si reevaluezi. Pe cele care „se leaga” cu alte informatii le muti mai inspre usa.
          Daca „se leaga” cu multe alte informatii, din domenii cat mai diverse, poti sa le lasi sa se plimbe pe holul de la intrarea in carantina.
          Daca iti sunt confirmate si de alti oameni, pe care ii cunosti si in care ai incredere(nu din carti sau filme), poti sa le lasi sa se plimbe si prin alte camere, chiar sa iasa in curte.
          Daca simti ca ti se potrivesc poti chiar sa le experimentezi.

          E foarte important ca in mijlocul curtii sa iti construiesti un turn inalt. In acel turn va fi Observatorul. Observatorul in permanenta trebuie sa vegheze, sa evalueze si sa reevalueze.

          La fel faci si cu gandurile.

          Emotiile e contraindicat sa incerci sa le tii in carantina. Mai devreme sau mai tarziu presiunea va creste si va pune in pericol tot edificiul. Emotiile e bine sa ajunga direct in curte unde sa se ocupe de ele Observatorul. Mai mult, e foarte important sa cauti adanc prin beciuri ca sa scoti la lumina toate emotiile care de-a lungul timpului au fost „ingropate”, reprimate.

          Cu starile corpului fizic, la fel ca si cu emotiile.

        • lili spune:

          Da. Îmi place cum descrii. Foarte sugestiv. Eu foloseam expresia „las o portiță”. Dar nu era de ajuns, că ieșeau și altele afară…

  2. @lili: ai dreptate, si noi toti dorim sa fie liniste , sa se vadeasca lumina si adevarul;
    din pacate dincolo de toate acestea sunt destui care amesteca lucrurile sub masca adevarului prezentand distorsionat faptele, manipuland dorintele noastre native de cautare a luminii si incercand de fapt sa zapaceasca auditoriul cu false teorii / articole, cum e cel din link.

    de unde poti sa-ti dai seama? sunt cateva indicia, cel putin doua: nu trebuie sa citesti tot ce scrie acolo, dar din titlul vezi numele autorilor si titulatura lor: „bibliotecari” – asa isi spun mai nou.
    Semintia respectiva a creat biblia, folosindu-se de rolul lor de scribi ai faraonilor si mai tarziu al imparatilor romani; culegand informatii si credinte diverse, facand un mix de la mai multe popoare si rescriindu-le / rastalmacind vechile adevarului.
    asa ca da, articolul e o facatura, autorii „bibliotecairii/ scribii” sunt maestri de milenii la asa ceva.
    Nu se merita pierderea de timp cu astfel de false povesti, nu sunt decat bruiaj mental.

    • lili spune:

      Ca SF e ceva nou.

    • George Valah spune:

      La fix! „Sclavia” evreilor in Egipt era ca ei fiind scribii ei tineau toate hartoagele si „aveau putere mai mare decat „preotii” dar ca sa fie „tinuti in frau” erau considerati „sclavi”! Asa au invatat ca „cine tine socotelile intr-un teritoriu, tine si puterea acolo”! Mai departe a fost simplu: „plecarea din Egiptul cel rau si „liberi” in alta tara! Unii „s-au prins” si „le-au dat voie” sa plece unde or vedea cu ochii, doar la ei, nu, altii, mai „ospitalieri” i-au last sa stea… Restul e istorie…

      • WildWind spune:

        Chiar si cei care s-au prins au fost invinsi pana la urma. Europa e in categoria celor care s-au prins. Degeaba…
        Au luptat pentru fiecare oras in parte. Au fost izgoniti din fiecare oras de zeci de ori de-a lungul istoriei. De multe ori populatiile sau conducatorii au mers pana la a-i macelari. Tot degeaba.
        Au mituit, au cumparat, au tradat, au vandut, au manipulat, au imprumutat, au indatorat, au facut orice le-a stat in putinta si in stiinta.
        Pana la urma au infiltrat biserica catolica pana la nivel de papa. Bisericile neoprotestante sunt creatia lor. Apoi au reusit marea izbanda: au infiltrat familiile regale din Europa(prin familia Vassa din Lituania, se pare). Pana la urma au infiltrat absolut tot(inclusiv biserica ortodoxa).

        Iar explicatiile pentru reusita lor nu tin de paranormal, de ritualuri satanice sau „tehnologii” nemaivazute.

