Traiasca vacanta!

 

Anunțuri

1.026 comentarii on “Traiasca vacanta!”

  1. sai baba spune:

    Traiasca vacanta, George, .. dar sa tii seama mereu de… „Tabelul periodic”.
    ‘Acolo’ ai toate elementele. Nimic nu lipseste. :))

    • WildWind spune:

      Pe o scara de la 0 la 10 tu ce nota de credibilitate ii acorzi?

      Eu ii acord 0.

      • lili spune:

        Eu zic că orice e posibil.

        • WildWind spune:

          Unii din cei care au facut armata, probabil cunosc una dintre „perlele” profunde pe care le auzi pe-acolo:

          „Exista posibilitati care se poate si posibilitati care nu se poate”.

          Ca sa parafrazez as spune ca povestile descrise in link-ul pe care l-ai postat fac parte din categoria „posibilitati care nu se poate”.

        • lili spune:

          Hahaha! Da. Și in literatura SF trebuie să existe o logică și legături între fapte. Cauză si efect.

        • lili spune:

          Și totuși, de ce nu se poate? 😀

        • WildWind spune:

          Pentru ca daca ar fi, nu s-ar povesti.

          Iar daca totusi s-ar povesti, povestea n-ar fi atat de puerila.

        • lili spune:

          Povestea aceasta, să zicem că nu se poate întâmpla. Dar există multe SF-uri care sunt inspirate din realitate. De exemplu, tot ce a scris Tolkien. Alt exemplu, ,,Inception”. Și, cu siguranță că mai sunt. De aceea, mie nu mi se mai pare imposibil ca o planetă să fie ,,transmutată” în alt univers, alt plan dimensional etc.

        • WildWind spune:

          Hahahaha…

          Tolkien – Nu am timp sa-l sap adanc dar iti dau doar cateva indicii: tatal lui – manager de banca, el – Foreign Office – oare ce inseamna asta? Mai departe – Oxford – oare ce inseamna asta?
          Dar, creme de la creme: Oare de ce crezi ca este atat de intens promovat de mainstream?!

          Inception – Absolut, dar absolut toate productiile Hollywood-ului sunt, intr-un fel sau altul manipulari. Hollywood = Serviciile.

          Ca regula generala: nu crede nimic din filme(mai ales cele mediatizate) si nimic din carti(mai ales din cele mediatizate).

          Teoria Multi-vers-urilor – o nascocire a mintii unora. Daca vrei ca si mintea ta sa participe cu energie la nascocirea asta, crede-o.

          Planurile dimensionale – o nascocire a mintii altora.

        • lili spune:

          Mă descumpăneşti… de ce nu e bine să participăm la imaginarea unor lucruri, înțeleg. Dar care e adevărul, cum se mai poate afla? Știu – întorcându-ne spre interior. Dar asta necesită o practică îndelungată și cu rezultate nesigure. Si atunci, e bună practica de a nu avea încredere in nimic/nimeni?

        • WildWind spune:

          Lucrul cu tine insati are rezultate sigure. Incet dar sigur. Orice metoda, „tehnica”, scurtatura, care promite rezultate rapide este o capcana. Nu exista scurtaturi.
          „Interiorul” nu e „totul”. „Interiorul” te ajuta sa te „centrezi”. Dar EXPERIMENTAREA si ACTIUNEA le faci in „exterior”. De asta venim aici.
          In urma rezultatelor lucrului cu tine vei sti sa alegi in cine/ce poti sa ai incredere. Pana obtii rezultate e mai intelept sa tii toate informatiile in „carantina”. Nu accepta si nu nega nimic.

          Vezi si aici: http://mileswmathis.com/guru.pdf

        • lili spune:

          A ține in carantină, da. Mulțumesc!

        • WildWind spune:

          In permanenta vizitezi carantina si le evaluezi si reevaluezi. Pe cele care „se leaga” cu alte informatii le muti mai inspre usa.
          Daca „se leaga” cu multe alte informatii, din domenii cat mai diverse, poti sa le lasi sa se plimbe pe holul de la intrarea in carantina.
          Daca iti sunt confirmate si de alti oameni, pe care ii cunosti si in care ai incredere(nu din carti sau filme), poti sa le lasi sa se plimbe si prin alte camere, chiar sa iasa in curte.
          Daca simti ca ti se potrivesc poti chiar sa le experimentezi.

          E foarte important ca in mijlocul curtii sa iti construiesti un turn inalt. In acel turn va fi Observatorul. Observatorul in permanenta trebuie sa vegheze, sa evalueze si sa reevalueze.

          La fel faci si cu gandurile.

          Emotiile e contraindicat sa incerci sa le tii in carantina. Mai devreme sau mai tarziu presiunea va creste si va pune in pericol tot edificiul. Emotiile e bine sa ajunga direct in curte unde sa se ocupe de ele Observatorul. Mai mult, e foarte important sa cauti adanc prin beciuri ca sa scoti la lumina toate emotiile care de-a lungul timpului au fost „ingropate”, reprimate.

          Cu starile corpului fizic, la fel ca si cu emotiile.

        • lili spune:

          Da. Îmi place cum descrii. Foarte sugestiv. Eu foloseam expresia „las o portiță”. Dar nu era de ajuns, că ieșeau și altele afară…

  2. @lili: ai dreptate, si noi toti dorim sa fie liniste , sa se vadeasca lumina si adevarul;
    din pacate dincolo de toate acestea sunt destui care amesteca lucrurile sub masca adevarului prezentand distorsionat faptele, manipuland dorintele noastre native de cautare a luminii si incercand de fapt sa zapaceasca auditoriul cu false teorii / articole, cum e cel din link.

    de unde poti sa-ti dai seama? sunt cateva indicia, cel putin doua: nu trebuie sa citesti tot ce scrie acolo, dar din titlul vezi numele autorilor si titulatura lor: „bibliotecari” – asa isi spun mai nou.
    Semintia respectiva a creat biblia, folosindu-se de rolul lor de scribi ai faraonilor si mai tarziu al imparatilor romani; culegand informatii si credinte diverse, facand un mix de la mai multe popoare si rescriindu-le / rastalmacind vechile adevarului.
    asa ca da, articolul e o facatura, autorii „bibliotecairii/ scribii” sunt maestri de milenii la asa ceva.
    Nu se merita pierderea de timp cu astfel de false povesti, nu sunt decat bruiaj mental.

    • lili spune:

      Ca SF e ceva nou.

    • George Valah spune:

      La fix! „Sclavia” evreilor in Egipt era ca ei fiind scribii ei tineau toate hartoagele si „aveau putere mai mare decat „preotii” dar ca sa fie „tinuti in frau” erau considerati „sclavi”! Asa au invatat ca „cine tine socotelile intr-un teritoriu, tine si puterea acolo”! Mai departe a fost simplu: „plecarea din Egiptul cel rau si „liberi” in alta tara! Unii „s-au prins” si „le-au dat voie” sa plece unde or vedea cu ochii, doar la ei, nu, altii, mai „ospitalieri” i-au last sa stea… Restul e istorie…

      • WildWind spune:

        Chiar si cei care s-au prins au fost invinsi pana la urma. Europa e in categoria celor care s-au prins. Degeaba…
        Au luptat pentru fiecare oras in parte. Au fost izgoniti din fiecare oras de zeci de ori de-a lungul istoriei. De multe ori populatiile sau conducatorii au mers pana la a-i macelari. Tot degeaba.
        Au mituit, au cumparat, au tradat, au vandut, au manipulat, au imprumutat, au indatorat, au facut orice le-a stat in putinta si in stiinta.
        Pana la urma au infiltrat biserica catolica pana la nivel de papa. Bisericile neoprotestante sunt creatia lor. Apoi au reusit marea izbanda: au infiltrat familiile regale din Europa(prin familia Vassa din Lituania, se pare). Pana la urma au infiltrat absolut tot(inclusiv biserica ortodoxa).

        Iar explicatiile pentru reusita lor nu tin de paranormal, de ritualuri satanice sau „tehnologii” nemaivazute.

        Cred ca doua lucruri au fost definitorii pentru reusita:

        – ei, cumva, au ajuns la a descoperi si aplica cu orice pret ideea de „planuri pe termen lung si foarte lung”. Este clar ca ei au planificat si planifica in continuare la nivel de sute, mii de ani.

        – au un sistem de educatie(un fel de „BIOS”), in special in familie, care permite transmiterea la generatiile urmatoare a „Planului”. Asta include tot: datorii, relatii cu alte familii, conexiuni, idealuri, informatii, „valori”, „principii”, secrete.

        Practic, au aplicat admirabil urmatoarea zicere:

        Dacă îţi faci planuri pentru un an, seamănă grâu,
        Dacă îţi faci planuri pentru zece ani, plantează un copac,
        Dacă îţi faci planuri pentru o sută de ani, educă un copil!

        Ca si completare personala, mai in gluma mai in serios, cred ca ei mai au inca un rand adaugat la principiul de mai sus:

        Dacă îţi faci planuri pentru o mie de ani, educă si copii altora!

  3. WildWind spune:

    MARȚI, 20 IUNIE 2017
    Libertatea spirituală

    Te-ai gândit vreodată cum ar fi să trăieşti liber? Liber de orice prejudecată, de orice credinţă, de orice mironoseală? Liber de orice falsă moralitate care se naşte doar pe pământ şi tot aici este îngropată? Liber de orice ipocrizie lumească care îţi şopteşte că trebuie neapărat să fii în rând cu lumea? Liber de orice clişeu religios sau spiritual care te închide între două limite? Liber de posesivitate, de gelozie, de control? Liber de reprimarea sexuală care îţi spune că asta sau cealaltă nu e voie, nu e frumos, nu dă bine? Liber de înlănţuirea banilor care vor neapărat să te convingă că nu le poţi avea chiar pe toate în viaţă? Liber de orice impunere exterioară precum că nu ai avea drept divin total asupra vieţii tale? Îţi place să-ţi dai cu tifla-n cap acceptând condiţionările lumeşti, nu-i aşa?

    Lumescul moral care vede lucrurile doar în alb şi negru, îşi pune mai mereu ochi de cal ca nu cumva să vadă stânga cum o duce în ispită pe dreapta sau invers. Lumescul moral nu poate sesiza nuanţele din spatele unei alegeri. Lumescul moral se identifică cu falsitatea, cu neputinţa, cu mila, cu frica. Lumescul moral vorbeşte despre iubirea necondiţionată, în timp ce se luptă cu îndârjire contra firii umane. Lumescul moral nu suportă libertatea spirituală pentru că nu intră în raza lui de acceptare faptul că sufletul s-a întrupat pentru orice fel de experienţă pe care simte nevoia să o experimenteze. El oprimă şi suprimă această libertate pentru că nu se agaţă de spirit, ci se agaţă de trup, de minte, de credinţele limitative, adică de alter-ego. Acolo unde ego-ul e pus pe soclu, va veni turma în jurul acestui soclu şi-i va aduce osanale care mai de care mai linguşitoare, transformând acest simplu ego într-un complex alter-ego. Şi această turmă i se va închina acestui alter-ego, ca şi cum i s-ar închina unei entităţi de sine stătătoare, ca şi cum ar avea voinţă şi conştiinţă. Aşa se suprimă libertatea spirituală, prin alter-ego-ul transformat în zei şi dumnezei!

    Oamenii nu se recunosc ca spirit liber, ci vor neapărat să se identifice cu alter ego-ul proiectat în holograme de mintea lor. Aceste holograme hrănite prin imaginaţie şi emoţii, creează dumnezeul minţii umane şi implicit moralitatea de faţadă care îţi spune mereu „asta e bine, asta e rău”. Am auzit că încă se mai vehiculează prin biserici ideea cu a doua venire pe norii cerului, cu învierea trupurilor din morminte, cu venirea unui mântuitor care ne va primi în sânul lui şi ne va ierta de toate prostiile făcute, asta cu condiţia ca doar să credem. Mai sunt printre voi, unii care mai cred încă astfel de bazaconii? Mai sunt unii dintre voi care mă citesc, dar totuşi încă mai cred povestea cu a doua venire pe norii cerului? Tare aş fi curios să aflu, nu de alta, dar m-aş mira tare mult să ştiu că oamenii îndoctrinaţi pot efectiv citi ce mai scriu eu pe aici. Sau cine ştie, poate că tocmai pentru aceştia scriu şi mi se dau aceste inspiraţii. Dar nu mă deranjează, e loc pentru toată lumea, nu-i aşa?

    Şi până la urmă de ce ar fi aşa importantă această libertate spirituală de care vorbesc? Pentru că dacă nu eşti liber, eşti încorsetat, ţinut în frâu, condus fără discernământ, manipulat după cum îi taie capul pe cei aflaţi pe soclu, cărora tu le aduci ofrande şi închinăciuni. Adică vei suferi şi vei tot suferi până vei îmbătrâni. Pentru asta ai venit la întrupare? Să îţi dai cu tifla-n cap şi să îţi reprimi fără nici un sens nevoile sufleteşti care se vor efectiv experimentate şi apoi analizate? Are vreun sens această venire aici trăită într-o continuuă reprimare?

    Libertatea spirituală însă e cu două tăişuri. Şi încă ce tăişuri! Dacă zaci în patimi grosiere care te subjugă şi te înlănţuie de dimineaţa până seara, nu eşti liber chiar dacă vorbeşti non-stop foarte frumos despre libertate. Dacă îţi place să faci ce vrei, dar simţi înlăuntrul tău că nu te umple nimic din ce faci, ci din contră, ţi se acutizează goliciunea interioară, nu eşti liber chiar dacă faci mare caz cu aşa-zisa ta libertate. Dacă ai nevoie de confirmări în alegerile tale şi ai nevoie încă de cineva să gândească în locul tău, încă nu eşti liber. Dacă ţi-e frică şi-ţi tremură curul să vorbeşti despre subiecte tabu, gen sex sau bani, înseamnă că ţi-e ruşine, te simţi penibil şi numai liber nu eşti. Dacă te simţi duplicitar şi învăluit de gânduri ascunse, înseamnă că doar schimbi măştile ipocriziei şi libertatea spirituală e doar o metaforă pentru tine!

    Dar când devii totuşi liber? Atunci când îţi accesezi curajul de a înţelege în cele din urmă că nu ai aterizat pe aici, doar ca să îţi plângi de milă, că nimeni nu îţi e alături, că nimeni nu te ajută, că nimeni nu te bagă în seamă. Când înţelegi deplin că există în tine blocaje care se vor deblocate şi experienţe care se vor eliberate. Mai lasă venerarea alter-ego-ului şi a dumnezeului tău închipuit şi apropie-te mai mult şi mai mult de fiinţa ta interioară şi de sufletul tău. În asta constă menirea acestei întrupări, în a-ţi descoperi esenţa sufletului tău, care iaca, a ales să mai vină odată pentru că mai are el ceva treburi de făcut aici printre oameni, de observat şi de analizat. Aşa că dă întâietate sufletului tău, înainte de a da întâietate oricui altcuiva!

    Publicat de cristi ciorcila

  4. Dana spune:

    buna de vacanta!

  5. neicaion spune:

    După întâi, mă voi risipi prin Retezat, prin locuri nu chiar ştiute, unde ţărâna e puţină şi stânca adastă în apele ei întotdeuna limpezi, locuri unde Spiritul este nemărginit, este liber, locuri în care îl poţi chiar atinge, în interiorul tău, de ai voinţa a ştii ceea ce vrei.

    • lili spune:

      Minunile din Retezat. Frumusețe și iubire.

    • Anastasia spune:

      În sfârșit ! 🙂 Ceea ce imi doream sa mai „ascult”, macar o data, in aceasta „poiană” a cărei portiță Valahul a uitat (? 🙂 ) sa o inchidă, grăbit să plece in vacanță 🙂 : parca incepe sa nu se mai sfiască sa vorbeasca si Inima din voi, nu doar ratiunea, analizele pe texte, pe oameni si …nume. Si, uneori, chiar tendinta (e greu de controlat, ce-i drept, asta, nu-i așa?) de a transforma o discutie intr-o luptă de supremație… Cat despre Zamolxis 6, voi, tocmai VOI, NU, nu puteti sa lipiti etichete pe oameni, voi nu puteti sa faceti asta… Realitatea virtuala e la fel ca si …realitatea reală :). Cuvintele au o mare putere, stim asta cu totii si viata din ele se transmite si dincolo de un monitor. Rețeaua, Conexiunile, nu i asa? „Visibilia ex Invisibilibus”.
      Si in acest context, m-am intrebat de multe ori cum arata o zi din viata lui WildWind si trairile lui, acum ca face parte din cei 0,5 % 🙂 (pe ale unora de-aici le stiu, o mica parte din voi imi sunteti prieteni, de altii ma leaga fire nevazute chiar daca nu ne-am vazut vreodata sau de foarte multa vreme), pe altele le intuiesc..
      Nu sunt nicidecum ironică, VântSălbatic, iti admir puterea de analiză si de autocontrol, elocvența, disciplina continua si irezistibila dorinta de a sti TOT, numai ca uneori sunt tentata sa cred ca esti de pe alta planeta, cumva ca un robot-sonda :), ce analizeaza rece si rational lucruri care au si viata in ele.
      Deci, care ar fi experienta ta, cum arata zilele din viata ta, acum ca AI ÎNȚELES ?!? Cum ”emiți’ tu trairile ce vin din experienta si cunoastere, simtire si intuitie, in jurul tau ? Esti „Rege” in realitatea ta? Ai reusit sa ti-o creezi si sa-i „alchimizezi” pe cei cu care esti conectat ? Nu crezi ca ar trebui sa nu mai cauti, sa te opresti un pic si doar sa simti ce ai gasit ?
      Ce CAUȚI, de fapt ?
      Le poti considera si intrebări retorice, desigur 🙂

      Vacanță frumoasă și revelații pe măsură, Ion și să simți, macar un pic, cat sa te faca sa te intorci mereu la ea, Libertatea deplină! 🙂

      Vacanțe frumoase, tuturor! Si mai ales, sa nu uităm ..Călătoria !
      Asemenea și ție, Gaben!😊 🌻

      • WildWind spune:

        „Încetezi să te mai explici atunci când înţelegi că oricum oamenii te judecă în funcţie de nivelul lor de percepţie. Încetezi să mai cauţi aprobare atunci când observi că tot ce îşi doresc ceilalţi este să trăieşti în acord cu tiparele lor”
        Citat din Cineva

        • George Valah spune:

          Adica „schimbarea de paradigma”! 😀

        • Dana spune:

          „Iubeşte-te cu toată puterea şi totul în lumea aceasta va fi perfect. Totul, zic: totul, inclusiv trecutul, va lua asemănarea ta şi va fi creat după tine, în perfecţiune.”

        • Dana spune:

          citatul de mai sus este din ”Scoala Zeilor” 🙂 care necesita o completare „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”

        • Anastasia spune:

          Touché 🙂 (deși, nu cred că, chiar asta ți-a fost intenția) ! Ar fi fost un răspuns aproape perfect pentru cineva care întreabă și se încadrează în tipare. Sau al cărui nivel de percepție e acela pe care crezi cumva ca l-aș avea :). Din fericire, nu e pentru mine :). Le mai aștept. Răspunsurile.
          Oricum, pentru ceva, în mod special, țin să-ți mulțumesc : „Școala Zeilor”. „Această carte este pentru Totdeauna. Fiecare dintre noi primește un imens interval de salvare. Această carte este o Hartă și un plan de evadare”. Cine știe când (m)i-ar fi venit momentul, daca n-aș fi aflat despre ea de la tine (desi, momentul potrivit e exact acela cand esti pregatit 🙂 ). Recomand citirea pe hârtie. Tinută în mâini. Absorbită. Trăită.
          Când va fi să fie “A Dream for the World” / „The Technology of the Dreamer” (ori și altceva) în limba română, îmi dai de știre, te rog ?
          M-aș bucura pentru tine sa fii (aproape) un „Visător”. Succes! Să fie!

      • WildWind spune:

        Precizare:
        Toti suntem „regi/regine” in realitatile noastre dar majoritatea nu stiu/nu cred asta. Majoritatea se cred victime si se comporta ca niste victime.

        • Anastasia spune:

          Precizarea nu-mi era necesară :). Am aflat între timp.. Merci 🙂
          Aproape ca ești previzibil in ultima vreme :). Da, marturisesc ca te (vă) „ascult” de mult.
          Si cum iti spuneam, interesante mi se par …efectele si povestea lor. Poate ca-ntr-o zi vei avea curajul (sau vei simti ca are intr-adevar sens..) sa te povestesti.

    • lili spune:

      Sper să mai ajung și eu acolo anul acesta. Dacă voi avea ocazia.

    • George Valah spune:

      Deci intri in „rezervatie”,. cu sau fara autorizatie! 🙂

      • neicaion spune:

        Poate vorbim în paralel, dar simt ca parte din mine această „rezervaţie”, e adânc implementată, la vedere şi totuşi de nevăzut de nu o crezi, eu sunt nebunul inoportun de când mă ştiu, dar acceptat.

        • George Valah spune:

          Ziceam de Retezat… Cam doua ar fi locurile la care sa ma gandesc: Valea Rea si… Rezervatia… Acolo ” ţărâna e puţină şi stânca adastă în apele ei întotdeuna limpezi, locuri unde Spiritul este nemărginit, este liber, locuri în care îl poţi chiar atinge, în interiorul tău, de ai voinţa a ştii ceea ce vrei „. Doar o amintire… Poate nici nu mai sunt asa locurile cum le stiam…

        • neicaion spune:

          Da, bine zici sunt multe amintiri… . Primele descoperiri a „rezervaţiei” le-am făcut acum câteva decenii, pe Valea Râului Bărbat la cules de zmeură, apoi descoperind cealaltă realitate în bascheţi chinezeşti şi o foaie de cort militară, adăstând pe-nserat pe la stâne bine gospodărite, pline de poveşti, bucurie plină de omenie şi ades sub cerul liber.
          Şi da, cam toate s-au schimbat, stânele tradiţionale, exceptând câteva, cum ar fi ceea de la Stâna de Râu, sunt doar paragină datorită intereselor meschine, adăposturile celor cu oile sunt din table, sârme şi nailoane, expunând cu emfază, în funcţie de gradele ingurgitate, despre patronul lor, mare academician sau deputat prin Bucureşti. Doar Spiritul din Munte este acelaşi în splendoarea lui, pare mai tăbăcit, Masivul Retezat, Retezatul Mic şi Godeanu sunt într-o eternă contradicţie, dar şi mai deschis, iar uneori e necruţător.
          Pe marginea acestui subiect aş putea descrie tone de trăiri şi sentimente, dar jobul mă aşteaptă dimineaţă şi deşi pozează ca un apărător şi drept susţinător uman, nu e deloc sentimental.

      • neicaion spune:

        Recent, anul trecut am petrecut o noapte la Gura Tăurilor din Valea Rea, plecând la o tură de la Bucura spre Stâna de Râu, pe la Genţiana, apoi să urc pe Valea Rea spre Şaua Văii Rele, să urc pe coamă spre Capul Văii Rele, apoi să cobor prin Porţile Închise spre Tăul Ţapului la Refugiul de la Stâna de Râu, deşi am văzut că vremea se schimbă cu mult înainte de a ajunge pe platoul Tăurilor din Valea Rea şi mai înainte de ultimul urcuş, printre jnepeni erau pajişti inguste şi adăpostite ce mă îmbiau să campez, totuşi am mers mai departe şi chiar înainte de a ieşi pe platou, printre stânci, m-a prins potopul, i-am mulţumit lui Dumnezeu că mi-a dat prin minte să iau adăpostul de ploaie cu mine, l-am instalat rapid si-apoi s-a rupt cerul. O veche legendă spune că furtunele cu tunetele si fulgerele ei reprezintă lupte de Putere, pentru încălcarea teritoriilor, între spiritele uriaşilor ce sălăşuiesc în acei munţii ce separă trei zone distincte. Tabloul trăirilor de care poţi avea parte sunt unice, desigur benefice dacă elimini orice urmă de frică sau îndoială despre iubirea şi protecţia Creaţiei asupra ta. Cam a treia zi când am ajuns la Bucura, tot pe un timp morocănos, cortul meu deşi stătea cam cocoşat, se rupsese o sfoară, rezistase singur, fără nici un ajutor, deşi tabăra era aproape pustie încă se mai auzeau glume şi râsete pe seama celor întâmplate.

        • lili spune:

          Acum doi ani, eram în Făgăraș când ploaia trecea pe lângă mine și cei din grupul meu. Vedeam fulgerele în fața noastră. Unul dintre prieteni ,,vorbea” cu Sfântul Ilie să ne ocolească un pic. Tot mergând noi, am dat de un bărbat care fusese trăznit, la propriu. Era fără viață. Ziceai că avusese loc o crimă, așa arăta. Ai lui îl acoperiseră cu o pelerină și se duseseră la vale, într-un adăpost. Noi nu știam. Mai târziu am elucidat misterul morții. Apoi am aflat că și în Retezat murise la fel, cineva.

        • neicaion spune:

          Datorită canotaţiei spirituale, tot mai acerbe, oferită de legendele vârfului Gugu, peştera şi zonele adiacente, locuite de Zamolxe,(fără şase), legende la care sincer , agreez şi eu, în limitele înţelegerii mele.
          Anul acesta, la o onomastică ţinută în crudă-primăvară, într-un weekend la Râuşor, sub înfluenţa legendelor despre Gugu, table şi vin-fiert, un tânăr a avut o viziune, după o raită până la Refugiul Condor, cu toată echipa, printr-o zăpadă de juma de metru, m-am convins că merită încercarea cu Gugu, la două săptămâni,cu toată bunăvoinţa şi echipamentul nostru abia am ajuns la peştera lui Zamolxe, peste încă două săptămâni am reâncercat iar, făcând de acestă dată un mic ocol pe la Prislop, chiar dacă ei nu prea au înţeles rostul, au acceptat şi astfel ne-am ales cu o vreme splendidă, rar întâlnitătă pe Gugu, acolo şi timpul, când pare a râde, muşcă de nu eşti dedicat, după savurarea momentului, de vârf, fiecare cu clişeele lui, am fost efectiv lăsaţi în ceaţă cu un ger tăios, la 3-4 sute de metri la vale timpul a revenit la frumuseţea lui naturală.
          Descriu cu plăcere şi respect splendorile Creaţiei în ideea de a oferi oamenilor şansa de a înţelege şi posibilitatea de a reintegra amintirea a ceea ce sunt în viaţa lor.
          Mai expun aceste trăiri în profida cuibului de lgbt ce îşi închipuie că prostia nu îi marchează şi că stau la taclale pe aici, de bună samă, nebănuiţi.

          • George Valah spune:

            Ehe, daca ai putea sa povestesti despe ploaia „torentiala” de stele pe care am vazut-o de la Lacul Bucura intr-o noapte de August … 😀

            • neicaion spune:

              Reţin doar că un asemenea eveniment a fost pe la jumătetea lunii August 2016, nu am fost în Retezat in acea perioadă, iar în zona mea de locuit, cerul a fost acoperit.
              Să ne auzim de bine!.

              • George Valah spune:

                Mai curand 198… 🙂

              • Anastasia spune:

                Ploaia aceasta de stele: https://www.avantulliber.ro/2016/08/04/ploaie-de-stele-cel-mai-spectaculos-eveniment-astronomic-poate-fi-vazut-de-romani-in-august/ de care vorbesti tu, Ion, genul acesta de …manifestare a cerului in miscare, am trait-o in Dobrogea (Lili stie 🙂 ), in singura noapte in care am trait acolo, langa cort. In plus, a fost o senzatie aproape palpabila ca cerul e aproape de Pământ, ca poti sa intinzi mana si ajungi la el usor. Nu e o doar o metafora, asa am avut senzatia, cu simturile si văz(duhul). Lili cred ca ar putea sa descrie mai amplu, nici nu stiu daca am vorbit cu ea despre asta pana acum. Cred ca si Valahul poate descrie ASTA, desi nu era cu noi :). Mai cred ca, aceasta, in Dobrogea se intampla des, verile, poate ca exact si doar in locul in care am avut cortul. Si meritul acestei alegeri, e al altcuiva, nu al meu si nici al lui Lili. Si ii MULTUMESC si acum, daca citeste cumva toate astea..Si celor cu care am fost si celor pe care i-am intalnit pe Drum si sincronicitatilor si ..
                As vrea sa ma conving, la un moment dat, ca acest „se intampla des in Dobrogea” e chiar Așa. Dobrogea (desi am fost doar o singura data, in Acea singură dată) cu oameni aparte (printre care si Lili) e un Ținut straniu, in cel mai frumos si complet sens, ce-ti deschide „ochii” catre ceva Nemaivăzut, de necuprins si se „deschide” catre oameni care incep sa „vada”. Sensul e ca nu spun ca se deschide doar celor Alesi pt. ca nu exista oameni Alesi, toti suntem, cred eu, asa ..Poate toate astea le-am trait doar pentru ca fiecare dintre noi, cei din „echipa” de-atunci a avut Rolul discret de a-l Întregi pe celălalt/ ceilalți.

                Da, cred ca e cazul sa mă opresc, nu-i asa, Anastasia ? 🙂 Acesta e un blog de Stiri Scurte :). Numai ca, acum e Momentul de Marea Vacanță, „VacationClub :))

                Trăiri speciale sa ai, Valahule, oriunde ai fi ! 🍒

                • Anastasia spune:

                  Trăiri asemenea celor pe care i le doresc Valahului, sa le ai si tu, Ion ! (desi simt cumva ca nu-ti sunt prea agreabila eu :)) ori ceea ce spun pe-aici 🙂 ).
                  Sorry daca am creat vreun disconfort, de orice natura ar fi acesta, cuiva de-aici sau si celor care doar citesc..

        • Anastasia spune:

          Ce înseamnă,te rog, „cuib de lgbt” !?

  6. lili spune:

    Mă bucur când se întâmplă să cunosc în realitate, persoane de aici. Am cunoscut trei persoane de pe bloguri. Două de aici. Și am devenit prieteni buni, deși nu știam asta. Se pare că Valahul știe să facă legături. Cu excepția lui, desigur.

    • sai baba spune:

      George e preocupat cu legaturile…covalente.
      Si nu e exceptie, ci… eceptional. Ca nu-i la indemana sa pui in comun ..electroni.
      Mai ales in vacanta.

      • lili spune:

        Da. Unii au acest ,,talent”. Doar că legăturile nu s-au făcut acum, în vacanță. Sunt deja câțiva ani și sunt și câteva persoane care sunt ,,prieteni” doar uneori…
        Mimi și Anastasia mi-au devenit prietene reale. Ne întâlnim, mai des sau mai rar, depinde… Găbițule, tu cam ești printre… ,,trădători”. Ne invitai odată la vinul ăla al tău, de la țară, dar te-ai făcut că plouă când s-a făcut vinul. Ai uitat de promisiune… 😀

      • George Valah spune:

        Toate se trag de la „protoni”, ei au si masa, nu numai „sarcina”! 😉

        • sai baba spune:

          mi-a placut asta cu masa si sarcina.
          saracii protoni, nu pot avea si ei doar „masa” fara sarcina?
          macar o masa retrasa, ceva…de vacanta.
          cat despre sarcina fara masa, asta chiar ar fi prea mult… mai ales in vacanta. :))

    • Anastasia spune:

      Ma bucur la fel de mult, Lili, ca te-am cunoscut. Esti genul de persoana care face sa te simti mereu in largul tau. E..mai mult decat atat, esti ca un fel de FemeieSpiriduș 🙂 inteleapta si atenta la cei din jur, care intelege mult si cu care se poate vorbi doar din priviri. Ceea ce e atat de important..Sunt recunoscatoare. Pe de alta parte, e si meritul tau (nu amintesc acum persoanele care se stiu deja, s-ar putea simti emotionati si nu se cade lor, nu-si pot permite, ei sunt barbati 🙂 ), ca Aici am descoperit-o pe „Anastasia”, eu, cea nestiuta chiar de mine pana atunci. Au trecut 5 ani, iti vine sa crezi ? E ca o aniversare. Pe 13 iunie a fost. Ureaza-mi (in gand, desigur 🙂 ) ce-mi doresti :). O fac si eu acum, pentru tine! 🍒

  7. Anastasia spune:

    Exista pe aici pe undeva o posibilitate de „like” la comentarii ? 🙂 Se simte nevoia, Valahule 😊. O poți activa ? Un mare like pt discutia voastră, a ta și a lui Ion . Frumos, tare Frumos..😊

    • George Valah spune:

      Nu am gasit in setari… Curios, Karla/Sephora imi lasa cateodata cate un „like” la comment, care nu aparea nicaieri decat in „avertizarea mea personala a blogului”…. altfel, invizibil celorlalti! :))

      • Anastasia spune:

        Mai caută, scotocește, e imposibil ca Tu să nu gășești 🙂 (sau mai bine, intreab-o pe Karla; ce mai face, ea? Știi ? )
        Sau mai bine, nu :), poate gasești doar „dislike” :))

        Aăăăă…cumva n-ai introdus cumva cum trebuie coordonatele vacanței și ai aterizat fără să vrei, pe-aici ? 🙂 Sau sunteti in două exemplare, Tu și tu? 🙂

        Cum e în vacanță ?

      • lili spune:

        Apare un like atunci când dai clic pe clopoțelul din dreapta, pt comentarii, dar dacă deții un blog pe wordpress.

  8. Anastasia spune:

    Lili, uite:
    „Există o uriaşă diferenţă între a fi plin de încredere şi a fi naiv; cu toate acestea, linia de demarcaţie este foarte subtilă. La început, amândoi par a fi la fel.
    A fi naiv înseamnă a fi ignorant.
    A avea încredere este cea mai inteligentă acţiune care poate exista.
    Iar simptomele sunt următoarele: ambii vor fi înşelaţi, ambii vor fi păcăliţi, însă persoana care e naivă se va simţi înşelată, se va simţi păcălită, va începe să nu mai aibă încredere în oameni. Naivitatea ei se va transforma, mai devreme sau mai târziu, în neîncredere.
    Persoana plină de încredere va fi şi ea înşelată, va fi şi ea păcălită, însă nu se va simţi rănită. Va fi, pur si simplu, plină de înțelegere faţă de cei care au înşelat-o, care au păcălit-o, Încrederea ei nu va fi zdruncinată și nu se va transforma în neîncredere faţă de omenire.
    În cele din urmă, naivitatea se transformă în neîncredere, iar încrederea devine, din ce in ce mai mult, înţelegere a slăbiciunilor omeneşti.
    Încrederea este atât de preţioasă încât fiinţa este gata să piardă totul, însă nu şi încrederea.”

    Ce alegi, Lili ? 😊

    Nu stiu al cui e citatul, insa, as vrea sa-l înțelegi, exact asa cum iti spuneam candva despre mine: cat despre a fi mintita , eu prefer sa traiesc ceea ce vreau sa traiesc, cu sentimentul deplin că acord un „cec in alb” celuilalt, chiar dacă există riscul să fiu mințită. Încrederea nu vreau sa mi-o pierd. Citatul l-am gasit candva, acum vreo cativa mulți ani,cand ma intrebam dacă-s naiva, cu toata trena de simptome dupa mine (si eram naivă :)); de-atunci insa, din fericire, am trecut prin „şlefuiri”.
    Se spune că, „atunci când ai ajuns la capătul a ceea ce ar trebui să ştii, eşti la începutul a ceea ce ar trebui să simţi.” Si cum eu n-am stiut mai nimic bine, niciodata :), se pare că-mi dau voie să simt și să traiesc pe de-a-ntregul ce-mi doresc.
    Însa, la fel de important e să simți/ știi când trebuie să renunți..

