Traiasca vacanta!

 

Anunțuri

755 comentarii on “Traiasca vacanta!”

    • lili spune:

      Azi am escaladat niște pereți din creasta Făgărașului. Nu intenționam asta, dar era ceață și nori, și nu am văzut decât peretele de stâncă din față!… Când am ajuns în vârf (cu ceva teamă, desigur), s-a ridicat ceața și am văzut că putea fi ocolit și prin stânga și prin dreapta! Hahaha!

      • neicaion spune:

        Eu am rătăcit două zile, din aroganţa de a nu-mi consulta busola pe timp de ceaţă, experienţa a avut totuşi un final benefic.

        • lili spune:

          Eu și prietenii mei am făcut un traseu de 2-3 ore, în 11 ore, pentru că nu vedeam nimic, iarna. Și mergeam doar cu GPS-ul rugându-ne să nu înghețe. A doua zi, am refăcut același traseu în 9 ore. Urmele nu se mai vedeau, fusese viscol. Dar nu merg niciodată singură, pentru că sunt o dezorientată și nu știu traseele. Și cu cei cu care merg am numai aventuri. 😀 Odată am dormit agățați la 100 m sub crucea de la Caraiman – ,,hotel 5 jnepeni” – pe peretele vertical…

    • George Valah spune:

      „Neica” adica „Nika” = Invingatorul (daca, grecii au preluat…)

      • neicaion spune:

        … transmisie din interior, nu suntem încă capabili de a înţelege acestă rezonanţă în exprimare, doar o urmărim impresionaţi şi curioşi, simţind că există… ceva.

        • George Valah spune:

          Probabil eroare de abordare… Nimic nu se face fara efort, nimic de valoare nu se face cu efort. Efortul e in a te aseza bine, ascultatul e fara efort. Ideea e ca „emitatorul” are mai multa „nevoie” sa fie ascultat decat aparatul de radio care zace pe undeva. Lui i se cere doar sa fie in priza si sa fie deschis. In priza suntem, cat traim. Deschiderea … e singurul lucru care ni se cere si sa „ne acordam” pe lungimea de unda dorita. Adica, sa ne golim de ideile parazite nemaienergizandu-le cu atentia noastra, iar „rugaciunile” pe o durata rezonabila de timp. vor face acordarea…

          • neicaion spune:

            Scuze, poate nu înţeleg prea bine explicaţia, nu văd să facă un efort prea mare, nu transpiră, (spre exemplu), pare simplu dar nu am ajuns încă în acea zonă de confort, sau evoluluţie, mă rezum, pentru moment, la ceea ce pot înţelege; https://www.youtube.com/watch?v=a-asYfJ9QNo

            • George Valah spune:

              Orice lucru facut aproape perfect, va urma caile naturale, ceea ce implica efort minim sau zero…Orice urma de efort e indicatie clara ca ne-am indepartat de „cale”… Asta e busola.

              Efortul reprezinta „vointa proprie”, egoul,

              • neicaion spune:

                Da, sunt încă pe lângă „cale”, nu pricep încă busola, poate chiar străduinţa mea mă împiedică să-i decopăr semnificaţiile, dar limitele sunt necondiţionate.

                • George Valah spune:

                  ” poate chiar străduinţa mea mă împiedică să-i decopăr semnificaţiile „… 😀

                  S-ar „stradui” cineva, pt ceva ce … are deja? 😀 Deci, mesajul catre „cautator” e „nu am” deci „ma straduiesc”! Atunci, straduieste-te … „ca sa nu ai”, asa pricepe al de a dat raspunsul „..”!

                  Pt cine a mers cu kayakul, stie ca daca te prinzi de mal si cauti sa te tragi sa te apropii, tot ce vei reusi e sa te indepartezi pana rastorni kayakul si cazi in apa!
                  PS Nu-mi amintesc prin ce pasaj, Iisus a vorbit de „straduinta” pentru „mantuire”, dar imi amintesc ca ar fi zis, „dupa ce va rugati, considerati rugamintea implinita deja si multumiti pt asta”!

                • neicaion spune:

                  …da, abandonarea este direcţia ce urmează a fi urmată continuând concediul…, ne vom mai auzi, sau poate nu, totul este într-o perpetuuă schimbare, voinţa personală prin contextul manipulării, va fi eliminată prin voia mea şi sprijinul Creaţiei.
                  P.S. Cel cu kayakul , pare a nu fi interesat de zona mea, dar este un avatar de lumină, departe încă de înţelegerea chiar şi a lui, sau de sensul explicaţiilor ce se vântură pe aici, complet eronate.

                • George Valah spune:

                  Ce abandonare, nici vorba, e ca si cum ai face curte unei femei: te mai invarti prin fata ei, te faci ca nu te intereseaza, da ii stai la indemana, apoi o lasi sa inteleaga ca „ati fost sortiti si degeaba fuge, ca n-are scapare”… Eh, poate stii mai bine…
                  Altfel, nimeni nu stie zona nimanui, rareori si pe a lui…

              • neicaion spune:

                Mare figură eşti, Cunoaşterea nu merge cu jumătăţi de măsură, nu o poţi amăgi sau înşela şi nu pot aştepta într-o gară pustie la nesfârşit, că chipurile cineva totuşi va veni, gata cu asta, momentan toate simţirile mă îndrumă spre abandonare, este exact momentul de care am nevoie, până nu renunţ la toate dogmele acumulate vorbele sunt doar vânt şi nu voi depăşi această stare ambiguuă dacă bat ca o moară hodorogită.

                • George Valah spune:

                  Nu „pe ea” trebuie s-o „amagesti”, ca ea vrea (!) „pe tine”, ca tu „ai trac” ! 😀

                  Nu stiu cum sa zic mai clar, atata timp cat „imaginatia” trimite mesaj subconstientului ca „esti separat de ceva ce trebuie aflat/gasit/dobandit/etc, „accentul” propozitiei va cadea pe „separare”! Iar subconstientul cumintel va executa fara sa cracneasca: „separare sa traiti, executarea”! Tot asa cum WW se zburlea la ideea „sa se roage cuiva exterior”, si nu pricepea ca „nimeni n-are nevoie de rugaciunile lui, inafara de el insusi” si pt ca nimeni nu va reusi vreodata sa se roage „lui insusi” fara a da in „fandaxie”, ramane solutia binecunoscuta, verificata, eficienta! 😀

                • neicaion spune:

                  Dacă nu accepţi totul exact aşa cum vine, fără nici o fracţiune de împotrivire, de negativitate, rămâi blocat până realizezi aceasta, nu este o glumă şi nici imaginaţie şi pot trece ani cu zecile până îţi este luminată încăpăţânarea dacă persişti cu gândurile Ego-ului asupra Divinităţii, ce sunt entităţi complet separate şi incompatibile energetic, te poţi rătăci în infinit, vreau să evit aceasta, vorba lui A. Pârgaru; trebuie să învăţ toate acestea, este o sarcină asumată de mine, iar ei mă vor aştepta oricât va fi nevoie.