        Cred ca doua lucruri au fost definitorii pentru reusita:

        – ei, cumva, au ajuns la a descoperi si aplica cu orice pret ideea de „planuri pe termen lung si foarte lung”. Este clar ca ei au planificat si planifica in continuare la nivel de sute, mii de ani.

        – au un sistem de educatie(un fel de „BIOS”), in special in familie, care permite transmiterea la generatiile urmatoare a „Planului”. Asta include tot: datorii, relatii cu alte familii, conexiuni, idealuri, informatii, „valori”, „principii”, secrete.

        Practic, au aplicat admirabil urmatoarea zicere:

        Dacă îţi faci planuri pentru un an, seamănă grâu,
        Dacă îţi faci planuri pentru zece ani, plantează un copac,
        Dacă îţi faci planuri pentru o sută de ani, educă un copil!

        Ca si completare personala, mai in gluma mai in serios, cred ca ei mai au inca un rand adaugat la principiul de mai sus:

        Dacă îţi faci planuri pentru o mie de ani, educă si copii altora!

  3. WildWind spune:

    MARȚI, 20 IUNIE 2017
    Libertatea spirituală

    Te-ai gândit vreodată cum ar fi să trăieşti liber? Liber de orice prejudecată, de orice credinţă, de orice mironoseală? Liber de orice falsă moralitate care se naşte doar pe pământ şi tot aici este îngropată? Liber de orice ipocrizie lumească care îţi şopteşte că trebuie neapărat să fii în rând cu lumea? Liber de orice clişeu religios sau spiritual care te închide între două limite? Liber de posesivitate, de gelozie, de control? Liber de reprimarea sexuală care îţi spune că asta sau cealaltă nu e voie, nu e frumos, nu dă bine? Liber de înlănţuirea banilor care vor neapărat să te convingă că nu le poţi avea chiar pe toate în viaţă? Liber de orice impunere exterioară precum că nu ai avea drept divin total asupra vieţii tale? Îţi place să-ţi dai cu tifla-n cap acceptând condiţionările lumeşti, nu-i aşa?

    Lumescul moral care vede lucrurile doar în alb şi negru, îşi pune mai mereu ochi de cal ca nu cumva să vadă stânga cum o duce în ispită pe dreapta sau invers. Lumescul moral nu poate sesiza nuanţele din spatele unei alegeri. Lumescul moral se identifică cu falsitatea, cu neputinţa, cu mila, cu frica. Lumescul moral vorbeşte despre iubirea necondiţionată, în timp ce se luptă cu îndârjire contra firii umane. Lumescul moral nu suportă libertatea spirituală pentru că nu intră în raza lui de acceptare faptul că sufletul s-a întrupat pentru orice fel de experienţă pe care simte nevoia să o experimenteze. El oprimă şi suprimă această libertate pentru că nu se agaţă de spirit, ci se agaţă de trup, de minte, de credinţele limitative, adică de alter-ego. Acolo unde ego-ul e pus pe soclu, va veni turma în jurul acestui soclu şi-i va aduce osanale care mai de care mai linguşitoare, transformând acest simplu ego într-un complex alter-ego. Şi această turmă i se va închina acestui alter-ego, ca şi cum i s-ar închina unei entităţi de sine stătătoare, ca şi cum ar avea voinţă şi conştiinţă. Aşa se suprimă libertatea spirituală, prin alter-ego-ul transformat în zei şi dumnezei!

    Oamenii nu se recunosc ca spirit liber, ci vor neapărat să se identifice cu alter ego-ul proiectat în holograme de mintea lor. Aceste holograme hrănite prin imaginaţie şi emoţii, creează dumnezeul minţii umane şi implicit moralitatea de faţadă care îţi spune mereu „asta e bine, asta e rău”. Am auzit că încă se mai vehiculează prin biserici ideea cu a doua venire pe norii cerului, cu învierea trupurilor din morminte, cu venirea unui mântuitor care ne va primi în sânul lui şi ne va ierta de toate prostiile făcute, asta cu condiţia ca doar să credem. Mai sunt printre voi, unii care mai cred încă astfel de bazaconii? Mai sunt unii dintre voi care mă citesc, dar totuşi încă mai cred povestea cu a doua venire pe norii cerului? Tare aş fi curios să aflu, nu de alta, dar m-aş mira tare mult să ştiu că oamenii îndoctrinaţi pot efectiv citi ce mai scriu eu pe aici. Sau cine ştie, poate că tocmai pentru aceştia scriu şi mi se dau aceste inspiraţii. Dar nu mă deranjează, e loc pentru toată lumea, nu-i aşa?