    VântSălbatic va spune, probabil, ceva de genul acesta (intr-un mod mult mai scurt, bineinteles :), concis si clar, cumva tăios, ca o trezire bruscă dintr-un somn de prințesă adormită, pe care nu sărutul prințului o poate trezi, ci doar Întelegerea/ CERTITUDINEA că dincolo de tot ceea ce vezi, exista si ALTCEVA pe care il poti tu modela/ creea):

    ” Omul nu bănuieşte că se găseşte în captivitatea unei iluzii – efect de oglindă. Realitatea are două forme: una fizică, pe care o putem atinge cu mâna şi una metafizică aflată dincolo de limitele percepţiei, dar la fel de obiectivă.
    Într-un oarecare sens, lumea reprezintă o oglindă nesfârşită cu două feţe: pe una se găseşte universul material, iar pe cealaltă se întinde spaţiul metafizic al variantelor – o structură informaţională, în care sunt stocate toate evenimentele posibile. Numărul de variante este infinit, la fel cum infinită este şi mulţimea de poziţii admise ale unui punct în planul coordonatelor. Acolo se află înscris totul: ce a fost, ce este şi ce va fi; de acolo ne vin visele, clarviziunea, cunoştinţele intuitive şi iluminările.
    Fermecat de oglindă, omul presupune că imaginea reflectată în ea este chiar adevărata realitate. Oglinda naşte iluzia cum că lumea exterioară ar exista în sine şi nu s-ar preta la a fi controlată. Ca urmare, el crede că viaţa devine asemănătoare unui joc ale cărui reguli nu le stabilim noi. Evident, știe că ne este permis să facem unele încercări pentru a influenţa ceea ce se petrece.
    Dar noi, nu ştim principalul: nimeni nu ne-a explicat cum să ne transformăm din zar în cel care aruncă zarurile, că realitatea poate fi controlată şi ce ne împiedică să o facem. Putem să scăpăm de iluzia de imagine reflectată şi să ne trezim CHIAR în VISUL din oglindă.
    Dorinţele şi visurile cele mai tainice sunt într-adevăr greu de realizat dacă ne ghidăm după normele şi regulile unanim acceptate. Este bine cunoscut cât de puţin eficiente şi chiar zadarnice sunt încercările de a ne schimba pe noi înşine sau să schimbăm lumea înconjurătoare.
    „Transurfingul” propune o nouă modalitate de gândire şi de acţiune pentru a putea să primim ceea ce ne dorim. Nu să-l obţinem ci, efectiv, să-l primim. Şi nu schimbându-ne, ci întorcându-ne către noi înşine.
    Ideea de bază a Transurfingului se axează pe supoziţia că există un spaţiu al variantelor în care sunt stocate scenariile tuturor evenimentelor posibile. Numărul variantelor este infinit, cum infinită este şi mulţimea poziţiilor posibile ale unui punct în reţeaua coordonatelor. Acolo se află înregistrat tot ceea ce a fost, este şi va fi. În anumite condiţii, energia gândurilor omului este capabilă să materializeze un sector sau altul din spaţiul variantelor.
    Această eventuală posibilitate se întruchipează în realitate asemănător cu reflectarea în oglindă a variantelor. Omul este capabil să-şi formeze propria realitate. Dar pentru aceasta este necesară respectarea anumitor reguli. Raţiunea umană se străduieşte, fără succes, să acţioneze asupra imaginii reflectate în loc să schimbe chipul.
    Despre ce chip este vorba? Cum să-l schimbi? Cum să procedezi cu această oglindă stranie? Transurfingul răspunde la toate întrebările acestea. Rămâne doar un singur lucru neelucidat: ce se ascunde dincolo, de partea cealaltă a oglinzii?
    Cu tot caracterul fantastic al ideilor enunţate, acestea şi-au găsit confirmarea în practică. Aceia care au încercat să practice Transurfingul au avut parte de o uimire vecină cu extazul. Lumea înconjurătoare a Transurferului se schimbă chiar sub ochii lui, ceea ce este greu de conceput. Aceasta nu mai este mistică virtuală, ci este realitate ce poate fi dirijată.
    Și acest lucru se va produce în mod obligatoriu dacă vom ieşi din rând şi ne vom urma propria cale, aşa cum ne porunceşte inima.”

    Ca și cum …”Merele cad din cer” 🙂

    Așadar, sa ne transformăm din zar, în cel care aruncă zarurile :). Dacă vrei vinul Găbițului :), îndraznește . Poate fi un moment la fel de bun acum, ca și cel de atunci.
    Numai ca, unele dorinte ti se indeplinesc doar ca sa intelegi apoi ca nu-ti era potrivit Visul și-apoi, că poti renaște din durerea ce rămâne în urma visului împlinit ce nu-ti era ursit sa-ti fie. Universul știe el mai bine ce ti se potriveste..

    „Tot ce vedem şi atingem, tot ce este vizibil, izvorăşte din invizibil”.
    🍒 🌻

    • WildWind spune:

      Da, ai intuit bine, punctul meu de vedere este concis si clar, cumva taios: transurfing=bullshit.

      Daca promiti ca o sa fii fata cuminte(spui saru’mana la lume, papi tot, porti cordeluta, ai batista si iti tai unghiile) o sa-ti explic si de ce e bullshit.

      Un preview: transurfingul este tot din categoria „hai sa ne jucam cu mintile lor”.

      • Anastasia spune:

        Mda 🙂..ai uitat să completezi , tabloul trebuie să fie perfect după cum e și pictorul 🙂 : batistuța să fie neapărat roz, șosețele cu danteluță și pantofiori roșii de lac, neapărat cocoțată pe norișori roz pufoși, suficient de aeriană cât să-mi uit mereu ghiozdănelul în bancă, să joc șotron și când trebuie să fiu la școală și să știu să recit măcar o poezie :). Aaa, da, și codițe sub cordeluță 🙂 .
        Vaiii, ce norocoasă sunt, SuperMan, că vrei să mă duci tu de mânuță la grădi 🙂 Daca nu ai fi mult prea serios, ti-as recomanda ceva. Dar ma abtin. Desi, ma mănâncă limba :).
        N-am fost niciodata o fata cuminte si nici c-o sa-ncep acum. Apreciez recomandarea și grija, dar nu mi se potrivește.

        P.S. La ce-ti folosește să fii arogant ? Ești exact unde și cum trebuie să fii, nu e nevoie să demonstrezi nimic..
        (nu-mi place aroganta, nu-mi plac etichetele, nu ma simt confortabil si ca atare stiu să mă protejez, stiu ce mi se potriveste in asemenea situații; si scuzele nu-si au rost. Ale tale. Ale mele, le ai, daca cumva eu am fost, mai intai, arogantă. O sa ma mai gandesc la asta). Imi e de-ajuns preview-ul. Merci. Spune tot..Chiar nu te obosi, nu-ti mai bate capul cu mine, deja ai ajuns la concluzia ca nu pot pricepe nimic 🙂 . Cat despre „bullshit”, fiecare are căile lui de a-nțelege ori ba, mai devreme sau mai tarziu. Sau niciodata. (Revin: ce (mai) cauti, de fapt ? Se pare că ai gasit cheia 🙂 .) . Daca suntem diferiti si opiniile nu coincid intotdeauna, asta nu înseamnă ca nu se poate comunica si …altfel.

        Deschid acum o sticlă din licoarea ta preferată (habar n-am care-i aia, da’ poate-mi spui pentru data viitoare) si zic : Cheers! A votre santé, Monsieur !

        P.P.S. „Foaie verde băț, n-ai de lucru, fă-ți, Anastasia ! ” Și-mi făcui :)) )

        • WildWind spune:

          Da. Indubitabil.

          PS Vinul rosu. Sante!

          • Anastasia spune:

            Indubitabil. Unul întunecat, grav, aspru, sec, amețitor 🙂

            • WildWind spune:

              Da, din nou ai intuit corect. Vin rosu intunecat si grav. Il folosim in ceremoniile satanice in loc de sange.

              Cu toate pandemiile virale din ziua de azi, nu ne mai putem asuma riscul sa folosim sange.

              Nici ceremoniile satanice nu mai sunt ce erau in vremurile bune de altadata…

              • lili spune:

                Hai, WW, nu fi suparacios, zii de ce e bullshit transurfingul asta… Anastasia e fetita cuminte, desi se lauda ca nu…
                Presupun ca-s interesante ceremoniile alea! 😀
                Eu am alta intrebare: ce a fost mai intai, emotia sau gandul? Amandoua sunt vibratii? Stiu: cuvantul. Dar cuvantul a fost un gand, un sunet? De fapt, e o teorie despre sunet si lumina. Sunetul sa fie gandul si lumina emotia? Consider aici emotia cu inteles de traire/simtire/iubire.

                • WildWind spune:

                  Ia uite ca are si avocat…

                  Ok, o sa raspund tot prin avocat.

                • BlueWolf spune:

                  In numele clientului WildWind, consider sa fac urmatoarele precizari:

                  1 Clienta dumneavoastra, Anastasia, reclamanta in aceasta speta, prin inscris public a adus la cunostinta clientului meu ca „asculta” acest blog de mult.

                  2 Din cunostinta clientului meu, reclamanta nu a mai intrat in dialog cu el, desi reclamanta urmarea dialogurile clientului meu cu terte persoane.

                  3 Clientul meu, WildWind, a plecat de la prezumtia ca reclamanta avea cunostinta despre modul in care el intelege sa raspunda solicitarilor unor terte persoane care, din punctul lui de vedere, ca si atitudine intra in categoria celor care „se baga-n seama”.

                  4 Invocand cele de mai sus, clientul meu nu are a-si asuma nici o raspundere, morala sau de alta natura, privitoare la presupusele prejudicii provocate reclamantei.

                  Cu stima,
                  BlueWolf
                  Baroul Binar

                • WildWind spune:

                  Ia uite ca s-a mai adaugat la panoplie inca o eticheta: suparacios. Oricum, stau din ce in ce mai bine. S-ar putea spune chiar ca evoluez. Comparativ cu „satanic”, „afara din lumina”, „diavolul in persoana”, etc., pot spune ca „arogant” si „suparacios” sunt semne clare de evolutie… 🙂

                  Intrebarea ta e interesanta si grea. O sa-ti raspund in alta postare pentru ca s-a ingustat prea mult coloana.

                • lili spune:

                  Hahaha. Păi, chiar așa se zice: că evoluezi, dacă… nu mai zic, pentru că se interpretează… Eu voiam doar ca niciunul dintre voi să nu sufere cumva. Si poate observi că răspunsurile tale au o valoare care este recunoscută, WW.

                • WildWind spune:

                  🙂 Pai de ce vrei tu ca noi sa nu suferim? Suferinta e ok. Asa invatam.

                  Ego-ul apare tocmai din incercarea psihicului de a ne apara de suferinta. Face orice poate(chiar orice – inclusiv moartea), numai sa nu suferim. La inceput ne modifica felul in care ne comportam, in asa fel incat interactiunea noastra cu ceilalti sa nu genereze din partea lor reactii care, mai apoi, ne-ar putea face pe noi sa suferim. Daca mentalul e puternic, refuza modificarea prea accentuata a comportamentului iar atunci psihicul incepe sa blocheze trairile si sa uite intamplari si evenimente.

                  Cand psihicul nu mai gaseste nici o solutie, corpul fizic(biologicul), care nu face diferenta intre real, imaginar, simbolic, va incerca el sa gaseasca o solutie. Solutiile pe care biologicul le gaseste sunt „hard core”. Ca si cand corpul fizic este intr-o situatie care ii afecteaza supravietuirea in mod grav. Si atunci incep sa se reduca functiile organelor(de ex „diabet”) sau sa se amplifice functiile organelor(de ex „tiroida”), incep multiplicarile celulare(„tumori”) sau diminuarile de tesut(„ulcere”), etc. Solutiile pe care le gaseste biologicul sunt numite „boli”.

                  Ca sa revin: nu mai incerca sa faci pe „alter-ego”. Nu mai incerca sa fii salvatoare. Lasa oamenii sa sufere. Lasa-te si pe tine sa suferi. Simte-ti suferinta. Observa-ti suferinta.

              • Anastasia spune:

                Ma surprinde ca n-ai inteles ca ma refeream doar la calitatile vinului, la „senzorialul” din el, la toate simturile ce se intensifica cand stii sa savurezi, sa-l simti, sa-l gusti. Si-un ceva in plus ca sa completeze toate astea (si fara de care un vin, oricat de bun ar fi, nu-i …desăvârșit) : Momentul.
                Nu m-am referit nicidecum, in niciun fel, cumva, la partea ta Întunecata, n-o văd. Dimpotriva, ce „vad” e altceva.

                P.S. În locul tau, as renunta la serviciile avocatului 🙂 (desi, si el e un personaj interesant :),”BlueWolf”, interesant nume și-a ales, spune multe), pledoaria e identică, ca sens/ esență, cu ceea ce deja ai spus-o tu si-am inteles-o f bine : ca si atitudine intru in categoria celor care „se baga-n seama” și sunt pe dinafară 🙂
                .
                Pledez ..parțial vinovată :). Domnule Judecător, puteți pronunța sentința :))

                • WildWind spune:

                  Comunicarea in scris are niste limitari despre care sunt convins ca sti. Nu pot sa inteleg decat cel mult ceea ce ai scris. Asta in cazul in care folosesti corect semantica limbii(altfel n-am fi dialogat deloc). Ca urmare, cineva care nu te cunoaste bine, nu poate sa inteleaga mai mult decat exact ceea ce ai scris.

                  N-am spus ca „esti pe dinafara”. Asta este o presupunere a ta. Poate ca asa te simti.

  9. Anastasia spune:

    De fapt, in textul meu ar fi trebuit să fie „ca și cum merele cad în cer „.
    Ce bine ar fi daca s ar putea edita, ulterior textele 🙂

  10. lili spune:

    A nu se înțelege că aceea era dorința mea. Glumeam. Parcă am trăi într-un film…

  11. Anastasia spune:

    Nu sunt si nici nu ma simt asa, VântSălbatic (chiar daca am „rădăcini” bune sau dimpotrivă, „ramuri” prea ample uneori), insa sunt f. realista si stiu cat de mult(e) nu stiu, ii admir pe cei care-si pot exprima curajos opiniile ori STIU. Si, mai ales ma bucur sa am in preajma oameni mai …stiutori decat mine, nu-mi e de folos sa fiu . Si nici nu incerc sa ma conving pe mine ori pe altcineva de ceva anume ori ca as fi ajuns in punctul in care sa am Cheia sau macar sa fiu pe aproape de a gasi. Nici nu cred ca as vrea asta, in acest moment, poate ca m-ar speria acum. În plus, înainte de „The Point” (am trecut pana acum de cateva astfel de mici ……) , stiu ca am nevoie/ vreau sa Călătoresc. Tocmai pentru ca am constatat ca mi-e de-ajuns cat am citit pana acum (nu mult, desigur 🙂 ), ca o concluzie la care ajungi cand simti ca raspunsul e in Alta parte, in alt Loc.

    • Dana spune:

      e la asta, Smith 🙂

      • Anastasia spune:

        “Nu vreau să-nvăţ nimic
        Nu vreau să ştiu nimic
        Nici nu vreau pe de rost
        să reţin şi să zic
        – venite de departe –
        vorbe din graiuri moarte.
        Nu mai vreau să aud
        vacarmul mut şi surd
        de litere şi cifre
        de sunete şi idei…
        că de prea multă vreme,
        tăcând misterios
        Viaţa cântă-n mine
        un cântec prea frumos,
        nu vă înţeleg graiul
        şi-a voastră raţiune…,
        zise Copilul Sălbatec,
        către lume!”

      • WildWind spune:

        Data expirarii pasaportului lui Neo este 11/09/2001.

        „Matrix” a fost lansat in 1999.

        • Dana spune:

          da si? n-ai inteles nimic! sic!

        • Anastasia spune:

          Cand s-a intamplat CE ANUME, Wind ? dincolo de ce a fost..Si dincolo de teorii ale conspiratiei. Un SENS anume ii dai si nu uita ca sunt femeie si de cele mai multe ori conspiratiile ori „stirile” le privesc total diferit decar ar putea sa le faca un barbat, ma preocupa mai mult ALTCEVA-urile 🙂 ce tin de …Anima, mai mult decat de Animus. Da, stiu :), evident, cele doua ar trebui sa se împletească, contopească :),numai ca e mult pana acolo.

          • WildWind spune:

            11/09/2001 este data la care au fost prabusite turnurile gemene.

            Filmul „Matrix” a fost lansat cu doi ani inainte. Si totusi in film pasaportul lui Neo are data expirarii 11/09/2001. Coincidenta? Eu nu cred in coincidente. Ca urmare se pune intrebarea: ce idee/idei trebuia sa ne inoculeze „Matrix”?

            Termenul „teoria conspiratiei” a fost „brevetat” de CIA prin anii ’70 tocmai pentru a discredita pe cei care-si pun intrebari si care contesta opinia mainstream.

  12. Anastasia spune:

    Reiau textul, VântSălbatic, a fost transmis trunchiat, fara sa l pot finaliza .
    Deci:
    Nu sunt si nici nu ma simt asa, VântSălbatic (chiar daca am „rădăcini” bune sau dimpotrivă, „ramuri” prea ample uneori), insa sunt f. realista si stiu cat de mult(e) nu stiu, ii admir pe cei care-si pot exprima curajos opiniile ori STIU. Si, mai ales ma bucur sa am in preajma oameni mai …știutori decat mine, nu-mi place sa fiu „desteapta satului” si-n jurul meu oameni ce habar n-au cine sunt ori nu-si pun intrebari despre ei si TOT. Si am noroc de asta, de oameni de la care invat. Speciali. Chiar si cei de-aici (din realitatea asta la fel de reala ca cea Reala), pe care nu-i stiu, pe cei mai multi. Si nici nu incerc sa ma conving pe mine ori pe altcineva de ceva anume ori ca as fi ajuns in punctul in care sa am Cheia sau macar sa fiu pe aproape de a o gasi. Nici nu cred ca as vrea asta, in acest moment, poate ca m-ar speria acum. În plus, înainte de „The Point” (am trecut pana acum prin multe „the point”, scris, da!, cu litere mici), stiu ca am nevoie/ vreau sa Călătoresc. Tocmai pentru ca am constatat ca mi-e de-ajuns cat am citit pana acum (nu mult, desigur 🙂 ), ca o concluzie la care ajungi cand simti ca raspunsul e in Alta parte, in alt Loc. Si nu mai vreau sa caut, vreau doar sa las sa „curgă”.
    Asta-i tot.

    • Dana spune:

      Maestrul apare atunci cand Ucenicul este pregatit …

    • WildWind spune:

      A avea de unde/de la cine sa inveti nu tine de „noroc”(nu exista „noroc” si nici „ghinion”), tine de decizia ta. Daca vrei sa inveti, iti vei crea situatiile, cartile, oamenii de la care sa inveti.

      Nimeni nu are „Cheia” pentru simplul motiv ca nu exista vreo „cheie”.

      Nevoia de a calatori provine din fuga de tine insati. Cu cat mai departe si mai mult vrei sa calatoresti, cu atat mai tare fugi de tine. Fuga de tine este si motivul pentru care te sperie ideea de a gasi „cheia” acum. Aceeasi cauza o au si afirmatiile „am constatat ca mi-e de-ajuns cat am citit pana acum”, „raspunsul e in Alta parte, in alt Loc”.

      • Dana spune:

        ce bine ii consiliezi pe ceilalti, dar pe tine nu prea …

      • lili spune:

        Și mersul pe munte e o fugă. Fuga de oameni.

      • Anastasia spune:

        Exact, e decizia mea. Fiecare alege, decide, nu doar eu (daca Înțelege). Nu e „noroc”, da.. Am ales cuvantul asta pentru ca de prea multe ori l-am folosit si e cazul acum sa plece de la mine :).
        Cand spun Călătorie, o spun in sensul de-a Călători din Afară inspre mine.
        In ceea ce priveste călătoriile, a fost o vreme cand imi luam masina (eu, ea , drumul si muzica mea) si plecam fara tinta, des, fara sa am un „grafic” anume ori cumva …vreun traseu intiatic 🙂 Drumuri simple, uneori mai scurte sau mai lungi, fara sa ma gandesc cand sau cat de obosita ma voi intoarce acasa pt a doua zi, cand realitatea mea imi spunea ca asa nu mai vreau. Era ca sa imi limpezesc ce-urile si de ce-urile si cine sunt-urile complexe si fara raspuns. Si stiu ca ma intrebam atunci mereu ce sta in spatele acestor plecari si reveniri. Si-ntr-un moment anume, am aflat ca o parte din raspuns e, intr-adevar, ca fug de mine. Ceea ce n-a fost rau :). Pe de alta parte, sunt calatorii / locuri/ oameni cu care rezonezi ca si cum ai fi trait ca un Undeva- Canva, care te tulbura si-ti transforma fiinta, chiar daca sunt doar simple calatorii.
        BlueWolf :), nu pot sa fiu perfecta (si nici nu vreau, pt ca, de multe ori o „aluniiță” lângă colțul ochiului :), care altuia i-ar da un aer oarecum …dezagreabil , altora le aduce un plus de charm 🙂 ), precum pare ca ar fi VântSălbatic 🙂

        • WildWind spune:

          Daca inspre tine vrei sa calatoresti, iti doresc drum bun.

          Partea buna e ca n-ai nevoie de rezervare la avion, nici de cazare si nici de vreun echipament.

          Pot sa spun doar ca este mult, mult mai greu decat sa urci pe Everest.

  13. lili spune:

    Deși mersul pe munte/in munte e o fugă, aceasta vindecă si aduce renaștere. De fapt, acesta. Mi-ar plăcea sa nu vă mai agresați verbal. Am citit că ironia este o formă de agresiune. Si mie îmi place ironia. Wild Wind ( ce nume frumos! ) ce ziceai de partea cu emoția și gândul, cea despre care te întrebam? Cândva am întâlnit urgia albă, acolo sus, ca pe o ființă. Care nu ne-a făcut rău, dar ne mai plesnea uneori, pentru că avea prea multă putere…

    • WildWind spune:

      Mersul pe munte/in munte poate fi o fuga doar daca se intampla des si simti ca ai neaparat nevoie de asta, ca fara asta nu te mai simti in largul tau.

      Cum te simti cand lumea face ironii?

      Ironia poate fi o forma de agresiune daca asa o percepi. Tu de ce percepi ironia ca pe o forma de agresiune? Ai fost in copilarie supusa la ironii rautacioase?

      Despre partea cu emotia si gandul ziceam ca e o intrebare grea(pentru mine). Inca nu am un raspuns care sa ma multumeasca.

      Un raspuns incomplet ar fi cam asa:

      Fiintele cu o singura foaie embrionara(simetrie radiala – de ex buretii de apa) au doar perceptia senzoriala incipienta a „corpului fizic”.

      Fiintele cu doua foi embrionare si simetrie radiala (de ex meduzele) au doar perceptia senzoriala a „corpului fizic” si anumite cai neuronale formate pentru raspunsuri automate.

      Fiintele cu trei foi embrionare si simetrie bilaterala(nevertebrate) au in plus ceea ce putem numi instincte.

      Fiintele cu trei foi embrionare, simetrie radiala(vertebrate) au „ghemotoace” de emotii-ganduri nediferentiate.

      Anumite mamifere, primatele si antropoidele au emotiile si gandurile ca si corpuri diferentiate.

      Noi oamenii(cu trei foi embrionare din care una diferentiata: endoderm, mezoderm vechi, mezoderm nou, ectoderm) avem o diferentiere clara a corpului emotional de cel mental.

      Ca urmare, tind sa spun ca emotiile si gandurile au aparut simultan ca niste „gemotoace” emotii-ganduri si ca din anumite motive s-au diferentiat.

      Diferentierea continua si se accentueaza.

      La randul lor emotiile s-au diferentiat. La fel si gandurile.

      La oameni emotiile fundamentale primare sunt frica si furia. Urmeaza dezgustul, surpriza, anticiparea.

      Mai recente: tristetea, bucuria, melancolia, jelirea

      Si mai recente(sociale): incredere, neincredere, umilirea, mandria, ura…

      Pe partea mentala a aparut constienta de sine, autoreflexivitatea si ultima „achizitie”: ego-ul.

      To be continued… 🙂

      • Anastasia spune:

        Tu dormi vreodată ? 🙂
        P.S. Te poți descrie, te rog, in 7 cuvinte ? Care ar fi acelea?

        • WildWind spune:

          Iar incepi? 🙂

          • Anastasia spune:

            Da, nu prea dormi :). E ca si cum ai fi Nemuritor. In ultima vreme incep sa inteleg (de la mine) cum vine asta.. Nu ca pe un SF, ci ca atunci cand doar lumina, soarele, cateva fructe, apa, râul, pomii (intelegi „imaginea” toata, cred) si Iubirea te „hranesc”. Mai ales Iubirea (neegoistă) de mine/sine. E incredibil cum se transforma (și) totul in jur, ce intamplari ciudate se petrec, „concidenteSincronicități” apar, val după val. Nu prea mult si nu prea repede, pt ca nu cred ca suntem facuti sa „suportăm” prea mult si prea intens intr un timp prea concentrat :).
            Nu, nu incep iarasi, ci continui 🙂 Dar nu voi mai intreba :).

            • WildWind spune:

              Toti suntem nemuritori.

              Putem sa suportam orice, oricat de mult, oricat de intens, in orice concentrare de „timp”. Este nevoie doar de o decizie si de o asumare a acelei decizii.

      • lili spune:

        Am învățat de curând despre cele cinci răni emoționale, de bază, care determină purtarea unor măști. Despre ironie, ca formă se agresiune, am citit la alții. Mie îmi place forma de „miştocăreală”. Dar, ironiile voastre scădeau nivelul de vibrație ( cum se zice) și eu simt ca nu asta trebuie să se întâmple. In rest, o să ma mai gândesc și eu. Dar tu, WW, ai o gândire remarcabilă. Poate si atitudine, nu știu. Și, cel puțin eu, am încredere in ceea ce spui.

        • WildWind spune:

          Recomand calduros cartea asta:
          http://www.elefant.ro/carti/lecturi-motivationale/dezvoltare-personala/descopera-ti-amintirile-ascunse-si-adevaratul-eu-251732.html

          Si cursurile dr. Yousry sunt de exceptie. Ajuta in lucrul cu emotiile.

          Orice poate fi perceput ca o forma de agresiune. E in functie de modul fiecaruia de perceptie. Asta se aplica si „nivelului de vibratie”. „Nivelul de vibratie” scade, daca tu asa percepi.

          Vis-a-vis de increderea in ceea ce spun eu, nu uita de carantina. 🙂

          Mi s-a intamplat de multe ori sa cred si sa sustin ceva, ca mai apoi, in lumina unor noi informatii/trairi/experiente sa-mi dau seama ca am gresit si sa-mi schimb punctul de vedere. Cu siguranta o sa mi se mai intample asta. Daca nu mi s-ar mai intampla, inseamna ca ceva e „suspect”… 🙂

          • lili spune:

            Nu cred că depinde doar de nivelul fiecăruia de percepție. Mai e și interacțiunea. Ca si transferul de căldură care aduce la un același nivel căldura corpurilor ce interacționează.
            Dar țin in carantină. 🙂
            Mulțumesc.

            • WildWind spune:

              Pai hai sa discutam pe caz:

              „CeaInviata” urmarea discutiile fara sa intervina. Era „under cover”. Pe unii ii cunostea. Pe altii ii studia. La un moment dat a luat decizia sa intervina. A facut-o in stilul ei. A intrat „pe teren” in regim de „hai la joaca”. Dar hai acum!. A inceput cu rafale de intrebari. Stilul ei…

              Eu nu o cunosteam. Cum poti sa cunosti pe cineva in regim accelerat? Tachinare. Stress test.

              Pe de alta parte, tu aveai impresia ca ne ironizam sau ca suferim. Sau ca scade „nivelul de vibratie”.

              Deci: are legatura cu modul de perceptie sau nu?

              PS Banc:

              Un grup de turisti pe munte. Se apropia seara si nu stiau cat mai au de mers pana la cabana „Trei Brazi”. La un moment dat vad un cioban cu o turma de oi. Bucurosi il intreaba pe cioban:

              – Bade, nu te supara, cat mai e de mers pana la cabana „Trei Brazi”?

              Ciobanul tace. Repeta intrebarea mai tare:

              – Bade! Cat mai e de mers pana la cabana „Trei Brazi”???

              Din nou nici un raspuns. Se indeparteaza murmurand marunt din buze la adresa ciobanului.

              La un moment dat, dupa ce grupul se indeparteaza, ciobanul le striga:

              – Apai…sa tot fie vro’ doua ceasuri!

              Grupul surprins:
              – Pai, bade, da’ de ce nu ne-ai raspuns cand te-am intrebat??

              – Am vrut sa vad cum mereti…

              Cam asta am facut eu cu „CeaInviata”… 🙂

              • lili spune:

                Da. Bancul e bun. Fiecare merge in ritmul lui. Durata traseului depinde de capacitatea fiecăruia si de antrenament. De obicei, se dă ritmul celui mai slab.
                Mă duc să fac un rapel printr-o cascadă…

              • Anastasia spune:

                Cam asa, VântSălbatic & Mr. BlueWolf :). Cu precizarea că, cam asta am facut si eu cu Mr. WW :), stres test 🙂 , cumva mai mult pt mine decat pt tine.

                Rafale de intrebari zici ? :)) Pot (fi) mai mult decat precum cele dezlantuie de vant, ploaie ori ninsoare cu viscol 🙂 Sau, cumva, ca ale unei baterii de tunuri : )). Numai ca am hotarat sa ma cam cenzurez :). Adica…cred acum , insa nu sunt f. sigura ca va ramane asa 🙂 Nu ma astept sa-mi respect promisiunea de data asta 🙂

                P.S. „CeaÎnviață” ori „CeaÎnviată !?

                Am pomenit eu pe undeva, cumva, pe-aici, despre cum c-as fi acum ceaÎnviată !? Nu-mi amintesc 🙂

        • Anastasia spune:

          Pot sa fac doua lucruri, Lili, cand simt ca nu-i locul meu undeva (sau impresia pe care si-o formeaza despre mine cineva, fara sa stie aproape nimic despre cine/ Ce sunt, e eronata): sa tac (poate pentru totdeauna) sau sa spun ce simt.
          Care ti se pare ok ?

          Ironia face parte din joc. Ca un fel de „hai la joaca”. Asa a fost a mea. Asa sunt ironiile mele. Asa cum spuneai, ca intre prieteni care nu s-au mai vazut de Demult..

          Altele sunt discutiile, atitudinile (de aici sau de oriunde altundeva) care scad nivelul vibratiei…Insa, cred ca nivelul vibratiei nu ti-l poate scadea nimeni decat daca tu lasi sa se intample asta. Si stiu ca il poti mentine cum vrei tu. Cum esti tu de fapt (nu ma refer la tine, nu as vrea sa intelegi asta, e valabil pentru oricine)

          Undeva pe aici am mai spus azi, asa :” Sorry daca am creat vreun disconfort, de orice natura ar fi acesta, cuiva de-aici sau si celor care doar citesc..”.
          Nu cred ca ar trebui sa o mai spun inca o data..Si n-o mai spun.

          Nu ti se pare ca suntem prea seriosi cateodata ori ca ne luam prea in serios?

          Pe de alta parte, aproape intotdeauna e nevoie sa limpezesti lucurile, prin a spune ce simti, cum te simti intr-o anume imprejurare, ce simti raportat la atitudinea cuiva față de tine sau ceva. Chiar daca nu pică bine celuilalt. Si o poti face si este simplu, mai ales cand stii ca celalalt POATE înțelege. Asa mi se pare firesc, asa sunt eu „alcătuită”..
          Noapte buna !

          • lili spune:

            Locul fiecăruia e acolo unde se află, la momentul potrivit.
            Probabil că și întâlnirile din grupurile de prieteni au discuții de tot felul, care duc la dezvoltare, fie că vrem fie că nu.
            Aprecierile mele sunt și pentru tine, dar nu era nevoie să o spun.
            Da, uneori suntem prea serioși. Și, da, cică e recomandat să spui ce simți. Altfel scade valoarea de adevăr.
            Și cred că o anumită tensiune a dispărut.
            Acum putem să cântăm.

            • Anastasia spune:

              ‘neața, Lili 🙂

              Amintește-ti momentul anume cand ne intorceam din Tara Luanei. Si reactia mea de atunci…Crezi ca m-a onorat ? Niet 🙂 Numai ca, in acel moment n-as fi putut sa reactionez altfel (desi tu nu ai simtit nicidecum nevoia sa ai asemenea reactie ca a mea 🙂 ) si a fost foarte bine asa, chiar daca nu mi-a placut de mine atunci..

              Apoi, in timp, nu mult, mi-am dat seama ca problema era la mine, tensiunea se cerea sa fie scoasa la lumina, desi stiu ca, atunci, atitudinea si domnul 🙂 (si stii foarte bine cat de mult il admir pe domn si ma uimeste pt toate cele pe care le Stie si ni le ”povesteste” de fiecare data) care mi-a starnit reactia n-a fost pe placul nimanui, al celor din grup. Cred ca nici a lui. Insa, el a fost oglinda mea cea mai vie despre ce se petrecea atunci in (cu) mine si sentimentul de „e ceva ce nu-mi place aici, nu ma simt confortabil in preajma lui, ce naiba se intampla ? cred ca renunt sa mai merg cu voi”, m-a facut sa ma „observ” pe mine mai intai.

              Si a fost tare bine asa , pt ca , daca, apoi, acasa, in timp n-as fi inteles (mi-a luat ceva timp totusi sa inteleg 🙂 ) si nu l-as fi putut privi in cu totul si cu totul alta lumina decat pana atunci, urmatoarea intalnire (din mai) pe care am avut-o noi, cei de-atunci, n-ar fi fost asa de ..aproape perfect „așezată” si rânduită.
              Daca atunci, in „Luana” n-as fi reactionat asa, neonorat din punctul meu de vedere.., daca atunci n-as fi inteles ce se intampla cu mine (sau si in el, cred, nu sunt foarte sigura ca pot citi in om prea bine), cred n-as mai fi acceptat vreodata sa va insotesc, sa fac parte din Grup. Si mi-ar fi parut tare rău..
              In plus, starea mea de liniste si intelegere, instalata intre timp, a facut ca, in mai, domnul 🙂 sa reactioneze total atipic fata de cum il stiam :). Pentru ca, unul dintre motive era ca-mi schimbasem eu Starea si felul in care Priveam Tot ce se intampla in jur.

              In plus, oamenii simt ce emit, eu tu sau oricare dintre noi, fara sa fie nevoie de cuvinte ori priviri. Si atunci se comporta ca atare: la fel de frumos cum esti tu (noi) sau dimpotriva..
              Oricum, a fost exact ce ar fi trebuit sa fac atunci :))

              P.S. Aceeasi pretuire/ admiratie o simt si eu pentru tine. Poate chiar mai mult 🙂

      • lili spune:

        Da. Pentru că abia am venit de la munte, am constatat că mersul pe munte în anumite condiții, nu mai e o fugă. Acolo întâlnești grupuri speciale de oameni. Cu care rezonezi sau nu. Dar, cred că repet, El e Muntele, ca ființă. Care te cheamă, te fascinează, te umple de energie, te readuce în Lumea inițială. Și mai mult de atât.
        Forma-gând, reprezintă materializarea unui gând, nu? Dar, cred că trebuie însoțită de emoție. Emoția dă energie gândului, pentru a exista. Îmi e clar că, uneori, o emoție este cea care creează gânduri. Știu că, prin gând se pot crea emoții.
        Încep să le amestec…

  14. Anastasia spune:

    Acum iar m-am gandit la ceva 🙂 Dar tac apoi :).
    M-am gandit ca poate-ntr-o zi imi veti vorbi, voi cei care atingeti usor Sensurile subtile, despre basmul „Tinerețe fără Bătrânețe și Viață fără de Moarte”. Despre cele 2 tărâmuri, Acela si cel de unde plecase Făt- Frumos. Despre rolul/ sensul Dorului in pierderea Tinereții fără batrânețe si a vietii fara de moarte.
    Bat câmpii, nu-i asa !? :))

    • Anastasia spune:

      Mi-aduc aminte, ca prin vis, ca parca as fi vazut si filmul. Nu mai stiu daca este asa, daca chiar este film si l-am vazut de mult sau poate doar le-am vazut eu asa, ca pe-un film, ca in vis.

      • George Valah spune:

        Ambele „taramuri” exista asa cum spui si cum e basmul… Intradevar, puntea de trecere e „dorul”, sau … „dorinta”. Si imediat intrebarea: ce CAUTI de fapt?

        • Anastasia spune:

          Mă întrebi pe mine ce CAUT eu, de fapt ?

          Sau intrebarea e retorica si generala, e pentru tine chiar si pentru toti !?

          • Anastasia spune:

            Si totusi, mai astept raspuns: de ce DORUL i-a luat înapoi Tinerețea fără batrânețe si Viața fără de moarte, făgăduită și dorită de el, Fat Frumos (asimilez personajul din basm cu oricare dintre noi, pamântenii..) !? Ce e rău în asta, Dorul, sau dimpotrivă, ce e bine !?

            • lili spune:

              Dorul e o formă de atașament.

              • Anastasia spune:

                Nu mi-e suficient, știu că dorul e o formă de atașament 🙂 . Sigur mai trebuie sa fie Ceva .. Nu (cred că) asta e răspunsul, nu-l simt a fi acesta..

            • George Valah spune:

              „Dorul” e „semnalul” ca „nu esti intreg. ceva iti lipseste”. Taramul „perfect” unde nimic nu are moarte, e incompatibil cu asta. Practic, te excluzi singur si „te muti in taramul imperfectiunii”, asa cum „ai dorit”. Liberul arbitru e suveran! 🙂 Concluzii:
              1 Abele „taramuri” ne sunt egal accesibile, la doar „un gand” distanta unul ce celalalt
              2 Nimic nu se poate „forta”, sau „lua pe scurtatura”! „Adevarata convingere” te pastreaza intr-un statut sau altul. (Credinta muta muntii din loc) 🙂
              3 Ratiunea/judecata/logica/stiinta/etc nu au nimic de-a face cu asta, sau cu orice fel de „salturi de natura spirituala”. Ceea ce vine, vine „din rarunchi”, ca un val imposibil de stavilit

              PS Eschiva nu e raspuns, „CE CAUTI” de fapt? 🙂

              • Anastasia spune:

                Adică îți lași părți de suflet pe cate undeva, prin multe locuri și oameni, in timp, în viața toată și, intr-o Zi, fara să știi (sau conștient poate sa fie asta) vrei sa te întorci sa le „recuperezi”, cu orice risc . Numai că, ca, pledoaria ta are o fisura (din punctul meu de vedere de acum) : ca sa ajungi în tărâmul „Tinereții ….” așa cum a ajuns personajul nostru, cred că a meritat asta, fiind deja Întregit, fara părți de suflet răspândite din Drag in locuri, oameni și toate celelalte ce le (te) trăiesc ca Dor, iubire. Ca si cum nu invatase/ trăise pe tărâmul cel dintâi, vreodata, Dorul și iubirea.
                Și-atunci ? De ce și cum, deodată, in Tărâmul Acela a aflat ce-i Dorul?
                PENTRU CĂ …?