                • George Valah spune:

                  „Acceptarea” e doar „una” din laturile experientei, dar cum nu suntem „morti”, e normal ca si fiecare la randul sau sa „contribuie la scolarizarea si intarirea rabdarii” altora, asa se pastreaza „echilibtrul” in natura! Primesti si dai mai departe, „fara plata” asa cum a fost scris… Nu stiu despre ce „incapatanare si ego” vorbesti in contextul amintit. Oricum pace fie cu tine, nu a existat intentia de a te convinge sau rani cu ceva, din contra…

    • lili spune:

      De pe facebook nu se copiază linkurile, văd.
      Via Cristi Ciorcilă

      ,,Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la şezătorile din satul nostru, intru în extaz. Ştiţi, noi aici avem nişte şezători mai puţin obişnuite. Se numesc „şezătorile sătenilor în plină ascensionare spirituală”. Adică, e vorba de cei care au devenit puţin conştienţi şi încă nu au terminat procesul în sine. De asta se şi numeşte „în plină ascensionare” pentru că oamenii sunt pe calea ascensionării, lucrează cu ei înşişi, căută, cercetează şi se gândesc doar la realizarea sinelui. Şi credeţi-mă, nu e primit chiar oricine. Şezătoarea e doar pentru iniţiaţi. Nici eu nu am ajuns încă să fiu integrat pe bune. Dar înţeleptul satului care organizează şezătorile are aşa, o mică slăbiciune pentru mine. Aşa că mă primeşte şi pe mine într-un colţ ca un simplu observator.
      La noi mereu a fost tradiţia asta cu şezători spirituale. Cel de dinaintea înţeleptului de acum, avea o aură intangibilă. Purta o robă imaculată, o barbă lungă şi nu zâmbea niciodată. Ştiţi, semăna perfect cu Osho. Şi avea aşa un stil de vorbit de te adormea. Plus că nimeni nu înţelegea absolut nimic. El vorbea mai mult pentru el ca să îşi hrănească ego-ul. Şi până la urmă, nu a avut încotro, a plecat că nu mai interesa pe nimeni bolboroselile lui. Şi acum a venit altul. Chiar sunt curios cât va rezista şi ăsta. Că are aşa o metodă de a lucra cu oamenii tare ciudată. Ştiţi, el nu te întreabă niciodată „ce faci”, ci te întreabă mereu „ce simţi”. Şi sătenii, oameni simpli, nu prea sunt ei obişnuiţi să spună ce simt. Adică pot ei oricât vorbi despre ceea ce fac, dar despre ceea ce simt, necâştigător. Că simţirea lor îi surprinde chiar şi pe ei înşişi. Şi nu ştiu exact cum să răspundă, de frică să nu se facă de râs. E foarte greu să spui ceea ce simţi, nu-i aşa?
      Dar unii dintre sătenii de pe aici de prin sat nu sunt chiar proşti grămadă. Adică ştiu ei cât de cât cum stă treba cu spiritualitatea. Au fost şi la unele cursuri sau seminarii de prin oraş. Şi au văzut cum vine lumea la aceste seminarii, plină de sine. Şi e foarte plăcut. Se socializează, se discută, se fac schimburi de telefoane, de mailuri şi de feisbucuri. Adică vine maestrul sau măiastra, intră în sală, face prezenţa, tu scoţi banii, el sau ea te notează că ai plătit şi apoi imediat se fixează data următoarei întâlniri. Asta chiar dinainte de a începe întâlnirea actuală. Totul e pe repede înainte pe la cursurile de spiritualitate din oraş. Ce mai, oamenii ascensionează acum într-o viteză absolut nebună, doar bani să fie!
      Dar la noi în sat nu este aşa. Înţeleptul ăsta de acum nu primeşte bani. Dar dacă vrei să-i dai o găină, un purceluş sau un curcan, nu te refuză. Că lui îi plac animalele şi se îngrijeşte tare frumos de ele. De asta îl şi invidiază popa din sat, că ăsta nu primeşte bani, iar bietul de popă nu mai ştie de unde să-i mai adune. E şi el la început de drum, are şi el nevoile lui, plus că aşa cum v-am mai spus, l-a părăsit şi preoteasa. Toate s-au adunat pe capul lui. Şi asta mai lipsea, un nou înţelept care să-i dea peste nas şi care să îl sfideze non-stop. Că înţeleptul îl tot invită la o discuţie bărbătească, dar popa nu se duce că el nu poate argumenta nimic fără să nu dea vreun citat de prin cartea lui sfântă.
      Şi oamenii s-au mai deşteptat şi pe aici, mai ales de când a intrat noua tehnologie în sat şi avem şi noi internet. Să le vezi acum pe toate babele cum butonează telefoanele prin uliţele satului şi cum stau ele pe la poartă şi-şi trimit mesaje de astea luminoase cu floricele, ursuleţi şi iepuraşi. Sau chiar mesaje de astea scrise „o zi superbă sau magnifică”! Când le vezi cum radiază de atâta iubire atunci când stau pe fb, ai impresia că au ascensionat cu totul în altă dimensiune şi te întrebi dacă nu ai rămas tu singur prostul satului încă pe pământ! Sau când îşi fac câte un selfie una alteia… Ăsta e un spectacol de neuitat!
      Şi babele nu îl suportă pe înţelept că ăsta pare aşa, din alt aluat. Când trec pe lângă el, îşi trag baticul peste ochi, îşi fac cruce şi scuipă-n sân. Aşa le-a învăţat popa, nici să nu stea la discuţii cu înţeleptul că ăsta le vrăjeşte prin cuvinte şi apoi nu vor mai călca pe la biserică. Mă mai întreabă pe mine una alta din ce mai spune înţeleptul, că nici eu nu ştiu de ce, dar au încredere în mine. Sunt febleţea lor. Şi în general, am un succes nebun la femeile singure, nesatisfăcute, falite şi cu 5-6 copii acasă. Doamne, ce noroc pe capul meu!
      Poate vă mai scriu ce se întâmplă prin satul nostru când mai găsesc şi eu câte o portiţă. Că acum a început săptămâna şi sătenii noştri muncesc de nu îşi mai văd capul. Ştiţi cum e în sat, animale, păsări, pământuri… ce mai, muncă neică, muncă! :)”

  1. George Valah spune:

    La Corbu, armata americana face baie in M Neagra… Tineri, veseli, max 20 de ani, printre ei unul care-mi amintea (pa cand si eu am fost in armata pe-acolo) de . plt Ion Nedelcu numit si 333 Faurus 12, ca el se ocupa de pregatirea munitiei pentru tragerile cu tunul dupa tintele parasutate deasupra marii. Una dintre ele, PoLe15 am nimerit-o cu un proiectil de 78 „Sf Gheorghe”! Am mai sporovait putin cu „armata americana” pana sa intre in apa…

  2. neicaion spune:

    Uite cam ce mă îndeamnă să asimilez Cunoaştere pentru schimbarea paradigmei actuale;
    { „(…) Asediul brutal, imediat după ultimul război, dar şi după Revoluţie asupra valorilor naţionale şi a tradiţiilor ar ocupa un loc de cinste chiar şi într-o Istorie universală a prostiei. Măcelărirea cailor odată cu apariţia primelor tractoare este un alt exemplu, luat la întâmplare. Numirea în funcţii de răspundere a ignoranţilor şi taraţilor. „Spune-mi cum îi recunoşti/ Dintre proşti pe cei mai proşti”? se întreba Arghezi. Astăzi, după nişte zeci de ani, am ajuns să fim din nou raiul diletanţilor, activiştilor, învârtiţilor şi veleitarilor care au infestat, incredibil de repede, apele curate ale Revoluţiei şi, fireşte, libertatea a îmbrăcat foarte repede uniforma lor. Explicaţii? Nu ştim să apăram ceva ce, până nu demult, n-am avut niciodată. Moise şi-a ţinut poporul în pustie până au murit toţi cei care au fost robi în Egipt. La noi, cei ce au fost robi în comunism nu mai au importanţă, dar ne înspăimântă urmaşii lor pentru care libertatea nu are nici un înţeles. Trăiesc într-un spaţiu fără valori, fără istorie, fără credinţă şi cu dispreţ pentru cultură şi educaţie. Altfel, europeni, anticomunişti şi vegetarieni care nu concep viaţa fără seminţe de cânepă. Vorbesc mai mult decât înţeleg şi, în comunicarea scrisă, pe facebook, desigur, folosesc pe î din i şi iubind diaspora pe care n-o cunosc îşi manifestă preţuirea pentru preşedinte (…)”.
    Read more: https://ro.sputnik.md/columnists/20170711/13511025/ipocrizia-romaneasca-episodul-augustin-buzura.html}.
    Nu îndrăznesc să-l parafrazez pe Eminescu, este mult mai aspru, România de acum 128 de ani este, de fapt, o perpetuarea subtilă prin gogoşi tot mai umflate, pe care chiar nici Universul nu le mai putut înghiţi la un moment dat.

  3. WildWind spune:

    George, tu esti constient de ceea ce tocmai ai facut?(in comentariul din dialogul cu NI). Esti constient ce spune asta despre tine?

    PS Si uite-asa mai cade cate o masca…

    • neicaion spune:

      Păi…, nu sunt George, dar nu-ţi înţeleg ufuscarea, de regulă pe aici se perindă cei care caută o fărâmă de adevăr din imensitatea trunchierii realităţii mapamondului, descuţă-te şi simte Pământul, puterea ce cu infinită indulgenţă ne menţine, altfel nu vei merge mai departe, îţi dăruiesc doar Lumină!.

    • George Valah spune:

      Cum adica „ce spune despre mine”? E vorba despre A Buzura, la care se refera linkul si pasajul respectiv… Apoi articolul se mai refera la ” Asediul brutal, imediat după ultimul război, dar şi după Revoluţie asupra valorilor naţionale şi a tradiţiilor ar ocupa un loc de cinste chiar şi într-o Istorie universală a prostiei ” , tractoare, Moise, fuga evreilor, etc. Noi nu am discutat despre astea! Dar sunt de acord ca steagul de lupta al lui Stefan cel Mare si al Moldovei in general era un simbol care ii insufletea pe razesi in luptele contra turcilor, tatarilor, lesilor si cine or mai fi incercat… Foarte important! Poate o sa dscutam candva si despre asta.

      • WildWind spune:

        Nice try…

        M-am referit la acest pasaj:

        „Tot asa cum WW se zburlea la ideea „sa se roage cuiva exterior”, si nu pricepea ca „nimeni n-are nevoie de rugaciunile lui, inafara de el insusi” si pt ca nimeni nu va reusi vreodata sa se roage „lui insusi” fara a da in „fandaxie”, ramane solutia binecunoscuta, verificata, eficienta! 😀”

        • neicaion spune:

          Ce teorie…, judecată la un tribunal ad-hoc;- inculpat, recunoşti că toate acuzele aduse sunt un paradox lipsit de o motivaţie trainică sau având la bază o experienţă trăită?.- M-da… .- Acuzator, tu ce pretenţii ai?,- daune morale, deşi nu înţeleg mai nimic din aiurelile astea expuse pe acest site…, totuşi cer dreptate!. Sentinţa,-Ok!, cum pedepse nu există pe aici recomandăm respectarea Liberului Arbitru în exprimare, excluzând orice formă oprimare sau tendenţios expusă. Sentinţa este exprimată şi poate fi atacată de orice persoană ce are cunoştinţă de cauza judecată.

  4. neicaion spune:

    …deşi totul mă îndeamnă să tac… .

    • neicaion spune:

      …îi las ego-ului o ultimă satisfacţie.

      • George Valah spune:

        „Problema” apare cand unii/oricine care „crede ca a gasit ceva” devine agresiv contra altora care n-au gasit acelasi lucru sau „mau rau” au gasit altceva! Asta pt ca orice alta ipoteza „ii pune in pericol existential” gaselnita sa/lor si „asa ceva nu se poate tolera”! Evident, asemenea reactii „egotice”, nu au nimic de-a face cu nimic, fiind doar pure „slabiciuni personale ale unei gandiri subrede” corelate cu „agresivitate refulata/manifesta” sau nu…
        Opusul, ar fi putut fi „admiratia pt complexitatea creatiei” care admite si variante „false, opuse propriei directii. etc” care ii arata „puterea” si nu „slabiciunea” (doar constructiile debile se tem de ceea ce le-ar dobora, implicit recunoscand ca „pot fi doborate” si „exista alte constructii mai stabile decat ele”)…

        • Dana spune:

          bun comentariu, care mi-a amintit de un citat f.adevarat ”Nu esti suficient de tanar pentru a sti tot” – Edward A. Murphy

        • neicaion spune:

          Omul îşi creează singur probleme, dictate şi susţinute de ego. Ce este în mintea mea Acum: Practic, expansiunea Creaţiei nu putea fi preturbată, grav, până ce insignifianta marionetă; Omul, creat pentru o zonă de divertisment, cobaiul de pe tabla de şah, a ajuns la un anumit nivel de evoluţiei, activat prin natura testelor şi implementărilor făcute asupra lui de entităţi net superioare, neânţelese în fapt de el, experienţe spre dezvoltare, sau subjugare, de n. civilizaţii aşa-zise avansate în Creaţie, care uzând de natura primordială a planetei Pământ în fiinţarea Liberului Arbitru.al exprimării legilor create de ea însăşi, Ei bine, libertatea, sau Liberul Arbitru a fost ascuns oamenilor, ascuns cu sârguinţă de entităţi anume interesate- Geo, ai ajuns la faza în care „elita”, prin toate maşinaţiile posibile, te pot atrage în zona lor-în timpul imediat următor … .