    Şi până la urmă de ce ar fi aşa importantă această libertate spirituală de care vorbesc? Pentru că dacă nu eşti liber, eşti încorsetat, ţinut în frâu, condus fără discernământ, manipulat după cum îi taie capul pe cei aflaţi pe soclu, cărora tu le aduci ofrande şi închinăciuni. Adică vei suferi şi vei tot suferi până vei îmbătrâni. Pentru asta ai venit la întrupare? Să îţi dai cu tifla-n cap şi să îţi reprimi fără nici un sens nevoile sufleteşti care se vor efectiv experimentate şi apoi analizate? Are vreun sens această venire aici trăită într-o continuuă reprimare?

    Libertatea spirituală însă e cu două tăişuri. Şi încă ce tăişuri! Dacă zaci în patimi grosiere care te subjugă şi te înlănţuie de dimineaţa până seara, nu eşti liber chiar dacă vorbeşti non-stop foarte frumos despre libertate. Dacă îţi place să faci ce vrei, dar simţi înlăuntrul tău că nu te umple nimic din ce faci, ci din contră, ţi se acutizează goliciunea interioară, nu eşti liber chiar dacă faci mare caz cu aşa-zisa ta libertate. Dacă ai nevoie de confirmări în alegerile tale şi ai nevoie încă de cineva să gândească în locul tău, încă nu eşti liber. Dacă ţi-e frică şi-ţi tremură curul să vorbeşti despre subiecte tabu, gen sex sau bani, înseamnă că ţi-e ruşine, te simţi penibil şi numai liber nu eşti. Dacă te simţi duplicitar şi învăluit de gânduri ascunse, înseamnă că doar schimbi măştile ipocriziei şi libertatea spirituală e doar o metaforă pentru tine!

    Dar când devii totuşi liber? Atunci când îţi accesezi curajul de a înţelege în cele din urmă că nu ai aterizat pe aici, doar ca să îţi plângi de milă, că nimeni nu îţi e alături, că nimeni nu te ajută, că nimeni nu te bagă în seamă. Când înţelegi deplin că există în tine blocaje care se vor deblocate şi experienţe care se vor eliberate. Mai lasă venerarea alter-ego-ului şi a dumnezeului tău închipuit şi apropie-te mai mult şi mai mult de fiinţa ta interioară şi de sufletul tău. În asta constă menirea acestei întrupări, în a-ţi descoperi esenţa sufletului tău, care iaca, a ales să mai vină odată pentru că mai are el ceva treburi de făcut aici printre oameni, de observat şi de analizat. Aşa că dă întâietate sufletului tău, înainte de a da întâietate oricui altcuiva!

    Publicat de cristi ciorcila

  4. Dana spune:

    buna de vacanta!

  5. neicaion spune:

    După întâi, mă voi risipi prin Retezat, prin locuri nu chiar ştiute, unde ţărâna e puţină şi stânca adastă în apele ei întotdeuna limpezi, locuri unde Spiritul este nemărginit, este liber, locuri în care îl poţi chiar atinge, în interiorul tău, de ai voinţa a ştii ceea ce vrei.

    • lili spune:

      Minunile din Retezat. Frumusețe și iubire.

    • Anastasia spune:

      În sfârșit ! 🙂 Ceea ce imi doream sa mai „ascult”, macar o data, in aceasta „poiană” a cărei portiță Valahul a uitat (? 🙂 ) sa o inchidă, grăbit să plece in vacanță 🙂 : parca incepe sa nu se mai sfiască sa vorbeasca si Inima din voi, nu doar ratiunea, analizele pe texte, pe oameni si …nume. Si, uneori, chiar tendinta (e greu de controlat, ce-i drept, asta, nu-i așa?) de a transforma o discutie intr-o luptă de supremație… Cat despre Zamolxis 6, voi, tocmai VOI, NU, nu puteti sa lipiti etichete pe oameni, voi nu puteti sa faceti asta… Realitatea virtuala e la fel ca si …realitatea reală :). Cuvintele au o mare putere, stim asta cu totii si viata din ele se transmite si dincolo de un monitor. Rețeaua, Conexiunile, nu i asa? „Visibilia ex Invisibilibus”.
      Si in acest context, m-am intrebat de multe ori cum arata o zi din viata lui WildWind si trairile lui, acum ca face parte din cei 0,5 % 🙂 (pe ale unora de-aici le stiu, o mica parte din voi imi sunteti prieteni, de altii ma leaga fire nevazute chiar daca nu ne-am vazut vreodata sau de foarte multa vreme), pe altele le intuiesc..
      Nu sunt nicidecum ironică, VântSălbatic, iti admir puterea de analiză si de autocontrol, elocvența, disciplina continua si irezistibila dorinta de a sti TOT, numai ca uneori sunt tentata sa cred ca esti de pe alta planeta, cumva ca un robot-sonda :), ce analizeaza rece si rational lucruri care au si viata in ele.
      Deci, care ar fi experienta ta, cum arata zilele din viata ta, acum ca AI ÎNȚELES ?!? Cum ”emiți’ tu trairile ce vin din experienta si cunoastere, simtire si intuitie, in jurul tau ? Esti „Rege” in realitatea ta? Ai reusit sa ti-o creezi si sa-i „alchimizezi” pe cei cu care esti conectat ? Nu crezi ca ar trebui sa nu mai cauti, sa te opresti un pic si doar sa simti ce ai gasit ?
      Ce CAUȚI, de fapt ?
      Le poti considera si intrebări retorice, desigur 🙂

      Vacanță frumoasă și revelații pe măsură, Ion și să simți, macar un pic, cat sa te faca sa te intorci mereu la ea, Libertatea deplină! 🙂

      Vacanțe frumoase, tuturor! Si mai ales, sa nu uităm ..Călătoria !
      Asemenea și ție, Gaben!😊 🌻

      • WildWind spune:

        „Încetezi să te mai explici atunci când înţelegi că oricum oamenii te judecă în funcţie de nivelul lor de percepţie. Încetezi să mai cauţi aprobare atunci când observi că tot ce îşi doresc ceilalţi este să trăieşti în acord cu tiparele lor”
        Citat din Cineva

        • George Valah spune:

          Adica „schimbarea de paradigma”! 😀

        • Dana spune:

          „Iubeşte-te cu toată puterea şi totul în lumea aceasta va fi perfect. Totul, zic: totul, inclusiv trecutul, va lua asemănarea ta şi va fi creat după tine, în perfecţiune.”

        • George Valah spune:

          Etalon: cat de mult s-a iubit Iisus, pe Sine insusi!

        • Dana spune:

          citatul de mai sus este din ”Scoala Zeilor” 🙂 care necesita o completare „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”

        • Anastasia spune:

          Touché 🙂 (deși, nu cred că, chiar asta ți-a fost intenția) ! Ar fi fost un răspuns aproape perfect pentru cineva care întreabă și se încadrează în tipare. Sau al cărui nivel de percepție e acela pe care crezi cumva ca l-aș avea :). Din fericire, nu e pentru mine :). Le mai aștept. Răspunsurile.
          Oricum, pentru ceva, în mod special, țin să-ți mulțumesc : „Școala Zeilor”. „Această carte este pentru Totdeauna. Fiecare dintre noi primește un imens interval de salvare. Această carte este o Hartă și un plan de evadare”. Cine știe când (m)i-ar fi venit momentul, daca n-aș fi aflat despre ea de la tine (desi, momentul potrivit e exact acela cand esti pregatit 🙂 ). Recomand citirea pe hârtie. Tinută în mâini. Absorbită. Trăită.
          Când va fi să fie “A Dream for the World” / „The Technology of the Dreamer” (ori și altceva) în limba română, îmi dai de știre, te rog ?
          M-aș bucura pentru tine sa fii (aproape) un „Visător”. Succes! Să fie!

      • WildWind spune:

        Precizare:
        Toti suntem „regi/regine” in realitatile noastre dar majoritatea nu stiu/nu cred asta. Majoritatea se cred victime si se comporta ca niste victime.

        • Anastasia spune:

          Precizarea nu-mi era necesară :). Am aflat între timp.. Merci 🙂
          Aproape ca ești previzibil in ultima vreme :). Da, marturisesc ca te (vă) „ascult” de mult.
          Si cum iti spuneam, interesante mi se par …efectele si povestea lor. Poate ca-ntr-o zi vei avea curajul (sau vei simti ca are intr-adevar sens..) sa te povestesti.