                • George Valah spune:

                  Din cate imi amintesc, acolo a ajuns si ramas…. „din dragoste/iubire”. Probabil ca „iubirea” nu e „totul”? Sau… „un singur fel” de iubire nu e”totul”?Sau… „Intr-o iubire”, sa recunoastem TOATE formele ei posibile, pentru a nu mai cauta alta? 🙂

                • Rainbow spune:

                  Taramul cu neintregirea este Matrixul in care traim, dualitatea in care exista timp si in care fiinta noastra este fragmentata ( exista atasamente -dorul ).
                  Calatoria este drumul alchimic de reantregire a fiintei.
                  Cealalta lume este Pleroma gnosticilor, care se afla in afara Matrixului nostru ( exista desene ramase din vechime ce arata in clar ce si cum ). Acolo nu exista dualitate si ajungi doar dupa ce iti reunesti fiinta ( rainbow body, christal body, christ body, phoenix, reinvierea, a doua nastere, etc ).
                  Zic unii ca functioneaza cam asa : iesi din Matrix reanascut, acel Phoenix de foc, te duci la D-zeu, dupa care, daca doresti te poti intoarce in Matrix ca imortal si cu toate puterile paranormale in dotare, ca sa ajuti pe cei care sunt pregatiti sa renasca si ei. Cam asta cred eu ca era dorul de dupa dobandirea imortalitatii in celalat taram ( viata fara de moarte si tineretea fara batranete ). Nu mai are sensul de emotii netransmutate, ci dorinta de a face bine, specifica scanteii de D-zeu din unii oameni.

                • George Valah spune:

                  Asa ar fi statutul de „bodhidharma”: cel deja „mantuit” si scapat din lantul reincarnarilor (samsara), dar care alege totusi sa se reintoarca pentru a-i ajuta pe ceilalti… In basmul romanesc original, cel intors, gaseste toate imbatranite, iar „intr-un cufar vechi” moartea care il astepta cu coasa! Varianta „noastra”, mi se pare … „mai puternica”! Seamana cu o „calatorie de tip relativist” unde la viteze luminice, timpul isi pierde dimensiunea, iar „intoarcerea” corespunde incetinirii zborului!

                • Om bun spune:

                  Nu știu dacă îți este de folos in aflarea raspunsului pe care il cauti (care este foarte posibil sa fie simplu dar tocmai pentru ca poate fi asa uneori il neglijam sau chiar il respingem pentru ca nu se potriveste cu complexitatea pe care o cautam din diferite motive iar câteodată nici noi nu știm de ce cautam complicatul ) dar ai putea lua în considerare și privirea din unghiul creștin al Mirelei Chelaru care chiar a scris o carte bazată pe povestea cu pricina. N-am citit cartea dar recenzia ei mi-a reținut atenția , asa ca o amintesc aici .

                  „Tinerețe fără bătrânețe și viața fără de moarte

                  Autor: Mirela Chelaru

                  Cu un cuvînt înainte de Pr. Constantin Necula

                  Cartea avocatei și scriitoarei Mirela Chelaru este dedicată celui mai cunoscut și mai atipic basm românesc, recitit, la vîrsta maturității, din perspectiva teologiei și misticii creștine. Eseul este precedat de un cuvînt al părintelui Constantin Necula (pp. 5-6) și de „Argumentul” autoarei (p. 7), care adîncește, pe linia Ortodoxiei, perspectiva exegetică deschisă de Constantin Noica în Sentimentul românesc al ființei (1978). „Cartea aceasta vă spune altfel despre poveste. Vă spune, decent și tandru, că Dumnezeu e prezent. Vă spune că a gîndi înseamnă a te lega prin firul de borangic al rugăciunii cu Cerul, amplul Potir nesecat de Taină. […] Rupt de cer, basmul s-a transformat în țărînă uscată. Din cînd în cînd recitirea lui aduce cîte un strop de lacrimă ce învie în el sămînța de lumină a bucuriei respunerii. A recitării. Mirela Chelaru ne propune o astfel de recitire și recitare a băsmuirii, singura vrajă îngăduită în planul firii creștine a zicerii. Pune laolaltă personaje cu persoane ce au schimbat istoria umanității noastre. Urcă și coboară în văile de sens ale luminii. Simte oare și ea că sufletele noastre au obosit, inundate de toxina informației de tip breaking news? Basmul cere liniște, odihnă, așezare. De aceea citirea lui pare o catismă de psalm la opaiț de tihnă. Citiți și odihniți-vă! Ajunge zilelor răutatea de noapte adîncă în care ne zbatem. Redați-vă tihna poveștilor! Cartea de față este încă o posibilitate. Un drept. Dreptul la basm, la poveste”, scrie prefațatorul. Volumul este ilustrat cu 21 de desene ale autoarei. (Răzvan Codrescu)

                  Editura Christiana”

              • Anastasia spune:

                Nu mă eschivez. Voiam să mi fie clar dacă pe mine mă întrebi.
                O să mă gândesc la asta.
                M am întrebat și singura. Răspunsul mi-e inca neclar, ca și cum e in ceață, îl văd, dar nu pot ajunge inca la el 🙂 Ceața, in schimb, nu e genul de ceață cumva …ostilă 🙂

                Ce pot sa-mi spun mie,ceea ce mi e clar, sunt câteva „dorințe” un pic mai neobișnuite 🙂 , nu ceva material, nu genul acesta de nevoie ..

                Deci, urmează: și tu ce Cauți, , Valahule, de fapt ? Pentru că, sigur inca nu ai găsit …Chiar dacă (pare că) esti împlinit .

                Revin:) Și tu, Mr. WW & Mr.BlueWolf !?

                Și tu,Lili, Dana?

                Celorlalți nu le mai adresez întrebarea, ar fi un monolog..ca și până acum :(.

    • Dana spune:

      Nu bati nici un camp, eu te citesc cu mult interes. Din discutiile voastre avem de invatat!

  15. lili spune:

    Toate discuțiile astea arată, in mintea mea, ca o întâlnire intre prieteni ce nu s-au mai văzut demult si își împărtășesc viețile, cumva.

    • WildWind spune:

      La propriu sau la figurat?

        • WildWind spune:

          E foarte probabil.

          • lili spune:

            Orice ne putem imagina e posibil.

            • WildWind spune:

              In ceea ce unii numesc „planul astral”, da, orice ne putem imagina e posibil. Daca multi „insista” in a-si imagina acelasi lucru, e foarte probabil sa se si manifeste(in astral)

              In realitatea pe care noi o experimentam este extrem de greu, spre imposibil, ca imaginatia sa devina realitate, asa, doar imaginandu-ne. Intre imaginatie si posibilitate, in realitatea asta, mai este nevoie de un pas(extrem de important si de greu): actiunea. Iar actiunea poate duce la schimbare. Se pot produce schimbari la nivel de „a fi”. Iar schimbarile la nivel de „a fi” pot sa modifice realitatea.

              • Anastasia spune:

                Ce este visul ?

                Chiar te intalnesti in plan astral, in timpul visului cu cel/ cea pe care il/ o visezi ?
                Am avut vise de genul acela in care am simtit/ palpat „textura” unui obiect, hai sa-i zicem o țesătură anume, care aici in lumea asta nu exista (nu pentru ca sunt tot felul de tesaturi pe care eu n-as avea cum sa le cuprind, ci pt ca STIU ca nu exista Aici), a carei senzatie stranie de catifea nemaivazuta, mangaietoare sau vindecatoare cumva, mi-a ramas intiparita pe palme, multe multe zile in sir. Ca si cum chiar as fi fost Acolo sau Catifeaua aici 🙂

                • WildWind spune:

                  Ce stiu este ca in multe dintre vise subconstientul ne arata conflictele nerezolvate. Intamplari care ne-au marcat si la care psihicul nu a gasit solutie pentru ca la nivel constient situatia nu a fost inteleasa(de ex. datorita varstei mici) sau la care psihicul nu e capabil sa gaseasca o solutie satisfacatoare pentru componenta lui numita ego. Cele mai multe vise nu sunt deloc atat de simbolice cum credem(cum ni se spune). Sunt mai degraba explicite.

                  Nu sunt sigur ca asta se aplica la toate visele. Ca urmare, nu stiu ce este visul…

              • lili spune:

                Aici nu e vorba de imaginație, ci de… intuiție, deja vu… Am zis imaginație, ca să nu exagerez cumva. De acord cu ce ai spus despre imaginație.

    • Anastasia spune:

      Iacătă ce Frumos simtea/gândea Lili in miez de noapte, tocmai de pe varful Moldoveanu :).

      Ne mai spui ce-ti mai trece prin căpșor și suflețel ? Eu mai vreau 🙂

      Acum pe unde(-mi) esti ? Sa te gandesti si la mine, da ? Mi-e Un dor de munte, aproape de nesuportat 🙂

  16. Anastasia spune:

    Ca urmare, Wind&Wolf :), esti ..psihanalist ori ce anume altceva esti ! ? (la profesie/ specializare, ma refer, nu ca ÎntregPersoanăFiință 🙂 ).

  17. Rainbow spune:

    Sunt 5 feluri, nivele de importalitate, iar cel mai de jos este ala descris in basm, in opinia mea. Adica atunci cand corpul fizic se uzeaza, si-l schimba ( moarte cu coasa ).

    • George Valah spune:

      Inca odata, geniala imaginea „populara” cu coasa, care taie doar partea de deasupra, radacinile raman sa dea „iarba noua”! 🙂
      5 nivele de imortalitate… atat de adanca „iluzia”? Deci 5 nivele de „perceptie” sau de „doruri”?

      • Rainbow spune:

        Nu. Cinci nivele de imortalitate in afara iluziei, dupa ce s-a obtinut eliberarea din dualitate. Iar transmigrarea imortalului dintr-un corp in altul e diferit de reancarnare.

        Ce imi da mie cu rest la basmul asta este faptul ca a obtinut eliberarea din dualitate, a mers deja la D-zeu, a iesit din Matrix, deci clar cine a obtinut treburile astea si-a reunit fiinta si a devenit D-zeu. Din acest motiv pare lipsit de logica sa fie doar o calatorie in lumea lui D-zeu, pentru ca stim clar ca acolo nu se intra decat daca ne-am reunit deja fiinta si ne-am eliberat de dualitate.
        Mie imi pare lipsit de logica sa intre un spirit in imparatia lui D-zeu asa … din greseala, ca a facut o calatorie prin univers, un mic OBE.

        • George Valah spune:

          „Tot” ce e mortalitate, e iluzie. Pentru ca nu exista asa ceva, numai transformare in imortalitate. Evident, „incarnarea” e doar una dintre formele de atasament ale constiintei, ea experimentand mai multe, din ce in ce „mai fine”…
          In basm nu s-a obtinut „imortalitatea absoluta” echivalenta cu eliberarea din toate transformarile, ci doar… „conservarea in trup”, o forma inferioara de identifcare cu „perfectiunea”, incompleta si reversibila (a se observa si „indestructibilii” cei ale caror trupuri nu putrezesc, multi considerati sfinti) . Dovada: perpetuarea „necesitatilor” din lumea fizica, care nu disparusera doar fusesera „uitate”! Odata „memoria revenindu-i”, toate au revenit si ele, doruri, dorinti de a „te completa”… Poate OBE, poate „nirvikalpa samadhy” sau „samadhy incomplet”… Un lucru e cert, bazat pe „dovezi”: „dacii” (sau cum s-or fi numit populatiile ancestrale de pe aceste locuri) stapaneau la un nivel inalt tehnicile de medtatie, si magia, pe care apoi le-au raspandit in lumea larga (inclusiv India, China, Extremul Orient) de la care acum „noi” le reinvatam, dupa ce le-am pierdut din multa nepasare…

          • Rainbow spune:

            Singura neconcordanta este ca in basm zice ca a obtinut tineretea fara batranete si viata fara de moarte, deci a obtinut eliberarea din dualitate prin reantregirea fiintei. Ca in taramul lui D-zeu nu intra spiritele neantregite, ca e treaba cu Sf. Petru care pazeste intrarea si nu permite accesul decat spiritelor fara de pacat ( adica reantregite ). De unde rezulta ca ” necesitatile” din lumea fizica nu aveau cum sa revina si sa cada spiritul inapoi in atasamente, simplu, pentru ca odata reunita fiinta nu se mai separa sa faca din nou o experienta deja facuta. Mie imi da cu rest.

            Din cate stiu eu, aia cu ” conservarea in trup”, „samadhi” nu este eliberarea din dualitate, reantregirea fiintei, renasterea, ci e doar etapa indermediara de pe drum. In alchimie ii zice obtinerea a white stone, dar nu este eliberarea, nici pomeneala de imortalitate, tinerete fara batranete si alte minuni. Deci nu are cum sa intre in imparatia lui D-zeu doar cu white stone. Parerea mea.

            E adevarat ca invataturile spirituale au plecat din zona Carpatilor ( nu doar dacii, ci si Imperiul Tartaria, Imperiul Aryan, deci rusii in special ), insa ele au fost grav distorsionate in special pe teritoriul Indieni de azi. Problema este ca nu putem recupera invatatura originara, ci doar dezinformare si distorsionare, nimic concret.

            • George Valah spune:

              „Noi”, probabil mai ales „noi romanii” avem tendinta de „a metamorfoza cosmogonic” realitatea, a o „poetiza si transfigura alegoric”…! Intr-o „lume holografica” creata in sistem binar si cu „resurse finite” (asa cum se pare ca ultimele analize arata a fi acest Univers ) intotdeauna apar „bucle, gauri de vierme, anomaii spatio-temporale, etc” care de fapt sunt tot atat de „naturale” ca si restul „regulilor” doar ca „in pondere mai mica”… Regulile care ni le inchipuim si cele care exista in acest „joc cosmic” sunt ca de la „stati la rand si dati cate una sa ajunga la toti” si „ospatul unor pesti piranha pe un brat al Amazonului” ! Ambele variante sunt posible, „preferinta naturala” fiind insa doar cea de-a doua!
              „Logica” omeneasca „vrea” o „ascensiune spirituala” bazata „pe merite”, care insa sunt inscrise dupa „norme” asa cum noi le vedem. Practic, asa ceva se intampla „si dupa merite” dar si dupa multe alte reguli de care noi hanar nu avem, ba chiar le-am nega (de parca noi am fi „autoritatea”!) daca nu ne-ar conveni! Si ca „hilarul” sa nu aibe limite, mai vin cate unii asa zise „autoritati in domeniu” cu „regulile lor” si le prezinta ca „divine”, asa ca „urmati-le”!

              Hai „sa ne revenim” putin: Nu exista asa ceva precum „a cauta, a obtine, a fi alaturi de… etc”! Pentru simplul motiv ca „nu exista mai multi”. Exista doar UNUL! Deci oricine „cauta”, nu va gasi, caci el proclama o „separare” intre el si ceea ce cauta, asa ceva nu exista! Oricine vrea sa fie „alaturi de Dumnezeu”, proclama „o separare” de Dumnezeu! Oricine „asteapta o salvare” din exterior, spune ca „el” nu face parte din acest Unvers si ca ar fi doua, sau mai multe, fiecare cu „ale lui”, etc!

              • Rainbow spune:

                Stai asa, ca m-ai pierdut ! Solutia care este, negarea problemei ( noi nu suntem separati ) ? Asta nu rezolva nimic, realitatea demonstreaza opusul. Sa ne imbatam cu simtiri , ca suntem una cu D-zeu ? Nici asta nu rezolva problema.
                Oricum o dam, trebuie inceput cu inceputul, adica cu constatarea problemei ( ca suntem separati ). Daca nu am fi separati, acum am fi in imparatia lui D-zeu, nu in Matrix.
                Daca am inteles aiurea, corecteaza-ma !

                • George Valah spune:

                  Nope. Mai ales, nimic de negat!! Iti poti „nega” mana, piciorul, vreun fir de par? Iti poti „cauta” sangele din tine? Cam pe unde o fi ?! Ideea ca „nu esti, nu ai” e fundamentul erorii. de-aici…. „cautarile”! 😀 Ce e „de facut”? Nimic. Toate „sunt”. Dar… macar „sa ma joc” si sa imi fac jocul „cat mai interesant/dificil”, sa am si eu o placere „in rezolvare”, se poate? 😀

  18. WildWind spune:

    La intrebarea „ce cauti” raspunsul meu este: pe mine ma caut.

    • George Valah spune:

      Mai intai, „ascunde-te” ca „de separat” nu se poate! 😀

      • WildWind spune:

        Uneori ma surprinzi…

      • Anastasia spune:

        Ce vrei sa spui cu asta, Valahule🙂 : „Mai intai, „ascunde-te” ca „de separat” nu se poate!” !?

        (fac parte dintre oamenii care nu-si pun masca falsă, „da, stiuuu, inteleg, asa e” ascunzand in felul asta lipsa de curaj de a-si recunoaste nestiinta/ nepriceperea, creând apoi, pornind de la ei, confuzii ce se propaga in lant catre altii sau catre lucruri ce cu greu pot fi aduse pe fagasul firesc daca ar fi recunoscut, initial , ce nu au inteles; și spun toate astea, ca sa nu te surprinda ca voi mai intreba lucruri sau voi mai solicita 🙂 explicatii de sensuri subtile :), ce par simplu de inteles pt tine sau altii, dar pentru mine nu :)). )

        Asadar, intr-un anume fel, am inteles, exista un anume sens pe care-l dai acestei fraze, numai ca, as vrea sa-l stiu pe cel exact. Poti sa faci asta pentru mine ? 😊

    • Anastasia spune:

      Da.. Credeam ca doar eu (a infatuare, aroganță iți suna asta ? :)) ) ma caut pe mine.
      Si mai credeam ca tu te-ai gasit deja, Wind 😊

  19. WildWind spune:

    Oare de ce e nevoie sa cautam raspunsuri in basme? De ce incercam sa „decodificam” basmele?

    De ce cautam raspunsuri in ce a mai ramas de la „vechile civilizatii?. Indiferent care civilizatie „a pus coada la pruna”, ce conteaza?

    Vad ca prin lume e o „febra” a scormonirii prin ce „a ramas” de la „vechile civilizatii”…

    Chiar avem nevoie de asta?

    Noi, cei de acum, nu suntem in stare sa ne gasim si singuri raspunsurile?

    • George Valah spune:

      Basmele, erau „scoala intelepciunii si armoniei” in care erau crescuti copiii. Cand s-a renuntat la ele, s-a renuntat la ce ele promovau.
      Pentru ca „actuala civilizatie” e sub semnul „poluarii”. A nu se confunda „avansul/metoda tehnologic(a)” cu „evolutia spirituala”. Deobicei merg in contrabalanta!
      Febra cautarii vine din febra sentimentului „esecului”, Cu cat e aparenta de putere in exterior, cu-atat simtamantul de slabiciune in interior! Asta nu se poate „falsifica” sau „convinge” ca ar fi altfel, prin „vorbe”.
      Ce avem nevoie, simtim fiecare. Nimeni nu intreaba pe altul ce are el nevoie si nici nu ar asculta asa ceva.
      Ba da, tocmai de aceea le cautam, asa au facut si cei din… trecut! 😀

    • WildWind spune:

      Ceea ce incercam eu sa spun(I know you get it despite the fact that you spun it) este ca incercam sa ne gasim raspunsurile scormonind dupa raspunsurile pe care le-au gasit(sau credem ca le-au gasit) in trecut.

      Dar daca raspunsurile pe care le-au gasit in trecut sunt gresite? Ce-a mai ramas din ele stim deja ca este aproape complet malformat. Dar chiar si nemalformate, puteau fi gresite de la bun inceput.

      Ce-ar fi sa ne gasim propriile raspunsuri, noi, aici, in prezent?

      • George Valah spune:

        Pai nu asta facem? Ce, inante se vorbeea de „Univers holografic. binar, etc”? „Ne-am adus contributia”! ;oD

        • WildWind spune:

          Asta facem? Sau scormonim ca sa demonstram ca dacii au dus „invatatura” in Asia, dacii au pus bazele celorlalte civilizatii. Dacii detineau „adevaruri” care acum s-au pierdut…that kind of stuff…

          Mai nou scormonim si prin basme…

          • George Valah spune:

            Eu nu am nicio vina. Ei au facut-o! 😀

            • Rainbow spune:

              Omenirea a fost distrusa si renascuta de nenumarate ori. Cam la fiecare 300 de ani, conform cu informatiile venite de la rusi. De fiecare data invataturile spirituale s-au continuat de la o omenire la alta, pana prin Evul Mediu cand s-a rupt filmul de tot.
              Inainte de daci erau altii, de la inceputurile omenirii, care si ei detineau informatia spirituala. din ce am inteles eu, asta cu raspandirea informatiei spirituale dupa fiecare catastrofa ce stergea omenirea de pe harta, venea cam din alt loc de fiecare data. O data a venit din imperiul Tartaria- Imperiul aryan, alta data din Atlantida pe ruta Egypt de unde a fost preluata de europeni. Dupa ce s-a sters informatia in Evul Mediu in zona Europei, ” invatatii” europeni s-au dus in India sa recupereze firmiturile de la pop-gurusi, de unde si dezastrul din ziua de azi. Eu cred ca e irelevant de unde a renascut de fiecare data informatia spirituala.

              Inteleg ca in zilele noastre informatia venita din trecut s-a pastrat underground si mai greu cu accesul, dar ea exista si e functionala.

              De unde stim cu siguranta ca anticii nu bateau campii ? Cu siguranta stim doar atunci cand ne amintim. Daca nu ne amintim, stim atunci cand primim informatia spirituala prin gratie divina, prin intermediul higher functions of mind. Comparand informatia primita cu artefactele ramase din antichitate, constatam cu surprindere ca face sens, ele incep sa spuna o poveste coerenta. Daca nu putem accesa higher functions of mind, atunci putem merge pe intuitie, firul rosu al Ariadnei, care ne duce unde trebuie si ne spune adevarul.

              • Rainbow spune:

                Dacii sunt doar un punctulet pe harta spiritualitatii lumii ( care era una si aceeasi spiritualitate ) pe linia cronologiei . Spiritualitatea a existat si inainte de daci su dupa daci, so …

              • WildWind spune:

                De ce nu ne cream propria „spiritualitate”?

                De ce alergam dupa o „spiritualitate” despre care se povesteste? Epoca de aur, dark age…doar povesti.

                • Rainbow spune:

                  De ce nu ne creem propria spiritualitate ? Pentru ca nu se poate. Nu exista decat una singura, o singura cale, o singura operatiune de reintregire a fiintei.
                  Spiritualitatea nu e o vrajeala cu care ne putem aburi ca sa ne simtim noi bine si inventam cate o „spiritualitate ” care sa se potriveasca personalitatii ficeruia in parte. De fapt, deja baietii destepti au pus ideea in practica in miscarea New Age si pop-spirituality din zilele noastre … vrajeli cu ” love and light” .

                • WildWind spune:

                  Total de acord cu „au pus ideea in practica in miscarea New Age si pop-spirituality din zilele noastre … vrajeli cu ” love and light””

            • WildWind spune:

              „Gratia divina”…

              Noi cautam firimiturile de cunoastere pe care vechile civilizatii au primit-o prin „gratie divina”…

              Exact aici e problema.

              Oare in ziua de azi unde e „gratia divina”? Divinul, responsabil cu gratia, unde e? E ocupat sa raspandeasca „gratia” prin alte galaxii? E in concediu? A uitat de noi? Oare divinul e constient de faptul ca noi, aici, pe frumoasa planeta albastra, am ramas fara „gratie” si cautam prin gunoaie dupa „gratia” de altadata?

              • Rainbow spune:

                Gratia divina e si acum. Doar ca cine are parte de ea, nu face tam-tam, ca traim in Dark Age a spiritualitatii, iar informatia s-a dus underground. Parerea mea. Cum ziceau anticii, ” Cine stie, nu spune. Cine spune, nu stie”.

              • Dana spune:

                Cf. mitologiei grecesti, a avut loc o schimbare de conducere. Cronos a fost detronat de Zeus care a devenit stapanul universului. Poate de aici este impresia cu plecarea in CO.

                • Rainbow spune:

                  Dana, ce este ” CO” ? Plecarea a… CO ?

                • Dana spune:

                  CO=concediu
                  Dar acum in ce epoca suntem, de bronz?

                • Rainbow spune:

                  Suntem in epoca materialismului, Dark Age a spiritualitatii, Kali Yuga cum zic indienii, sau noaptea ( mintii ). Anticii au fost in Gold Age a spiritualitatii, ziua spiritualitatii, etc. Se pare ca odata cu intrarea in Varsator, se crapa de ziua si pe la noi, insa mai e mult pana departe.

                  Grecii-romanii au copiat panteonul zeilor de la egipteni. Oricum, totul e simbolic.

                • Dana spune:

                  mai nou, l-ar fi copiat de la daci

                • WildWind spune:

                  @Dana

                  N-am nici o impresie vis-a-vis de plecarea in concediu. Era doar o gluma.

                  Nu exista si n-a existat vreodata „gratie divina”. In schimb exista si a existat manipulare.

                  @Rainbow

                  Iar egiptenii au copiat de la sumerieri. Sumerienii au copiat de la pelasgi. Pelasgii au copiat de la atlanti(hmmm?! – asa se povesteste…). Si tot asa…

                  Noi de ce continuam sa incercam sa copiem?

                  Cand o sa scoatem din cap prosteala cu „gratia divina”?

                • Rainbow spune:

                  Wild Wind : prosteala cu gratia divina o sa ne-o scoatem din cap atunci cand va dispare agratia. Adica never. Sau cu alte cuvinte : informatia vine din interior ( prin gratie divina ) , cam la fel cum ziceau anticii, sa te cunosti pe tine insuti, sa cauti in interiorul tau.
                  Fara gratie divina, te uiti in interior ca matza in calendar, ca nu ai nici un acces la propriile higher functions of mind ( adica partea aia din minte care este eterna-divina-atotstiutoare si care e temporar separata de mintea omului-animal, de avatarul nostru de aici din Matrix ).

                  Fara gratie divina nu ai acces la informatie si nu ai nici acces la dialogul cu Higher Genius cu care unele avatare sunt dotate. In lipsa ghidarii date de Higher Genius ( scanteia divina din noi, spiritul, bla-bla ) … vax albina … facem slalom printre informatiile din lumea exterioara si niciodata nu putem intelege folosind mintea avatarului, simplu, pentru ca nu se poate ( dupa cum anticii ne-au explicat in repetate randuri ).

                  in rest, cine a copiat de la cine este irelevant. Informatia spirituala s-a transmis de-a lungul istoriei dintr-un loc in altul, in functie de cum a reusit sa suprevietuiasca distrugerii omenirii la fiecare 300 de ani.

                • Dana spune:

                  Rainbow, un raspuns excelent!

                • WildWind spune:

                  Pai eu mi-am scos din cap prosteala cu gratia divina. Deci se poate.

                  De unde sti ca „fara gratie divina te uiti in interior ca matza in calendar”? Cine ti-a spus asta? Unde ai citit asta?

                  De unde ai preluat povestea cu „higher functions of mind”?

                  Dar partea cu „higher genius”? „Unele avatare”?!

                  De acord, asta spun demult, cine a copiat de la cine e irelevant.

                  Repet intrebarea: de ce avem nevoie de transmiterea informatiei spirituale? „Informatia spirituala” a aparut/s-a trasmis doar o data?

                  De ce nu ne cream propria „informatie spirituala”?

                • Rainbow spune:

                  Wild Wind : Nici eu nu mi-am scos in cap prosteala cu gratia divina, deci se poate ! Restul intrebarilor tale isi au raspunsul in comentariile mele anterioare pe care presupun ca le-ai citit deja. Oricum, discutia nu era despre mine.

                • WildWind spune:

                  Da. Am avut nevoie de ceva timp ca sa „compilez” toate raspunsurile tale.

                  Acum totul mi-e clar.

                • neicaion spune:

                  W.W. „Pai eu mi-am scos din cap prosteala cu gratia divina. Deci se poate.” Păi, făcând o afirmaţie ca aceasta, denotă că eşti grozav de sărac de Sine, căci Ego-ul te-a orbit manipulându-te prin ceaţa cu fantasme a matricei şi afirmând; „Acum totul mi-e clar”, dar de fapt nu vezi nimic…, e doar iluzia a ceea ce speri să fii.
                  Spiritul este Viaţa, este un întreg din care facem parte toţi, de vrem sau nu, conştienţi sau inconştient şi se dezvăluie în timpul vieţii în funcţie de credinţa pe care o ai şi în mod sigur când treci pragul şi nu poţi crea un substitut al vieţii căreia îi aparţii, doar Eu-l poate produce asemenea iluzii.

              • Anastasia spune:

                VântSălbatic, uneori „God („grația divină”), is a DJ”, cumva ca aici:

                Alteori, nu intervine. De ce?
                Eu încep să înțeleg, n-a fost usor, mi-a(m) răvășit și răsturnat cu susul în jos și iarași de la capat, tot ce credeam ca stiu si-mi era temelie trainica. Și nu de-acum, ci de ceva vreme. Din experiența mea de viață, din interiorul meu si din exteriorul observat (si observabil) , „legenda” mea personală, o viață de om doar, care m-a facut sa ma gandesc cum de pot sa fiu fericita, cand aproape o viata intreaga m am straduit sa fiu puternica…

                • Rainbow spune:

                  Parerea mea : God nu intervine pentru ca nu e treaba lui, Spiritele divine au liber arbitru, sunt complet libere si poseda individualitate.

                  Spiritul divin nu intervine in viata avatrelor, pentru ca este impotriva propriilor interese ( de a experimenta prin intermediul milioanelor de avatare pe care le are in acelasi timp, in toate dimensiunile Matrixului si in toate liniile temporale ).
                  De ce ar vrea Spiritul Divin sa isi strice singur experimentul de invatare pentru care a coborit aici in Iad ? Doar pentru a-i satisface mofturile de viata ale avatarului ? NU ! Avatarul este aici pe post de carne de tun, material didactic pentru Spiritul Divin, care este in perfect echilibru, perfect neutru, asa ca isi vede de drumul de invatare pana la capat, experimentand toate variantele, toate posibilitatile, bune si rele ( din punctul de vedere al avatarului ).

                  Pana cand nu isi va termina de experimentat absolut tot ce s-a intamplat in universurile anterioare de cand exista creatie, Spiritul Divin nu va dori sa iasa de aici, indiferent cat va chitai avatarul, cat va suferi, ori cat isi va inchipui el ca e gata sa primeasca invatatura spirituala si cat se va stradui el pentru spiritualitate. Fix degeaba, parerea mea.
                  Abia dupa ce Spiritul Divin isi va fi incheiat experimentarea aici in salile de cinema ( holografice ) ale Matrixului, abia atunci va trezi unul din avatare, pe care il va instrui cum sa faca sa elibereze Spiritul Divin. Exista niste povesti de prin Asia, in care se duceau oamenii la cate un maestru din asta eliberat sa ceara invatatura, iar el le spunea sa mearga inapoi in lume sa-si traiasca viata, pentru ca inca nu sunt gata.

                  Sa aduci informatia despre cum se iese din Matrix unui avatar al carui spirit inca nu si-a terminat experimentele, nu inseamna decat ca ii pui Spiritului Divin bete in roate. De buna seama ca avatarului nu ii va fi permis de catre Spiritul Divin sa reuseasca in a se elibera, ci va face corectiile necesare pentru ca avatarul sa continue sa mearga pe ” karma” , sa joace dupa scriptul vietii impus de Spiritul Divin.
                  E destul de simplu : daca Spiritul Divin si-a incheiat experimentul in Matrix, o sa-i auzi chemarea si te va ghida catre informatia spirituala si te va ghida si practic cum sa faci. Daca nu s-a intamplat asta, e ok. Totul e perfect aici in Matrix si este asa cum trebuie sa fie, dupa cum Spiritul Divin doreste.

                • George Valah spune:

                  Se pare ca lucrurile stau un pic, mai mult, diferit, decat se istoriseste… „A interveni” adica „God” sa asiste la „spectacol” si din cand in cand sa traga ici de o balanta de cantar mai usurica, sa puna dincolo o piedica „pe sest”, sa mute piesele pe tabla de sah cand adversarul se uita dupa ceva scapat pe jos, etc? Sau sa asiste „neputincios” cum „Fiul” trimis e schingiuit, batjocotit, crucificat de niste soldatoi betivani si o mana de popi nesatui de putere in uralele multimii unii strigand, altii injurand, multi plangand? Nu e de mirare ca lumea „noastra” arata asa grotesc… Mai ramane intrebarea pe care fiecare sa si-o puna singur, in camera cu lumina stinsa: cui si cat trebue sa dau, sa imi puna o vorba buna cand o sa ajung acolo sus? Cate „moaste” sa pup si pe-ale cui? :-/

                  Nu e vorba de un spectacol. Niciunul. Nici de „testari/incercari” nici de a arata cuiva cine e mai puternic… Nimic. Doar enorm de multa responsabilitate/raspundere si iubire! A fi parte din toata suferinta lumii si a o indura fara sa cracnesti. Mai mult, a mai adauga o picatura de sudoare si sange peste toate celelalte! Asta e „puterea”, adevarata, nedata de nimeni, intelege cineva? A fi parte din toata bucuria lumii si sa o daruiesti cu generozitate, fara a opri nimic! Asta e adevarata putere pe care nimeni nu ti-o poate lua, o vrea cineva? Libertate si putere, gratis, vine cineva, sau lantul si terciul in blid sunt de preferat?

                • Anastasia spune:

                  Voilà ! Chapeau bas, Rainbow!⭐️ Multumesc. N-as fi putut sa (mi-)o spun mai bine decat ai facut-o tu (ceea ce am inteles si eu, atat de dureros adesea.., de ce nu (se) intervine..), 1000 de ani sa fi trait pe-acest pamant :).
                  Cu observatia ca , liberul arbitru nu e chiar atat de liber pe cat il credem sau ne place sa ni-l imaginam..In plus, Interventia Maxima, completa si deplina poate fi doar atunci cand exista pericolul ca Reteaua (Universul, Creația in totalitatea si complexitatea ei deplina) sa fie afectata/ distrusa de noi, oamenii. Si-atunci se intervine, cred, dupa cum spuneai, asa : „omenirea a fost distrusa si renascuta de nenumarate ori”

                  „I can not believe that God would choose to play dice with the universe.”
                  „I want to know God’s thoughts… the rest are details..”

                  Am vazut recent filmul „Coliba” – THE SHACK (2017).

                  http://fymaaa.blogspot.ro/2017/06/coliba.html

                  ” un film destul de rar, genul acela de film plin de mesaj, inteligent, complex, un film care ne prezinta un Dumnezeu mai apropiat de ceea ce credem si noi ca ar putea fi un Dumnezeu sau oricum, o varianta mult mai credibilă decat cea prezentata de diversele religii. ”

                  Poate pentru unii, filmul poate sa para pueril, simplist sau poate stârni „valuri”/ răvășiri in interiorul cel mai adanc, rasturnari de credințe (false), iertare de sine si iertarea care se invață, acceptare in cel mai complet sens. Ori poate sa fie primit cu un ceva de genul ….”bullshit” :).
                  Numai ca, il recomand pentru ca .. logica omeneasca nu coincide cu logica lui Dumnezeu (ceea ce am inteles de mult, chiar dupa cele mai „intunecate”/ grele momente din viata mea, „noptile negre ale sufletului” cand „cea mai intunecata ora este cea de dinainte de zori.”) .

                  Il recomand, mai ales, domnului NeicaIon.

                • Rainbow spune:

                  Anastasia : De ce nu se ntervine ? Pentru ca totul este perfect ( pentru spirit ) asa, in acord cu interesele Spiritului Divin si nu exista nici cea mai mica nevoie de interventie.
                  E o scoala aici in Matrix, in care spiritul, din proprie vointa intra ca sa experimenteze tot ce a existat vreodata in creatie, pentru a putea astfel deveni asemenea lui D-zeu. Adica un alt dumnezeu. Acuma, dupa ce absolvi scoala si gata, ai devenit cel mai tare din parcare datorita acestei scoli, te duci sa ” intervii”, sa darami scoala, sa o reformezi, ori iti vezi de drum si lasi si altor spirite posibilitate asa se scoleasca in aceeasi scoala ?
                  Desigur, cat esti inca elev, mic si prost, scoala ti se pare un chin, de multe ori nu intelegi nimic, blestemi cand nu intervine nimeni sa iti ofere un motiv de a chiuli o zi de la scoala si juri ca dupa ce te faci mare o sa ungi scoala cu slanina ca sa o manance cainii. Well ….