  5. Anastasia spune:

    Buna dimineata 🍒
    In locul in care ma aflu acum, undeva in munte, in vacanta, am gasit în pod, o carte veche din 1926, despre Spirit si materie.
    Citez din ea:
    ” Spiritul este de esență divină, imperceptibil minților noastre. Spiritul nu este altceva decat Sufletul despărțit de trup, prin moarte. Entitatea Spirit este deci una si aceeași, dar în două faze deosebite ale existenței sale: în faza materială, în corp și în faza de fără trup, în spațiu. Experiențele dovedesc prezența Sufletului, ca entitate distinctă de corp, neprodusă de el, ci numai asociată lui. În afară de corp, omul mai posedă și un corp fluidic, numit Perispirit, ce e infuzat in trup (corp) și care întovărăsește Sufletul când se desparte de trup (corp). Perispiritul este material, dar foarte subtil. Sub influența Spiritului, Perispiritul este modelatorul materiei și deținătorul memoriei, este și organ de transmitere de la creier la Spirit și de la Spirit la creier, a senzațiilor externe și a hotărârilor și reacțiunilor spirituale.”

    Cum poate fi definit subconstientul, in comparatie cu inconstientul si constientul, deosebirea dintre ele ?
    Cum poate fi definit Spiritul si Sufletul si deosebirea dintre ele?
    🌻🌲☀

    • Anastasia spune:

      🌲
      „Rouă nouă să cadă
      pe creştetul munţilor!
      Oameni cu sufletul slobod
      să crească pe poteci,
      rumeni ca florile,
      deschişi ca florile,
      tăcuţi ca florile.”
      🍒

    • WildWind spune:

      Ce cautai in pod? 🙂

      • Anastasia spune:

        Mă antrenam :).Pe scări:). Nu ca Lilii :). Pentru cățărări in Piatra Craiului, e ca peste drum. Și mă uitam după Marcel. Cum care Marcel 🙂 ? Marcel, un ciobănesc, uitat de vreme, n-a venit aseară la masă, cred că-i plecat după fete in sat :).

        • lili spune:

          Și eu mă antrenam pe scări, la început. Deci, e bine. :-D. Doar că, in pod mă urcam de pe la 3 ani… era ceva misterios acolo! 😀

        • WildWind spune:

          Da, si me mine ma fascinau podurile in copilarie…

          • Anastasia spune:

            Pe mine si-acum mă fascinează podurile caselor. Și găsesc tot feluri de lucruri, chiar și atunci când toată lumea-mi zice că nu mai e nimic de găsit acolo :). Și mai ales poveștile „simțite” într-un pod de casă ori cele spuse acolo..

  6. lili spune:

    Mult mai interesant decât mă așteptam: ,,Steaua și biciul”. 🙂 Uitasem cât de inteligent era Frank Herbert. Întotdeauna m-am mirat cum poate un om să își imagineze atâtea lucruri… și să se documenteze pe măsură. E un exercițiu. Întotdeauna m-a pasionat zona ,,emoțiilor” umane.

  7. WildWind spune:

    Din nou despre „dragoste” si „iubire”:

    • lili spune:

      Deci, d.p.d.v. științific, încă nu se știe.

    • WildWind spune:

      Ceea ce se observa este ca are legatura cu partea cea mai veche a creierului „creierul reptilian”(trunchi cerebral, cerebel). Mai exact cu „ventral tegmental area” (VTA), zona care se ocupa cu „placerea”, „rasplata”, „viciile”, etc…

      • lili spune:

        Dar e mai mult de atât. Probabil o să se ajungă la frecvențe și rezonanță.

      • WildWind spune:

        Bineinteles ca e mai mult de atat. Are treaba si cu mentalul(frecvente, rezonante), dar in primul rand cu emotionalul(frecvente, rezonante).

        Ceea ce mi se pare insa relevant, este ca manifestarea in fizic a acelor „frecvente, rezonante” se face in zona cea mai veche a creierului(creierul reptilian) si are stransa legatura cu zona(VTA) care se ocupa cu hormonii placerii…

        Iar asta inseamna ca sunt sanse mari sa am dreptate in aprecierile mele vis-a-vis de „iubire”.

        „Iubirea este totul”, „universul este iubire”,… Oare?

        • lili spune:

          Păi, dacă ne gândim, iubirea e o plăcere. Când lipsește, te simți gol pe dinăuntru, nu? Și dacă nu, înseamnă că te iubești pe tine însuți, ceea ce e tot o plăcere.
          Frumusețea e tot o creatoare de plăcere.
          Stările extatice sunt tot plăcere.
          Se pare că plăcerea e opusul suferinței. O plăcere interioară. Și anumite frecvențe creează plăcerea asta, pe diferite tonuri, game, chei…
          ?
          Dar mai e și iubirea care există în ciuda suferinței. Asta e o compensație la suferință?

        • WildWind spune:

          Nu mi-e deloc clar. Tot ce pot sa spun este ca daca iubirea activeaza zona VTA, asta mai bate inca un cui in capacul de la sicriul pe care scrie „iubire neconditionata”…

          • lili spune:

            ,,Necondiționată” înseamnă ,,fără așteptări”. Dar tot există starea de plăcere. Plăcerea că iubești. Deci, scoatem cuiul. Deși, poate exista și suferință în iubirea asta necondiționată. Suferința că ființa iubită face ceva ,,rău”, sau ,,își face rău”. Și, probabil că aici intervine starea de ,,a simți”. Ești fericit că ,,simți”, nu mai contează ce: fericire sau suferință. Eu cred că iubire necondiționată nu înseamnă să accepți orice face persoana iubită, ci faptul că emiți înspre ea doar gânduri, sentimente pozitive și faci tot ce poți pentru fericirea ei. Aici intervine plăcerea de a fi util, de a ajuta, de a împărți ,,bine”. Și ajungem la scop: am fost făcuți ca să ne unim/ajutăm/împărtășim. La început doi câte doi, apoi grupuri mai mari etc. Și să devenim. Și atunci, iubirea e o legătură care există la nivel inconștient, fără de care ne-am împrăștia prin spațiu/timp…
            Cred că nici nu mai știu ce spun.

          • WildWind spune:

            Ce inseamna pentru tine „iubirea”? Ai definit-o vreodata?

            • lili spune:

              Păi, cred că tocmai am scris. Nu am definit-o concret. Cred că este ceva ce știi că ți se întâmplă, fără să ți se explice. Și, nu prea cred în iubire la prima vedere. Adică, totuși, părerea mea este că se construiește, pe baza legăturii inconștiente de care ziceam.
              Dar, vârsta și experiența își spun cuvântul până și în definirea iubirii.
              Hai să zicem: o conexiune plină de căldură sufletească/spirituală/mentală. Chiar dacă pleacă doar dintr-o singură direcție, atinge ,,obiectul” vizat.

            • WildWind spune:

              Acea conexiune plina de caldura satisface vreo nevoie a uneia sau a ambelor parti?

              • lili spune:

                Probabil că a ambelor. Dacă e unilaterală, se transmite prin ,,subspațiu” către partea neinteresată și îi face bine. 😀 Dar asta știi și tu.
                E clar că avem nevoie să iubim. Habar nu am de ce. Dar cred că explicația biologică nu satisface decât în oarecare măsură. Adică, am habar. Pentru că ,,cineva” a pus la cale interconectivitatea asta dintre noi, ființele. Suntem celule ale unui organism mai mare.

              • lili spune:

                Wild Wind, tu ești un fel de Data – din Star Trek? 🙂

              • WildWind spune:

                Sau o „sonda robot”? Sau un „mentat” din Dune?