        • Anastasia spune:

          Apropo 🙂 :

    • lili spune:

      Sper să mai ajung și eu acolo anul acesta. Dacă voi avea ocazia.

    • George Valah spune:

      Deci intri in „rezervatie”,. cu sau fara autorizatie! 🙂

      • neicaion spune:

        Poate vorbim în paralel, dar simt ca parte din mine această „rezervaţie”, e adânc implementată, la vedere şi totuşi de nevăzut de nu o crezi, eu sunt nebunul inoportun de când mă ştiu, dar acceptat.

        • George Valah spune:

          Ziceam de Retezat… Cam doua ar fi locurile la care sa ma gandesc: Valea Rea si… Rezervatia… Acolo ” ţărâna e puţină şi stânca adastă în apele ei întotdeuna limpezi, locuri unde Spiritul este nemărginit, este liber, locuri în care îl poţi chiar atinge, în interiorul tău, de ai voinţa a ştii ceea ce vrei „. Doar o amintire… Poate nici nu mai sunt asa locurile cum le stiam…

        • neicaion spune:

          Da, bine zici sunt multe amintiri… . Primele descoperiri a „rezervaţiei” le-am făcut acum câteva decenii, pe Valea Râului Bărbat la cules de zmeură, apoi descoperind cealaltă realitate în bascheţi chinezeşti şi o foaie de cort militară, adăstând pe-nserat pe la stâne bine gospodărite, pline de poveşti, bucurie plină de omenie şi ades sub cerul liber.
          Şi da, cam toate s-au schimbat, stânele tradiţionale, exceptând câteva, cum ar fi ceea de la Stâna de Râu, sunt doar paragină datorită intereselor meschine, adăposturile celor cu oile sunt din table, sârme şi nailoane, expunând cu emfază, în funcţie de gradele ingurgitate, despre patronul lor, mare academician sau deputat prin Bucureşti. Doar Spiritul din Munte este acelaşi în splendoarea lui, pare mai tăbăcit, Masivul Retezat, Retezatul Mic şi Godeanu sunt într-o eternă contradicţie, dar şi mai deschis, iar uneori e necruţător.
          Pe marginea acestui subiect aş putea descrie tone de trăiri şi sentimente, dar jobul mă aşteaptă dimineaţă şi deşi pozează ca un apărător şi drept susţinător uman, nu e deloc sentimental.

      • neicaion spune:

        Recent, anul trecut am petrecut o noapte la Gura Tăurilor din Valea Rea, plecând la o tură de la Bucura spre Stâna de Râu, pe la Genţiana, apoi să urc pe Valea Rea spre Şaua Văii Rele, să urc pe coamă spre Capul Văii Rele, apoi să cobor prin Porţile Închise spre Tăul Ţapului la Refugiul de la Stâna de Râu, deşi am văzut că vremea se schimbă cu mult înainte de a ajunge pe platoul Tăurilor din Valea Rea şi mai înainte de ultimul urcuş, printre jnepeni erau pajişti inguste şi adăpostite ce mă îmbiau să campez, totuşi am mers mai departe şi chiar înainte de a ieşi pe platou, printre stânci, m-a prins potopul, i-am mulţumit lui Dumnezeu că mi-a dat prin minte să iau adăpostul de ploaie cu mine, l-am instalat rapid si-apoi s-a rupt cerul. O veche legendă spune că furtunele cu tunetele si fulgerele ei reprezintă lupte de Putere, pentru încălcarea teritoriilor, între spiritele uriaşilor ce sălăşuiesc în acei munţii ce separă trei zone distincte. Tabloul trăirilor de care poţi avea parte sunt unice, desigur benefice dacă elimini orice urmă de frică sau îndoială despre iubirea şi protecţia Creaţiei asupra ta. Cam a treia zi când am ajuns la Bucura, tot pe un timp morocănos, cortul meu deşi stătea cam cocoşat, se rupsese o sfoară, rezistase singur, fără nici un ajutor, deşi tabăra era aproape pustie încă se mai auzeau glume şi râsete pe seama celor întâmplate.