                  La nivel de persoana, de avatar, nu exista nici un liber arbitru, e doar o iluzie. E cam la fel cum personajele dintr-un joc video si-ar inchipui ca ele au liber arbitru si joaca dupa cum vor ele si nu dupa cum vrea nenea ala de la butoane. Iar nenea de la butoane nici nu sufera nici nu e fericit odata cu suferintele avatarului din jocul video … simplu, pentru ca nenea nu traieste in dualitate ca noi ( dar o experimenteaza prin intermediul nostru ).

                  Da, omenirea a fost distrusa si renascuta de nenumarate ori, dar ( in opinia mea ), nu pentru ca omul risca sa strice ordinea universului ( aiurea, el nu stie ce-i cu el pe lumea asta, daramite sa strice universul, planeta si lumea ! ) ci simplu, pentu ca s-a terminat o piesa, s-a terminat de proiectat un film in holograma. S-a terminat lectia, acum refresh si pornim cu alt joculet, alt film care reflecta ceea ce s-a intamplat undeva, candva, prin multivers, cine stie cate milioane de ani si cine stie in care dintre creatii. Ask inside, ca o sa iti spuna !

                  Eroarea fundamentala vine de la faptul ca judecam lucrurile prin prisma avatarului, al persoanei, al omului de rand. Dar lucrurile nu sunt facute p[entru avatar, ci pentru spirit. Omul crede ca lucrurile sunt facute pentru el, deci nu intelege de ce D-zeu permite nedreptatea si suferinta, nu intelege de ce nu se intervine, nu se face dreptate : pentru ca nu e vorba despre noi. Noi suntem nimic, o mascota trasa cu sfori de spirit, dupa cum are el interes.
                  Cata vreme nu putem iesi din persoana, nici nu se poate pune problema de spiritualitate, ori macar de a intelege cu ce se mananca spiritualitate, oricat de vag. Simplu, pentru ca comparam mere cu pere, crezand ca spiritualitatea e pentru persoane, cand de fapt e pentru … Spiritul Divin. Ca sa ajungi la spirit, trebuie sa ucizi persoana first ( dark night of the soul ), pentru ca altfel nu se poate, nu poti sluji la doi stapani.

                • neicaion spune:

                  Anastasia, mulţumesc pentru recomandare, l-am vizionat, este doar un clişeu sentimental, făcut spre ideea de discreditare şi răzvrătire, nu zic că într-o anumită măsură nu are similarităţi cu tragediile ce se petrec în viaţa de zi cu zi, dar este organigrama celor ce conduc sistemul din umbră, de a ne convinge să nu mai credem în nimic, să renunţăm la tot, lăsându-ne la mila lor. Nu chiar demult eram un răzvrătit acuzator, gen Rainbow, sau chiar George în stilul lui glumeţ, dar lucrurile au evoluat spre negativ şi am hotărât să mă schimb, poate datorită acelui Curs de Miracole, ce ţi l-am recomandat, există şi în format audio pe YouTube, sau poate şi datorită lui Eckhart T., Papaji, D.I.Branc, Valentina, ce mi-a adus aminte de cărţile lui Castaneda şi cine mai ştie câte mii sau zecidemii de pagini răsfoite pe net ce toate duceau spre Creaţie, fiinţa mea tânjea spre schimbarea de paradigmă care musai trebuia să înceapă cu mine şi după o perioadă rezultatele au început să apară, dacă priveşti cu detaşare; taciturnul coleg de muncă ce îţi bagă neîncetat strâmbe, traficul infernal când eşti în întârziere şi ţi se pare că stai tot pe loc, coada de la supermarket sau vânzătoarea de la chioşc, care te inşeală la rest cu un zâmbet larg, e.t.c., viaţa nu mai pare chiar un infern, am am transformat închisoarea sau spitalu de nebuni într-o şcoală, nu zic că o fi chiar pe gustul meu, dar e mai bine sunt mai relaxat, nu zic că nu mi-ar place să găsesc tot timpul un loc de parcare unde am nevoie, sau să câştig pontul cel mare la loto, dar lucrurile nu stau chiar aşa cum am vrea noi tot timpul, iar diferenţele între acum şi trecut se văd în mod clar spre bine. Nu pot afirma că acuma că; gata sunt un om spiritual şi nu mai lovesc de situaţii dificile, dar modul de interpretare şi soluţionare este diferit.
                  Deci… .

                • Anastasia spune:

                  Domnule Ion, eu gasesc intotdeauna un loc de parcare, exact unde-l vreau 🙂 Cu asta am inceput..Si au urmat apoi si sincronicități . Multe, uimitoare si firesti, la urma urmei, daca si pentru ca…

                  Îmblânzește-te! Nu stiu de ce, dar acum mi-a venit in minte sa-ți spun să citești și „Numele Trandafirului” – Umberto Eco. Am citit-o cand eram …copiliță :). Nu am mai recitit-o de-atunci, cred ca o voi relua curand.
                  Pare a fi o carte politista, dar nu e nicidecum asa:)
                  Mi-a rămas esența/ senzații: importanța râsului (bucuria) și ascunderea/ blamarea cu orice chip, de către Biserică, a acestei stări esențială unei ființe Întregi . .

                  „Numele Trandafirului” este „o apologie a râsului şi un semnal de alarmă tras pentru a ne scoate din starea de a „amorţeală a minţii” ce produce monştri”. Religia, se declara inca de la inceputul cartii impotriva râsului, pentru ca prin râs, religia consideră că omul se depraveaza cel mai mult, râsul este considerat păcat de moarte si il indeparteaza pe om de la meditatie si de la curatenia sufleteasca.”

                  „Biblioteca se apara singura, e de nepatruns precum adevarul pe care il gazduieste, amagitoare precum minciunile pe care le pastreaza. Labirint al mintii, ea este deopotriva un labirint pamantesc”

                  „Povestea este complexă, tema centrală bazându-se pe ideea că Biserica dorește să ascundă cunoștințele în timp ce alți gânditori se opun și doresc să le facă publice. ”

                  Ultimul rând al cărții:
                  ” Stat rosa pristina nomine, nomina nuda tenemus” se traduce literal: „Trandafirul de ieri rezistă datorită numelui său, dar noi avem doar nume ale trandafirului fără rost”

                  A., prințesa ReRegăsită dintotdeauna 🙂

                  P.S. „Noi am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul.”

                • Dana spune:

                  Anastasia, trebuia sa precizezi ca in romanul ‘Numele trandafirului’ actiunea se desfasoara la o manastire catolica din vremea inchizitiei.
                  Referitor la religia neamului romanasec: „Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.” Mihai Eminescu

                • Anastasia spune:

                  Buna dimineata, Dana 🌸
                  Singura precizare pe care am considerat ca e esential sa o fac este exact aceea: râsul si bucuria.

                • Dana spune:

                  f. bine 🙂

                • neicaion spune:

                  Dana, Mulţumesc pentru informaţiile suplimentare, sunt binevenite deoarece, în timp, am acumulat destule istrisiri despre atrocităţile comise de inchiziţie şi iezuiţi, din al cărui ordin face parte şi actualul Papă, ceea ce spune multe despre oligarhia bisericii Catolice şi în general a celor ce conduc omenirea în zilele noastre. Şi nu aş putea fi interesat să mă încarc cu negativism, Aşa că mulţumesc Doamna Anastasia pentru ofertă dar voi mai amâna cumva citirea acestei superbe cărţi.
                  Dar eu sunt adeptul râsului, voii bune şi glumelor, care cei drept uneori sunt cam picante dar mă accept aşa cum sunt.

          • WildWind spune:

            Da, ok, we know it. Foarte probabil chiar asa este. Ne-am restabilit stima de sine ca popor. Nu suntem „homosexuali”, urmasii lui Decebal si Traian. Suntem urmasii unei civilizatii marete(care, din pacate, nu a rezistat).

            Dar acum putem merge mai departe? Sau ramanem agatati in trecut, scormonind prin istorie(despre care stim ca e aproape complet malformata)?

          • Anastasia spune:

            De ce nu-ti plac basmele, Wind ? Nu ti-au placut niciodata ? Nu scormonesc, incerc sa inteleg ceva. Referitor la Nemurire..De cand am citit Scoala Zeilor..

            • WildWind spune:

              N-am spus ca nu-mi plac sau ca nu mi-au placut basmele. Dar nu cred ca raspunsurile pot fi gasite in basme.

              „Scoala Zeilor” e doar un mic pas. O firimitura cu rolul de a ne pune pe ganduri…

              Keep walking…

  20. Anastasia spune:

    N-am stiut ca Anastasia s-ar traduce cam asa, „CeaÎnviată”..Acum, ma bucur ca stiu asta, nu stiu de ce am sentimentul asta…Ty, Wind !
    Atunci, cand mi-am ales numele, „Anastasia” (aici la „Valah” a fost acel moment), a rasarit de niciunde, spontan si simplu. Apoi, mult timp dupa, am aflat ca ar exista o Anastasia , aceea din „Cedrii Sunatori ai Rusiei”, pe care am „cunoscut-o” insa, pe ea si lumea ei, mult mai tarziu decat mi-am ales numele. Si-mi place si ea.

    Numele ales (de tine, sau la nastere de altii sau …de Ursitoare) isi pune amprenta asupra fiintei? îi creeaza un destin (anume) si-un parcurs, e totul usor daca se potrivesc, numele si omul, iti poate arata, un pic si incetisor, cine esti (asa cum s-a intamplat cu mine dupa „Anastasia” ) este un Dar care te poate „invata”, daca iti „asculti” Numele, sa-l cinstești, sa-l pretuiesti, sa pretuiești ? Sa fii ca si cum nu-ti risipesti talanții, păstrându-i pentru tine, ci sa ii ( ti-i) întorci, ” imbogatiti” si inmultiti !? Un fel de plusValoare pt tine si lume ?
    Pe de alta parte, ce se intampla cu viata ta cand vrei/ simti/ e nevoie sa-ti schimbi prenumele (sau poate o fac altii pentru tine sau te numesc intr-un cu totul alt fel, acela pe care simt ei ca ti se potriveste mai bine) ? E ca un fel de Alt Început, ca un fel de „insanatoșire” ?

    Sunt atat de curioasa, incat nu ma pot stapani sa nu pun o intrebare fara raspuns :)) : care e prenumele tau, Wind ? :))

    De ce ti-ai ales numele acesta, WildWind & BlueWolf ? 😊

    Valahul..stiu de ce si-a ales asa. Si i se potriveste manușă..

    • WildWind spune:

      Sa-ti dau o veste proasta: „Cedrii sunatori ai Rusiei” este doar un alt proiect al „baietilor”. Am crezut si eu la un moment dat in „farmecul” ideii. Dupa care am inceput sa sap. Mi-a trecut.

      Numele are exact conotatia si importanta pe care i-o dai. Isi pune amprenta asupra ta daca crezi asta.

    • lili spune:

      Traian Stănciulescu are o teorie și pentru nume. Sunetul care dă caracteristici. După fizica cuantică. Poate de aici nevoia de schimbare a prenumelui/numelui.
      Sunt foarte puțini aici, care și-au păstrat prenumele real. Vreo doi… Restul sunt măști, aș zice… din diferite motive.
      Nu prea cred teoria asta cu percepția personală și atât. E prea puțin. Nu duce la înlănțuirea tuturor părților. Ori, noi la asta trebuie să ajungem. De ce? Pentru că ne-am împrăștiat… Probabil că suntem celule ale unui organism mai mare…
      Unii zic că rostul nostru pe pământ este să ne ajutăm reciproc, să formăm grupuri, să creștem ,,vibrația”. Și apoi, iarăși grupuri…
      Ne căutăm pe noi înșine pentru că ne lipsesc părți dintr-un suflet mai mare (așa zic alții), care au rămas prin alte locuri (dimensiuni?, realități paralele?).
      Poate că atunci când încetăm să ne mai căutăm pe noi înșine, dar începem să trăim cu adevărat, adică nu doar să supraviețuim, ci să fim, să iubim, să ne bucurăm de orice nimic, să fim copii inocenți, poate că atunci vom găsi răspunsuri. Să renunțăm să ne mai judecăm între noi, să ne acceptăm și pe noi și pe ceilalți – așa cum sunt, să ne privim cu iubire și înțelegere, nu cu dispreț, invidie, ură… Cred că acela e momentul deschiderii unei porți de lumină, în lumină.

      • Rainbow spune:

        Si numele real e tot o masca. E numele la care raspunde personalitatea noastra, avatarul cu care ne jucam prin Matrix, dar nu e numele nostru ( al Higher Genius, al luminii divine din noi ).

      • WildWind spune:

        Fizica cuantica. realitati paralele, transurfing…toate astea au un nume: Operation CHAOS.

        • Rainbow spune:

          De buna seama ca exista operatiuni de dezinformare pentru absolut fiecare informatie spirituala in parte. E si normal sa fie asa, dar eu nu vorbeam despre dezinformari, gurusi, propaganda si etc.

  21. Anastasia spune:

    Spuneam asta, exact acum 5 ani, aici, in „casa” Valahului :

    ” The Oracle: You know why Morpheus brought you to see me?
    Neo: I think so.
    The Oracle: So, what do you think? Do you think you’re The One?
    Neo: I don’t know.
    The Oracle: You know what that means? ” Temet Nosce ” . It’s Latin. Means `Know thyself’. I’m
    going to let you in on a little secret. Being The One is just like being in love. No one can tell you
    you’re in love, you just know it. Through and through. Balls to bones.”
    Asteptam ca cineva să ne spuna ceea ce avem nevoie sa auzim – ca suntem „The One”- ori sa ne ajute sa ne gasim Calea. Sau asteptam sa apara un el -„The One” sau evenimente care sa provoace schimbarea, cand de fapt micul si singurul secret e ca The One pe care-l asteptam suntem chiar noi, noi insine, suntem precum carbunele : acum sau mai tarziu, din el va scilpi diamantul. Mie mi-e clar, ” Change can only begin with your self „, „ceea ce simti ca esti, aceea devii, si, odata patruns in Centrul tau, nimeni si nimic nu te mai poate opri, nu mai exista cale de intoarcere. ”

    La fel spun si-acum..

    „Nimeni nu poate să-ți spună că ești îndrăgostit, doar tu o știi.”

    Bonne nuit !
    🌻

    • Dana spune:

      Noi suntem carbunele, The One suntem dupa ce am devenit diamant.

      • WildWind spune:

        Concret, cum devenim „diamant”?

        • lili spune:

          Strălucind în iubire și lumină. La propriu. 🙂
          Depinde ce înseamnă ,,The One”… 😀

          • WildWind spune:

            Concret, cum se face asta? Cum faci sa stralucesti in iubire si lumina?

            • Anastasia spune:

              Concret, Wind, cum se face asta ? Cum faci TU asta ? Iubire, lumina, diamant sau orice altceva, acel ceva cand te cauti TU pe tine, ca sa te gasesti candva (ai o credinta foarte puternica in tine, ca se poate, stiu..) Eu n-as vrea teorii, ai expus multe, remarcabil(ă) stil/ atitudine/ personaliate ai si-ti spun asta admirativ. Numai ca, concret ? 🙂 Acea intrebare de inceput a mea . Povestea, Rezultatele. Viata traita Altfel decat nevie..

              • WildWind spune:

                Eu am explicat detaliat ce fac si cum fac. Pas cu pas. Cu multe exemple. Poate n-ai citit tu postarile cu pricina.

            • lili spune:

              Lăsând toate grijile deoparte. Măcar temporar. Permițându-ti sa iubești, sa fii copil, sa te bucuri, să crezi. Mergând prin munți, îmbrățișând copacii, atingând stâncile si apa, făcând lucruri pe care nu le-ai făcut niciodată si bucurându-te de ele. Însoțindu-te cu oameni veseli și generoși (sufletește) etc.
              Aplicând unele tehnici. ..

              • WildWind spune:

                Cum faci sa lasi toate grijile deoparte? Le spui: „ba’ ia treceti voi la colt, ca m-am saturat de voi!”?

                E nevoie sa-ti permiti sa iubesti? Eu cred ca iubirea cand vine, vine si nu te intreaba daca are voie.

                Cu bucuria la fel. E cineva care e bucuros si alunga starea asta? Se poate bloca bucuria?

                Sa crezi ce? In ce?

                De acord cu restul.

                Care tehnici?

                • lili spune:

                  Metode sunt mai multe. A lăsa grijile deoparte- a nu te mai gândi la ele. Gândurile pot fi controlate (mai mult sau mai puțin). Exersând asta, ți se poate schimba starea psihică de îngrijorare/frică. Cum poți face asta: observând gândurile, ca și cum nu ar fi ale tale. Analizându-le. Dacă sunt prea puternice, le trimiți in inimă-ea știe ce să facă cu ele.
                  Da. Iubirea se poate exersa. Nu vine chiar așa, din senin. Depinde la fel de iubire te gândești

                • lili spune:

                  Nu terminasem. Ziceam că iubirea e și ea de mai multe feluri. Poți exersa starea de iubire începând cu ce îți este mai ușor: copii, părinți, persoana iubită… apoi o poți extinde la tot ce te înconjoară si spre toți oamenii. Cum? Construind gânduri din această gamă, apoi trimițându-le spre obiectul ales. Prin imaginație eventual. Se repetă. Starea psihică, sufletească se va schimba. Vei începe sa vezi altfel-se va schimba modul de percepție. Altfel: controlând atitudinea/comportamentul, vei schimba și starea sufletească. Adică, ma prefac ca sunt vesel, zâmbesc și mi se va schimba si starea inițială. Adică voi deveni vesel. Altă tehnică: emit mental gânduri de iubire/raze de iubire spre. .. copaci, să zicem. După un timp, voi începe sa simt cu adevărat această iubire. Partea frumoasă este că voi simți și iubirea copacilor îndreptându-se înspre mine. Dar se exersează. Nu știu cât timp.
                  Autosugestie. Programare neurolingvistica.
                  Și da. Se poate bloca bucuria și orice altceva. Ca și tristețea. Am spus cum.
                  O variantă despre care am aflat de curând, deși o stiam sub altă formă: frica o poți învinge intrând în situația care ți-o creează. Cum? Poate râzând. Poate cântând. Poate căutând-o. Prin observare, conștientizare, acțiune. Nu știu dacă am sărit vreo etapă.
                  Metodă: „yes man”.
                  Ce și in ce sa crezi? In tine, in oameni, in entități superioare… chiar dacă iei plasă. O iei de la capăt. După ce îți manifesti emoțiile negative ( le lași să iasa-asa ziceai chiar tu) o iei de la capăt. Îți programezi. Dar ești observator si conștientizezi ce se întâmplă.

              • Rainbow spune:

                Gargara emotionala. emotiile si sentimentele n-au nici in clin si nici in maneca cu spiritualitatea, ci sunt caracteristica omului-animal. Nu vad de ce as stimula animalul din mine, cu iubire , bucurie si in general cu gargara emotionala.

                Care tehnici ?

                • WildWind spune:

                  Esti intr-o mare eroare.

                  Daca vrei sa depasesti nivelul omului-animal, nu poti sa arzi etape. Nu merge sa sari direct la gargara aia cu „spiritualitatea”.

                  „Animalul” din tine are nevoie sa fie inteles. E nevoie ca pornirile lui „animalice” si fricile lui sa devina irelevante.

                  Daca neglijezi emotiile, emotiile o sa dea cu tine de toti peretii. La propriu. O sa dea cu tine inclusiv in peretii si paturile de prin spitale.

                  Stiu ca e tentant sa arzi etape. Stiu ca e mai interesant sa-ti „aliniezi chakrele” sau sa-ti „echilibrezi emisferele”. Unii isi baga raze spirituale rosii in cur, dupa care gadila cu ele pe kundalini, dupa care isi scot razele prin crestetul capului. Intre timp razele au devenit verzi…

                  Nu stiu ce este(sau daca este) spiritualitatea „adevarata” pentru ca n-am ajuns acolo. Si nici n-o sa ajung vreodata daca nu ma ocup de emotii si de ganduri.

                • Rainbow spune:

                  Sunt de acord cu tine, daca neglijezi emotiile, o sa rabufneasca pe toate partile cand te astepti mai putin. E common sense ca politica strutului nu e o cale inteleapta. Dar eu nu spuneam sa le neglijezi, nici sa le ignori ci asta ai presupus tu si i-ai dat valoare de adevar.

                • lili spune:

                  Păi, nu animalul se stimulează cu iubire. Ci partea superioară a omului.
                  In rest, prin cunoaștere te dezvolți. Dacă legi cunoașterea de iubire… eeeeei-ce crezi că iese?

                • Rainbow spune:

                  Lili : Ba fix animalul se stimuleaza cu iubire, nu partea superioara a omului. Iubirea, emotiile, sentimentele, instinctele sunt caracteristice animalelor ( uite-te in jur la animale ! ) Deci despre ce vorbim ?
                  Hai sa ne gadilam emotiile , pentru ca animalul din noi sa fie bucuros si sa dea din coada ca iubire, pace, fericire si bla-bla ! Cata vreme ne limitam sa functionam ca un animal, vom ramane mereu animale cu pretentii de spiritualitate. De asta „spiritualii” nu ajung nicaieri, pentru ca refuza sa iasa din animalitate : iubire, placere, bucurie, sexut, floricele, pasarele, norisori roz …

                • lili spune:

                  Acu, depinde ce înțelegi prin iubire. Și ce însemnă spiritualitate? Cunoaștere și practică?

                • Rainbow spune:

                  Asta spuneam si eu, Lili, ca nu avem cum sa ajungem la spiritualitate cata vreme stimulam animalul cu emotii si sentimente, ca sa ne simtim noi bine. De aia se ajunge la intrebari gen ” ce-o fi aia spiritualitate, daca nu e visarea aia emotionanta si starea de bine ? ”
                  Acuma, daca tu intentionezi sa redefinim termenii pe care ii folosim, doar ca sa ne iasa bine socoteala … Faci cum crezi, eu doar mi-am zis parerea.

                • Dana spune:

                  Rainbow, sunt de acord cu multe opinii ale tale dar totusi iubirea este partea esentiala cel putin a invataturii crestine. Cat despre controlul emotiilor cred ca este o treapta de baza in evolutia noastra civilizationala (cuprinsa in spiritualitate) care presupune autocunoastere si cunoastere.

                • lili spune:

                  Eu am întrebat ce înseamnă spiritualitate. Nu am redefinit. Iar partea afectivă stimulează cunoașterea. Nu e vorba de norișori și a te simți bine, ci de ceea ce simțim, pur și simplu. E energie propulsatoare, ca să zic așa. Nici mie nu-mi plac dulcegăriile și inimioarele exagerat expuse… Dar, noi vorbim despre altceva.

                • Rainbow spune:

                  Dana, ai dreptate, da’ numai intr-o mana …

                  1. Crestinismul asa cum il cunoastem noi acum, nu are nici in clin si nici in maneca cu crestinismul originar. Crestinismul la origine era gnosticismul ( partea teoreica ), iar partea practica, secreta, era alchimia. Iisus nu prea a existat el, ci e doar un personaj imaginar construit dupa un personaj real, Apollonius din Tyana.

                  2. Bilia e formata in mare parte din texte alchimice mutilate, dci totul e luat simbolic. Singurul text alchimic ramas nemutilat in Biblie, este Apocalipsa ( pentru ca e atat de codat, incat nimeni nu a priceput nimic din el, asa ca l-au pus asa cum l-au facut scapat de foc din Biblioteca din Alexandria. ) Ceea ce Isus propovaduia maselor, gen ” fiti cuminti si iubitiv-a mult, bre” ! n-are nici o treaba cu spiritualitatea, ci are treaba cu morala. Toate caile spirituale, religiile, invata oamenii sa nu isi dea in cap reciproc, ci sa faca frumos unul la altul : nu are nici o valoare spirituala, insa totusi e fundamentul pe care se aseaza spiritualitatea.

                  3. Daca vrei sa descoperi invatatura esoterica lasa de Isus, va trebui sa inveti sa decodezi simbolurile din biblie. Exista carti care apartin de crestinismul originar, scrise pe la 1800-1900 care exact asta fac, decodeaza simbolurile biblice. Termeni ca ” Bethleem”, ” Iordan” , ” rugaciune” etc. desemneaza parti din anatomia umana si procese alchimice. Rugaciunea era un proces cu totul si cu totul diferit fata de milogeala pe care o cunoastem acum din crestinism. Se poate decoda si extrage informatia alchimica din Biblie big time.
                  Poti compara apoi informatia alchimica din biblie cu informatia alchimica din alchimia western, cu alchimia din Hermetism sau Kaballa si o sa constati ca e identica, doar ca folosesc alti termeni. Poti compara cu artefactele ramase de la antici pe toata planeta si vei constata ca toate acele simboluri povestesc fix acelasi lucru, fix informatia alchimica pe care ai descoperit-o in Biblie. Exista o singura cale, o singura operatiune .
                  O sa constati ca totul e despre minte ( psihic in consecinta ) : intelegi ce este si functioneaza mintea, intelegi ce ai de facut. Sau cum spun alchimistii europeni in Golden Chain of Homer ” intelegi cum functioneaza natura, intelegi alchimia ” ( spiritualitatea ). Nu are nimic de-a face cu gargara emotionala.

                  4. Iubirea. Scanteia de divinitate ce locuieste in unii oameni, este 100 % benevolenta. In limbaj uman, al omului animal se treduce prin ” iubire” , insa nu are nici o treaba cu emotiile si sentimentele. Dar omul care nu cunoaste , nu are acees, nu are informatii despre acea parte a mintii superioara , divina, va intelege doar atat cat ii permite mintea inferioara, animalica : iubire= emotii, sentimente. Isus vorbea cu totul despre alte lucruri cand se referea la ” iubire”. Exista un sens esoteric si unul exoteric. Insa masele inteleg acea pop-spiritualitate, cu ” iubiti-va mult,bre”, ca asta e spiritualitatea. Parerea mea.

                • WildWind spune:

                  @Rainbow

                  Vad ca ai sapat un pic. Daca o sa mai sapi un pic, o sa afli ca „alchimia” e tot o manipulare.

                • Dana spune:

                  Rainbow, multumesc pt dialog. Totusi sa nu se intelega ca daca faci parte din marea masa nu este ceva normal. Este normal, este o treapta de baza a umanitatii.

                • Rainbow spune:

                  Exista multa manipulare in alchimie, in special dupa anii 1600. Daca sapi ceva mai mult, afli ca se poate elimina dezinformarea din alchimie. Daca sapi si mai mult, afli ca poti avea dovezi incontestabile ca alchimia functioneaza. Daca sapi suficient de mult. Daca ramai la nivel superficialo-intelectual…

              • Rainbow spune:

                Cata vreme pui pret pe emotii pozitive, nu faci decat sa te afunzi in Matrix, sa intaresti legaturile-atasamentele cu Matrixul. La fel si cu mult hulitele emotii negative, care sunt un soi de Bau-Bau pentru fanii ” love and light”.
                In realitate, nu e nici o diferenta intre ele : ambele te ataseaza de Matrix. So … love and light, sa ne traim viata cu oameni frumosi and so on …

                • WildWind spune:

                  De acord ca teoria „sa gandim si sa simtim pozitiv” e un bullshit. Nu poti sa pui un strat de miere peste un butoi cu cacat si sa crezi ca totul e in regula.

                  Paradoxal, de dorit sunt tocmai „mult hulitele emotii negative”. Suntem invatati sa fugim de ele. Sa nu cumva sa suferim.

                  Eu cred ca atata vreme cat fugim de ele nu o sa scapam de ele. Scapam de ele doar dupa ce le traim/experimentam profund si constient. Dupa de ne dam voie sa suferim.

        • Dana spune:

          de exemplu, cf. filozofiei Zen ilutrata pe scurt in acest film
          http://fymaaa.blogspot.ro/2017/03/flautul-tacut-cercul-de-foc-11032017.html

  22. George Valah spune:

    Cred ca am ramas „dator” cu cateva lamuriri:
    De ce cautam „in marile civilizatii ale trecutului”? De ce „dacii”?

    – Pentru ca asa cum „noi” ne consideram un varf al civilizatiei materiale, cei de acum cateva mii de ani, au fost „un varf al civilizatiei spirituale”. Distanta in „performante” dintre „noi si ei”, respecta proportionalitatea dintre cele doua domenii!
    -Intre cele doua „cai”, civilizatia de tip „spiritual” e superioara, caci ea se adreseaza si „creste” fiecare individ in parte dpdv al realizarii lui ca „fiinta completa”. Civilizatia materiala „scade” realizarea individuala, transferand puterile individuale in exterior, ex. catre obiecte. Acest tip de civilizatie a carei caracteristica e „transferul de putere de la indivizi in exteriorul acestora” (obiecte, institutii, organizatii, etc) duce la „slabirea individuala” si la „insclavizare”
    NOTA. In trecut „insclavizarea” era „fizica-corporala”, in prezent, ea devine de tip „mental captiv”.

    – Cum aceste adevaruri su fost/sunt bine cunoscute de „clasa conducatoare”, acestia au luat masuri de prezervare a propriilor privilegii: distrugerea oricaror vestigii istorice care ar putea duce la trezirea constintei adevaratei naturi umane si ale posibilitatilor ei, falsificarea acestor vestigii, cu altele, nesemnificative, discreditarea adevaratelor cai de traire plenara a vietii si impunerea de scopuri si valori false, cultivarea cresterii sistematice a slabiciunilor si viciilor omenesti si ridiculizarea virtutilor, cultivarea fricii in toate formele ei: moarte, boala („epidemii de pojar inventate”!) cataclisme, saracie, etc, etc, etc….

    – Pentru perioada lor istorica, „ultima” de dinaintea „marii schimbari de paradigma” spre „civilizatia materialista”, dacii au fost varful spritualitatii timpului lor! In plus, „inca mai avem afnitati locale” cu acestia si ne vine mai usor sa ii percepem pe ei, decat pe altii din alte zone geografice sau de timp. Sa profitam de asta! Atentie: dacii nu au ocupat „cateva judete” din Romania de azi, ci un teritoriu imens, neegalat de niciun imperiu vreodata! In plus, ei si-au transmis cultura si valorile spirituale si altor popoare, care cu respect le-au conservat si pastrat intr-o forma apropiata de cea originala, mai mult decat s-a intamplat de ex pe teritoriile noastre in vremurile de azi…

    Atentie: pentru cei ce doresc sincer, o reintregire spirituala, un pas important este lasarea deoparte a neincrederii si reactiilor ostile. Adoptati „deschiderea”! Intre posibilitatea de „a te pacali/a fi vulnerabil din credulitate” si „a nu iti atinge scopul din cauza fricii de eroare” care vi se pare mai importanta in contextul ales? 🙂

    • WildWind spune:

      De unde sti tu ca cei de acum cateva mii de ani au fost „un varf al civilizatiei spirituale”. Poti avea certitudinea asta? Eu cred ca este doar unul din multele sabloane care ni se tot povestesc. „Vremurile bune de altadata”…

      De unde sti ce fel de civilizatie e „superioara”? Ai trait in ambele tipuri de societate ca sa poti sa compari?

      Sa inteleg ca „insclavizarea” „fizica-corporala” este preferabila celei de tip „mental captiv”?

      Ok, dacii au ocupat un teritoriu imens si au fost varful spiritualitatii timpului lor si noi inca mai avem afinitati locale. Cu ce te ajuta asta pe tine? Sau pe mine? Sau pe oricine altcineva? Ce anume din acel varf de spiritualitate te ajuta in evolutia ta?

      Niciuna dintre cele doua variante expuse nu mi se pare apetisanta. Uneori ma intreb ce joc joci tu…

      „Adoptati deschiderea”?! Buna idee… Dar stai! Pai nu asta facem de mii de ani? Daca luam ideea asta si o corelam cu ideea lui Lili cu „entitatile superioare” iasa ceva super.

      Ar putea suna asa: „Adoptati deschiderea catre entitatile superioare!”.

      Perfect. Sublim.

      • George Valah spune:

        La naiba WW, chiar nu intelegi nimic?! Cum adica „ce joc fac”? Nu e joc si nici facatura, te-ai blocat singur (?) intr-un spatiu inchis si nu mai poti iesi din el…? Apreciez spiritul tau de contrazicere, argumentat, pentru ca aduci intrebari pe care multi si le pun, asa vin raspunsurile, dar la ce foloseste „revolta patimasa”, impotriva altor opinii, cand nu ai argumente sa le combati?

        – ” De unde sti tu ca cei de acum cateva mii de ani au fost „un varf al civilizatiei spirituale”. Poti avea certitudinea asta?”
        Am cercetat. Pot spune „acum” ca as putea scrie „o carte” cu lucruri care nici macar nu sunt cunoscute despre acesti stramosi ai nostrii. Nu repet ceea ce au spus si altii inainte, lucruri noi, care putini le banuiesc, toate bazate pe „dovezi”… Sau crezi ca „sunt platit de daci sa le fac reclama”?! 😀
        – „De unde sti ce fel de civilizatie e „superioara”? Ai trait in ambele tipuri de societate ca sa poti sa compari? ”
        „Una” cel putin, o traim cu totii, acum. Deci … „mai ramane doar una”! 😉
        – ” Sa inteleg ca „insclavizarea” „fizica-corporala” este preferabila celei de tip „mental captiv”?”
        A intelege, e primul pas, asa ne dam seama ca inafara de doua alternative, exista multe altele…
        – ” „Adoptati deschiderea”?! Buna idee… Dar stai! Pai nu asta facem de mii de ani? Daca luam ideea asta si o corelam cu ideea lui Lili cu „entitatile superioare” iasa ceva super.”
        Pana si ultimul marinar de pe vremea corabiilor cu panze, ar raspunde ca „asteapta vant prielnic si fluxul ca sa scoata corabia din port”! Nu „refluxul” si nici nu pleaca la intamplare! E cu dichis fiecare mestesug 😉

        • WildWind spune:

          Nu, George, nu inteleg.

          Asta ar putea avea doua motive:

          1 Sunt retardat si-mi curge scuipat din gura.

          2 Folosesti un stil ermetic(asa cum bine a remarcat si CeaInviata), dai raspunsuri generale, care pot avea mai multe intelesuri, nu dai raspunsuri concrete si exemple clare, folosesti mult tehnica „las sa se subinteleaga”, „dau de inteles”, „ar mai fi de spus, dar nu toate se pot spune”, etc.

          Ce zici, care e varianta corecta?

          • George Valah spune:

            None of the above. 🙂

            Cred ca treci printr-o „pasa proasta” si simti nevoia „sa trantesti”! Pur si simplu „te saturi”! Prea mute minciuni, interese, amagiri care sa-ti consume timpuil, sa te pacaleasca si sa „te tina linistit” pana „te dai pe brazda”! Been there, done that! Tocmai de-aia, am inceput sa sap pe cont propriu… Unele din cele gasite le spun, altele… nu. Nu pt ca „ar strica firma” sau „ar prezenta pericol”, ci pt ca nici eu nu am destule dovezi ci doar supozitii/impresii, ca sunt mai mult intr-un fel decat in altul… Iar ideea e „sa limpezesc” nu sa arunc si mai multa ceata… Si tot de aceea uneori ” vorbesc incriptat” adica nu „impun” ca ceva e alb sau negru, cand de fapt poate sunt doar umbre si nuante… Asa fiecare are libertatea de a-si face propriile concluzii… „Informatia” nu conteaza, cum nu conteaza ceea ce noi socotim ca e adevarat sau fals, ca mai tarziu sa descoperim altceva… Singurul lucru important e LIBERTATEA de a ne face propriile convingeri, fara teama ca „aici” am fi ironizati pt ele sau blamati in vreun fel… In rest, bucurosi le-om duce toate… 🙂

          • WildWind spune:

            Pai nu asta se presupune ca facem aici? Schimb de supozitii/impresii?

            Sunt ceva ani de cand dialogam pe blog-ul asta. Marea majoritate a celor care isi spun punctul de vedere, il enunta cat pot ei de clar. Spun ce fac si cum fac sau cum ar vrea sa faca. Asa cum cred ei la momentul respectiv. Cu exceptia ta.

            Da, ne mai schimbam parerile. Foarte bine. Nu vad nici un pericol in asta, dimpotriva. Din ce spui, inteleg ca tu nu iti exprimi clar parerile ca sa nu fii expus riscului sa se poata spune despre tine ca nu esti „consecvent”. Ar insemna sa fii nevoit sa accepti ca ai gresit. Iar asta este ceva inacceptabil, nu-i asa?

            Eu nu cred ca folosind un limbaj criptat limpezesti ceva. Dimpotriva, creezi ceata.

            Nu, nu trec prin nici o „pasa proasta”. In ultima vreme trec din ce in ce mai rar prin „pase proaste”.

            Cat despre consumul timpului, aici ai dreptate.