                Am intrebat despre satisfacerea vreunei nevoi pentru ca daca este implicata satisfacerea nevoilor vorbim de dependente afective. We’re back to square one.

                • lili spune:

                  Probabil că da. Dar explicația cauzei nu o poți da nici tu, Data! Avem nevoie să oferim, dar și să primim. La toate nivelurile. Nu știu ce se întâmplă când devenim autosuficienți. Dar cred că atunci ne întâlnim cu alți autosuficienți.
                  Dar suntem dependenți unii de alții, oricum ar fi. Afectiv sau în alte feluri. Problema care se punea era de ce?

                • WildWind spune:

                  Pentru ca ne e frica de moarte.

                • lili spune:

                  Nu prea. Mulți au trecut de faza asta.

                • lili spune:

                  Dar poate că ne e frică de singurătate. Nu una terestră, ci una adâncă, universală/dimensională/etc. Dar nici asta, pentru că știm că nu suntem singuri.

                • WildWind spune:

                  Cunosc multi care cred/se mint/mint ca au depasit frica de moarte.

                  Nu cunosc nici un om care chiar a depasit frica de moarte.

                  Tu cunosti vreunul?

                • lili spune:

                  Oamenii credincioși. Dar, nu cred că e frica de moarte, ci frica de durere. Așa ziceau niște studii. Altfel, există chiar dorința de moarte, pentru a scăpa de suferință – fizică sau sufletească.
                  Dacă cunosc vreunul: poate bunica mea, și nu mai prea știu, dar, oameni care au trăit și au suferit destul – bolnavi, bătrâni sau nefericiți care cred în curmarea suferinței prin moarte.

                • WildWind spune:

                  Suferinta, durerea, etc, toate provin din frica de moarte. Frica de moarte este frica fricilor, Este prima frica.

                  Daca ai depasit frica de moarte nu mai ai nici un motiv sa suferi.

                  Cine depaseste in mod real frica de moarte trece la „next level”.

                • lili spune:

                  Să zicem că da. Dar există și frica pentru ce e dincolo de moarte. Și o luăm de la capăt. La alt nivel.

                • WildWind spune:

                  Ai auzit de cineva care sa fie afectat la modul de real de „frica de ce e dincolo de moarte”?

                • lili spune:

                  În mod particular, nu. Dar e frica de Iad, indusă de religie. Sau frica de reîncarnare, sătul de viața de aici…
                  Și, ce înseamnă frica de moarte? Frica de necunoscut? de întuneric? de Iad?

                • WildWind spune:

                  Frica de moarte inseamna frica de schimbare a formei. Vreau sa raman ceea ce sunt. Nu vreau sa fac nici un „salt evolutiv”. Conservarea individului si conservarea speciei.

                • lili spune:

                  Adică frica pentru pierderea identității, a eu-lui. Lucrarea Ego-ului. Mda.

                • WildWind spune:

                  Yep. You got it.

                • lili spune:

                  Iubirea poate învinge frica.

                • WildWind spune:

                  Iubirea este o iluzie creata de frica.

                • lili spune:

                  În acest caz, de ce s-ar mai fi născut frica? Își pierde sensul. Se anulează reciproc? Ajungem în punctul zero?

                • WildWind spune:

                  Frica „s-a nascut” de cand eram bacterii.

                  „Iubirea” e o nascocire extrem de recenta a ego-ului.

                • lili spune:

                  Nu se putea naște atunci. Se putea naște doar în prezența conștienței. Când a apărut conștiința de sine?

                • Anastasia spune:

                  Scuzați, vă rog :), am nimerit cumva la ora de rezistența materialelor ori la cursul de comportarea seismica si actiunea vântului asupra structurilor din beton armat, zidarie, otel sau lemn ? 😊 Ori la evaluarea probabilistica a hazardurilor naturale si zonarea teritoriului iubirii sau la evaluarea vulnerabilitatii si riscului iubirii ?😊
                  Aaaaa, nu! :), suntem la cursul de Ingineria vântului 😊💘

                  Cred ca, vouă, Lilii 🙂 si VântSălbatic, va este f. teamă sa nu cumva sa va pierdeti controlul, pentru voi Totul trebuie sa fie justificat si justificabil. Până și iubirea !?

                  Iubirea nu poate fi „înregimentată” în definiții, în aceasta …analiza rationala, rece.
                  Ce-ar fi, mai intai, sa incepeti prin a va indragosti ? Inainte de asta, insa, as zice sa va evaluati posibilitatea renunțării cu orice preț la deținerea (auto)controlului. Oricum nu-l poti avea .. Da, luati in considerație pierderea controlului, a te lasa in voie (ceea ce nu i tocmai rău, nicidecum, citez din experiența proprie :), in ambele sensuri: detinerea controlului cu orice preț si apoi, magica/ (ne)vulnerabila puterică lăsare in voie).
                  Dacă ar fi să evaluez, prin pierderi si câștig (apropo de video postat de tine, VântSălbatic, în „din nou despre „dragoste” si „iubire” ), oricât de mult ai suferi sau ai pierde, din dragoste, întotdeauna ești în câștig: fiinta toata iti este transformata/ „alchimizată” asta modifica intr-un mod atat de profund, incat nu poate fi descris prin cuvinte, ci doar prin trairile care se impregneaza pe chip, in ochi, atitudine, „lejeritatea” cu care te plimbi apoi prin Lume stiind ca ai TRAIT. Si ca niciodata nu te mai poti intoarce la mai putin de ATÂT.
                  „Să iubeşti e cea mai mare lumină. Altfel, rămâi un trup care se plimbă prin lume”

                  Mr. „sonda robot” 🙂 / Data/ WildWind & Vânt Sălbatic, lasa-te sa simti/ traiesti iubirea (si pierde-ți tentația de a-i da o definitie 🙂 ), pierde-te ca să te regăsești, simte, arata apoi ce simti. Siguranta, stabilitatea…nu le regăsesc locul aici..

                  Încearcă un nou sentiment/ emoție 💘 😊, VântSălbatic!
                  Uite, e posibil:

                • WildWind spune:

                  Cand cineva spune altcuiva „te iubesc”, de fapt ii spune „am nevoie de tine. Am o gramada de nevoi si cred ca tu poti sa mi le satisfaci. Dar vreau sa mi le satisfaci in anumite conditii. Asa cum vreau eu”.

                  Iar in momentul cand nu i le mai satisface sau i le satisface in alt fel sau nu i le mai satisface pe toate, atunci „iubirea” scade. Sau dispare complet. Sau se transforma in ura.

                  Mai este si cazul, extrem de des intalnit, in care cealalta persoana continua sa-i satisfaca nevoile, dar mai satisface si nevoile altei persoane. Oops! Se duce dracu’ „iubirea” foarte repede.

                  Ai observat ca „iubirea” se poate transforma in „ura” aproape instantaneu?

                  Interesant este ca „ura” este un sentiment mai „stabil” decat „iubirea”.

                • WildWind spune:

                  Anastasia, draga mea, bati campii cu gratie… 🙂

  8. Yuki spune:

    Buna ziua,
    Multumesc pentru timpul acordat lamuririlor. Vin cu rugamintea de a-mi spune parerea voastra despre ceea ce scrie Jiddu khrisnamurti si Niculina Gheorghita.