        • lili spune:

          Acum doi ani, eram în Făgăraș când ploaia trecea pe lângă mine și cei din grupul meu. Vedeam fulgerele în fața noastră. Unul dintre prieteni ,,vorbea” cu Sfântul Ilie să ne ocolească un pic. Tot mergând noi, am dat de un bărbat care fusese trăznit, la propriu. Era fără viață. Ziceai că avusese loc o crimă, așa arăta. Ai lui îl acoperiseră cu o pelerină și se duseseră la vale, într-un adăpost. Noi nu știam. Mai târziu am elucidat misterul morții. Apoi am aflat că și în Retezat murise la fel, cineva.

        • neicaion spune:

          Datorită canotaţiei spirituale, tot mai acerbe, oferită de legendele vârfului Gugu, peştera şi zonele adiacente, locuite de Zamolxe,(fără şase), legende la care sincer , agreez şi eu, în limitele înţelegerii mele.
          Anul acesta, la o onomastică ţinută în crudă-primăvară, într-un weekend la Râuşor, sub înfluenţa legendelor despre Gugu, table şi vin-fiert, un tânăr a avut o viziune, după o raită până la Refugiul Condor, cu toată echipa, printr-o zăpadă de juma de metru, m-am convins că merită încercarea cu Gugu, la două săptămâni,cu toată bunăvoinţa şi echipamentul nostru abia am ajuns la peştera lui Zamolxe, peste încă două săptămâni am reâncercat iar, făcând de acestă dată un mic ocol pe la Prislop, chiar dacă ei nu prea au înţeles rostul, au acceptat şi astfel ne-am ales cu o vreme splendidă, rar întâlnitătă pe Gugu, acolo şi timpul, când pare a râde, muşcă de nu eşti dedicat, după savurarea momentului, de vârf, fiecare cu clişeele lui, am fost efectiv lăsaţi în ceaţă cu un ger tăios, la 3-4 sute de metri la vale timpul a revenit la frumuseţea lui naturală.
          Descriu cu plăcere şi respect splendorile Creaţiei în ideea de a oferi oamenilor şansa de a înţelege şi posibilitatea de a reintegra amintirea a ceea ce sunt în viaţa lor.
          Mai expun aceste trăiri în profida cuibului de lgbt ce îşi închipuie că prostia nu îi marchează şi că stau la taclale pe aici, de bună samă, nebănuiţi.

        • Anastasia spune:

          Ce înseamnă,te rog, „cuib de lgbt” !?

  6. lili spune:

    Mă bucur când se întâmplă să cunosc în realitate, persoane de aici. Am cunoscut trei persoane de pe bloguri. Două de aici. Și am devenit prieteni buni, deși nu știam asta. Se pare că Valahul știe să facă legături. Cu excepția lui, desigur.

    • sai baba spune:

      George e preocupat cu legaturile…covalente.
      Si nu e exceptie, ci… eceptional. Ca nu-i la indemana sa pui in comun ..electroni.
      Mai ales in vacanta.

      • lili spune:

        Da. Unii au acest ,,talent”. Doar că legăturile nu s-au făcut acum, în vacanță. Sunt deja câțiva ani și sunt și câteva persoane care sunt ,,prieteni” doar uneori…
        Mimi și Anastasia mi-au devenit prietene reale. Ne întâlnim, mai des sau mai rar, depinde… Găbițule, tu cam ești printre… ,,trădători”. Ne invitai odată la vinul ăla al tău, de la țară, dar te-ai făcut că plouă când s-a făcut vinul. Ai uitat de promisiune… 😀

        • Anastasia spune:

          Da, și eu as fi vrut sa știu cum arată „Poiana Soarelui” și floarea soarelui de la portița Poianei lui Gaben 🙂 Și să îi văd pe amândoi (pe el și Valahul 🙂 ) cum gătesc amândoi pt noi, așa cum le era elanul atunci 🙂

        • lili spune:

          Wild Wind ar zice: ,,Și voi ați crezut?” 😀 😀 😀

    • Anastasia spune:

      Ma bucur la fel de mult, Lili, ca te-am cunoscut. Esti genul de persoana care face sa te simti mereu in largul tau. E..mai mult decat atat, esti ca un fel de FemeieSpiriduș 🙂 inteleapta si atenta la cei din jur, care intelege mult si cu care se poate vorbi doar din priviri. Ceea ce e atat de important..Sunt recunoscatoare. Pe de alta parte, e si meritul tau (nu amintesc acum persoanele care se stiu deja, s-ar putea simti emotionati si nu se cade lor, nu-si pot permite, ei sunt barbati 🙂 ), ca Aici am descoperit-o pe „Anastasia”, eu, cea nestiuta chiar de mine pana atunci. Au trecut 5 ani, iti vine sa crezi ? E ca o aniversare. Pe 13 iunie a fost. Ureaza-mi (in gand, desigur 🙂 ) ce-mi doresti :). O fac si eu acum, pentru tine! 🍒