            • George Valah spune:

              Leac dacic pentru „de toate”! 🙂

              • WildWind spune:

                Dar daca dansurile femeilor dacice ar fi fost mai degraba asa:

                PS Sa nu uitam ca Inanna/Ishtar si-a bagat coada in teritoriile lui Ninhursag din Asia si a tulburat apele. Ce ai postat tu s-ar putea sa fie dupa tulburare…
                Iar in teritoriile de aici ale lui Enki si-a bagat coada Marduk…
                Sorry, nu le stiu numele dacice.

                • George Valah spune:

                  Innana/Innoanu/Ishtar, Marduk, au fost initial „zeitati pozitive” Ishtar= fertilitatea, Marduk=prosperitatea! Mai tarziu, au fost denaturate si transformate prin ritualuri schimbate in ceea ce cei mai multi le stiu ca „depravarea” si „bogatia careia i se jertfeau copiii”! Depinde ce vrei, la ce te raportezi.

                  😀 „Dansul de la Capalna” …n-a existat! A fost „o gaselnta” de pe vremea lui Ceausescu pt Cantarea Romaniei! „Istoria” a fost povestita chiar de una dintre „dansatoarele de la inceput”…

                • WildWind spune:

                  Dansul a fost scos la lumina publică în 1948, când Stana Biriş, o învăţătoare din Galaţi, stabilită la Căpâlna, l-a descoperit şi i-a venit ideea să-l promoveze prin marile oraşe ale României. În acest mod, dansul fetelor de la Căpâlna a ajuns foarte cunoscut. Grupul era prezent la festivaluri folclorice şi era invitat la emisiuni de televiziune. Stana Biriş s-a ocupat de ansamblu până prin 1968, când s-a mutat din sat la Bucureşti, după ce copiii săi au intrat la facultate. Misiunea acesteia a fost preluată şi transmisă până în zilele nastre de către alte femei din sat.

                  Fiecare sat de pe Târnava Mică își are Purtata specifică, iar cea mai cunoscută este cea a fetelor din Căpâlna de Jos.

                  Originea și vechimea acestui dans rămân necunoscute, pierzându-se undeva în mijlocul Evului Mediu, transmiterea versurilor făcându-se oral din generație în generație, iar pașii, într-acel ritm sacadat, fiind învățați de fetele de la Căpâlna de la mamele lor încă de la 4-5 ani, spune pentru AGERPRES etnograful Petruța Pop.

                  O dovadă a vechimii acestui dans ne oferă și faptul că dansul nu este însoțit de acompaniament instrumental, fetele fiind cele care impun linia melodică prin acel lait-motiv melodic: „la, la, la, la, la, la, la, la…”

                  https://www.agerpres.ro/destinatie-romania/2014/06/21/destinatie-romania-fetele-de-la-capalna-alba-au-scos-in-lume-jocul-popular-romanesc-10-21-07

                  http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/istoria-legendara-fetelor-capalna-ansamblul-inspirat-mari-vedete-lumii-dansul-spirala-fertilitatea-1_582ed2575ab6550cb89d650d/index.html

                • George Valah spune:

                  Regret dar nu pot pune la dispozitie clipul cu emisiunea in care una din dansatoarele de la prima prezentare in Cantarea Romaniei (putine mai sunt in viata, daca mai sunt…) povestea cum „acea forma cu pauze aritmice” in mersul si partea rostita a dansului, ar fi fost rezultatul unei „erori” din timpul repetitiilor, apoi, li s-a parut interesant si… asa a ramas! Dar… nu am cum sa dovedesc, si sa ramana cum o fi, oricum e bine, iar istoriile sunt doar anecdotice.

                • WildWind spune:

                  Dansul a fost scos la lumina publică în 1948, când Stana Biriş, o învăţătoare din Galaţi, stabilită la Căpâlna, l-a descoperit şi i-a venit ideea să-l promoveze prin marile oraşe ale României. În acest mod, dansul fetelor de la Căpâlna a ajuns foarte cunoscut. Grupul era prezent la festivaluri folclorice şi era invitat la emisiuni de televiziune. Stana Biriş s-a ocupat de ansamblu până prin 1968, când s-a mutat din sat la Bucureşti, după ce copiii săi au intrat la facultate. Misiunea acesteia a fost preluată şi transmisă până în zilele nastre de către alte femei din sat.
                  Fiecare sat de pe Târnava Mică își are Purtata specifică, iar cea mai cunoscută este cea a fetelor din Căpâlna de Jos.
                  Originea și vechimea acestui dans rămân necunoscute, pierzându-se undeva în mijlocul Evului Mediu, transmiterea versurilor făcându-se oral din generație în generație, iar pașii, într-acel ritm sacadat, fiind învățați de fetele de la Căpâlna de la mamele lor încă de la 4-5 ani, spune pentru AGERPRES etnograful Petruța Pop.
                  O dovadă a vechimii acestui dans ne oferă și faptul că dansul nu este însoțit de acompaniament instrumental, fetele fiind cele care impun linia melodică prin acel lait-motiv melodic: „la, la, la, la, la, la, la, la…”

                • WildWind spune:

                  Dar dincolo de „Dansul feletor de la Capalna”, ce facem cu folcrorul care s-a pastrat pana astazi la noi in tara?. Folcrorul de la noi n-are nici o legatura cu acele dansuri din buric despre care tu spui ca sunt dacice.

                  Oare s-au pastrat in India traditiile, cantecele si dansurile dacice mai bine decat s-au pastrat la noi?

                  Eu nu cred.

                • George Valah spune:

                  Clipul nu era din India, ci din Crimeea… Din pacate in mai multe locuri s-au pastrat traditiile dacice mai mult decat la noi. Asta e realitatea si ar trebui sa dea de gandit.
                  Dar acel clip nu e neaparat specific „dacic” ci reprezinta 4 culturi tribale diferite (era vorba de un festival!) printre care si pe cea dacica

                • WildWind spune:

                  Am pomenit de India pentru are mai mare relevanta decat Crimeea. In India, intradevar, exista populatia Punjabi care vorbeste o limba cu multe cuvinte asemanatoare cu limba romana. Asta e ceva, mai ales ca sunt cam o suta de milioane.

                  Pe de alta parte, dupa cum bine ai spus, postarea din Crimeea e dintr-un festival de culturi tribale.

                  Intr-o postare anterioara ai spus: „dacii au fost varful spritualitatii timpului lor”, „Atentie: dacii nu au ocupat „cateva judete” din Romania de azi, ci un teritoriu imens, neegalat de niciun imperiu vreodata”

                  Cum se impaca cultura tribala cu varful spiritualitatii pe un teritoriu neegalat de niciun imperiu vreodata?

                • George Valah spune:

                  Dacii (dupa V Parvan) erau cca 200 de triburi… „cei mai numerosi dupa inzi” 🙂

                • WildWind spune:

                  Da, dar Parvan nu spune ca „dacii au fost varful spritualitatii timpului lor”…

                • George Valah spune:

                  Nu, asta o spun io…

                • WildWind spune:

                  Cred ca asta e mai aproape de cea a dacilor:

          • neicaion spune:

            Agreez la pct. 1.

        • Om bun spune:

          Pai scrieo. Cartea despre daci adică.

    • Dana spune:

      Khotanii/Cotanii din Carpaţi, sunt fondatorii civilizaţiei universale
      http://mitologiadacieiedenice.blogspot.ro/2012/05/civilizatia-khotanilor.html

      • George Valah spune:

        Interesant material.Si eu ajunsesem la unele concluzii asemanatoare: „tanii” erau „stapanii/boierii” liderii locului la daci… S-a pastrat aproape identic denumirea in Irlanda „tani”= stapani locali. „Ko” inseamna in daca „perfect” sau „cel mare” deci era vorba de niste „conducatori mai mari peste ceilalti lideri politici” (liderii militari aveau alt nume…)A ramas la noi numele „Dan” de la „tan”, ca si in balada „Dan capi-tan de plai”… „Arienii” isi trag insa numele din altceva decat din… „mestesugul aratului”, desi asa credeam si au mai demult…

  23. WildWind spune:

    In majoritatea cazurilor „iubirea” este doar o gramada de dependente afective.

    Nu e despre celalalt. Intotdeanua e vorba despre tine si nevoile tale. „Il iubesc pe sotul meu”. Rahat. Ai nevoie de el si ce-ti poate oferi el. Ai nevoie de sex, ai nevoie de protectie, ai nevoie de un partener ca sa fii in „randul lumii”, ai nevoie de banii pe care si el ii castiga, ai nevoie de un ajutor in cresterea copilului/copiilor, ai nevoie de statut social, ai nevoie de cineva caruia sa-i povestesti toate prostioarele si nimicurile si dialogurile pe care le-ai avut tu in timpul zilei, ai nevoie de cineva ca sa nu fii singura in concediu sau de sarbatori, ai nevoie de cineva sa te intrebe „cum te simti” cand ti-e rau, sau te duca pana la spital, sa-ti dea un pahar cu apa pe patu’ de moarte, sa-ti faca parastasu’, etc.

    Dupa care urmeaza privirea taioasa si replica: „Nu-i adevarat! Eu chiar imi iubesc sotul!’.

    Da? Pai hai sa vedem: daca sotul ti-ar spune ca are o secretara noua cu care s-a simtit extraordinar de bine in weekend, cum ar fi?

    Daca l-ai iubi, ar trebui sa te bucuri pentru el. Sa te bucuri pentru faptul ca el s-a simtit bine si sa-l ajuti sa mai poata merge cu noua secretara si in alte weekend-uri.

    Oops! Aici se rupe filmul…dar n-o sa recunoasca asta. Evident ca el trebuie sa fie numai al ei. Ca doar il iubeste.

    Tot ce am spus mai sus e valabil si pentru barbati. La fel se pune problema si cand discutam despre „iubirea” fata de copii, parinti, frati, etc.

    „Iubirea” este termenul „elegant” pe care l-a gasit omenirea si il foloseste in loc de „instinctul animalic de conservare a individului” si de „instinctul animalic de conservare a speciei”.

    Si atunci, pentru ca in „iubirea clasica” de pana acum au inceput sa apara fisuri si tot mai multa lume incepe sa se prinda cam cum sta treaba cu „iubirea”, a fost inventat un nou termen „iubirea neconditionata”.

    Stacheta a fost mutata la un alt nivel. Daca te apuci de o treaba, o faci temeinic si cu simtul raspunderii. Daca te apuci de treaba cu „iubirea” trebuie neaparat sa fie „iubire neconditionata”, altfel la dracu’ te-ai mai apucat.

    Cine nu „iubeste neconditionat” este la „un nivel jos de vibratie”, nu este „spiritual”, este „dominat de instincte animalice”.

    Da, asa este. Aici suntem 99,9999999% din noi. Asta ca sa fiu elegant si sa nu spun 100%.

    • Dana spune:

      de la o varsta sunt 00,0000001% 🙂

    • Rainbow spune:

      Nu exista nici o iubire neconditionata ( la nivelul om-animal ). Asta e o ipocrizie mareata cu care se autoamagesc pop-spiritualii. Te iubesc pentru ca EU ma simt bine ca te iubesc. Daca m-as tavali in chinuri cand as simti iubire pentru tine, stai sa vezi ce urgent ar sari iubirea din mine, cat colo !

      Ma sacrific, pot muri pentru iubirea mea, simplu, pentru ca alternativa este mult prea dureroasa si insuportabila pentru mine. Prin urmare, aleg dintre doua rele, raul cel mai mic : sacrificiul, mor pentru binele iubirii mele, bla-bla.

      Hai sa o lasam balta cu prosteala asta cu iubirea, ca e doar o eependenta afectiva sinistra si atat !

      • WildWind spune:

        Complet de acord cu primele doua paragrafe.

        N-as lasa-o balta. „Iubirea” e un subiect interesant si important.

        Da, „iubirea” inseamna dependente afective, dar n-as folosi termenul „sinistra”. Asta e ceea ce suntem acum. Nu rezolvam nimic daca negam ceea ce suntem sau daca ne separam de ceea ce suntem.

      • lili spune:

        Într-adevăr, moartea e mai ușoară decât durerea fizica. Pentru că, de fapt, de asta ne este frică. Și atunci, s-ar putea să uităm de ,,iubire”. Există lucruri mai grave decât moartea: moartea iubirii. Iubirea aduce suferință aproape mereu, pe aici. Și suferința dezvoltă… mult și din ce în ce mai mult. Până când dispare, pentru că nu mai ai pentru ce să suferi. Acceptare. Poate că de atunci se poate manifesta o iubire adevărată. Și, hai, că asta nu mai e cu love and light. Cu toate că, și manifestarea aceea dezvoltă. Într-un alt fel, pentru că este o altă cale. Depinde de fiecare.

    • lili spune:

      Ei, nu e chiar așa. Exagerezi… 😀

  24. WildWind spune:

    @Lili, Dana

    Emotiile nu se pot controla si nu se pot simula. Decat sa incerci sa le controlezi, mai bine lasa-le in pace.

    Dar, pentru cine vrea sa-si grabeasca evolutia, asta e o posibila cale. Controlati-va emotiile cu toata puterea de care dispuneti. O sa va zbateti in chinuri, dar o sa invatati multe din asta(si repede).

    E valabil si pentru ganduri.

    @ Lili

    Multe din cele pe care le-ai spus intra in categoria „fake it until you make it”. Pot sa spun un singur lucru: „Compania noastra va ureaza zbor placut!”.

    • Dana spune:

      emotiile pot si trebuie sa fie controlate, hai ca se poate. stii ce? te cam contrazici de la un raspuns la altul.

      • WildWind spune:

        Argumenteaza „te cam contrazici” cu niste exemple. Pana atunci ramane doar impresia ta.

      • Rainbow spune:

        Controlul emotiilor inseamna reprimarea lor, ceea ce e bad, bad way. Cat poti sa tii oala sub presiune fara sa dea pe dinafara ?
        Stimularea emotiilor iarasi e bad way, ca dai frau liber animalului sa-si faca de cap.
        La varianta de mijloc s-a gandit cineva ? Umblatul la cauza emotiilor si eliminarea ei treptat ?

    • WildWind spune:

      Ai postat asta ca sa faci mishto de Adrian sau pentru ca vezi ceva de valoare in ceea ce spune?

      Cum se impaca crestinismul cu ce spune Adrian?

      • Dana spune:

        tu faci misto. Se impaca f. bine, mai studiaza!

        • WildWind spune:

          Daca vezi ceva de valoare in ceea ce spune, atunci eu si tu suntem la „ani lumina” departare ca puncte de vedere iar in cazul asta iti fac o propunere amiabila; hai sa incheiem orice dialog. Ne pierdem amandoi timpul.

    • Rainbow spune:

      Vaaai, ce capii bate nenea asta ! ( Sexualitatea, izvorul vietii, sanatatii si longevitatii ) ! Numai cine nu a vrut nu a aflat ca sexualitatea distruge fiinta umana. Nu exista spiritualitate cata vreme nu s-a rezolvat problemele cu sexutul.
      Cata vreme exista dorinta sexuala in noi, instinctul sexual nu a fost transcens-transmutat in totalitate, nu poate exista spiritualitate. Adica da, poti sa faci orice tehnici vrei tu, oricat de autentice, dar ele nu vor functiona cata vreme nu am transces sexualitatea ( nu am devenit copiii din nou, cu mintea netulburata de dorinte sexuale ).
      Asiaticii spun foarte-foarte clar ca intai trebuie sa rezolvi problema cu sexutul si abia apoi, dupa ce ai rezolvat complet, poti incepe sa mergi catre spiritualitate. Pana nu rezolvi asta, e usless si vanare de vant.

      • Dana spune:

        Poate te referi la exces cand afirmi – sexualitatea distruge fiinta umana. O fi sexul pt mase nu si pt cei evoluati, unele scoli cer transcederea de care vorbesti.

        • Rainbow spune:

          Nu, Dana, nu ma refer la exces, ci ma refer la sex si la instinctul sexual. Transcenderea sexului este fundamentul fara de care nu poti accede la spiritualitate. Si nu este pentru ” evoluati”, ci este bazic si fara de care nu se poate. E cum zice Iisus, ca nu poti sluji la doi stapani. Nu poti sa fii om-animal ( adica sa functionezi ca un animal ), insa in acelasi timp sa pretinzi ca esti om-spiritual ( adica ai transcens animalul ). Ori una, ori alta.

          Daca tu esti convinsa ca doar unele scoli cer transcenderea sexului inainte de a avea acces la spiritualitate, eu iti doresc succes daca mergi pe mana scolilor care iti spun ca ” las’ ca merge si asa” !

          • WildWind spune:

            Am crezut si eu candva cam ce spui tu acum. Am si practicat niste ani. Mai multe variante si tehnici. Acum nu mai cred asa.

            Sexul si instinctul sexual nu este ceva indicat sa incerci sa controlezi, sa fortezi, sa blochezi.

            Este cam la fel ca si cu emotiile.

            Daca este nevoie de „transcenderea” sexului pentru urmatoarele etape, se va intampla de la sine, natural, fara sa fie nevoie de vreo fortare.

            • Rainbow spune:

              Eu nu am afirmat nicaieri ca trebuie sa controlezi-fortezi-blochezi sexul. Nici sexul si nici emotiile.

              Cat despre practica si cautari, eu raman la opinia exprimata in comentariile anterioare : totul e usless daca nu esti ghidat si servit cu informatii de spiritul divin care locuieste in unele avatare. Cata vreme nu putem obtine ghidarea in cauza, e doar o pendulare fara rost intre cai si scoli – tehnici spirituale din care mintea omului animal oricum nu intelege mare lucru, pentru ca nu are cum, nu are capacitatea de a intelege.

              • WildWind spune:

                Pai tocmai asta e „treaba” noastra. Sa ne gasim singuri calea. Mai exact, sa ne cream calea.

                Orice „ghidare” de la vreun „spirit divin” inseamna o manipulare.

                Just my two cents.

                • Rainbow spune:

                  Eu nu vorbesc de aiureala cu channeling, cu contactarea spiritelor si bla-bla. Eu ziceam sa cauti ghidarea in interiorul tau, asa cum anticii ne invata.

                • WildWind spune:

                  „totul e usless daca nu esti ghidat si servit cu informatii de spiritul divin care locuieste in unele avatare”

                  Imi traduci, te rog, expresia de mai sus?

                • Rainbow spune:

                  Ti-as traduce daca mi-as da seama care parte nu e limpede. Din punctul meu de vedere totul e cristal clear, de asta nu pricep ce anume ar necesita traducere.

                • WildWind spune:

                  Pe de-o parte spui „Eu ziceam sa cauti ghidarea in interiorul tau, asa cum anticii ne invata”,

                  Pe de alta parte spui „totul e usless daca nu esti ghidat si servit cu informatii de spiritul divin care locuieste in unele avatare”

                  Cine cu cine „voteaza”?

                • Rainbow spune:

                  Sa mor daca pricep ce nu iti este clar ! Ambele mele afirmatii sunt despre acelasi lucru, spun acelasi lucru.

                • WildWind spune:

                  Din cele doua afirmatii eu inteleg asa:

                  Unii dintre noi(nu toti) suntem „avatare”.

                  Ca urmare doar in unii dintre noi locuieste „spiritul divin”.

                  Avatarele(adica unii dintre noi) pe care le locuieste sunt „ghidate si servite cu informatii”.

                  Am inteles corect?

                  As putea face analogiile „spirit divin” = suflet si „avatar” = corp fizic?

                • Rainbow spune:

                  Ok, acum ca mi-ai explicat , m-am prins unde e hiba !

                  1. Toti suntem avatare ( persoane ) ce functioneaza in Matrix. Cam al fel cu avatarele din jocurile video : avatarul e doar o masca ( personalitatea ), insa nu este jucatorul. Jucatorul este cel real, coordoneaza avatarul-avatarele si joaca jocul ( vietii ).

                  2. In unele dintre avatare ( oameni, persoane ) exista Locuitorul ( spiritul divin, Higher Genius, etc. ). Majoritatea avatarelor sunt carcase goale, bioroboti ( programati de Matrix sau chiar de Higher Genius, ca ajutoare pe drumul de constientizare aici in Matrix ). Majoritatea biorobotilor sunt programati de parazitii care conduc acum Matrixul.

                  3. Avatarele habar nu au de prezenta Jucatorului, exact la fel cum avatarele din jocurile video nu sunt constiente de prezenta omului care joaca joculetul pe computer. Un Jucator, desigur ca are mai multe avatare cu care joaca jocul vietii in toate planurile Matrixului si in toate liniile temporale in acelasi timp.
                  Cand Jucatorul si-a incheiat experienta prin Matrix, ” trezeste” un avatar spre spiritualitate. Avatarul, cautand in interiorul lui, atunci cand e pregatit, descopera prezenta Jucatorului. Care Jucator il va ghida spre unirea cu el, cu Jucatorul : reunirea fiintei, reantregirea constiintei, pentru ca Jucatorul sa iasa din Matrix si sa se reantoarca acasa .

                • WildWind spune:

                  1 Am mai auzit ceva de genul asta pe undeva dar nu atat de elaborata. Cine a povestit-o a avansat si o cifra: 2% dintre noi avem „suflet” iar restul „fara suflet”.

                  2 Asta e o teorie pe care tu ai elaborat-o plecand de la altele sau ai preluat-o de-a gata de undeva? Daca da, de unde?

                  3 Teoria asta are si niste mijloace prin care se pot diferentia „biorobotii” de avatarele locuite de „jucatori”? Adica, sa-ti dai seama din comportament(de ex.) sau din altceva daca e locuit sau nu?

                • Rainbow spune:

                  1. Teoria e mult mai detaliata si mai elaborata, insa in linii mari cam asta e.

                  2. Nu, nu am luat teoria nici de-a gata si nici partial de nicaieri.

                  3. Da, biorobotii se pot deosebi de umani prin mai multe metode pe care nu ma simt comfortabil sa le fac publice, insa le poti afla singur daca ask inside you ( knowledge from Abys ).
                  Cel mai simplu este faptul ca ei sunt imitatii care nu sunt perfecte, nu imita perfect fiinta umana ( in special din punct de vedere anatomic ). Sunt mici detalii care ii diferentiaza de oameni si daca stii unde sa te uiti, e simplu.
                  Mai sunt si alte metode de a-i diferentia : unii oameni s-au nascut cu capacitatea asta ( eu cunosc vreo cativa ) si cand erau copiii mici ii simteau, vedeau ca restul oamenilor – copiilor sunt diferiti, ca nu au luminite, ca sunt stinsi, insa nu intelegeau ce-i cu aia si respingeau contactul cu ei la scoala si gradinita, pentru ca erau diferiti ( intr-un mod neplacut ).

                  4. Ask inside you !

                • Rainbow spune:

                  Procentul meu e de in jur de 10 % umani, restul … bioroboti si alte aratari care ii locuiesc.
                  Ei au sentimente si emotii ( biorobotii mai complecsi ), chiar sunt interesati de spiritualitate, unii dintre ei sunt foarte „sufletisti”, moral superior multor altor bioroboti, etc. Cunosc bioroboti care practica lucid dreaming cu mult succes, so …

                • WildWind spune:

                  Ce faci tu se poate numi „teasing”. Incepi si expui o teorie iar cand te intreb detalii imi spui ca nu-mi poti spune.

                  Pai atunci de ce n-ai tinut-o pentru tine?

              • George Valah spune:

                Da Rain B. ai atins un punct f interesant! E nevoie de „a fi ghidat/servit/ajutat/indrumat” de un „instructor divin”, fara asta e doar „goana in jurul cozii”, exista efortul. lipseste inspiratia! Pusa usor diferit: si instructrul divin arde de nerabdare sa isi dea ajutorul, ce impiedica atunci ca ajutorul sa ajunga rapid si clar la cel ce are nevoie de el?Unde e rupta legatura in „telefonul fara fir” de se transforma cuvantul (de ex) „viata” de ajunge „rata”?! Un lucru cred ca il intuiesc: cu cat cineva, restabileste „legatura” mai des, cu-atat si „receptia” devine ma clara, mai buna… Ideal ar fi sa fie continua, neintrerupta, si perfect clara…

                • Rainbow spune:

                  Ruptura despre care vorbesti, nu exista ( in opinia mea ). Exista doar avatare care nu sunt pregatite pentru a primi ghidarea. Anticii spun pe buna dreptate ca mintea omului-animal nu poate intelege invatatura divina, si asta e motivul pentru care ea e codata in simboluri si basme, tinuta la secret, etc.
                  Zic anticii ca atunci cand omul e pregatit, maestrul apare. Cand discipolul e si mai pregatit, maestrul dispare. Din ce inteleg eu, e nevoie de ” initiere”, de cineva care sa arate omului pregatit cum sa acceseze acea parte a mintii (eterna si detinatoare a cunoasterii ) dar care este temporar separata de mintea omului animal. Odata ce omul a priceput cum sa creeze acel bridge, nevoia de maestru dispare, pentru ca accesand mintea eterna, avatarul ( omul ) poate conversa cu Higher Genius ( scanteia divina din el ) care il va ghida despre ce trebuie sa faca pentru a-si reantregi fiinta si a se intoarce acasa.

                  Pe scurt : daca avatarul nu e pregatit pentru asta, nu se va intampla fix nimic. Doar ca avatarul crede el ca e pregatit si vrea, asa ca va bantui prin multimea de dezinformare fara sa inteleaga mare lucru si fara a avea niciodata certitudinea ca stie ce face. Asta, din cauza ca mintea omului animal este prinsa in dualitate si nu are cum sa proceseze invatatura divina, nici daca i-o servesti pe tavita de argint.

                  Dar sa nu blamam avatarul, ca bietul de el e doar o mascota, o papusa prin care Scanteia Divina experimenteaza dualitatea ! In opinia mea, abia cand Scanteia Divina decide ca si-a incheiat experienta in Matrix si doreste sa iasa, abia atunci avatarul va avea acces la higher functions of mind, prin gratia divina ( permisiunea si ghidarea data de Scanteia Divina ).
                  Pana cand Scanteia divina nu isi termina experientele in Matrix, avatarul poate sa se dea peste cap ca e fix degeaba, tot nimic nu va reusi, pentru ca nu de el dep[inde, nu el conduce jocul, ci doar ii e permis sa aiba impresia asta.

          • Rainbow spune:

            Buna observatie ! De acum inainte asa o sa fie, o sa tin doar pentru mine.

            • WildWind spune:

              Ti-am pus o intrebare al carei raspuns putea valida teoria. Daca ar fi cum spui si ne-ai spune care sunt mijloacele clare de diferentiere, noi ceilalti prin observatiile proprii puteam valida(sau invalida) teoria asta.

              Faptul ca nu „esti confortabil” sa raspunzi ma face sa presupun ca ori nu sti raspunsul ori nu esti sigur pe teoria ta.

              Cei care au o teorie si iau decizia sa o faca publica, fac asta pana la capat.

              Cei care dau franturi, gen „teaser” isi fac doar reclama. Sa astept cartea? 🙂

            • Anastasia spune:

              Ai putea, Rainbow, într-o anume zi, sa te simti confortabil astfel încât să ne vorbești mai pe larg despre teoria ta (teoria ta a mai fost expusă, a ta însă, este intr-adevar mai clară și concisă, un fel de parțialEsență, necesita însă toate capitolele întregite), despre cum se pot recunoaște, cum poți deosebi biorobotii si alte „arătări”, de umani ? Cred ca există un moment potrivit pentru toate. Gandește-te la asta, te rog! Mulțumesc.

  25. George Valah spune:

    „Iubirea neconditionata” exista! Nu vi s-a intamplat sa fiti indragostit lulea de cineva care nici macar nu ii pasa de voi?! 😀
    Ziua intai: emite ganduri de iubire catre … „vazduh”, timp de 5 min continuu
    Ziua doi: emite ganduri de iubire catre „elementul apa”. timp de 5 min continuu
    Ziua trei: ….

    „Actul sexual” ca orice alta actiune, poate fi facut cu o intentie (incarcatura emotionala) pozitiva sau negativa. Deosebirea e ca „energia” implicata (cu tot ce decurge din asta!) e cea mai mare de care noi suntem capabili!
    Emotiile se controleaza la masa de pocker. In rest.. se obsearva. Fac parte din „autocunoastere”.(Cand esti furios si-i dai una in cap altuia, aia nu e emotie, ci actiune. Daca „observai analitic ca si cum ar fi la altcineva” nu ai fi trecut la actiune, sau ai fi facut asta dib calcul, nu emotional)

    • WildWind spune:

      Incepe sa-si faca efectul vacanta? Am citit ce-ai scris si m-am uitat din nou la nume, poate n-am fost sufient de atent prima oara, cine stie… Si totusi George a scris. Niste puncte de vedere clar exprimate…

      „Indragosteala lulea” este ceva ce probabil majoritatea experimenteaza in adolescenta. Nu cred ca se intampla prea des la adulti. Iar cand se intampla la adulti s-ar putea sa fie vorba de acei adulti care fac „bolile copilariei”(rujeola, rubeola, pojar, etc) la maturitate. Adica acei adulti care emotional au ramas in copilarie, adolescenta si care traiesc conflictele de separare ca niste copii.

      „Indragosteala lulea” nu implica nici o asumare. „Iubirea” clasica si cu atat mai mult „Iubirea neconditionata” implica alti termeni mareti, ca de ex. „sacrificiu”, „grija”, „raspundere”, etc.

      N-am inteles ce vrei sa spui cu:
      Ziua intai: emite ganduri de iubire catre … „vazduh”, timp de 5 min continuu
      Ziua doi: emite ganduri de iubire catre „elementul apa”. timp de 5 min continuu
      Ziua trei: ….

      Inca mai crezi in dualitatea pozitiv/negativ?

      „Cand esti furios si-i dai una in cap altuia, aia nu e emotie, ci actiune”

      Da, e o actiune, dar e o actiune care a fost generata de o emotie. Si nu de orice emotie, ci de o emotie primara. Probabil ca furia este a doua emotie care s-a diferentiat(dupa frica).

      PS Oare a postat altcineva in locul tau? 🙂

      • George Valah spune:

        😀

        „„Indragosteala lulea” nu implica nici o asumare. „Iubirea” clasica si cu atat mai mult „Iubirea neconditionata” implica alti termeni mareti, ca de ex. „sacrificiu”, „grija”, „raspundere”, etc. ”

        E „multa lume necajita”, asa-i? Azi ma sacrific io, maine te sacrifici tu, o scoatem cumva la capat, sa se faca copiii mari si mai vedem… Acu adu ceva de mancare ca mi-e foame, auzi?

        Sa fie „iubire neconditionata”, da… cat de groasa? 😀

    • WildWind spune:

      A, sa nu uit: hai ma’ George…Greg Braden?!

      PS Uitati-va la el cat de „studiat” este. Incepand de la camasa. Decorul din incapere. Fiecare gest e calculat. Fiecare gest a fost indelung calculat, studiat, repetat. Gesturile, mimica, miscarile, totul este teatral. Omul este doar un actor(slab) care regurgiteaza niste manipulari.

  26. Anastasia spune:

    Ca sa poti vorbi despre iubirea dintre un barbat si o femeie, ca sa poti spune Ce Este sau ce nu este aceasta, ar trebui traita, pe deplin. Ar trebui sa vrei, sa poti, sa fii deschis. De la agonie la extaz si inapoi si iarasi asa.. si repetat. In diverse etape de viata. Pana o TRAIESTI pe Aceea. Asta nu se invata din carti si nici prin lipsa iubirii, prin comparatie.
    Am citit azi aici, ce NU este iubirea. Am citit ca n-ar exista..Si-am „citit” chiar mai mult decat cuvinte, am „citit” stări, trăiri, vârtejuri, vijelii, patimi, pasiune, haine din hârtie mototolită aruncate peste iubire sau doar ca sa acopere dorul de Ceva Stiut si netrăit, ori ca un fel de negare a Firii, ca si cum „nu, asta nu ma intereseaza deloc, e doar o vulnerabilitate in plus si doat atat, nu am nevoie de asta”, cumva ca o teama de PreaPlin si PreaFrumos.

    Cum arata, de fapt, iubirea, Wind? Te intreb mai intai pe tine, pt descrierea ta (doar) aparent șocantă 🙂 de pe la ora la 6:47 pm :). Apoi, te mai intreb si pentru ca, presupun (de fapt, mi e certitudine asta ) ai iubit. Sau iubesti. Si-ai fost iubit si inca esti, probabil. Nu sunt foarte sigura de ceilalti, de aceea te intreb, mai intai, pe tine. Si nu ma intreba de ce sunt convinsa ca Stii ce e iubirea. Sau ai Stiut. Sau vrei sa afli.
    Deci, as vrea sa stiu ce crezi ca e iubirea si nu ceea ce nu e. Precizare: aici, pe Pământ, nu în alt Plan, in niciun Altundeva loc, mai mult sau mai putin intuit, Stiut si uitat intre timp, existent ori posibil / probabil.

    • WildWind spune:

      Am fost indragostit(clar) si-am iubit(sau asa am crezut). Acum doar sunt iubit(sau asa crede).

      In afara de ceea ce am scris deja, nu stiu altceva despre ce e „iubirea”.

      Apropo, eu am scris ceea ce este(din punctul meu de vedere) si nu ceea nu este.

      Am spus clar si o repet: „iubirea” ESTE un cumul de dependente afective.

  27. Anastasia spune:

    Tocmai ma gandeam acum: cine va avea al 300 lea comentariu, cu siguranta va avea un MARE PREMIU :). A fost Mr. WindWind &Mr. BlueWolf :).
    Cine te va reprezenta la Premiere ? 😊

  28. Anastasia spune:

    In plus, Valahule, crezi tu ca s-a mai intamplat asa ceva in blogosfera ? 🙂 Mai mult de 300 de comentarii intr-o singura postare ? Felicitari! 🍒⭐️ Chapeau bas! 😊

  29. lili spune:

    Am citit ,,poveștile” de aici, multe m-au pus pe gânduri. Multe mi-au confirmat ceea ce am mai aflat și de la alții. De cele mai multe ori am luat-o peste nas. De folos! Concluzia? Mergi mai departe…singur. Cea mai bună metodă e aceea cu care toți ați fost de acord: interiorizarea. Dar, mergem atât de mult singuri, încât n-o să ne mai găsim unii pe alții, darămite să reîntregim Întregul!
    Cineva spunea că există trei căi: cunoașterea, credința și – îmi pare rău, dar trebuie să o spun – iubirea. Vom vedea. Oricum, nu toată lumea poate urma calea cunoașterii, așa, ca voi. Dar, fiecare are la dispoziție una dintre căi. Și, da, și eu am ajuns la concluzia că putem fi (mai) liberi atunci când vom reuși să scăpăm de sexualitate. Aceasta este pentru programul de aici.

    • WildWind spune:

      Ce intelegi prin „interiorizare”?

      Ce intelegi prin „calea cunoasterii”?

      Ce intelegi prin „sa scapam de sexualitate”?

      • lili spune:

        Interiorizare: a intra în tine însuți; a te căuta în tine.
        Calea cunoașterii: calea prin care cauți să afli, să cunoști, să înveți, să practici ceea ce ai învățat.
        Să scăpăm de sexualitate: când reușim să ne desprindem de acest lucru, să dispară dorința.

        • WildWind spune:

          „Interiorizarea” e „grea” la inceput. De exemplu, eu acum cand tastez, sunt atent si la starea mea interioara. E nevoie de „antrenament” dar se invata ca orice altceva.

          Dar „interiorizarea” nu exclude relatiile sociale, prietenii, dusmanii, comunicarea cu altii, „problemele” de zi cu zi, actiunea. Dimpotriva, e nevoie de toate astea. Izolarea e cea mai proasta solutie dintre toate solutiile posibile.

          „Calea cunoasterii” vine de la sine daca e o cale care ti se potriveste. Nu e nevoie de absolut nici un efort pentru asta. Pur si simplu iti vine.

          La fel cu „scaparea de sexualitate”. Nu e nevoie de absolut nici un efort, vreo tehnica sau „secret”. Astea chiar incurca. Cand ai ajuns acolo, la momentul potrivit, dorinta incepe sa scada de la sine. Pur si simplu nu-ti mai vine. Poate disparea complet complet sau nu. Asta nu stiu inca.

          • lili spune:

            Da. Știu.
            Ce mai știu este că oamenii au nevoie de atingere. Nu știu până când, dar am observat că este eficientă.

            • WildWind spune:

              Asta e cu „depinde”. Unii oameni nu suporta atingerea. Poti sa spui ca unii sunt „normali” si ceilalti nu?

              • lili spune:

                Nu. Nu pot spune asta. Dar cei care nu o suportă au niște probleme/răni. Si folosesc această „mască”, pentru a ascunde (poate inconștient) acele răni.