    • George Valah spune:

      Bine ati venit !
      Am rugamintea de a fi mai specifica in intrebarea dvs, la ce anume subiect/e, afirmatii, va referiti in legatura cu J Krishnamurti si Nic. Gheorghita ? Desi intuiesc ca intrebarea dvs ar avea un caracter general, e mult mai de folos ca si ceilalti cititori ai blogului sa poata intelege cat mai clar subiectele in discutie. Raspunsuri gen :”am parere buna, sau proasta” nu ar fi nimanui de folos… 🙂

      • Yuki spune:

        Aveti dreptate. Niculina Gheorghita spune ca se pot face schimbari la nivelul subconstientului, folosind afirmatii pozitive.

        • George Valah spune:

          Subconstientul „nu gandeste” ci aplica „mecanic” comenzile primite. De aceea repetari de idei gen „Sunt bine si pe zi ce trece sunt din ce in ce mai bine” sau vaicareli „vai in ce hal am ajuns si din ce in ce imi e mai rau”, etc au exact efectele scontate! De-aceea a fi pozitiv (nu negativ!) in gandire, a vedea cum se depasesc obstacolele si nu cum cadem victima lor, etc vor conduce catre directia aleasa de propria gandire…

          Toate astea sunt cunoscute de multa vreme …

          J Krishnamurti a fost si la noi in tara unde a sustinut conferinte in perioada interbelica… A fost „un mare iluminat” si cei ce au ocazia sa ii gaseasca si citeasca conferintele vor avea numai de castigat! 🙂

    • lili spune:

      Eu am verificat/aplicat unele lucruri spuse de Niculina Gheorghita. Se pare că da, au aplicabilitate.

      • George Valah spune:

        Bineinteles, doar ca… nu au fost spuse „numai” de NG, ci sunt de foarte demult cunoscute, si ea le-a aflat de la altii, din alte surse! E insa binevenit „curajul” de a afirma in sec XXI ceea ce acum mai bne de 100 de ani era ceva normal si folosit de „intelectualii” inclusiv si mai ales cei din Romania! In acele „timpuri” se scria de catre un ofiter superior al armatei romane „Lumina Asiei” adica viata lui Buddha, anterior se tradusese „Sakuntala”, „Kama Sutra”, „Yoga Sutra” a lui Patanjali, etc… Vremuri de mare deschidere a gandirii romanesti reflectata in toate: marii romancieri romani interbelici, avantul industrial cu „cel mai productiv an 1939”, etc…

      • WildWind spune:

        Niculina Ghe face o „tocana de legume” asa cum fac o gramada de altii. Nu este nimic nou, original in ce spune NG.

    • WildWind spune:

      Jiddu K a fost luat de mic si pregatit de teosofi(a se citi: serviciile) ca sa fie un vas „perfect” pentru a fi posedat de „invatatorul lumii”. La 18ani (se spune) ca JK „a intors armele”.

      JK a avut toata viata niste crize ciudate.

      Asa ca: mare atentie!

  9. lili spune:

    Întrebasem când a apărut conștiința de sine.
    Asta cu a te lăsa să te îndrăgostești e un risc ca și aruncarea in gol fără asigurare. E foarte probabil că o să îți rupi gâtul. Că iubirea vine când vrea ea, nu prea cred. Există niște condiții care creează apariția ei.
    Analiza asta „la rece” aduce niște răspunsuri, totuși.
    Nu prea sunt de acord nici cu echivalența dintre cele două grupuri de cuvinte, deși într-un anume sens se poate face: „te iubesc pentru că exiști și astfel îmi satisfac propria nevoie de a iubi”.
    In rest, mi-ar plăcea să pierd controlul, dar nu o pot face decât în stare de inconștiență. Și nu mi-a arătat nimeni până acum, cum se face. Adică, sunt prea puțini oameni (mama, bunica, sora etc) care să mă fi iubit fără să le satisfac „nevoile”, cum zice WW.
    Cel mai simplu e să te minunezi de frumusețea Existenței, în sine, să admiri, să contempli, să atingi Creația. Poate că asta e o stare de iubire. Pe care o poți dezvolta sau nu.
    Ura se dezvoltă doar dacă este alimentată. Mai sunt multe de spus. Oricum, sunt multe feluri de iubire, dar cred că toate trebuie să ajungă în același punct: îmi simt inima plină. Se spune că opusul iubirii este indiferența.

    • George Valah spune:

      Marea majoritate a celor „din lumea civilizata” au pierdut intelesul notiunii de „iubire”, aceasta fiind cred „deliberat substituit/falsificata” cu alte sentimente: posesie, dependenta – forme egotice, „sacrificiu de sine” – forma de submisie si imaturitate a personalitatii (relatie „master-slave”) etc… desi de multe ori „iubirea imperfecta” cuprinde si asemenea aspecte.
      Atunci cand apare, „iubirea” are un caracter spontan, „din interior” nu in urma unei „decizii sau judecati” ci fiind de multe ori chiar opusul „ratiunii”, si dominand-o pe acesta.

      Cred ca trebuie pornit de la enuntul „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”! Deci a vedea toate aspectele iubirii cunoscute de tine: iubirea de parinti, de copii, de partener, de alte fiinte, (ex fata de un invatator real sau in spirit!), de „natura”, etc. Nu cred ca „cineva” trebuie sa ne invete sau explice ceva in acest subiect, ci e un bun subiect de meditatie individuala…

      Pentru a fi cat mai complet „capabil/a de iubire” chakra inimii (anahata) trebuie sa fie cat mai deschisa/energizata… Frica, teama de „a deveni victima” din cauza „iubirii”, e ca si cum „nu stii daca sa mai traiesti sau nu, de frica, ca s-ar putea sa mori”…

      • lili spune:

        Partea cu frica e adevărată. Caracter spontan-mai rar. De învățat avem întotdeauna, chiar și despre asta. Eu am de învățat, deci îmi place să aud și ce spun alții. Si apoi să meditez adunând toate datele, inclusiv pe ale mele. Și apoi… ce-o da Domnul. Experiențele verifică.

      • WildWind spune:

        Bineinteles ca de multe ori este opusul „ratiunii” si ca nu apare in urma unei „decizii sau judecati” pentru ca vorbim de VTA.

        Este vorba de instincte. „Iubirea” este partial instinct si partial ego.

    • WildWind spune:

      Asta este o presupunere. Mamele, bunicile, surorile iubesc tot pentru ca le sunt satisfacute niste nevoi. Ia gandeste-te bine: ce nevoi le satisfaceai?

      • lili spune:

        Nevoia de iubire, desigur.

      • WildWind spune:

        Clanul(familia, turma, grupul) actioneaza in primul rand la impulsul nevoii de conservare si perpetuare a speciei. E nevoie de urmasi pentru a perpetua clanul si specia. Clanul are nevoie de „ajutor la batranete”.

        Generatiile noi trebuie sa se ridice la nivelul asteptarilor generatiilor vechi. Trebuie sa realizeze si visele neimplinite ale clanului.