  7. Anastasia spune:

    Exista pe aici pe undeva o posibilitate de „like” la comentarii ? 🙂 Se simte nevoia, Valahule 😊. O poți activa ? Un mare like pt discutia voastră, a ta și a lui Ion . Frumos, tare Frumos..😊

  8. Anastasia spune:

    Lili, uite:
    „Există o uriaşă diferenţă între a fi plin de încredere şi a fi naiv; cu toate acestea, linia de demarcaţie este foarte subtilă. La început, amândoi par a fi la fel.
    A fi naiv înseamnă a fi ignorant.
    A avea încredere este cea mai inteligentă acţiune care poate exista.
    Iar simptomele sunt următoarele: ambii vor fi înşelaţi, ambii vor fi păcăliţi, însă persoana care e naivă se va simţi înşelată, se va simţi păcălită, va începe să nu mai aibă încredere în oameni. Naivitatea ei se va transforma, mai devreme sau mai târziu, în neîncredere.
    Persoana plină de încredere va fi şi ea înşelată, va fi şi ea păcălită, însă nu se va simţi rănită. Va fi, pur si simplu, plină de înțelegere faţă de cei care au înşelat-o, care au păcălit-o, Încrederea ei nu va fi zdruncinată și nu se va transforma în neîncredere faţă de omenire.
    În cele din urmă, naivitatea se transformă în neîncredere, iar încrederea devine, din ce in ce mai mult, înţelegere a slăbiciunilor omeneşti.
    Încrederea este atât de preţioasă încât fiinţa este gata să piardă totul, însă nu şi încrederea.”

    Ce alegi, Lili ? 😊

    Nu stiu al cui e citatul, insa, as vrea sa-l înțelegi, exact asa cum iti spuneam candva despre mine: cat despre a fi mintita , eu prefer sa traiesc ceea ce vreau sa traiesc, cu sentimentul deplin că acord un „cec in alb” celuilalt, chiar dacă există riscul să fiu mințită. Încrederea nu vreau sa mi-o pierd. Citatul l-am gasit candva, acum vreo cativa mulți ani,cand ma intrebam dacă-s naiva, cu toata trena de simptome dupa mine (si eram naivă :)); de-atunci insa, din fericire, am trecut prin „şlefuiri”.
    Se spune că, „atunci când ai ajuns la capătul a ceea ce ar trebui să ştii, eşti la începutul a ceea ce ar trebui să simţi.” Si cum eu n-am stiut mai nimic bine, niciodata :), se pare că-mi dau voie să simt și să traiesc pe de-a-ntregul ce-mi doresc.
    Însa, la fel de important e să simți/ știi când trebuie să renunți..

    VântSălbatic va spune, probabil, ceva de genul acesta (intr-un mod mult mai scurt, bineinteles :), concis si clar, cumva tăios, ca o trezire bruscă dintr-un somn de prințesă adormită, pe care nu sărutul prințului o poate trezi, ci doar Întelegerea/ CERTITUDINEA că dincolo de tot ceea ce vezi, exista si ALTCEVA pe care il poti tu modela/ creea):