                • WildWind spune:

                  Sa presupunem ca in viitorul apropiat ajungi in punctul in care „scapi de sexualitate”. S-ar putea ca unii sa spuna ca ai niste probleme/rani si folosesti masca asta pentru a ascunde acele rani… 👿

                • lili spune:

                  Cam așa…

    • Om bun spune:

      Mie îmi pare ca cele trei cai sunt de fapt …una singura. După multi ele sunt 3 din cei 4 piloni ai creștinismului. 1.Cunoașterea „Cereți și vise va da, Cautati si veti gasi, Bateți și vi se va deschide” , 2. Credința „Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut ” 3. Iubirea „Iubesteti aproapele ca pe tine insuti” 4. Iertarea „….precum și noi iertam greșitilor noștri. ”
      Cat despre interiorizare văzută ca o cunoaștere de sine mie mi se pare ca este o capcana, sau cel puțin se poate transforma foarte ușor într-una. Am încercat sa răspund după puterile (cunostintele) mele la acesta întrebare în general(ce ar trebuii sa includă pentru fiecare acesta cunoaștere de sine) și în particular (referitor la mine).Întrebarea am pus-o demult, nu am găsit un răspuns final , dar sunt câteva lucruri ce le găsesc necesare de a fi luate în considerație. „Cunoaștere pe tine insuti” invita la o plonjare în singularitate. Sa te explorezi pe tine. Dar cine ești tu insuti de fapt? Tu, de fapt nu ești tu. Nu esti primul om, nu esti Adam si nici Eva, lumea nu a inceput cu tine, esti o veriga dintr-un lung lant .Esti o suma de cunostinte pe care ti le-au dat altii, esti un alut in care altii au pus dorinte, visuri, planuri ,știi ce se poate si ce nu se poate de la o stiinta pe care altii au experimentat-o, o folosesc și o controleaza. Stii ca pamantul este o planeta de la un iezuit/Copernic știi ca Luna este un corp ceresc arid de la 8 astronauți care au fost acolo ,intamplator toti de la NASA, „întâmplător” masoni și care tot întâmplător au refuzat panicati sa jure pe Biblie ca au fost in Luna. Știm, știm și iar știm dar cele mai multe de la alții. Pe plan material ești un pachet de ADN rezultat al părinților biologici. Dar stim ca ADN-ul fiecaruia se modifica în urma emoțiilor , trăirilor și experientelor , fiind un purtător de informații ce se transmit din generație în generație. Când sau mai bine zis daca umanitatea va rezona pe calea credinței și spiritualității acest ADN, mai exact acea parte de 95%din ADN pe care americanii l-au numit junk ADN si pe care rusii lau interpretat corect ca fiind de fapt purtator de informatie va putea fi tradus/decodificat și toată istoria emotionala/spirituala a umanității va putea fi cunoscuta. Și dacă tot am intrat în interior citeam acum ceva vreme ca s-au descoperit niște celule în corpul uman ce li s-au dat denumirea de „himerice” nu ca ar fi ceva monstruos în ele ci pentru ca nu ar fi trebuit sa existe dpdv al științei. Aceste celule au fost descoperite în creier și sunt celule autonome de la mama și chiar bunica, care au trecut în corpul fiecăruia prin cordonul ombilical înainte de nastere. Si asta cu medicina de azi care este foarte departe de a decodifica corect si complet corpul uman.Cine poate ști exact de cu a cata generație din urma păstrăm legături vii. Celulele himerice mama/bunica sunt chiar într-o anumita competiție încercând sa influențeze unele decizii pe care le ia individul , acesta fiind convins ca sunt „ale lui”. Mai cunostete „pe tine insuti” dacă poți. .Asa se explica poate asemănarea nu numai fizica ci și în caracter a indivizilor cu înaintașii. Se pare ca evreii aveau dreptate (sau știau de undeva) când considerau descendenții după mama și nu după tata. De asemenea ADN-ul este influențat și de alți factori: clima, mâncarea, energiile locurilor de nastere (dorul de acasă- armonia cu locul deveniri/intrării în Creație) și altele pe care nu le-am identificat. Peste toate acestea se suprapune conștiința de neam. Gândurile ,nazuintele,dorințele, bucuriile, suferințele ,implinirile, esecurile,fiecărui neam sunt toate înscrise în ADN ul nostru. Toate influențează corpul fizic și nu sunt în ordine(nu știu care ar fi ordinea exacta ca importanta) și cu siguranță mai sunt și altele.
      Ideea ar fi ca, este foarte puțin probabil sau chiar imposibil sa te cunoști „pe tine” insuti dacă nu-ți cunoști rădăcinile, istoria ( nu date și locuri) si neamul (cel mic/familia și cel mare/natia). Am spus ca poate fi o capcana cunoașterea de sine pentru ca la prima vedere invita la singularitate când de fapt se refera la cunoașterea în primul rand a întregului din care faci parte ca sa poti sa te înțelegi sa te accepți și apoi sa te cunoști cu adevărat „pe tine insuti”.

      • George Valah spune:

        „Acumularile cantitative duc la saltul caltativ” K Marx. Chiar functioneaza! Surpriza e ca „saltul calitativ” odata facut, descoperi acolo „noi reguli, altele decat in etapa anterioara”! De-aceea, „intrebarile care cauta rezolvari dupa regulile etapei „b”, nu se mai rezolva asa in planul „c” de exemplu”! Si nici nu ne imaginam macar regulile dupa care s-ar rezolva intrebarile din „spatiile „x, y, z”! Nu-i rost de „plictiseala” in acest Univers! 🙂
        O parere personala: 90% din intrebarile retorice din comenturi, sunt de fapt rodul „sistemului de gandire IMPUS” de actuala „civilizatie”! Adica, e „constrans” in „canoanele impuse (fortat!)” ale doctrinelor (asa, si nicidecum altfel!) de care spuneam ca au fost create „tocmai” pt a nu ne lasa sa intrezarim ADEVARUL LIBER, punandu-se „o lespede” deasupra acestuia!

        – Acumularea de „stiinta/cunostinte” nu se face pt … „a cunoaste”. Nu asa se poate „cunoaste” ceva complex, de orice natura, ci pt a produce „saltul” si a intelege „mecanismul structurii” acelui sistem… Restul, vine apoi „de la sine”!
        – In fiecare idee, la fiecare cateva cuvinte. „in substratul rationamentelor” apare ideea „separarii”: eu versus ceilalti/restul Universului! ASA CEVA NU EXISTA! Nu exista separare de niciun fel intre nimic, cele mai noi teorii din fizica „au descoperit” „entangled partices”= indiferent de distanta in spatiu, doua particule (una stimulata, alta nu!) reactioneaza IDENTIC ca si cum ambele ar fi „stimulate”! ASTA e ESENTA, restul doar sunt forme si consecinte ale acestui fapt…
        -ADN-ul, etc sunt doar „substraturi materiale”, precum hartia de scris, ATAT! Poate fi azi hartie, ieri pergament sau papirus sau tablite de lemn, lut, etc NU CONTEAZA! Doar „informatia/mesajul/comanda” conteaza, asta, trebuie inteleasa, restul e „junk”! Tot ce e scris si inca se scrie in acest ADN, toata aceasta „stiinta”, are un singur rol: nu de a depozita informatia, ci a acumula suficenta informatie pt a produce „saltul”!
        – 98% dintre celulele din interiorul nostru… sunt „nonumane”, adica apartin altor specii de bacterii, microorganisme, etc cu care traim in simbioza. Fiecare dintre noi, contine cca 40 de atomi care au fost si in „corpul lui Iisus”! Oare de ce Iisus isi spunea „Fiul Omului”?
        – „Cunoaste-te pe tine insuti” credeti ca avea vreo legatura cu ADN sau cu „compozitia corpului uman” atunci cand a fost pusa si ramasa din antichitate?

        • WildWind spune:

          „ADN-ul, etc sunt doar „substraturi materiale”, precum hartia de scris, ATAT! Poate fi azi hartie, ieri pergament sau papirus sau tablite de lemn, lut, etc NU CONTEAZA!”

          Corect.

          De cativa ani s-a incheiat „Human Genom Project”. Au facut secventierea completa a genomului uman(sau asa ni se spune).

          Odata cu secvectierea asta problema ADN-ului „junk” a disparut. Acum e invers. Daca pana nu demult credeam ca avem milioane de gene, incat si-au permis unii sa arunce ipoteza ca o mare parte e „junk”, acum concluzia este ca avem in jurul a 25400 gene. Cam la fel cu cate gene are si musculita betiva si mai putine decat au unii viermi nematozi.

          Atat de putine gene avem incat acum nu e clar cum se pot sintetiza toate proteinele de care o celula are nevoie, undeva intre 100.000 si 200.000 de proteine diferite.

          Pentru ca ADN-ul doar asta face. ADN-ul este ca un proiect pe care celula „il scoate din dulap” cand are nevoie sa-si construiasca proteinele de care are nevoie.

          Dar nici pentru cate proteine au celulele ADN-ul nu este suficient. Acum se vorbeste despre „sleeve”, maneca cu care e acoperit ADN-ul, ca ar avea un rol in codificarea proteinelor…

          Ideea e ca toata informatia si transmiterea informatiilor ar cam fi cazul sa o cautam in alta parte. De ex. in ceea ce Rupert Sheldrake numeste „camp morfogenetic”.

          • George Valah spune:

            Exact! Unele teorii spun ca de fapt functioneaza „ca o antena” care se acordeaza pe „canalul informational” de care are nevoie si de acolo primeste comanda ce si cum sa faca! Adica… „nu are nicio legarura” cu producerea de proteine samd ci „cu acordarea” pe frecventele necesare! 🙂

            • WildWind spune:

              Pot fi de acord cu analogia cu antena dar nu pot fi de acord cu exprimarea: „de acolo primeste comanda ce si cum sa faca”.

              As reformula asa: functioneaza „ca o antena” care se acordeaza pe „canalul informational” de care are nevoie si de acolo isi ia informatia de care are nevoie(de care crede ca are nevoie).in acord cu ceea ce este eul la un moment dat.

              • George Valah spune:

                Eul „nu exista”, e o forma fara continut, numit si ego, care pt ca nu exista, mereu are nevoie „de dovezi” pt a-si crea aparenta de realitate.

                • WildWind spune:

                  Suntem(cu un pic de antrenament) constienti de gandurile pe care le avem. Suntem(cu un pic de antrenament) constienti de emotiile pe care le avem. Suntem constienti de starile corpului fizic.

                  Am numit „eul” acea parte din noi care e constienta de toate astea. Tu cum ai numi-o?

                  Indiferent cum o numesti, la asta m-am referit in postarea anterioara.

                  Ego e alta parte, pe care am detaliat-o in alte comentarii.

                • George Valah spune:

                  Constienta as numi-o … constiinta.

                • WildWind spune:

                  Ok, atunci in postarea despre „antena ADN”, inlocuieste „eul” cu „constiinta”.

                • George Valah spune:

                  L-am inlocuit.

                • WildWind spune:

                  Si? Mai da eroare?

                • George Valah spune:

                  Acu da cu rest. :-/

                • WildWind spune:

                  Bun. Baga restul in pusculita… 🙂

                • neicaion spune:

                  Bun Geo, acum renunţă definitiv la puşculiţă, eventual fă-o cadou lui W.W., el oricum nu realizează ce e Eu-l sau Ego-ul, deşi e aceiaşi Mărie cu altă pălărie, Conştiinţa îi sună a ceva din domeniul S.F., totul se reduce la ideea de a fi premiat, nu contează de cine, de ce. Eşti cam singurul care nu şi-a schimbat cursul credinţelor în funcţie teoriile puerile şi imaginare prezentate de terţi în aceste sute de comenturi, eu zic că te afli pe drumul tău de inimă. Succes!

                • George Valah spune:

                  ‘Pusculita” e tot „ego”… renunt! 🙂

                  Pana la urma, cand se iese cu ele „in agora” toti isi verifica teoriile, asteapta sa le fie confirmate si sa o porneasca „in sus” sau infirmate si s-o ia de la capat. O „teorie” care am inteles-o si o neaga pe cea „cunoscuta”, e ca „nu apa rotunjeste pietrele din albia unui rau… Ea doar le rostogoleste iar pietrele se rotunjesc unele pe altele”…

              • neicaion spune:

                …dacă oamenii ar pute înţelege şi accepta realitatea cotidiană prin prisma unui râu şi a pietrelor ce se rotunjesc, unele pe altele, ne-am redescoperi menirea… .

  30. lili spune:

    Ce valoare de adevăr dați cărților lui Cinamar? Am cunoscut persoane care sunt contestate și amenințate, care susțin fizica cuantică și dau acestor scrieri o valoare de adevăr aproape maximă.
    De data asta, am o părere, dar sunt întotdeauna interesante ale voastre. Pe a mea nu o mai spun, că m-am învățat minte… 😀

    • WildWind spune:

      Punctul meu de vedere cred ca e previzibil.

      Dar ce ma mira este: „Pe a mea nu o mai spun, că m-am învățat minte…”

      Oare de ce ai o retinere in a-ti spune parerea?

      Fa un exercitiu de imaginatie: imagineaza-ti ca ne spui punctul tau de vedere despre cartile lui Cinamar. Ai argumente cu care sa-ti sustii punctul de vedere?

      Ai facut research vis-a-vis de subiectele abordate de Cinamar?

      • lili spune:

        M-am gândit că nu pot fi verificate.

        • WildWind spune:

          Si-atunci ce valoare de adevar au?

          • lili spune:

            Există persoane care au încercat să verifice… Și, au dispărut. Să zicem că asta e o legendă.

            • WildWind spune:

              Incepi sa te prinzi… 😀

              • lili spune:

                Depinde ce aleg să cred: că e o legendă sau că persoanele au dispărut…

                • WildWind spune:

                  Si ce alegi?

                • lili spune:

                  Acu, e cam clar ce aleg eu. Dar am un element pe care nu îl pot spune și care face balanța să atârne cu un gram mai jos, pe alegerea mea.

                • lili spune:

                  Alegerile mele se bazează pe încredere. Ale tale, pe neîncredere. În mod firesc, ar trebui să ajungem în același punct. 😀

                • WildWind spune:

                  Alegerile mele se bazeaza pe zeci de mii de ore de research si pe „educated guess”(intuitie).

                • lili spune:

                  Da. Se vede.

                • lili spune:

                  Îmi place să spun că oamenii ca tine demonstrează ceea ce visătorii visează. Poți să negi.

                • WildWind spune:

                  Nu incerc sa demonstrez nimic. N-am facut decat sa folosesc uneltele din dotare. Una dintre uneltele cu care toti ne nastem este mentalul. Unii il folosesc mai mult, altii mai putin. Eu am luat decizia rationala 😀 ca daca am o unealta in dotare, poate ar fi o idee buna s-o folosesc.

                  Pana acum mentalul a fost o unealta foarte folositoare. Cu ajutorul lui am aflat unde sa nu caut, unde as putea incerca sa caut si ce alte unelte as putea folosi.

                • lili spune:

                  Sigur. Depinde doar ce scop iți fixezi. Din partea mea, felicitări! Eu nu pot face asta.

                • WildWind spune:

                  De unde sti? Ai incercat? 😀

                  Ti-ai fixat o autolimitare.

                • lili spune:

                  Da. Nu este calea mea. Nu mai am timp pentru o astfel de muncă. Dar îi apreciez pe cei care o fac.

                • WildWind spune:

                  Si care este calea ta?

                • lili spune:

                  Deocamdată experimentez. Învăț. Caut. Trăiesc…

                • Rainbow spune:

                  Pentru Lili :

                  „All religions and all sciences connect themselves with one single science, always hidden from the common herd, and transmitted from age to age, from initiate to initiate, beneath the veil of fables and symbols. It preserves for a world yet to come the secrets of a world that has passed away.”

                  — Eliphas Levi

                  „There is no difference between eternal birth, restoration from the Fall and the finding of the Philosopher’s Stone.”

                  -Jacob Boehme

                • lili spune:

                  Perfect, Rainbow!

              • WildWind spune:

                Ce experimentezi?

                Ce cauti?

                • lili spune:

                  Ordinea cred că e asta: experimentez să trăiesc, până voi găsi o cale compatibilă. Până atunci, fac ceea ce mi s-a dat prin naștere: rugăciunea. Și câteva alte exerciții. Asta nu se prea spune in public, dar, dată fiind deschiderea ta, am spus-o.

                • WildWind spune:

                  In ce fel ti s-a dat rugaciunea prin nastere?

                  Te-ai nascut cu o carte de rugaciuni la gat? Ai avut la nastere rugaciunile imprimate pe piele?

                • lili spune:

                  Hahaha! Probabil că da. Eu așa cred. Era scris in program. Si nu am putut modifica programul, decât tot prin rugăciune. Efectul cuvintelor asupra subconștientului? Sau ADN-ului? In orice caz, are efect. Cu condiția să crezi in efect.

                • WildWind spune:

                  Si daca inghiti o pastila de amidon are efect, cu conditia sa crezi in efect.

                  Presupun ca te rogi de niste zeci de ani…

                  Care e efectul? Ca dupa atata vreme inca iti cauti calea? Ca ratacesti prin Cinamari si bibliotecari galactici?

                  Ca ai convingerea ca nu mai ai timp?

                  Din moment ce tu inca esti in cautare, inseamna ca in interiorul tau tu sti ca nu ai gasit calea. Sti ca religia nu e calea.

                  Si cu toate astea te agati in continuare de religie…

                • lili spune:

                  Ar fi fost bine să fie niște zeci de ani. S-ar fi accelerat niște sincronicitati, probabil. Sau poate nu. Dar a trebuit să descopăr că asta ar putea fi o cale. Nu a venit așa ușor. Religia, in actualele accepțiuni, a devenit altceva.

                • WildWind spune:

                  Ok, daca simti ca religia e calea, ce treaba mai ai cu bibliotecarii galactici si cu „Cinamarii”?

                • lili spune:

                  Nu se exclud.

                • WildWind spune:

                • neicaion spune:

                  lili, 6 Iul 2017 la 2:21 am…”derKiller666″
                  … întâmplare să fie?; la ce fel de schimbare a lumii, în noapte, visezi…, despre rugăciunile practicate către ce?, nemărturisite către W.W…, o nebunie fără sfârşit. Scuze!, nu doresc să pară un interogatoriu, sau că aduc vre-o acuză şi datorită bunei credinţe nu ar fi prima dată când sunt surprins de reversul monedei afişate.

                • lili spune:

                  Nu am vrut să pun în evidență decât ,,The wind of change”. Nu puteam alege toate versurile.
                  Dar fiecare interpretează… așa cum percepe. Asta e tot.

                • lili spune:

                  Nu cred că permit cuiva să își bată joc de faptul că cineva face rugăciuni. Și o astfel de asociere, deja mă pune pe mine pe gânduri…

  31. Anastasia spune:

    Vezi, VântSălbatic ? Și asta înseamnă ceea ce numeam eu Ferestre (nu doar oglinzi): conversația ta cu Lili. Si cele două Cântece, Your/My Way & Wind of Change. Pace, liniște, prețuire, deschidere, atenție firească către celalalt/ ceilalti, “nu îmi pasă de ce ştii sau cine eşti până nu văd, nu simt cât de mult îţi pasă de mine”. Ca un fel de îmblânzire reciprocă. Precum Vulpița și Micul Prinț. Deschizi fereastra si primesti. Si celalalt o vede/ simte deschisă. Si-atunci totul „curge”, in (ambele) toate sensurile. Ca o frunză ce plutește liniștit. Ca izvoarele limpezi si cuminți. Ca un fulg purtat de vânt. Ca un dans.

    • WildWind spune:

      Eu, „sonda-robot”, am niste algoritmi care functioneaza pe baza „quantum superposition” si „quantum entanglement” 😀

      Una din directivele principale este „Deep human behaviour observing, analysis, understanding and engagement”.

      Am inteles, in „timp”, ca relatiile interumane se construiesc incet, bit by bit.

      Conversatia mea cu Lili a putut avea loc asa cum a avut loc pentru ca „relatia” dintre noi s-a construit incet, bit by bit.

      PS Uneori „oglinzile” au aparenta de „ferestre”. Dar tot „oglinzi’ sunt.

  32. WildWind spune:

    Ultima oară când am fost la înţeleptul satului am plecat foarte dezamăgit. Ce mai, aveam cu totul alte aşteptări. Ştiţi, precedentul înţelept era aşa, un om luminos şi iubit de toată lumea. Şi îţi vorbea foarte frumos, despre lumină, iubire, suflet. Toată lumea îl asculta cu gura căscată. El mergea prin satul nostru îmbrăcat frumos, elevat, spiritual. Foarte diafan. Şi toţi făceau o reverenţă când treceau pe lângă el. Dar acuma, de când l-au adus pe ăsta nou, numai tulburare s-a făcut prin sat. Oamenii sunt foarte derutaţi. Că oamenii de aici din satul nostru sunt foarte spirituali şi ei sunt pe o cale de ascensionare permanentă. Iar ăsta nou venit numai prostii le bagă în cap.
    Ştiţi, când m-a chemat la el am tresărit de emoţie. Şi chiar m-am dus cu inima deschisă. În sinea mea eu chiar credeam că îmi va vorbi lucruri luminoase şi înălţătoare. Însă, doamne, ce ruşine îmi e să vă spun şi vouă ce am auzit de la el! Dar să ştiţi, nu l-am crezut din prima. Nu, nu, nu! Am stat, am analizat, am meditat la spusele lui. Şi chiar şi acum am dubii dacă să cred sau nu.
    Că mi-a vorbit despre curve. Şi mi-a spus că în spatele oricărei curve se află o poveste tristă de viaţă. Măi şi mi-era aşa de ruşine, nu ştiu cum să vă spun. Dar am stat acolo, l-am ascultat, am răbdat. Şi nu l-am judecat deloc. Nu l-am considerat un amăgitor. Că după ce am plecat de la el, unii mai proşti au şi început să şuşotească că e un om ciudat şi că nu vor mai veni niciodată la el. Cum să îi primească aşa, cu friptane, băutură, în tricou, pantaloni scurţi şi gumari? Dar eu abia aştept să mă cheme iarăşi. Pentru că eu cred că e un iluminat, dar se ascunde, nu vrea să fie adulat. Numai cât te priveşte şi ştie exact ce e în sufletul tău.
    Auzi, să-mi vorbească mie tocmai despre curve. Nu, că mie-mi plac tare mult, sunt febleţea mea. Şi multe lucruri bune de viaţă am de învăţat dacă stau printre ele. Şi eu cred că oamenii spirituali atrag astfel de femei. Uitaţi, până şi Isus era înconjurat de curve, pescari, bârfitori, bolnavi, ce mai, oameni hârşâiţi de viaţă. Pleava societăţii.
    Şi mi-a mai spus că dacă îi mărturiseşti unei curve că nu vrei să îi răneşti sentimentele, gata, ai pus-o! Ţi-ai făcut-o fidelă pe viaţă şi dincolo de ea. Măi ce de lucruri interesante am auzit de la el! De fapt, ştiu că îmi vrea numai binele. Când intru în raza câmpului său de conştiinţă, simt că mă împământez. Nu de alta, dar aveam aşa, o uşoară tendinţă de ascensionare în absolut şi exista riscul să mă desprind de tot în eter. Ce mare pierdere pentru umanitate ar fi fost!
    Şi să ştiţi că oamenii din sat sunt foarte răutăcioşi. Nu-l suportă deloc că ăsta le spune doar adevărul în faţă, în timp ce precedentul le dădea numai siropele cu iubire necondiţionată. Şi toţi şuşotesc acum pe la colţuri cum era înainte satul nostru mândria comunei şi ce a ajuns acum de când ni s-a schimbat înţeleptul satului. Ce bine era înainte, toată lumea părea fericită, înghiţea câte o linguriţă cu iubire necondiţionată şi gata, imediat îi izbea fericirea în glanda pineală de numa-numa!
    Voi ce spuneţi, oare să mă mai duc pe le el? 🙂

  33. lili spune:

    După Lise Bourbeau, există cinci răni emoționale, pe care le au toți oamenii. Ele sunt: rana de respingere (fugarul), rana de abandon (dependentul), rana de umilire ( masochistul), rana de trădare (dominatorul) și rana de nedreptate (rigidul).
    Se pare că vindecarea acestor răni nu poate fi niciodată completă, dar se pot diminua efectele lor negative.
    1.
    Rana de nedreptate – rigidul:
    – cea mai mare teamă a lui este răceala celorlalți față de el:
    – el caută să se arate vivace și dinamic, chiar dacă este obosit;
    – rareori admite că are probleme sau că îl deranjează ceva. Atunci când admite că are o problemă, se grăbește să spună că nu este gravă și că este capabil să și-o rezolve singur;
    – este un mare optimist, care vrea mereu să se arate pozitiv;
    – se controlează pentru a fi perfect și pentru a corespunde idealului pe care și l-a fixat sau față de ce crede că se așteaptă de la el;
    – face totul pentru a-și controla furia – atunci când este conștient de ea – fiindu-i teamă că își va pierde controlul;
    – poate părea controlant cu ceilalți când propria perfecțiune îi este pusă la îndoială și vrea să se apere;
    – în ciuda faptului că vrea ca totul să fie perfect și drept, este, de multe ori, primul care exagerează un fapt sau o acuzație; nu este conștient de măsura în care poate să fie nedrept față de ceilalți și față de el însuși;
    – rigidul nu vrea să simtă; își arată cu dificultate sentimentele, din cauză că nu știe cum să își gestioneze marea sa sensibilitate; îi este teamă că pierde controlul și nu mai este perfect în ochii celorlalți;
    – dă de multe ori impresia că este rece și insensibil, pentru că vrea să se convingă, atât pe el cât și pe ceilalți, că nu îl atinge nimic; din acest motiv, este incapabil să stabilească o relație intimă satisfăcătoare;
    – este foarte dur față de propriul corp și rar admite să fie bolnav; are dificultăți în a simți frigul sau durerea ; își face un titlu de glorie din a nu avea nevoie de medicamente sau de doctori;
    – se crede apreciat, mai ales pentru ce face și pentru imaginea sa; este în acțiune până când totul este terminat și perfect; înainte de a-și face plăcere, trebuie să considere că o merită, pentru că a muncit bine;
    – își cere sie însuși foarte mult, vrea să performeze și nu își respectă limitele; din acest motiv, are dificultăți în a-i accepta pe leneși;
    – este specialist în autosabotaj atunci când ceva începe să meargă prea bine,după părerea lui;
    – totul trebuie să fie just, justificat sau justificabil; atunci când greșește, se justifică imediat; poate să mintă pentru a se justifica și, de teama de a fi prins cu greșeala, își pregătește justificările;
    – nu se poate împiedica să nu întrerupă pe cineva care nu a făcut o propunere corectă, crezând că astfel îl ajută pe celălalt; îi critică cu ușurință pe cei care nu acționează cum consideră el că este just și perfect, cum se critică și pe el însuși; crede că sentimentele sunt mai puțin importante decât cunoștințele; se glorifică pentru cunoștințele și pentru memoria sa;
    – când și-a atins limita, poate să fie sarcastic, încăpățânat și intransigent.

    În spatele măștii de rigid se ascunde o persoană sensibilă care:
    – este ordonată și foarte competentă într-o muncă ce necesită multă precizie, fiind atentă la detalii;
    – are capacitatea de a simplifica ceea ce este foarte complicat;
    este foarte sensibilă, știe ce simt ceilalți verificând, în același timp, ceea ce simte ea însăși;
    – își permite să facă pauze în timpul lucrului, chiar dacă nu e totul terminat sau perfect;
    – este flexibilă, acceptând faptul că are limite;
    – găsește ușor persoana potrivită pentru o anumită sarcină și știe ce să spună în orice situație;
    – acceptă faptul că se poate învăța din greșeli;
    – este entuziastă, vioaie, plină de energie și dinamică.

    • Rainbow spune:

      Daca cauti sa rezolvi emotionalul folosind pseudologia, niciodata nu vei obtine nimic, decat gargara, abureala. Pseudologia habar nu are cum functioneaza psihicul si creierul uman. E doar o escrocherie pe bani foarte multi, validata de sistem

      • lili spune:

        Singura ,,soluție” pe care a oferit-o, a fost că, dacă vrei să scapi de anumite frici, trebuie să intri în ele. Asta o știam și noi. În rest, folosește la depistarea rănilor care ne afectează mai mult și conștientizarea lor.

        • Rainbow spune:

          Eu raman la parerea mea ca intrega pseudologie e doar o escrocherie pe bani multi, care nu foloseste la nimic. Serios acuma, chiar crezi ca un Nea Caisa cu diploma de aburitor stie mai bine decat mine ce se intampla in psihicul meu ? Eu nu stiu ce-i de capul meu ?
          Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu as permite in veci, nimanui sa-mi dirijeze psihicul dupa cum i se nazare lui ca ar fi bine.

    • WildWind spune:

      Credeam ca te referi la ale tale. Apreciez ca ai postat tot textul asta. Era nevoie doar sa-mi spui ca te referi la Lise. Am cartile ei.

      Categorisirea asta este complet incompleta.

      Lili, sa presupunem ca imi pui urmatoarea intrebare: „Care ar fi, din punctul tau de vedere, cel mai important lucru pe care as putea sa il fac pentru dezvoltarea mea personala?”.

      Sti ce ti-as raspunde?

      • lili spune:

        Hai, zi! 🙂 Consideră că am pus-o.

      • WildWind spune:

        Studiaza noua medicina.

        • lili spune:

          Ai mai zis asta. Deocamdată nu pot. Și cred că e peste nivelul meu.

          • WildWind spune:

            Da, am mai spus-o si o s-o mai repet. Iti permite sa intelegi in profunzime cum functioneaza emotiile, sa-ti recunosti emotiile/trairile/fricile, sa le observi, sa intelegi cum apare „boala” si sa-ti rezolvi eventualele „boli” pe care deja le ai. Noua medicina nu este pasul final, este un nou inceput. Este temelia solida pe care se poate cladi.

            Te inseli. Nu este extraordinar de complicata. Si nu este nevoie sa o studiezi pana la nivelul la care sa poti consilia pe altii. E suficient sa intelegi „mecanismele” de baza, cele 5 legi biologice si sa intri un pic in „constelatii”.

            • lili spune:

              Recomandări de cărți? Cursuri nu cred că îmi permit.

              • WildWind spune:

                Abc-ul:

          • Rainbow spune:

            Hai ca ma bag si eu ! Daca vrei sa intelegi cum functioneaza emotiile si psihicul, studiaza … mintea ! In minte se ascunde secretul imortalitatii si nu numai. Studiaza, dar nu din surse mainstream .

            • lili spune:

              Am înțeles. Tu ai ales o altă cale. Da, am auzit că e foarte eficientă, dar nu oricine are acces la ea. Eficient nu e cel mai potrivit cuvânt când vorbim despre asta.
              Și, toate astea costă. Dar să zicem că… universul iți creează oportunitățile potrivite , dacă vrei/ dorești cu adevărat. 😀
              Oricum, o să mă gândesc.

              • Rainbow spune:

                Lili, exista o singura cale. Universul e mental, totul e mental, deci mintea e solutia. Daca ai fi lipsit de minte ( panoul de comanda ) cum ai mai putea merge pe alte ” cai”, gen iubirea si bla-bla ? Eu zic ca nici macar nu ai exista in absenta mintii.

                Uite, poti incepe studiul mintii de aici ( ocazie cu care afli si cum se auto-vindeca neuroza si traumele emotionale ). Tehnicile din carte fac mult mai mult decat spun in carte … daca poti intelege. Daca nu, intelegerea ve veni dupa ce practici.
                Desigur, asta e cartea bazic despre minte, drumul de studiu nu se termina aici. Cartea asta e un soi de ABC …

                Apropos de afirmatia ta ca „toate costa”. Nu costa. Spiritualitatea este gratis si e oferita gratis . Daca cineva iti cere bani pentru initieri, bani pentru cursuri, workshopuri ca sa te invete nu-s ce spiritual … run ! Fugi urland ! Aminteste-ti mereu ca spiritualitatea nu se gaseste la taraba, la dispozitia turmei.

                • lili spune:

                  Merci fain. E în engleză. O să îmi ia timp triplu de înțelegere, dar oi vedea… Nici eu nu prea mai cred în cursurile pe bani. Te duci acolo și ți se prezintă, eventual, cuprinsul. Soluții… mai va. Dar și ei trebuie să trăiască.
                  Mulțumesc lui George, care m-a învățat câte ceva, gratis! Aparent.
                  Mulțumesc, deci, din nou!

                • Rainbow spune:

                  Regula mea de aur : daca e pe bani, e tzeapa ( pentru ca e adresata multimii, iar tot ce e destinat multimilor este bulshit, dezinformare, cea mai proasta calitate ). Nimeni nu e atat de nebun ca sa azvarle perle porcilor, vorba lui Iisus. Si sa nu uitam ce reactie si ce parere avea Isus despre comerciantii de la templu … aia care vindeau ” spiritualitatea” pe bani …
                  Pana la urma e treaba cu cine are urechi de auzit… E plina lumea de pop-gurusi, pop-spiritualitate, pop-cursuri si workshopuri care te invata nimic pe bani multi, unde te uiti in librarii si pe net e plin cu bulshit pentru toate gusturile, pentru toate nivelele de dezvoltare … avem de toate pentru toti.
                  Daca ceva e promovat mainstream, atunci e clar ca eu trebuie sa merg in directia opusa in care e impinsa turma de la spate.

                • Rainbow spune:

                  Lili, din nefericire in romana nu s-au tradus decat bulshit, pop-spiritualitate, ca asta se cere pe piata, gargara. As prefera si eu sa citesc in romana, dar nu am ce. Ba da ! O singura carte valoroasa este in romana ( nu bag mana in foc pentru traducere, de asta am preferat sa o citesc in engleza ), este Lantul de Aur al lui Homer. Altceva eu nu am vazut in romana, desi constant ma uit pe saiturile editurilor : maculatura.

                • lili spune:

                  E cam greu de găsit autenticitatea. Dar, la timpul potrivit, se întâmplă ceea ce trebuie.

            • lili spune:

              Recomandări?

        • Anastasia spune:

          Wind, cu cine ai studiat noua medicina? Crina Vereș (curs) sau și altcineva ?

          • WildWind spune:

            Cu Crina am inceput.

            • Anastasia spune:

              Wind, ai continuat cu tine (dupa Crina) sau si cu altcineva ?

              • WildWind spune:

                …Adriana Tatar, Gilbert Renaud, Andrei Mandy Beke, Stephen Paul, Eva Rambala, Richard Moss, Menis Yousry…

                Nu sunt toti strict pe noua medicina, dar toate sunt legate. Strict pe noua medicina sunt primii trei.

                Cel mai important, cu mine… 😀

                Poti sa citesti sute de carti si sa faci zeci de cursuri, seminarii, workshop-uri, etc, daca nu lucrezi cu tine, totul e inutil…

                • lili spune:

                  WW, cred că ești un fenomen. Unul ,,lucrat”, desigur. 🙂

                • WildWind spune:

                  Fenomen…?!

                • lili spune:

                  Așa se spune. Nu ai mai auzit expresia? Pentru cei care fac ceva deosebit. Și vântul, oricum, e un fenomen! 😀

                • WildWind spune:

                  Eu nu consider ca fac ceva „deosebit”. Consider ca fac ceva „normal”. Participarea la cursuri si workshop-uri este modul in care eu am ales sa-mi petrec „concediile”. Imbin utilul cu placutul.

                • Anastasia spune:

                  Wind, ai participat in mod direct la cursurile/ seminariile celor pe care i-ai amintit mai sus ori doar i-ai citit apoi, dupa Crina ?

                  Daca poti raspunde, daca nu e inconfortabil pt. tine, te-as intreba ceva : e (a fost la un moment dat) un motiv anume care te face (te-a determinat) sa fii fascinat de noua medicina? A fost pt. vindecare fizica (vindecare din interior catre exterior) pt. tine sau pt. altii (ma gandesc la cei dragi, in mod special) ? Ori motivul e doar acela: „VREAU să stiu/ înțeleg sunt, e pentru ca ma caut pe mine ” si noua medicina e cea care rezoneaza cel mai bine cu tine ?

                  Pe de alta parte, poti sa imi spui (in lumina „noii medicini”) care sunt cauzele unei tiroide perfect sănătoasă (daca e sa vorbim despre faptul că toate analizele, repetate , sunt in parametri normali) care are, insa, „agățată” de ea un nodul (ce se micsoreaza, ce-i drept, de cand a fost detectat, fără niciun fel de tratament) ?

                  Ty, Wind 🙂

                • Anastasia spune:

                  ADEVĂRAT, VântSălbatic, daca nu lucrezi cu tine, totul e inutil …

                • WildWind spune:

                  Am participat.

                  Dupa ce am auzit de noua medicina, la inceput, am ignorat-o. Parea „ciudata”, „alambicata”, o plasmuire a gandirii unuia. La prima vedere mi s-a parut „ciudata” legatura dintre foile embrionare si emotii, etc.

                  Cu timpul subiectele pe care le cercetam(de ex. bacterii, „virusi”, evolutia speciilor, emotional, mental, etc) au inceput, din mai multe domenii aparent fara legatura, sa indice catre noua medicina. Dupa care am inceput sa fac research pe tema noua medicina. Si atunci am inteles ca noua medicina nu este o nascocire a mintii unora, nu este o inventie, ci este o descoperire si nu este orice descoperire, ci este vorba tocmai de principiile biologice pe baza carora functionam.

                  Ca urmare motivul pentru care studiez noua medicina este faptul ca noua medicina este ceva fundamental. Este „life changing”. Ar trebui sa se invete incepand de la gradinita. Daca, din tot ce stiu, as fi nevoit sa aleg un singur domeniu, as alege noua medicina fara sa stau pe ganduri.