        Clanul are nevoie sa se poata mandri cu „tinerele vlastare”. Sa fie mai buni, mai performanti decat „vlastarele” altor clanuri. De aici apar comparatiile: „uite copilul lui cutare cat de bine invata”, „cat de cuminte si ascultator este”, „vai ce frumoasa e fata lui cutarescu”. Ceea ce duce automat la devalorizari, la perceptia „nu sunt destul de bun”

        Iar asta se vede daca te uiti in jur. „Celulita” apare la varste tot mai mici. „Celulita” este faza de rezolvare a unui conflict usor de devalorizare „nu sunt multumita de corpul meu”, care se manifesta in tesutul adipos prin „ulceratie”. In faza de refacere, se pune inapoi ceea ce s-a consumat prin ulceratie, dar nu se mai depune uniform. Acea depunere neuniforma o numim „celulita”.

        Tot mai des apare la copii „leucemia”. Asta inseamna faza de rezolvare a unui conflict de devalorizare majora care se manifesta in oase.

        „Apendicita” inseamna, de cele mai multe ori, certuri in familie, certuri atat de mari incat copilul isi pune problema viitorului lui si a rezervelor: „cum voi putea supravietui daca parintii se despart?”.

        Tot mai des apar problemele de vedere ceea ce inseamna „nu-mi vad viitorul”, „nu mai vreau sa vad acest prezent in care traiesc”, etc. Sau frica de „atac din fata” sau „atac din spate” la copii care „se uita in cruci” sau „divergent”. Iarasi, mama si tata(bunicii) sunt principalele cauze.

        Toate bolile de piele si asa numitele „boli ale copilariei”, „bolile autoimune” care au manifestare pe piele, inseamna conflicte de separare. In primul rand pleaca de la mama(bunica).

        Copii cu probleme emotionale au suferit conflicte de abandon. De unde pleaca astea in primul rand? Evident, de la mama(bunica).

        Mai sunt multe de spus dar nu mi-am propus sa scriu o carte.

        Ideea este ca majoritatea „ranilor” sunt generate de parinti, cu precadere de mama(bunica, daca bunica a contribuit la cresterea copilului).

        Oriunde te uiti in jur, este plin de „iubire”. Prea multa „iubire”. Suntem bolnavi psihic si fizic din prea multa „iubire”.

        In concluzie se pune intrebarea: este asta „iubire”?.

        Get real people. Coborati din „sferele” „baby-face spirituality”(de ex. Niculina G). Coborati cu picioarele pe pamant si observati/traiti realitatea asa cum este ea.

        Incetati sa va mai mintiti.

        • lili spune:

          Am observat că aceste conflicte emoționale pot să genereze acele boli, dar nu e neapărat așa. Pot fi și alte manifestări.
          Oamenii își manifestă iubirea așa cum se pricep. Ca să ajungă la nivelul tău de cunoaștere… e cale lungă. Însă, acum există tot felul de materiale și workshop-uri pentru părinți. Lucrurile se mai schimbă, încet, încet. E clar că mamele nu au idee de ceea ce pot genera… Dar nu înseamnă că nu își iubesc copiii, ci doar că nu se pricep. Până la urmă, e bună și ,,spiritualitatea” asta cu inimioare și fluturași. Schimbă ceva în sufletul omului. Decât ură, agresiune și suferință, mai bine așa. Ura împiedică inteligența să se manifeste. Stările de bine (chiar și astea flower power) deschid niște canale de emisie-recepție.
          Apoi, cred că se exagerează și cu rănile astea. Generează stări de autocompătimire, mă gândesc, și chiar… prea multă iubire de sine. Scade voința.
          Până la urmă, iubirea e ceea ce ne leagă și atât. E cea care ne face să învățăm să oferim și să primim. Cu sau fără greșeli. E o nevoie, într-adevăr. Dar una superioară. Important e să o manifestăm. Cu cât mai frumos, cu atât mai bine… Învățăm.

          • WildWind spune:

            Ca sa ne putem depasi conditia animalica e nevoie sa devenim constienti de asta si sa o intelegem. Iar asta nu se poate face cu „inimioare si fluturasi”. Asa doar ne mintim si ne adancim si mai mult in ceata.

        • lili spune:

          Păi, să îți propui – să scrii o carte. Că altfel, o să te tot sâcâim cu de-ale noastre și nu o să mai faci față. Și doar n-o să te izolezi să ții numai pentru tine ce înveți! Trebuie să împarți! 😀

  10. WildWind spune:

    „Constiinta” a aparut cand a aparut viata. Nu stiu cand si cum a aparut viata.

    „Constiinta” se dezvolta continuu.

    „Constiinta de sine” este un termen recent si se „apreciaza” dupa capabilitatea de recunoastere in oglinda a propriei persoane. Animalele care se recunosc in oglinda se spune ca au „constiinta de sine”.

    Maimutele antropoide, elefantii, delfinii, orca se spune ca sunt printre animalele care au „constiinta de sine”.

    La om apare intre 1-5 ani, in mai multe etape.

    Nu cred ca metoda cu oglinda duce la o apreciere reala.

    • lili spune:

      Mă gândeam că atunci când apare conștiința de sine, poate apărea și frica și probabil și iubirea. Până atunci, nu. Deși, cunoașterea iubirii apare înainte, ca stare de plăcere, de siguranță și nevoie de atingere.
      Copilul nu cunoaște frica, până când nu simte o durere fizică sau îi este indusă o situație de frică sau vrea să obțină recompense afective. Asta va surveni mai târziu decât a survenit activarea conștiinței de sine.

  11. lili spune:

    În zilele următoare, Cristi Ciorcilă o să scrie o postare despre iubire. 😀 Ultimul subiect discutat…

  12. Dana spune:

    Atenție, părinți! Pericolul de la piscină de care mulți nu ați auzit

    https://www.secretulcunoasterii.ro/atentie-parinti-pericolul-de-la-piscina-de-care-multi-nu-ati-auzit/

    Inecul secundar apare atunci cand cineva (copil sau adult) inhaleaza apa. Lichidul se acumuleaza si irita plamanii, facand astfel ca respiratia sa devina dificila sau chiar imposibila. Din pacate, una dintre caracteristicile acestei afectiuni este ca, efectele pot sa nu apara imediat dupa inhalarea apei. De aceea este important ca, daca presupuneti ca copilul vostru a inhalat apa, sa ii urmariti foarte atent comportamentul ulterior evenimentului. In unele cazuri, inecul secundar poate aparea la 72 de ore dupa ce s-a produs inhalarea apei.

    Care sunt simptomele inecului secundar?

    Daca copilul tau a inhalat apa, fii atent ulterior daca acesta prezinta urmatoarele simptome:
    dificultati de respiratie
    tuse intensa
    oboseala accentuata
    comportamente neobisnuite precum vorbirea neclara sau perceptia scazuta si deformata a realitatii

    Ce trebuie sa faci?

    In cazul in care copilul tau prezinta vreunul dintre aceste simptome suna la 112 sau mergi cu el la un control la spital. In functie de gravitatea situatiei, un copil care a inhalat apa poate necesita observatie specializata peste noapte.