    ” Omul nu bănuieşte că se găseşte în captivitatea unei iluzii – efect de oglindă. Realitatea are două forme: una fizică, pe care o putem atinge cu mâna şi una metafizică aflată dincolo de limitele percepţiei, dar la fel de obiectivă.
    Într-un oarecare sens, lumea reprezintă o oglindă nesfârşită cu două feţe: pe una se găseşte universul material, iar pe cealaltă se întinde spaţiul metafizic al variantelor – o structură informaţională, în care sunt stocate toate evenimentele posibile. Numărul de variante este infinit, la fel cum infinită este şi mulţimea de poziţii admise ale unui punct în planul coordonatelor. Acolo se află înscris totul: ce a fost, ce este şi ce va fi; de acolo ne vin visele, clarviziunea, cunoştinţele intuitive şi iluminările.
    Fermecat de oglindă, omul presupune că imaginea reflectată în ea este chiar adevărata realitate. Oglinda naşte iluzia cum că lumea exterioară ar exista în sine şi nu s-ar preta la a fi controlată. Ca urmare, el crede că viaţa devine asemănătoare unui joc ale cărui reguli nu le stabilim noi. Evident, știe că ne este permis să facem unele încercări pentru a influenţa ceea ce se petrece.
    Dar noi, nu ştim principalul: nimeni nu ne-a explicat cum să ne transformăm din zar în cel care aruncă zarurile, că realitatea poate fi controlată şi ce ne împiedică să o facem. Putem să scăpăm de iluzia de imagine reflectată şi să ne trezim CHIAR în VISUL din oglindă.
    Dorinţele şi visurile cele mai tainice sunt într-adevăr greu de realizat dacă ne ghidăm după normele şi regulile unanim acceptate. Este bine cunoscut cât de puţin eficiente şi chiar zadarnice sunt încercările de a ne schimba pe noi înşine sau să schimbăm lumea înconjurătoare.
    „Transurfingul” propune o nouă modalitate de gândire şi de acţiune pentru a putea să primim ceea ce ne dorim. Nu să-l obţinem ci, efectiv, să-l primim. Şi nu schimbându-ne, ci întorcându-ne către noi înşine.
    Ideea de bază a Transurfingului se axează pe supoziţia că există un spaţiu al variantelor în care sunt stocate scenariile tuturor evenimentelor posibile. Numărul variantelor este infinit, cum infinită este şi mulţimea poziţiilor posibile ale unui punct în reţeaua coordonatelor. Acolo se află înregistrat tot ceea ce a fost, este şi va fi. În anumite condiţii, energia gândurilor omului este capabilă să materializeze un sector sau altul din spaţiul variantelor.
    Această eventuală posibilitate se întruchipează în realitate asemănător cu reflectarea în oglindă a variantelor. Omul este capabil să-şi formeze propria realitate. Dar pentru aceasta este necesară respectarea anumitor reguli. Raţiunea umană se străduieşte, fără succes, să acţioneze asupra imaginii reflectate în loc să schimbe chipul.
    Despre ce chip este vorba? Cum să-l schimbi? Cum să procedezi cu această oglindă stranie? Transurfingul răspunde la toate întrebările acestea. Rămâne doar un singur lucru neelucidat: ce se ascunde dincolo, de partea cealaltă a oglinzii?
    Cu tot caracterul fantastic al ideilor enunţate, acestea şi-au găsit confirmarea în practică. Aceia care au încercat să practice Transurfingul au avut parte de o uimire vecină cu extazul. Lumea înconjurătoare a Transurferului se schimbă chiar sub ochii lui, ceea ce este greu de conceput. Aceasta nu mai este mistică virtuală, ci este realitate ce poate fi dirijată.
    Și acest lucru se va produce în mod obligatoriu dacă vom ieşi din rând şi ne vom urma propria cale, aşa cum ne porunceşte inima.”

    Ca și cum …”Merele cad din cer” 🙂

    Așadar, sa ne transformăm din zar, în cel care aruncă zarurile :). Dacă vrei vinul Găbițului :), îndraznește . Poate fi un moment la fel de bun acum, ca și cel de atunci.
    Numai ca, unele dorinte ti se indeplinesc doar ca sa intelegi apoi ca nu-ti era potrivit Visul și-apoi, că poti renaște din durerea ce rămâne în urma visului împlinit ce nu-ti era ursit sa-ti fie. Universul știe el mai bine ce ti se potriveste..

    „Tot ce vedem şi atingem, tot ce este vizibil, izvorăşte din invizibil”.
    🍒 🌻

    • WildWind spune:

      Da, ai intuit bine, punctul meu de vedere este concis si clar, cumva taios: transurfing=bullshit.

      Daca promiti ca o sa fii fata cuminte(spui saru’mana la lume, papi tot, porti cordeluta, ai batista si iti tai unghiile) o sa-ti explic si de ce e bullshit.

      Un preview: transurfingul este tot din categoria „hai sa ne jucam cu mintile lor”.

  9. Anastasia spune:

    De fapt, in textul meu ar fi trebuit să fie „ca și cum merele cad în cer „.
    Ce bine ar fi daca s ar putea edita, ulterior textele 🙂

  10. lili spune:

    A nu se înțelege că aceea era dorința mea. Glumeam. Parcă am trăi într-un film…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s