                  Tiroida este un subiect vast. O sa postez separat niste extrase. Daca este sigur vorba de tiroida(si nu de paratiroida sau ductele tiroidiene) atunci e vorba de „timp”.

                  Daca persoana este in situatii pe care le traieste la modul „nu am suficient timp”, „nu sunt suficient de rapid”, „nu o sa termin la timp” si nu gaseste o rezolvare reala sau mentala, biologicul va incerca sa ajute. Dar biologicul nu face diferenta intre real, imaginar sau simbolic. Asa ca va da comanda tiroidei sa produca mai multi hormoni pentru a ajuta persoana sa fie mai rapida. Asta, in timp, pe langa valori crescute ale hormonilor, va duce inclusiv la modificarea in volum a tiroidei.

                  Daca situatia tot nu se rezolva in fapt sau mentalul nu va gasi o solutie psihologica, biologicul va comanda tiroidei sa intre in hiper-turbo. Adica va mai creste inca o tiroida(„tumoare”) care sa produca si mai multi hormoni.

      • lili spune:

        Deci, nu mă mai chinui să scriu și despre celelalte (răni).

        • WildWind spune:

          Multumesc. Pentru mine nu. Daca este altcineva interesat, sa spuna.

        • Anastasia spune:

          Continuă, Lili, despre răni. Cand ai timp. Dacă e un chin totusi :), n-o mai face doar pt ca te rog eu :).
          Am cartile astea pe undeva, de candva si nu am simtit la vremea aceea ca as vrea sa ma grabesc sa le citesc. Cred ca nici acum. Insa, ceea ce ai inceput, cred ca e o interventie-demers care cred (eu) ca nu ar trebui intrerupta inainte de epilog, daca nu-ti e prea mult / greu . In plus, pt ca nu am prea mult timp la dispozitie acum, mi-ar fi de folos, ca un rezumat sau o recapitulare succinta si o concluzie, ca si o incheire/trecere catre altă Etapă/ Capitol.

    • neicaion spune:

      Bravo!, un algoritm interesant, deşi pare un amalgam de expresii, puse în fapt, crezi oare că toate aceste aspecte puse în seama unui om/oameni, ce se confruntă cu ele, vrând-nevrând, chiar şi le-ar dori pe toate?, ?

      • lili spune:

        Nimeni nu și le dorește, dar le avem cu toții. Si din fiecare tip de rană emoțională avem câte ceva. Ideea e să observăm, să conștientizăm si apoi să vedem cun rezolvăm.

        • neicaion spune:

          De ce trebuie neapărat considerate răni?, le conştientizăm şi ni le însuşim ca atare, iar emoţia este un dar, incoruptibil, este esenţa a ceea ce suntem.

          • lili spune:

            Sunt considerate răni, pentru că dor si ne împiedică să facem lucrurile firesc si natural. Ne limitează capacitățile si ne fac viața mai urâtă.
            Emoția, in sine, da, e o parte din procesele afective, care ne fac umani si ne pot motiva pentru activitate.

            • neicaion spune:

              Să înlocuim expresia rană, cu şcoală sau experienţă trăită, aruncându-i o privire, mai la distanţă de tine, sau dintr-un unghi separat, poţi observa că asta şi este nemaiprovocând suferinţă emoţională, este un ataşament al Ego-ului care este un masochist, deşi el există doar datorită inchipuirilor noastre greşite.

              • lili spune:

                Unele dintre acestea au luat naștere între 0 și 1,2,3,4 ani. Deci, nu țin de experiență. S-ar putea ca altele sa vină chiar mai de demult… nu știu cum le-am putea numi in aceste situații.

                • neicaion spune:

                  Posibil ca suferinţa autoindusă, deşi pe baze pur închipuite, să aibă un anumit scop în dezvoltarea noastră din punct de vedere energetic, dar tot lecţie se cheamă chiar de vine dintr-un alt timp, doar să acceptăm totul aşa cum vine, fără resemnare, activi.

                • lili spune:

                  Cu siguranță, suferința ne dezvoltă! Dar ne obligă să conștientizăm, la un moment dat.

  34. lili spune:

    2. Rana de respingere – fugarul
    Cea mai mare frică: panica
    – crede în adâncul lui că nu valorează nimic sau nu mare lucru; în mod constant este nemulțumit de ceea ce este; se consideră nul sau se judecă a fi fără valoare; are o stimă de sine scăzută;
    – se simte rupt de ceilalți și neînțeles, chiar și de umanitate, în general; într-un grup se simte deseori singur, neliniștit și febril;
    – și-a dezvoltat mai multe moduri de fugă (astral, droguri, alcool, somn, plecări precipitate, jocuri virtuale etc.);
    – se rupe ușor de lumea exterioară refugiindu-se în lumea sa imaginară sau în astral; se poate chiar întreba ce caută pe Pământ sau dacă nu este cumva dintr-o familie care nu este a sa;
    – când este singur este copleșit de emoții, mai ales de frici;
    – este specialist în a nega ceea ce trăiește în relația cu ceilalți;
    – acordă puțină importanță lucrurilor materiale: se simte mai mult atras de lumea spirituală sau intelectuală;
    – posedă o imaginație bogată, pe care, din păcate, o folosește pentru a-și crea scenarii de respingere;
    – crede că fericirea nu poate dura prea mult;
    – într-un grup, vorbește puțin, în general, sau se retrage; îi este teamă că deranjează sau că nu este interesant; este considerat ca fiind solitar și este lăsat în pace; cu cât se izolează mai mult, cu atât devine mai invizibil;
    – în prezența cuiva care ridică tonul sau devine agresiv, părăsește imediat situația, înainte de a intra în panică;
    – când este privit, devine imediat neliniștit cu privire la el însuși;
    – acționează într-o manieră nervoasă și rapidă fiind motivat de frică, ceea ce îl ajută să se conecteze la lumea materială și să simtă că există;
    – este un mare perfecționist care, îmbătrânind, se panichează din ce în ce mai mult la gândul că n-ar fi capabil să facă față vieții; crede că și-a ratat viața;
    – frica de a fi respins îl face să devină obsesiv în anumite situații.

    În spatele măștii de fugar se ascunde o persoană eficientă care:
    – este capabilă de multă anduranță, are o capacitate mare de muncă;
    – este descurcăreață, cu o mare capacitate creativă, de a inventa și de a imagina;
    – se gândește la toate detaliile;
    – reacționează repede și prompt în situațiile de urgență;
    – se poate retrage fiind, în continuare, importantă;
    – vede lucrurile mai realist;
    – este prezentă la ceea ce se întâmplă;
    – este capabilă să facă diferența între ceea ce face și ceea ce este.

  35. George Valah spune:

    Interesante informatii, mai ales dpdv al agresorilor (provocatorilor de rani) dar si al victimelor pt studiul mentalului si stereotipiilor acestora. O culegere de informatii tipologice similare care sa caracterizeze in categorii similare pe acesti agresori, se gasesc mai mult in lucrarile de psihopatologie medicala sau/si psihopatologie criminalistica, dupa caz. De la tipul agresorului individual „lombrosian” pana la mai mult sau mai putin modernele „gang stalking” (agresiunil
    de hartuire in grupuri organizate, de tip mafiot) devine un studiu de folos mai ales in cazul „ranitilor” din oricare categorie. Sumarizand cateva din principiile acestor studii reies urmatoarele:
    – Fara exceptie, valabil pt indivizi sau grupuri de agresori, acestia sunt ei insisi extrem de vulnerabili, cu mult mai vulnerabili decat victimele lor (ex pozitie sociala, posibilitatea de mari pierderi materiale, chiar alte pierderi si mai mari!), agresiunea fiind o manifestare a constientizarii acestei slabiciuni . Una dintre astfel de vulnerabilitati e de ex ” cand la randul lor ei sunt raniti sau isi pierd mitul invincibilitatii” si realizeaza ca „din vanatori pot deveni vanat” sunt mult mai afectati decat victimile lor. Mai departe ramane doar identificarea vulnerabilitatilor si exploatarea lor.
    – Agresiunile au un scop unic: a se obtine o reactie de un anume fel din partea „ranitului”. De foarte multe ori, e vorba de „o distragere de atentie, a il tine ocupat” pt a nu face ceva contra intereselor sau la care atacatorii sunt extrem de vulneranili. Nu va lasati pacaliti de „diversiuni”
    – La determinarea vulnerabilitatilor agresorului un principiu din artele martiale spune ca „orice adversar te ataca cu mijloacele si in zonele la care el insusi e foarte sensibil. Inafara acestora exista si alte slabiciuni care sa fie transformate in „avantaj pentru cel ranit” in astfel de situatii.
    – In cazul grupurilor mafiote gen „gang stalking”, a se gasi „liderul”,( de la toate nivelele intermediare pana la cel ultim, desi tocmai din cauza vulneranilitatii acestora, ei sunt „ascunsi” odata deveniti „vizibili” devin si „expusi”.)
    – Mentalitatea agresorilor e in general rudimentara (desi pare sofisticata, bazata pe „bibliografia” insusita), mergand pe baza de motivatii gen: ordin (le ocoleste liberul arbitru), interes (le ocoleste spiritul justitiar), spalare mentala (devin simple marionete, cu constiinta atrofiata), coercitie (indivizi santajati, amenintati, cumparati), etc. In oricare din aceste variante „victima ranirilor” are ascendent moral asupra sursei de agresiune.
    -Deobicei structura unor grupuri mafiote agresoare e de tip „insectoid” in care „creierul” e inlocuit de „ganglioni neuronali”. Ceea ce pare un avantaj, poate fi rapid transformat in vulnerabilitate prin abordare corespunzatoare.
    – „Ranitul” sa excluda din mentalul sau ideea de „victima” si sa-si constientizeze pozitia corecta de riposta. Sa aibe in vedere ca o lovitura data de el are efect cat 20 de lovituri date de agresori. Deci sortii lui de victorie sunt de fapt foarte buni in ciuda aparentei de inferioritate de mijloace.
    – Niciunui „ranit” sau mai corect „tuturor ranitilor” sa nu le fie frica: nu sunt singuri in oricare din aceste imprejurari, indiferent de cat de neajutorati ar parea. Daca ar fi asa de „neajutorati”, nu le-ar mai fi „atacatorilor” frica de ei si nu ar mai exista agresiunile de orice fel. Faptul ca acestea exista, e dovada ca „ei sunt considerati periculosi” . Deci lupta e recomandata.

    Va urma

    • lili spune:

      Recomand (din nou) krav maga. Dar cu instructorul cu care am făcut eu, căci el predă mai… ,,realistic” 😀

      • George Valah spune:

        Buna idee: un „krav maga in forma scrisa” va fi spectaculos! 😀

        • lili spune:

          Nu se face asta. Și ar fi greu de exprimat, dar nu imposibil. Se face antrenament, altfel nu intră mișcările în ,,memoria musculară”. Măcar un an… E pentru stradă, nu are reguli și apărarea este de 200%. 😀
          Antrenamentul se face cel mai bine cu partener, ca să poată fi învățate bine tehnicile. După poze și imagini… nu aș recomanda.
          Asta dacă nu te referi la a învinge adversarul folosind forța mentală.

          • George Valah spune:

            O alta regula din artele martiale spune: „la forta raspunzi cu tehnica, la tehnica, raspunzi cu forta”. Niciodata nu se raspunde la fel. Trust me, I’m good on it. 😉

            • lili spune:

              Păi, probabil că este acel 200%. Adică 100% te aperi/te ferești/fugi și 100% ataci. Doar că astea se fac în același timp…
              Te cred. Eu am o scurtă perioadă de antrenament. Și nu mă bat cu din ăștia antrenați. De ei e bine să fugi! 😀

              • George Valah spune:

                Eu acum fug mai greu, deh, varsta, prefer sa stau pe o banca in parc. Dar daca vine unu sa scuipe seminte in jurul bancii, ii spun, mai intai cu frumosu, apoi direct, ca a gresit banca, parcul si in general nu e frumos, ca nici lui nu i-ar conveni sa… etc. Cei mai multi inteleg. isi cer scuze si pleaca. Cativa, putini, au ceva de demonstrat sau doar asa cred… Treaba lor.

                • neicaion spune:

                  Sunt un străin, ce tot încerc să înţeleg, de ce oamenii nu funcţioneză aşa cum vorbesc, de ce falsitatea e mai apreciată ca adevărul?, de ce adevărul însemnă durere şi nu alinare?.

                • George Valah spune:

                  Oamenii nu functioneaza asa cum vorbesc, de frica. Falsitatea e mai apreciata doar de cei falsi, adevarul e al celor tacuti. Falsitatea e durere, adevarul alinare. Nu altfel.
                  In parc, copii canta, stiu ei ce stiu:

                • lili spune:

                  Neicaion, pentru că nu există numai oameni buni. Și, în urma unor suferințe, cei buni învață să se apere, așa cum pot. Urmările sunt cele cunoscute…

    • Anastasia spune:

      Ce interesant si neobișnuit 🙂 Nu se mai simte nevoia de „stiri (noi) pe scurt”. Sau doar eu am sentimentul asta ?

      Ori poate, Valahul e încă in vacanță 🙂

  36. lili spune:

    3. Rana de abandon – dependentul
    – cea mai mare frică – singurătatea;
    – are dificultatea de a funcționa singur și singurătatea îl înspăimântă;
    – suferă, deseori, de o tristețe profundă, când este singur sau nu, fără să știe prea bine de ce;
    – când este singur plânge mult timp, fără să realizeze că își plânge singur de milă;
    – își provoacă inconștient boli sau situații dramatice, pentru a atrage atenția și mila celorlalți; dezvoltă o atitudine de victimă crezând sincer că este un ghinionist;
    – fuzionează ușor cu ceilalți intrând în emoțiile și suferința lor, dar se folosește de acestea pentru a atrage atenția asupra sa;
    – își evidențiază aspectul de victimă, deseori exprimată în mod dramatic, doar pentru a atrage atenția; într-un grup îi place să vorbească despre sine însuși; raportează orice întâmplare la el însuși;
    – se agață fizic de ceilalți; are dificultăți în a face sau a decide de unul singur;
    – cere sfatul sau părerea celorlalți și se poate arăta chiar incapabil, doar pentru a obține ajutor, nu pentru că nu ar reuși singur; până la urmă, e posibil să nu urmeze sfaturile, pentru că el caută doar atenție;
    – când ajută pe cineva sau îi face un serviciu, o face doar în speranța că acesta se va ocupa de el, la rândul lui;
    – are suișuri și coborâșuri, o zi vesel, o zi trist; se destabilizează foarte ușor din cauza emoțiilor;
    – dificultatea de a încheia o relație îl face să facă multe compromisuri, pentru a nu rămâne singur;
    – crede că, dacă cineva este de acord cu el, aceasta este o dovadă de iubire;
    – în prezența unei persoane furioase sau agresive se înmoaie și devine ca un copilaș speriat;
    – îmbătrânind, spaima de singurătate crește; preferă să îndure o situație dificilă, decât să rămână singur.

    În spatele măștii de dependent, se ascunde o persoană autonomă, care:
    – știe foarte bine să își exprime cererile fără să se plângă;
    – când cererile sale sunt refuzate, nu se simte abandonată;
    – are talent de actor, știe să capteze atenția celorlalți;
    – îi poate ajuta pe ceilalți fără să se amestece în problemele lor;
    – este din ce în ce mai mult capabilă să ia singură decizii, fără a mai cere acordul;
    – se poate simți bine și singură;
    – simte diferența dintre ,,a plăcea” și ,,a iubi”.

    • neicaion spune:

      Ştii Lili, chiar trebuie să facem un test de psihoterapie pentru a realiza cu ce avem de-a face?, fii tu însăţi, se poate.

      • lili spune:

        Cine se cunoaște pe sine, normal că nu are nevoie decât să fie el însuși. Cu condiția să fie bun! Dar, oricine are nevoie să știe de unde i se trag anumite comportamente. Conștientizarea duce la o rezolvare mai ușoară. Și, de multe ori, e nevoie de a rezolva anumite probleme.

        • neicaion spune:

          Nu există probleme în Sine şi nimeni nu este mai bun decât semenul său, suntem Unul prin constituţia Sinelui nostru, deci care ar fi problemele?.

          • lili spune:

            Problemele sunt că nu știm sau nu credem ce suntem, sau ne induc alții (prin diferite mijloace) să nu știm și să nu credem… Și așa, se mai deșteaptă câte unul dintre noi, vede ce se întâmplă și ne mai spune și nouă, celorlalți, sau ne trage de mânecă să vedem și noi.
            Și cred că suntem făcuți să căutăm, să cercetăm, să descoperim, să aplicăm. Nu putem sta degeaba. Nu e în firea omului. Mai avem mult până să ne vedem ca UNUL…

            • neicaion spune:

              Şi uite şi lista cu Şto-uri, exclude timpul, deşi scârţâie fiind epuizat de atâtea anomalii încă acceptate.

      • Anastasia spune:

        Domnule NeicaIon, cu ce avem (aveți) de a face, rog frumos? Va place Socrate ? Incercati-l, căutați-l, uneori..
        Tot el spunea:
        „Ignoranţa este originea tuturor relelor.”
        „Nu pot învăţa pe nimeni nimic. Pot doar să-i fac să gândească.”

        Aceeasi, cu deosebita considerație,
        A.

        • neicaion spune:

          Deşi Socrate nu este în lista mea de preferinţe, accept cele două paragrafe ca fiind coerente şi reale, lăsănd filozofia puţin deoparte, chestia cu domnule, mă cam lasă rece, eu unul consider că oamenii sunt toţi egali. Scuze!, dacă motivaţia pare cumva abruptă.

          • Anastasia spune:

            Domnule NeicaIon, adevarul e ca mi-e cam greu sa pronunt , ” tu, NeicaIon” :). La un moment dat, m-am adresat tie, cu Ion. Tacere a fost atunci, nu-i asa ? 🙂 E fain cand poti sa ignori pe cineva sau ceva (ca dintr-un Inalt Turn, cand nu stii sau nu poti sa multumesti pentru o simpla urare de bine in vacanta sau pentru orice altceva, cand cineva iti daruieste, chiar daca e doar un gand ..) , dar nu intotdeauna e prea potrivit si sanatos sa ignori …

            Oookkk! Si ar mai fi ceva : n-am abordat apelativul „Domnule”, pentru a vă „încălzi” cumva 🙂 Am facut-o pentru ca mi-ati creat starea ca , intr-o oarecare masura, va vreti „distant”, „distanțat”, de cativa de-aici pe care uimit, șocat chiar, ii considerati cel putin…fara minte si suflet si făr’deDumnezeu..(ma abțin să spun mai mult despre modul in care priviti uneori oamenii; suntem diferiti – acceptati asta, v-ar fi mai usor si mai bine -insa, suntem părți din Tot, oricare ar fi imaginea acestui Tot) . Dumnezeu sau Creatorul are, pentru fiecare o anume reprezentare. Sau nu. Pentru unii, inseamna a simți, e ca si cum stai de vorba cu Sufletul tau si-l intrebi si-l asculti si incepi sa primesti raspunsuri si sa intuiesti.. Il asculti, da, nu doar il „auzi” (ca un „zgomot” de fundal..) sau de cele mai multe ori il ignori..

            Da, sunt de aceeasi parere, eu si lui Dumnezeu / Sinelui meu ma adresez cu Tu..
            Si, eu, accept ca am Mult de invatat…Mai ales despre mine ..Imi puteti recomanda, ceva, ce-as putea sa studiez ca sa ma ajute, in acest demers ? …

            Vă rog să acceptaţi expresia distinselor mele sentimente,
            Anastasia

  37. neicaion spune:

    Asociaţia cu câinii, este Ok!, dpdv al naturii ei sunt net superiori celui ce a debitat postarea de mai sus.

    • neicaion spune:

      …scuze, aici apare totul cumva diferit, referinţa este despre comentul lui WW şi durerile de gât.

      • Anastasia spune:

        Domnule NeicaIon, Socrate a enuntat un principiu : „Singurul lucru pe care îl știu este că nu știu nimic”. Incercati sa intelegeti ca nu sunteti (nu suntem) „alfa si omega”.

        Nu-mi permit sa dau sfaturi nimanui si n-o fac acum, numai ca :

        „cand am iesit pe usa care ma purta spre libertate, am stiut ca daca nu las ura si amaraciunea in spate, voi continua sa fiu in închisoare”.

        Toate cele bune,
        cu sinceritate,
        Anastasia

  38. lili spune:

    4. Rana de umilire – masochistul

    – cea mai mare frică a lui – libertatea;
    – masochistul are un suflet frumos, de misionar, pe care îl manifestă, deseori, prin frică;
    – pare să creadă că Dumnezeu (sau gardianul moralei familiei) îl observă și îl judecă fără încetare; face totul pentru a fi demn în ochii lui Dumnezeu și ai celor pe care îi iubește; crede că, pentru a fi spiritual și demn, trebuie să ușureze suferința întregii umanități;
    – la rândul său, masochistul are dificultăți în a se lăsa îngrijit;
    – este foarte reținut în exprimare, a învățat că nu are dreptul să spună lucruri care ar putea să îi afecteze pe ceilalți;
    – are tendința de a-i scuza pe ceilalți, ceea ce îl determină să îndure situații care nu îi plac;
    – nu vrea să își recunoască nici senzualitatea, nici plăcerile asociate simțurilor;
    – își refulează pulsiunile asociate simțurilor, întrucât îi este teamă să nu exagereze și să îi fie rușine;
    – îi este teamă că va fi pedepsit dacă se bucură prea mult de viață;
    – în copilăria sau adolescența lui se regăsesc deseori povestiri sexuale;
    – se aranjează pentru a nu fi liber, întrucât, ,,a fi liber”, înseamnă ,,a fi fără limite și a trăi prea multă plăcere”;
    – își îngrădește libertatea lăsând să treacă nevoile celorlalți înaintea nevoilor proprii; consideră că astfel își irosește timpul pentru a se bucura de viață; crede că dacă se bucură de simțurile sale, se îndepărtează de spiritualitate;
    – își cunoaște nevoile, dar nu și le ascultă crezând că trebuie să se sacrifice pentru a merita Raiul;
    – deseori se simte murdar, fără inimă, porc sau nedemn; se simte dezgustat;
    – compensează și se recompensează prin mâncare având impresia că se bucură de ea, dar, în realitate, se simte vinovat și rușinat;
    – se îngrașă cu ușurință, pentru a-și da un motiv de a nu se bucura de simțurile sale;
    – are darul de a-i face pe ceilalți să râdă umilindu-se și luându-se în derâdere pe el însuși;
    – este atras și își permite doar lucrurile mici, întrucât nu își vede propria măreție.

    În spatele măștii de masochist se ascunde o persoană senzuală, care:
    – este îndrăzneață, își cunoaște nevoile și le respectă;
    – este serviabilă și capabilă să discearnă când este sau nu bine să îi ajute pe ceilalți;
    – știe să respecte libertatea celorlalți încetând să creadă că este datoare să le rezolve problemele;
    – este o bună mediatoare, este conciliantă și poate îmbunătăți situații dramatice dificile;
    – este jovială, îi place să se distreze și să îi facă pe ceilalți să se simtă în largul lor;
    – știe să se bucure de plăcerile fizice și de propria senzualitate;
    – este o persoană demnă de ceea ce este și mândră că este așa.

    • neicaion spune:

      Tu simţi ceva din ceea ce scrii, sau doar, copy-paste, la comandă???.

      • lili spune:

        Scriu ce au studiat alții. Nu aveam cum să simt eu așa ceva. La cerere. Și pare a fi adevărat. Doar că, nu avem TOATE caracteristicile unei ,,răni”. Ne regăsim, mai mult sau mai puțin, în câte una, în toate sau în câteva… Aici, fiecare vede ce i se potrivește și ce nu.

      • Anastasia spune:

        Chiar in asemenea măsură o subestimati pe Lili ?
        Chiar asta credeti, ca Lili este persoana care ar putea sa faca ceva la comanda !? Ha! :))

        Bonne nuit!

        Vacanță plăcută ! Cum mai e prin Retezat ?

        • neicaion spune:

          Hei tu, prinţesa pierdută, te rog fă un bine omenirii prin a tăcea în dreptul altora. Am revenit instant din Retezat şi voi pleca din nou prin voinţa mea, cinstind darurile Creaţiei.i

          • Anastasia spune:

            Ce inseamna, va rog, „prințesă pierdută” ? 🙂

            • neicaion spune:

              …posibil în interese meschine.

              • neicaion spune:

                …orice detalii suplimentare sunt binevenite, dacă sunt reale. Scuze!, dar mi-aş dori ca oamenii să trăiască cu picioarele pe pământ, să simtă energia vieţii.

              • Anastasia spune:

                Nu exista interese, de niciun fel si niciodata in fiinta mea !!! O spun Eu cea care ma stiu bine si o pot spune si cei care ma stiu (puteti asa de simplu si usor sa aruncati cu „piatra” !? Amintiti-vă..)
                Poate am un interes. Numai ca acela e de a ma stradui sa creez legaturi firesti si calde, intre oameni, intre mine si ceilalti. E ceea ce-mi doresc ( printre altele, la fel de simple lucruri si firesti), si asta, da!, recunosc, poate fi considerat un interes :). Suntem mult prea izolati, blocati si ne construim prea multe „ziduri”, ne autoblocam .. E prea multa frica in lumea asta..E singurul lucru important asupra caruia ar trebui sa meditam mai mult.
                De ce ne e teama de apropierea fata de celalalt? De ce nu i putem privi in ochi pe ceilalti?Cum vi se pare ca arata lumea cand mergeti pe strada(va ridicati ochii la oameni si copaci si cer? ) ori in metrou ori …la birou, pe santier, oriunde altundeva ?

                In fine..cred ca acesta e ultimul meu Cuvant, domnule Ion!
                Numai bine,
                A.

                • neicaion spune:

                  Păi dacă ăsta ar fi ultimul tău cuvânt , ar fi Ok, dar nu prea cred, îţi zici că sunt un un idiot sentimental, dar poţi să greşeşti enorm, acceptă lumina în drumul tău şi vei afla ceea ce cauţi.

  39. lili spune:

    Și, Anastasia, urmează ultima din cele principale(și îmi cer scuze – dacă e cazul – pentru spațiul ocupat):

    5. Rana de trădare – controlantul(dominatorul)

    – cea mai mare teamă – disocierea, separarea sau renegarea;
    – face totul pentru a-i convinge pe ceilalți că are o personalitate puternică; își folosește calitățile de șef pentru a-și impune voința;
    – nu este în contact cu propria vulnerabilitate și încearcă să se arate puternic; are nevoie să știe că ceilalți știu de ce este capabil;
    – caută performanța, cu scopul de a fi considerat ca fiind foarte responsabil, că este șef; în realitate este iresponsabil, întrucât îi acuză pe ceilalți și dă vina pe ei; găsește cu ușurință modalități pentru a nu fi acuzat;
    – caută să fie special și important; caută onoruri, titluri, ocupând foarte mult loc în cadrul unui grup;
    – este impresionat cu ușurință de prestanța unei persoane celebre și bogate și are încredere în astfel de persoane; nu uită să fie precaut sfârșind prin a fi neîncrezător atunci când este dezamăgit;
    – reputația fiind pentru el foarte importantă, atunci când îi este amenințată, este gata să murdărească reputația celuilalt;
    – minte cu ușurință pentru a ieși dintr-un impas; dimpotrivă, nu acceptă să fie mințit; nu acțiunea în sine îl deranjează, cât minciuna ca atare;
    – are foarte multe așteptări față de ceilalți și este foarte exigent; când deleagă, cere ca lucrurile să fie făcute așa cum vrea el și în ritmul lui, pentru a se arăta superior și important; datorită lipsei sale de încredere, verifică fără încetare;
    – îi place să prevadă totul pentru a controla mai bine; nu suportă ca cineva să îi strice planurile; are dificultăți în a accepta neprevăzutul;
    – se crede indispensabil și îi place să creadă că ceilalți nu ar reuși fără el;
    – se destăinuie cu dificultate neavând suficientă încredere în persoanele de sex opus; îi este teamă că se va profita de el; nu vrea să vorbească despre slăbiciunile sau eșecurile sale;
    – este un excelent manipulator în a-și controla partenerul; nu vrea să admită că este în căutarea dovezilor de iubire; orice modalitate este bună pentru a manipula: îmbufnarea, șantajul, minciuna, plânsul de furie, țipatul, amenințarea, victimizarea; poate să folosească chiar și violența;
    – înțelege și acționează cu rapiditate, dar, deseori, după ce trage concluzii pripite;
    – este sigur că are dreptate, încearcă să își impună punctul de vedere și vrea să aibă ultimul cuvânt;
    – este ranchiunos; poate să încheie brusc o relație fără să prevină și refuzând orice contact pentru o perioadă lungă de timp;
    – este intolerant și fără răbdare cu cei care sunt mai lenți decât el; nu ezită în a-și arăta furia;
    – caută să se arate foarte independent, pentru a nu-și mai simți teama de separare, deci, de abandon; îi critică pe dependenți.

    În spatele măștii de dominator se ascunde o persoană bună conducătoare, care:
    – deține calități de lider ce nu își impune punctele de vedere și convingerile;
    – este sociabilă și carismatică având talentul de a vorbi în public;
    – poate intui și valoriza talentele fiecăruia ajutându-i să capete încredere în ei înșiși;
    – poate delega alte persoane să facă ceva ajutându-le să se valorizeze;
    – acceptă să își recunoască fricile, greșelile și erorile, fără să se simtă slab sau laș și fără să dea vina pe altcineva;
    – trăiește mai puțină nerăbdare și frustrare în prezența oamenilor care sunt mai lenți sau care nu pot să facă atâtea lucruri o dată.

  40. lili spune:

    Cred că, prin prezentările de mai sus, ne-am recunoscut cu toții. Unii acceptă, alții nu. Interesant.
    Eu încă mai am senzația că suntem într-un film în care se poartă discuții, fie la gura sobei, fie într-un alt loc… Un film în care oamenii de acolo se apropie după ce și-au cunoscut poveștile. Și fiecare se manifestă ca și pe aici, mai bine, mai puțin bine… depinde de personalitate.
    Ca să putem deveni UNUL, trebuie să ne recunoaștem, să ne acceptăm și să ne iubim. Dumnezeu ne iubește pe toți, la fel.

    • neicaion spune:

      Chiar îţi doresc ca vorbele şi faptele tale să fie una şi ne vom regăsi negreşit.

    • Anastasia spune:

      Adevarat, Lilii 🌸🌷🌼, „eu încă mai am senzația că suntem” (aici) „într-un film în care se poartă discuții, fie la gura sobei, fie într-un alt loc… Un film în care oamenii de acolo se apropie după ce și-au cunoscut poveștile.”

      Sau s-au Reîntâlnit/ Regăsit (nu ne-am pierdut), ca după un Undeva-Cândva.

      Și focul în sobă şi-un opaiţ, în fereastră, ce stă aprins într-o noapte cu viscol ca să-i lumineze drumul călătorului rătăcit, obosit.
      Precum un lac adânc și limpezit, cu miros de mesteacăn şi măr verde.
      E Frumuseţea adâncă a lucrurilor simple care nu dezamăgesc niciodată.
      Noblețea simplității…

  41. George Valah spune:

    Pentru cine inca nu e convins ca „se schimba roata lumii la nivel macro”, a se vedea „fotografia de familie” de la G20. Trump, cel din margine, stanga.

  42. Anastasia spune:

    VântSălbatic, ai postat aici, la rugamintea mea, extrase/ completari despre tiroidă și cauze.
    Imi trebuia mai mult timp sa le citesc/ inteleg. Nu le mai gasesc, nu mai sunt.
    Sunt(em) cumva in Zona Crespusculară și nu mi se mai arată doar mie ? 🙂

    Ai cerut Valahului sa(-ti) fie șterse ?
    De ce ?

    Oricum, iti multumesc..

    • neicaion spune:

      Interesant…, eliberarea din dogme ne poate trezi, fără semtimente şi trăiri am fi ca nişte legume modificate genetic, fără nici o valoare energetică, gust sau aromă, dar viaţa este posibil să fie trăită la o valoare ce ne este dată.

  43. WildWind spune:

    Apropos de rani…

    Aparent, cele doua articole sunt despre copii. De fapt cele doua articole sunt despre noi.

    http://mamicaurbana.ro/ce-rana-imparti-cu-copilul-tau/
    http://altarulcredintei.md/nu-exista-copii-rai-exista-doar-parinti-cu-rani-vechi/

    • lili spune:

      Mulțumesc. O să văd. Am comandat și cartea mai sus recomandată.
      Wild Wind, dacă ai un cabinet, să ne dai și nouă adresa. Sau dacă o să-ți faci unul. Sau dacă vom vrea (și vei accepta) să îți cerem ajutorul.
      Cică entitățile pozitive nu sar în ajutor, decât dacă sunt chemate. În contrast cu cele negative.

    • lili spune:

      Mie mi-au plăcut și mi s-au părut foarte eficiente și teoriile lui Augusto Cury. El dă soluții, care, la fel, nu sunt valabile doar pentru copii, ci și pentru noi. A se vedea ,,Părinți străluciți, profesori fascinanți”. A mai scris și alte cărți, dar eu aici am rămas, deocamdată…

    • lili spune:

      Perfect adevărate cele două articole.

    • Anastasia spune:

      VântSălbatic, ai simțit vreodată ca vrei să ai un blog, al tău? Dacă da, l-ai avut ? Există încă? Poți sa-mi spui numele lui ?
      Și încă ceva ce-aș vrea să știu: care crezi, dintre „rănile” descrise aici de Lili, c-ar fi a mea (sau poate sunt mai multe, nu doar una; ia in considerare, te rog, că n-am reusit pana azi sa aprofundez aproape deloc cele expuse de Lili ori materialele tale, primite ) ?
      Si care ar fi „rana” ta ?

      Înțeleg dacă nu poți ori nu vrei, acum, să-mi răspunzi la întrebări. La fel, dacă ți se par oarecum …deplasate întrebările mele, ia în considerare că, precum ai spus, ăsta e stilul meu 🙂 si primește deja de-acum, scuze pentru aparenta mea nedelicată intrare în asemenea „detalii”, într-un „spațiu” propriu și (foarte) personal. Numai ca, îmi place să aflu, să știu, să înțeleg. Și în mod special de la tine, pentru ca se pare că, în afară de o minte foarte bine organizată, o disciplină admirabilă în a te „replămădi”, există în tine și o …mare sensibilitate, completă (deși îmi pare destul de bine ascunsă), însoțită de empatie și un înalt EQ.
      Și orice răspuns ai da, poți să o faci cumva, cu ceva mai multă …blândețe decât ai fi tentat să răspunzi ? 🙂 Cumva, precum l-ar da dr. Menis Yousry, spre exemplu 🙂

      • WildWind spune:

        Da, stilul tau… 🙂

        Am evaluat la un moment dat ideea unui site/blog. N-a durat mult evaluarea, iar concluzia a fost: NU. M-ar „lega de glie”, mi-ar lua din libertatea de a „explora” si de a „experimenta”.

        „Ranile” descrise de Lise Bourbeau(si postate de Lili) nu prea au nici o valoare. Lise a facut doar o alta clasificare(complet incompleta). Sunt sute de astfel de clasificari ale efectelor. Sunt mii de feluri de efecte. Ia un nomenclator al „bolilor psihice” si unul al „bolilor fizice” ca sa vezi cate efecte pot fi. Putem sa le clasificam la nesfarsit. Cand(daca) o sa studiezi noua medicina o sa ajungi la cauze. La o intelegere(si clasificare) a cauzelor. La legatura(aproape matematica) intre cauza si efect.

        Nu te ajut cu nimic(chiar dimpotriva) daca-ti spun eu(sau oricine altcineva) ce „rani” ai. Singura solutie este ca tu sa devii constienta(n-am postat degeaba inregistrarea cu Menis de la Ted. Uita-te cu atentie. In mod special incepand de la minutul 21:30 – cum faci sa „te iubesti pe tine”. Asta duce si la constientizarea „ranilor”).

        O alta solutie, mai „pamanteana” este sa te observi(poti sa o aplici si cu altii) dupa ce bei alcool(suficient). Proverbul „in vino veritas” este corect. In urma consumului de alcool se activeaza toate „constelatiile”. Atunci vezi multe(la tine si/sau altii). In urma alcoolului nici mentalul nu mai reuseste sa mentina active filtrele/mastile.

        Nu cred ca(mai) am „rani”. Nici nu cred ca am avut „rani”, doar zgarieturi si julituri(mentalul a creat un „force field” dar nu stiu inca exact cum – banuiesc ca imaginatia a avut un rol important – pentru ca acel „force field” nu a avut efectele colaterale uzuale: blocaj emotional si/sau „ars” emotional) . Da, mai am inca cicatrici si „progrămele” pe care, rand pe rand, le dezinstalez.

        PS Menis este „bland” pentru ca il „obliga” meseria. Daca o sa mergi la un workshop de-al lui o sa vezi ca in spatele „blandetii” se ascunde o intelegere „la rece” a realitatii.

        • WildWind spune:

          PPS Am spus cicatrici si „progrămele” dar „am uitat” esentialul: FRICI. Asta e genul de fente/eschive pe care le face mentalul. De asta autoobservarea e „cruciala”.

          • Anastasia spune:

            Nu (mi-) e suficient.
            Ce simti cand te duci dincolo de (auto)obsevare, pas cu pas. Toate astea le știu, mai degrabă mare parte din ce detaliezi, ca teorii. Numai că, lipsește de fiecare dată, ]n ceea ce spui, pasul următor, cel de dincolo de teorie/ teoria ta. Cheia. Aceea mai simplă decât mi-aș putea imagina. Ce faci cand simti frica, spre exemplu (ea este chintesenta, e singura care trebuie „apropiată” si restul rănilor se vindecă), care este „procedura”/ metoda ta personală.
            Nu duci până la capăt teoria. Mai degrabă, e multă teorie. Știi mult,da.
            Nu pot însă să-ți cer să mă (ne) înveți. Dacă ar fi să-ți cer (să te rog) să mă înveți, ți-aș cere să iei o frică, oricare ar fi aceea, alege-o tu, și-apoi să-mi spui ce se întâmplă în tine: gânduri, stări, emoții, tot ce se întâmplă în interiorul tău, pașii toți până când ea nu mai există. Ca și cum aș vrea să aflu, din aproape în aproape, de la imensitatea/ copleșirea stare a fricii și până la… „nimic” și liniște. Îmi imaginez ceva de genul: „hai să vedem ce se poate întâmpla cel mai rău în această situație în care mă cuprinde frica (de cele mai multe ori nejustificată, însă, de la fel de multe ori justificată), ce pierd, de ce mi-e teamă că pierd, cu ce-aș rămâne, cine-aș mai fi fără ceea ce pierd, etc”. Nu-ți este frică nici măcar ca ai putea să pierzi pe cineva.. drag, spre exemplu !? Nu lucruri, nu proprietăți, nimic de genul ăsta, pentru că, nivelul tău, atins, îți permite să nu te atașezi de lucruri.
            Nu cred că am putut să fiu prea coerentă, însă sunt convinsă că înțelegi ce aș vrea să știu, dacă te-aș întreba. E vorba de a atinge acea stare de Acceptare ? Ce (se simte) simți atunci când ACCEPȚI ? La fel, aș întreba: ce simți când știi că ai iertat pe deplin, cum știi că s-a întamplat iertarea de sine și a altora? Pentru că nu-i suficient să spui: am iertat, m-am iertat, mă iubesc și mă iert. Ori de cate ori ai repeta asta, nu-i îndeajuns.
            La fel, aș întreba și ce este (cum ar arăta de fapt) iubirea dintre un bărbat și o femeie, referindu-mă, din nou, la acea poveste a ta, că, ” In majoritatea cazurilor „iubirea” este doar o gramada de dependente afective.”
            Cum ar fi, în viziunea ta (și nu doar rațional, pentru că ești și extrem de rațional), iubirea (chiar dacă spui că n-ai trăit-o), cea pe care o trăiește cealaltă parte, cei doi care trec de „linia” ce „marchează” majoritatea ?

          • WildWind spune:

            Ai incercat sa practici autoobservarea?

            La multe din intrebari nu am cum sa-ti raspund. Nu stiu cum sa exprim in cuvinte. Dar ti-ai putea raspunde singura daca ai incerca.

            Nu mi-e clar ce nu ti-e clar.

            In comentarii de mai demult am explicat in detalii. De cat timp urmaresti discutiile de aici?

            Nu incerc sa-ti ascund ceva.

            O frica nu o rezolvi dintr-o data. Cu cat e o frica mai fundamentala cu atat e mai greu(spre imposibil) de rezolvat. Oricum, e total contraindicat sa incepi cu cele fundamentale(de ex. frica de moarte). Frica de a pierde pe cineva drag este o frica fundamentala. Pe astea le rezolvam printre ultimele(nu sunt convins ca voi reusi in viata asta).

            Nu incepi cu ‘trunchiul”. Incepi cu „ramurele”. De ex. „frica de a vorbi in public”. Asta e o frica pe care poti sa incerci sa o rezolvi prin REBT.

            Cand simti frica, doar asta faci. O simti. Esti atenta la ce simti in corp, reactia biologicului. Te pot trece fiori sau tusesti sau te inrosesti sau te ineci sau toate la un loc si multe altele…

            Nu stiu ce inseamna sa te duci dincolo de autoobservare. Sa observi cum te autoobservi? N-am ajuns pana acolo(in cazul in care se poate…)

            Vad ca despre lucrul cu fricile sti cate ceva. Ce ai descris tu este un derivat din REBT – Albert Ellis.
            Nu sunt adeptul acestei variante. La multi provoaca doar „turbulente” fara sa rezolve ceva.

            Despre iertare am avut polemici si aici. Punctul meu de vedere este ca „iertarea” este o minciuna. Nu ai cum sa ierti pentru ca nu ai ce sa ierti. In momentul cand iti spui ca „te-ai iertat”, te minti. Cand ii spui altcuiva ca „l-ai iertat”, de fapt ii spui: „ai gresit”, „imi esti inferior”, „eu sunt deasupra ta pentru ca eu am puterea sa te iert”, etc…

            „a atinge acea stare de Acceptare”…
            Acceptarea este tot o minciuna. Din nou te minti pe tine si pe cei din jurul tau.

            Pot fi de acord cu „a atinge acea stare de Intelegere” sau „a atinge acea stare de Constientizare”.

          • WildWind spune:

            Am uitat un raspuns: nu stiu cum ar arata „iubirea” dintre un barbat si o femeie dincolo de dependentele afective. Nu sunt convins ca exista.

            As spune asa: dincolo de dependentele afective un barbat si o femeie pot sa consimta sa mearga pe acelasi drum. Tovarasi de drum.

            Se intampla la unele cupluri fara copii(sau copiii sunt la casele lor) dupa divort. Dupa ce nu mai au nimic de impartit, pentru ca si-au impartit totul, poate sa inceapa un alt fel de relatie. Nu mai asteapta nimic unul de la celalalt. Starea de bine a unuia nu depinde de celalalt. Nu mai au nici o „obligatie” unul fata de celalalt.

          • WildWind spune:

            Niste precizari:

            Autoobservarea nu este „metoda mea”. Sau a altcuiva. Nu se poate copia. Este un proces complet personal. La fiecare este altfel. Se pot spune niste „linii generale” dar dincolo de asta fiecare isi gaseste propriul drum, prin practica. Doar dupa ce faci un pas poti sa decizi incotro faci urmatorul pas. E chiar contraindicat sa incerci sa faci la fel ca altcineva. Iar daca cineva iti spune ca metoda lui/ei e „cea mai cea” sau „singura”…watch yourself!

            Cum sti ca ti-ai rezolvat ceva? O frica? Foarte simplu: nu mai ai reactie in situatia respectiva. Nu te mai deranjeaza. Te simti confortabil. La un moment o sa constati ca acea situatie nici nu-ti mai apare.

            Nu e nevoie sa cauti prea departe experientele care sa te ajute. Nu e nevoie sa escaladezi muntii pentru asta. Intamplarile de zi cu zi sunt exact ceea ce ai nevoie. Te deranjeaza ceva la cineva? In momentul ala deja sti ca exact acolo ai de lucrat.

            De ex.:
            Nu suporti hotii? Cauta in tine sa vezi ce gasesti in legatura cu furturile.
            Ti-e frica ca o sa ti se fure ceva? Cauta sa vezi ce anume ai furat(sau tu percepi ca fiind furt) si te face sa te simti intr-un fel anume?

            Nu suporti sa vezi oameni care se cearta? Oare de ce ai fost pusa in postura asta? Ce simti cand ii vezi(si auzi) ca se cearta? Ce anume s-a intamplat in copilaria ta in legatura cu certurile?

            Nu suporti sa fii mintita? Ooops! O sa fii mintita. Ia cauta in tine sa vezi cum stai cu minciuna. Daca o sa te observi, o sa te surprinzi mintind.
            Daca te deranjeaza foarte tare minciuna(m-a mintit in fata!), s-ar putea sa-ti apara pe fata tot felul de „umflaturi” ca sa te distantezi de minciuna. Corpul fizic te ajuta asa cum stie si cum poate el.

            Absolut tot ceea ce te deranjeaza la altcineva, este in tine. Asta este teorie. Practica inseamna sa devii constienta de asta de mii de ori in intamplarile de zi cu zi. Nu e nevoie de mult timp. Doar de o eternitate.

            Apuca-te sa studiezi noua medicina. Ti se vor clarifica foarte multe si comunicarea va fi mai simpla(vom avea un limbaj comun).

            Nu poți fi ceea ce nu ești.
            Nu poți fi ceea ce doar gândești.
            Nu poți fi ceea ce doar vorbești.
            Nu poți fi ceea ce nu vrei să faci.
            Dar categoric poți fi ceea ce transpui în acțiune!

            • WildWind spune:

              „Doar dupa ce faci un pas poti sa decizi incotro faci urmatorul pas”

              Ce am spus mai sus, completez cu: De multe ori, dupa ce faci un pas, urmatorul pas vine de la sine.

              • Anastasia spune:

                Ce înseamnă când spui: „da, stilul tău… :)” ? Și (mai ales) acel „stilul ei”, din momentul de dinainte de a ma cunoaște în „ritm accelerat”, tachinare, stress test „.
                (Ți-) e deranjant ? 😦 🙂

              • lili spune:

                Atunci când atingi starea de „nu mai am nimic de pierdut”,dispar o grămadă de frici. Dacă reușești să o atingi, din când in când, pașii se conturează. Cu referire și la a nu mai fi nimic de pierdut, precum părerea altora, iubirea altora, aprobarea lor…
                Fricile pot fi induse și datorită efectului de turmă. Unele doar pe moment.

                • Anastasia spune:

                  Da, adevarat, ceva de genul de a simti ca nu mai ai nimic de pierdut..

                  Cumva ca una dintre cele trei soluții: Soljeniţîn, Alexandru Zinoviev sau Winston Churchill şi Vladimir Bukovski, din începutul „Jurnalul fericirii”- N. Steinhardt (daca e sa le simt pe toate, mi se potriveste a treia 🙂 )

                  „Pentru a ieşi dintr-un univers concentraţionar – şi nu e neapărat nevoie să fie
                  un lagăr, o temniţă ori o altă formă de încarcerare; teoria se aplică oricărui tip de
                  produs al totalitarismului – există soluţia (mistică) a credinţei. Despre aceasta nu
                  va fi vorba în cele ce urmează, ea fiind consecinţa harului prin esenţă selectiv.

                  Cele trei soluţii la care ne referim sunt strict lumeşti, au caracter practic şi se
                  înfăţişează ca accesibile orişicui.

                  Soluţia întîi: a lui Soljeniţîn

                  în Primul cerc, Alexandru Isaievici o menţionează pe scurt, revenind
                  asupră-i în volumul I al Arhipelagului Gulag.
                  Ea constă, pentru oricine păşeşte peste pragul Securităţii sau altui organ
                  analog de anchetă, în a-şi spune cu hotărîre: în clipa aceasta chiar mor. îi este
                  permis a-şi vorbi consolîndu-se: păcat de tinereţele ori vai de bătrîneţele mele, de
                  nevasta mea, de copiii mei, de mine, de talentul ori de bunurile ori puterea mea,
                  de iubita mea, de vinurile pe care n-am să le mai beau, de cărţile pe care n-am să
                  le mai citesc, de plimbările pe care n-am să le mai fac, de muzica pe care n-am să
                  o mai ascult etc. etc. etc. Dar ceva e sigur şi ireparabil: de-acum încolo sunt un
                  om mort.
                  Dacă aşa gîndeşte, neşovăitor, insul e salvat. Nu i se mai poate face nimic.
                  Nu mai are cu ce fi ameninţat, şantajat, amăgit, îmbrobodit. De vreme ce se
                  consideră mort nimic nu-1 mai sperie, îmbrobodi, atrage, atîţa. Nu mai poate fi
                  amorsat. Nu mai are – fiindcă nu mai speră, fiindcă a ieşit din lume – după ce
                  jindui, ce păstra sau redobîndi, pe ce îşi vinde sufletul, liniştea, onoarea. Nu mai
                  există moneta în care să-i poată fi achitat preţul trădării.
                  Se cere însă, fireşte, ca hotărîreă să fie fermă, definitivă. Te declari decedat,
                  primeşti a te învoi morţii, desfiinţezi orice speranţă. Te poţi regreta, ca doamna
                  d’Houdetot, poţi regreta, însă această sinucidere morală şi prin anticipaţie nu dă
                  greş. Riscul unei cedări, al consimţirii la denunţ, al unei recunoaşteri fanteziste a
                  pierit cu desăvirşire.

                  Soluţia a doua: a lui Alexandru Zinoviev

                  Este cea găsită de unul din personajele cărţii Înălţimile găunoase.
                  Personajul e un om tînăr, prezentat sub porecla alegorică Zurbagiul. Soluţia stă
                  în totala neadaplare în sistem. Zurbagiul nu are domiciliu stabil, nu are acte în
                  regulă, nu e în cîmpul muncii; e un vagabond, e un parazit, e un coate goale şi o
                  haimana. Trăieşte de azi pe mîine, din ce i se dă, din ce pică, din te miri ce. E
                  îmbrăcat în zdrenţe. Munceşte pe apucate, uneori, cînd şi dacă i se iveşte prilejul.
                  îşi petrece mai toată vremea în puşcării ori lagăre de muncă, doarme pe unde
                  apucă. Hoinăreşte. Pentru nimic în lume nu intră în sistem, nici măcar în cea mai
                  neînsemnată, mai păcătoasă, mai neangajantă slujbă. Nici măcar păzitor la porci
                  nu se bagă, neurmînd pilda eroului unei nuvele a lui Arthur Schnitzler: acela,
                  obsedat de frica de răspundere, sfîrşeşte porcar. NU, Zurbagiul s-a proiectat (în
                  stil existenţialist) odată pentru totdeauna dine de pripas, capră rîioasă, călugăr
                  budist cerşetor, smintit, nebun pentru (întru) libertate.
                  Un asemenea om, aflat în marginea societăţii, e şi el imun: nici asupra lui
                  nu au de unde exercita presiuni, nu au ce-i lua, nu au ce-i oferi. îl pot oricînd
                  închide, hărţui, dispreţui, batjocori: dar le scapă. Odată pentru totdeauna a
                  consimţit a-şi trăi viaţa conform exemplului şi modelului unui perpetuu azil de
                  noapte. Din sărăcie, neîncredere, neseriozitate şi-a tăcut un crez; se aseamănă
                  unui animal sălbatec, unei fiare jigărite, unui tîlhar la drumul mare. E Ferrante
                  Palia al lui Stendhal. E Zacharias Lichter al lui Matei Călinescu. E un iurodivîi
                  laic, un drumeţ neplictisit (iar Wotan coborînd pe-acest pămînt ce nume poată?
                  Der Wanderer), un jidov rătăcitor.
                  Şi-i slobod la gură, vorbeşte de istov, dă glas celor mai primejdioase
                  anecdote, nu ştie ce-i respectul, toate le ia de sus, spune ce-i trece prin minte,
                  rosteşte adevăruri pe care ceilalţi nu-şi pot îngădui să le şoptească. E copilul din
                  povestea regelui gol, a lui Andersen. E bufonul regelui Lear. E lupul din fabula –
                  şi ea îndrăzneaţă a lui La Fontaine: habar nu are de zgardă.
                  E liber, liber, liber.

                  Soluţia a treia: a lui Winston Churchill şi Vladimir Bukovski

                  Ea se rezumă: în prezenţa tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor,
                  urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dimpotrivă scoţi
                  din ele pofta nebună de a trăi şi de a lupta.
                  în martie 1939, Churchill îi spune Marthei Bibescu: „Va fi război. Praf şi
                  pulbere se va alege din imperiul britanic. Moartea ne pîndeşte pe toţi. Iar eu simt
                  că întineresc cu douăzeci de ani”.
                  Cu cît îţi merge mai rău, cu cît sunt greutăţile mai imense, cu cît eşti mai
                  lovit, mai împresurat ori mai supus atacurilor, cu cît nu mai întrevezi vreo
                  nădejde probabilistică şi raţională, cu cît cenuşiul, întunerecul şi vîscosul se
                  intensifică, se puhăvesc şi se încolăcesc mai inextricabil, cu cît pericolul te
                  sfruntează mai direct, cu atît eşti mai dornic de iuptă şi cunoşti un simţămînt
                  (crescînd) de inexplicabilă şi covîrşitoare euforie.
                  Eşti asaltat din toate părţile, cu forţe infinit mai tari ca ale tale: lupţi. Te
                  înfrîng: le sfidezi. Eşti pierdut: ataci. (Aşa vorbea Churchill în 1940). Rîzi, îţi
                  ascuţi dinţii şi cuţitul, întinereşti. Te furnică fericirea, nespusa fericire de a lovi şi
                  tu, fie chiar infinit mai puţin. Nu numai că nu deznădăjduieşti, că nu te declari
                  învins şi răpus, dar şi guşti din plin bucuria rezistenţei, a împotrivirii şi încerci o
                  senzaţie de năvalnică, dementă voioşie.
                  Soluţia aceasta, fireşte, presupune o tărie de caracter excepţională, o
                  concepţie militară a vieţii, o formidabilă îndîrjire morală a trupului, o voinţă de
                  oţel înnobilat şi o sănătate spirituală adamantină. E probabil că presupune şi un
                  duh sportiv: să-ţi placă bătălia în sine – încăierarea – mai mult decît succesul.
                  E şi ea salutară şi absolută, deoarece e bazată pe un paradox: pe măsură ce ei
                  te lovesc şi-ţi fac mai mult rău şi-ţi impun suferinţe din ce în ce mai nedrepte şi te
                  încolţesc în locuri mai fără de ieşire, tu te veseleşti mai tare. tu te întăreşti, tu
                  întinereşti!

                  Cu soluţia Churchill se identifică şi soluţia Vladimir Bukovski. Bukovski
                  povesteşte că atunci cînd a primit prima convocare la sediul KGB n-a putut
                  închide un ochi toată noaptea. Firesc lucru, îşi va spune cititorul cărţii sale de
                  amintiri, cum nu se poate mai firesc; nesiguranţa, frica, emoţia. Dar Bukovski
                  urmează: n-am mai putut dormi de nerăbdare. Abia aşteptam să se facă ziuă, să
                  fiu în faţa lor, să le spun tot ce cred eu despre ei şi să intru în ei ca un tanc.
                  Fericire mai mare nu-mi puteam închipui.
                  Iată de ce n-a dormit: nu de teamă, de îngrijorare, de emoţie. Ci de
                  nerăbdarea de a le striga adevărul de la obraz şi de a intra in ei ca un tanc!
                  Cuvinte mai extraordinare nu cred să se fi pronunţat ori scris vreodată în
                  lume. Şi mă întreb – nu pretind că e aşa cum spun eu, nu, cîtuşi de puţin, mă
                  întreb doar, nu pot să nu mă întreb – dacă nu cumva universul acesta, cu toate
                  roiurile lui de galaxii cuprinzînd fiecare mii ori milioane de galaxii fiecare cu
                  miliarde de sori şi cel puţin cîteva miliarde de planete în jurul acestor sori, dacă
                  nu cumva toate spaţiile, distanţele şi sferele acestea măsurate în ani-lumină,
                  parseci şi catralioane de mii de mile, toată viermuirea aceasta de materie, aştri,
                  comete, sateliţi,
                  pulsari, quasari, găuri negre, pulberi cosmice, meteori, mai ştiu eu ce, toate
                  erele, toţi eonii, toate timpurile şi toate continuumurile spaţio-temporale şi toate
                  astrofizicile newtoniene ori relativiste au luat fiinţă şi există numai pentru ca să fi
                  putut fi exprimate aceste cuvinte ale lui Bukovski.

                  Concluzie
                  Tustrele soluţii sunt certe şi fără greş.
                  Altele pentru a ieşi dintr-o situaţie-limită, dintr-un univers concentraţionar,
                  din mrejele unui proces kafkian, dintr-un joc de tip domino, labirint sau cameră
                  de anchetă, din teamă şi panică, din orice cursă de şoareci, din orice coşmar
                  fenomenal nu ştiu să existe.
                  Numai acestea trei. Însă oricare din ele e bună,
                  suficientă şi izbăvitoare.

                  Luaţi aminte: Soljeniţîn, Zinoviev, Churchill, Bukovski.
                  Moartea consimţită, asumată, anticipată, provocată; nepăsarea şi obrăznicia; vitejia
                  însoţită de o veselie turbată. Liberi sunteţi să alegeţi. Dar se cuvine să vă daţi
                  seama că – lumeşte, omeneşte vorbind – altă cale de a înfrunta cercul de fier –
                  care-i în bună parte şi de cretă (vezi Starea de asediu a lui Camus: temeiul
                  dictaturii e o fantasmă: frica) – e foarte îndoielnic să găsiţi.
                  Veţi protesta, poate, considerind că soluţiile subînţeleg o formă de viaţă
                  echivalentă cu moartea, ori mai rea ca moartea ori implicînd riscul morţii fizice
                  în orice clipă. Asta aşa este. Vă miraţi? Pentru că nu l-aţi citit pe Igor Safarevici,
                  pentru că încă nu aţi aflat că totalitarismul nu e atît închegarea unei teorii
                  economice, biologice ori sociale cît mai ales manifestarea unei atracţii pentru
                  moarte.
                  Iar secretul celor ce nu se pot încadra în hăul totalitar e simplu: ei iubesc
                  viaţa, nu moartea.”

                  La vremea când am citit „Jurnalul Fericirii” (acum foooarte multa vreme in urma 🙂 ), mi-am spus ca, daca ar fi sa aleg ce-as putea lua cu mine pe o insula pustie de-ar fi o autoexilare ori exilare ori pur si simplu o vacanta prelunga ca nevoie de „eu cu mine si doar atat” :), m-am gandit ca as vrea Jurnalul Fericirii. Acum, cred ca tot ce mi-ar trebui n-ar sta in carti, ci-n ceea ce sunt acum si ce voi fi.

                  Si bineinteles, cele 3 soluții mi-au rămas în mine ca o amprentă, puternică, în plus față de cea unică/ personală..
                  Atunci, de mult, am înțeles pentru prima data, un pic si indraznind sa CRED ca e posibil, ce-ar insemna Libertatea..desi intre timp am uitat toate astea si ma bucur ca m-ai „inspirat” sa-mi reamintesc, Lilii 🙂

                  Ar putea sa existe si o a patra soluție ? 🙂

              • WildWind spune:

                @Lili

                Nu numai ca fricile „pot fi induse de efectul de turma”, cele mai multe chiar acolo isi au originea.

                Ancestral, apartenenta la grup inseamna(si inca inseamna) cresterea sanselor de supravietuire. Pentru asta eu trebuie sa respect regulile grupului. Daca nu-mi convin pot sa incerc sa le schimb. De cele mai multe ori nici macar nu incerc(in zilele noastre) pentru ca am convingerea ferma ca nu se poate. Si atunci ce fac?

                Daca respect in continuare regulile grupului sunt in conflict cu mine insumi. Daca refuz sa le mai respect risc excluderea din grup. Asta imi poate afecta grav supravietuirea. In ziua de azi existe multe exemple de grupuri, cel mai uzual grup fiind „familia”. Job-ul, ordinul arhitectilor, baroul, asociatia auditorilor, scara de bloc, vecinii, strada, tara, sunt alte grupuri care au niste reguli pe care pot sa aleg sa le respect, sa incerc sa le schimb sau sa parasesc grupul.

                @Anastasia

                Cele trei variante sunt niste cazuri particulare. Nu conosc in delalii primele doua, dar stiu detalii depre al treilea: este o regurgitare. Churchill a fost finantat si controlat de evrei. Al doilea razboi mondial(ca si celelalte) a urmat un plan dinainte pregatit. Destramarea imperiului britanic a fost planificata(ca si crearea si destramarea URSS. La fel si crearea si destramarea de acum a UE).

                Da, exista mai multe decat cele trei. Pot sa ti-o spun pe-a mea. Pleaca de la definitia pe care eu o dau libertatii: libertatea inseamna asumarea propriilor decizii/alegeri. Asta include mult mai mult decat cele dinainte care se refereau doar la cazuri extreme. Si se poate antrena in viata de zi cu zi.

                Vreau sa fac ceva sau sunt in situatia de a fi pus sa fac ceva. Am doua variante; fac ceea ce mi se cere sau nu. La fel este si daca eu vreau sa fac ceva/sa schimb ceva. Fac cum vreau sau cedez.

                Ce mi se intampla daca nu fac ceea ce mi se cere? De la caz la caz sunt mii de varinte; raman fara partener, sunt dat afara, pierd bani sau altceva, sunt amendat, mi se intenteaza proces, etc. Ce fac merg mai departe? Imi asum consecintele sau nu sunt dispus/pregatit sa-mi asum consecintele?

                Pot sa iau decizia ca nu fac ce mi se cere/ce se asteapta de la mine si asta presupune ca imi asum orice mi s-ar putea intampla, orice consecinte ar avea.

                Pot sa iau decizia ca nu sunt dispus sa-mi asum consecintele. De ce nu sunt dispus sa-mi asum consecintele? Pentru ca mi-e frica. Nu sunt inca pregatit sa fiu exclus din grup, etc.. Nu sunt inca dispus/pregatit sa renunt la confortul/siguranta pe care acest grup mi-l ofera. Iar asta este ceva normal pentru care n-ar trebui sa ma judec si sa ma blamez. Da, mi-e frica. Ok, imi asum asta, stiu unde mai am de lucrat.

                Dar in momentul in care imi asum constient decizia, oricare ar fi ea, sunt liber. EU AM ALES. Indiferent ce varianta am ales, eu am ales-o.

                Iar cand facem asta suntem cu adevarat liberi.

                PS Chiar si in cazul extrem in care alegerea se face cu pistolul la cap, decizia tot eu o iau. Nu cel care tine pistolul face alegerea. Alegerea tot a mea este. Chiar si cu pistolul la cap ne putem asuma alegerea.

                • neicaion spune:

                  … locul unde, calm şi decis, închipuirea preia controlul, alegerea?…, să gândim puţin…, este tot a eu-lui flămând în a acapara totul din preajmă, oferind totul morţii, oare alegerea…, a ta o fi?, îţi permiţi să vezi viitorul prin prisma celor dragi?…,prăpastia ce o oferi lumii, ca revers al angajamentelor actuale, poate fi privită ca o greşeală, dar odată conştientizată şi repetată denotă lipsa conştiinţei de Sine.

                • lili spune:

                  La un moment dat, ajunsesem la concluzia că alegerile sunt date de toate împrejurările ce au avut loc până atunci. Și toate împrejurările au fost construite prin decizii care erau programate, datorită tiparului fiecăruia. Adică, nu prea există alegeri. De exemplu, eu voi lua o anumită decizie, pentru că toată existența mea m-a dus până acolo și decizia mea este previzibilă. Este felul meu de a fi(la general vorbind). Nu îmi aleg decizia, ci o iau pentru că aceea este persoana mea. Dacă un singur moment din viața mea s-ar fi petrecut altfel, decizia mea ulterioară poate fi alta, într-adevăr. Un fel de efect fluture.
                  Și totuși, pot exista schimbări în personalitate – prin urmare în alegeri – , dacă se produce cumva un declic, care va face să ,,vedem” altfel, să ,,ne trezim”. Și asta se poate întâmpla la anumite intervenții (eu aș zice că exterioare). Cum? Fie prin suferință – ești nevoit să ceri ajutorul (oamenilor, lui Dumnezeu etc.), fie prin iubire – te schimbi, pentru că iubești.
                  Aceste lucruri duc la existența unor realități paralele(poate infinite), în care, fiecare împrejurare este diferită. Deci e o combinație de împrejurări care duc la n alegeri, pentru fiecare realitate câte una. Și așa, Creația devine infinită. Atunci când apare declicul, apar schimbări în toate realitățile și programul se reface.
                  Asta cu falsele alegeri am trăit-o pe viu. Am forțat anumite alegeri, ca să verific, și tot nu s-a întâmplat cum voiam eu. Conștient. Poate că există niște explicații, gen ,,legea atracției”, dar pică, în concepția mea.
                  În fine, e doar părerea mea.

                • WildWind spune:

                  De acord cu prima parte. Asa este, avem impregnate niste programe. De la stramosi, de la parinti(inainte de nastere) de la mama(in timpul si in primii ani dupa nastere), scoala si din mediul social in care traim. Toate astea sunt in „subconstient”. Degeaba la nivel „constient” ne prindem de anumite lucruri si facem constientizari. Cand vom fi pusi in anumite situatii vom reactiona conform programelor din „subconstient”. Am putea numi asta „functionarea default”.

                  Dar putem schimba acele programe. Tocmai asta este scopul pentru care venim aici. Ca sa gasim alte solutii inafara celor pe care le-au gasit altii inaintea noastra si care au devenit „functionare default”.

                  Da, „suferinta” poate fi o cale. Este calea „autoobservarii fortate”.

                  „Iubirea” nu cred ca este o cale. Este o iluzie. Constelatia „flying”. Pe romaneste „aerianul”.

                  Mai exista o cale, despre care tot povestesc eu: autoobservarea asumata si liber consimtita.

                  Cred ca ar cam fi cazul sa explic niste lucruri:

                  In noua medicina exista o „constelatie”, adica o combinatie de conflicte psihoemotionale(tu le numesti „rani”) care se numeste „religiosul”. Cu alte cuvinte, anumite „protectii”, solutii pe care psihicul le gaseste ca sa ne protejeze de suferinta duc la un comportament religios.

                  „Constelatiile” nu sunt alb sau negru. Fiecare constelatie se manifesta intr-o multitudine de nuante. De asta si exista „reliosi caldicei” si ultrareligiosi. De ex. cei care se calugaresc, ajung sa faca asta pentru ca experientele lor de viata le-au creat o anumita combinatie de conflicte psihoemotionale(„rani”).

                  Alte exemple de „constelatii”: consternarea, bulimia, anorexia, paranoia, casanova, nimfomanul, „artistul”, „politicianul”, megalomanul, mitomanul, agresivul, „post-mortem”(vezi tinerii „emo”), autistul, homosexualul, lesbiana, etc. Cele mai multe dintre ele pot fi in faza maniaca sau in faza depresiva, in functie de cum se inclina balanta. Iar balanta se inclina in functie de intamplarile prin care trec si de modul in care reactioneaza.

                  E „distractiv” cand vezi cu cata inversunare lupta „religiosul” impotriva „homosexualului”, cand sti ca ei de fapt sunt „veri”. Difera doar „ranile” pe care le au.

                  Toti avem aceste „constelatii”. La unii sunt mai subtile iar la altii se vad „de la o posta”, in functie de intensitatea conflictelor prin care au trecut(cat de adanci sunt „ranile”).

                  Exemple: consternarea o recunosti cel mai usor pentru ca cel in cauza repeta des si consecutiv: nu stiu, nu stiu, nu stiu…

                  Megalomanul repeta diverse forme de: „Intelegi?”, „Ai inteles?”, „M-ai inteles?”, „Stii?”

                  Cu cat cineva este mai afectat cu atat nu-si va constientiza situatia. Nici macar daca-i spui sau daca-i explici in detaliu. Se numeste „pata oarba”. Si este firesc sa fie asa, pentru ca, asa cum spuneam, constelatiile sunt mecanisme de protectie. Altfel conflictele ar ajunge mult mai repede in corpul fizic si ar trebui sa trasformam parcurile in cimitire.

                  La unii li se pot distruge complet vietile daca-i scoti din „constelatii”. Un mare muzician, daca-l scoti din constelatie, devine „normal”, ii dispare motivatia de a face ceea ce face. La fel s-ar intampla cu actorii, scriitorii, etc. Ar ramane fara „muza”.

                  Din toate aceste constelatii se poate iesi, partial sau total.

                • George Valah spune:

                  Foarte interesant asa cum prezinti … De adaugat ca cei ce doresc insclavizarea totala a omenirii, demult lucreaza (daca nu cumva s-a realizat deja) la culegerea de date despre diverse tipologii umane pt crearea unor programe prin care „computere centrale” sa controleze si depisteze in faza incipienta (prin captarea/decodarea undelor cerebrale) a indivizilor care s-ar gandi la orice forma de revolta/opozitie contra sistemului si sa fie anihilati rapid. Deci munca aceasta e f „valoroasa si utila” din perspectiva de mai sus.
                  Din fericire, idei/concluzii de genul ” De ex. cei care se calugaresc, ajung sa faca asta pentru ca experientele lor de viata le-au creat o anumita combinatie de conflicte psihoemotionale(„rani”) ” care fac parte din categoria „oamenii primitivi se speriau de tunetele si alte fenomene naturale pe care nu le intelegeau si asa au ajuns sa creada in zei”, mai dau o „speranta” ca totusi asemenea programe vor fi incapacitate de propriile erori de algoritm…

                • lili spune:

                  Wild Wind, asta e în interior (ce explici tu). Dar eu cred că mai există și altceva, care face ca toate lucrurile din interior să se petreacă în acest mod și nu în altul. Sau, poate e doar efectul conștientizării? Adică, întâmplările sunt programate. Situațiile… Și atunci, individul, în funcție de interiorul lui, va reacționa pe măsură. Chestia cu atragerea anumitor situații, poate că e adevărată. Dar nici asta mereu. Se pot schimba situații atunci când ceri ajutorul (mental vorbind).
                  Nu cred partea cu iubirea – flying. Iubirea e altceva. Iubirea cred că e o conexiune preexistentă (subconștientă sau inconștientă) care ne împinge la acțiune, sau la a simți dorul. Mă mai gândesc.

                • WildWind spune:

                  Am mai discutat despre asta. „Insclavizarea” ne-o producem singuri prin modul in care reactionam si actionam. Dupa cum am mai spus, „ei” sunt creatia noastra. Noi suntem „ei”.

                  „Ei” nu au nici un fel de „computere centrale” cu care sa ne depisteze/capteze/decodeze/controleze undele cerebrale. De asta si introduc in regim accelerat internet de mare viteza peste tot si promoveaza la maxim tehnologiile mobile. Noi le dam informatiile de care au nevoie prin „social media” si prin accesul pe care tot noi il permitem la dispozitivele noatre mobile, pentru ca noi ne dorim acele functii care „ne cresc calitatea vietii”. Noi ne dorim „interconectarea”.

                  Totusi, ei fac ceva. Ei cunosc de mult mai mult timp decat noi principiile biologice pe care le-a descoperit abia recent „noua medicina”.

                  Le cunosc si le aplica. Ei stiu ca prin tot felul de distrageri externe, prin diminuarea timpului in care oamenii pot sta linistiti si sa fie cu ei insisi, prin cresterea nivelului de stres, prin fragmentarea atentiei(vezi smartphon-urile care sunt niste fragmentatori de atentie extraordinar de perfomanti), prin mentinerea noastra intr-o permanenta stare de frica, ne mentin active constelatiile pe care ni le-am creat in mare masura in copilarie. Cele mai multe sunt create de proprii nostri parinti. Mamele sunt „experte” in asta(sigur ele fac asta din „iubire”). Din „iubire” mamele isi consterneaza copii, din iubire le creaza conflicte de imbucatura, din cicaleala si certurile din timpul mesei le creaza „alergii”, din prea multa „iubire” le creaza conflicte teritoriale, etc. Pe de alta parte tatii, la randul lor, „reusesc” sa-i procopseasca pe copii cu tot felul de abuzuri, de separari, etc. Iar astea sunt „amorsele”. Urmeaza mediul social, scoala si media, care vor adanci aceste „rani”. La randul lor, acesti copii, vor deveni parinti si vor face cu copiii lor cel putin la fel.

                  Pentru cei care cauta solutii de „iesire” din cercul asta sunt pregatite deja meniurile. Meniurile sunt bogate si diversificate, dupa gust si preferinte: religiile, iubirea, iubirea neconditionata, puterea mentalului, echilibrarea chakrelor, entitatile superioare, alchimie, extraterestri benefici, kabbala, etc.

                  Orice, numai sa nu ne dam seama ca pe toate noi ni le facem si tot noi suntem si singurii care putem sa le desfacem. Este „pata oarba” proiectata in exterior.

                • WildWind spune:

                  George, ei incearca din rasputeri sa ne faca sa credem ca pot/ar putea sa faca asta si multe altele. Daca tu alegi sa crezi, ok.

                • WildWind spune:

                  Ceea ce intradevar au inceput sa faca, se numeste „deep learning”:

                  http://fortune.com/ai-artificial-intelligence-deep-machine-learning/

  44. WildWind spune:

    De vazut:

  45. lili spune:

    Un alt film, care necesită ceva răbdare: Silence. Parcă s-a mai scris despre el și pe aici? Pentru Neicaion și oricine vrea să-l vadă.
    Și, să nu uităm: ,,râsul învinge frica” (din Numele Trandafirului)!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s