  13. WildWind spune:

    Despre durerile de cap:

    Nu ai mai avut niciodata in viata dureri de cap? Daca e asa, atunci te incadrezi intr-una din cele 4 categorii:

    1. Esti un maestru in gestionarea emotiilor;
    2. Esti una din barfitoarele satului si te eliberezi astfel tot timpul, fara sa realizezi, de emotii;
    3. Ai una din constelatiile nebuniei, fapt care te ajuta sa nu pui la suflet problemele vietii. Sa nu iei aceasta nebunie prea sever… Multi santem nebuni fara sa ne dam seama… Chiar si megalomania, cocalarismul, este o forma de nebunie… si cred ca sti destui…
    4. Ai canale largi prin creier iar in acele spatii se inghesuie edemele de vindecare iar astfel ele, edemele, nu creaza presiune in creier(pe meninge), motivul durerilor de cap…

    Despre durerea de cap, foarte pe scurt…
    Bolile au doua faze, faza activa, cand ai o problema de viata care te framanta si o traiesti conflictual. In aceasta perioada, organismul tau a intrat in reactie de adaptare in vederea supravietuirii, creand anumite modificari interne, in functie de trairile tale, in functie de ceea ce inseamna pt. tine acea problema, iar de cele mai multe ori aceste modificari sunt fara simptome vizibile ori simtibile… si mai este faza de vindecare, care survine imediat dupa rezolvarea problemei care te framanta, in care organismul reface ceea ce a modificat anterior, faza insotita in general de „infectii”, dureri la nivel de organ afectat, febra, moleseala, oboseala, dureri de cap, etc. In aceasta perioada, de obicei nu te simti bine iar acest lucru te determina sa vizitezi un doctor. Daca ai ghinion, vei primi un verdict de gen „cancer”, desi esti intr-o simpla faza de vindecare, iar organismul tau, chiar daca iti arata unele simptome neplacute, stie ce face…

    Asa… durerea de cap… in a doua faza a bolii, deoarece si la nivelul creierului au avut loc modificari organice, pentru a se reface, va fi nevoie de un edem de refacere care s-ar putea sa iti cauzeze dureri de cap, in caz ca este prea mare si creaza presiune(pe meninge). Poate sa te doara capul si de la un edem mic, daca conflictul tau a fost foarte puternic… da, aceste edeme sunt singurul motiv pentru durerile de cap…
    Ah…era sa uit… daca ai ghinionul sa ti se depisteze acel edem de vindecare, ti se va da un verdict clar: tumoare(cancer) pe creier… Desi ai avut asa ceva o viata intreaga, de cate ori te-a durut capul… Frumos, nu?

    Si credem tot ce ni se spune desi, de multe ori, in adancul nostru, simtim ca nu e asa… dar cum sa am eu incredere in mine insumi, eu, o biata oaie nevinovata si neputincioasa?… Mai bine arunc responsabilitatea unui salvator care nu are nicio legatura cu mine si cu viata mea, cu problemele mele, cu necazurile mele… Si totusi, repet, in adancul meu parca simt ca m-am imbolnavit nu din cauze necunoscute, ori stres, lipsa de sport si multe altele, care au si ele rolul lor negativ, ci m-am imbolnavit mai degraba de la faptul ca scroafa asta de soacra s-a mutat la noi si ma omoara cu zile, ori seful ma persecuta, e un tiran, ori nu pot face fata problemelor aparute din lipsa banilor, ori fata mea e prostituata in anglia… Sper totusi sa nu imi dau seama de aceste lucruri prea tarziu. Oare are dreptate Paul asta, m-a pus pe ganduri ori continui sa cred toate aberatiile si povestile care au rolul sa ma tina in continuare in nestiinta, care imi creaza frica si dependenta?

    http://www.terapieinarmonie.ro

  14. Anastasia spune:

    „Dacă vrei să schimbi lumea, iubește un bărbat, iubește-l cu adevărat.

    Alege-l pe acela al cărui suflet îl cheamă pe al tău, care te Vede. Acceptă-i mâna și ghidează-l ușor către inimă, acolo unde iți poate simți căldura care îl învăluie, acolo unde se poate odihni, acolo unde focul tău îi va mistui povara grea. Privește în ochii lui, privește în profunzime și vezi ce sălășluiește acolo, adormit, treaz sau timid. Privește în ochii lui și vezi acolo Părinții și StrăBunicii lui și toate Războaiele în care au luptat spiritele lor într-un ținut îndepărtat, într-un timp îndepărtat. Privește către durerile lor și luptele și frământările și vina lor, fără să judeci. Și dă-le drumul, lasă-le să plece. Simte această ancestrală povară și fii conștientă de refugiul, de siguranța pe care o caută în tine. Lasă-l să se topească în privirea ta și fii conștientă că nu trebuie să oglindești acea furie, pentru că tu ai o adâncă poartă către tărâmul care spală și vindecă vechile răni. Așează-te înaintea lui, în plenitudinea feminității tale, în suflarea vulnerabilității tale, în joaca inocentă a copilului, în adâncimea morții. O invitație înfloritoare, ce răsare ușor, permițându-i să fie puternic ca bărbat, să înainteze către tine, să înoate în pântecul Pământului, într-o cunoaștere tăcută, împreună. Și atunci când se va retrage – pentru că o va face – când va fugi înspăimântat în “grota” lui, adună-ți StrăBunicile lângă tine și înconjoară-te cu înțelepciunea lor. Ascultă-le șoaptele ușoare și calmează-ți inima speriată îndemnându-te să rămâi calmă, să aștepți răbdătoare întoarcerea lui. Așează-te și cântă la Ușa lui, un cântec al aducerii aminte, care îl va mângâia, încă o dată.
    Nu ademeni să iasă afară băiatul dinăuntrul lui, cu seducție și păcăleli, doar ca să îl atragi în capcană, într-o pânză a distrugerii, într-un loc plin de haos și ură, mai îngrozitor decât orice război purtat de frații lui. Aceasta nu este Feminitate, este răzbunare. Aceasta este otrava nenumăratelor abuzuri ce au avut loc de-a lungul anilor, violul lumii noastre. Și asta nu aduce nicio putere femeii, o reduce. Și ne ucide pe toti. Și chiar dacă mama lui l-a purtat în brațe sau nu a făcut-o, arată-i acum adevarata mama, îmbrățișează-l și ghidează-l în grația ta, în profunzimea ființei tale, în căldura mocnită a miezului Pământului. Nu îl pedepsi pentru rănile lui despre care crezi că nu se potrivesc nevoilor și criteriilor tale. Plângi pentru el și lasă rănile să sângereze când te întorci acasă.
    Dacă vrei să transformi lumea, iubește un bărbat, iubește-l cu adevărat, iubește-l îndeajuns încât să i te arăti Goală și Liberă. Iubește-l îndeajuns încât să iți deschizi corpul și sufletul către ciclul nașterii și al morții și mulțumește-i pentru oportunitate. În timp ce dansați împreună printre vânturi sălbatice și păduri tacute, fii destul de curajoasă încât să fii fragilă și permite-i să soarbă din îmbătătoarele petale ale ființei tale. Permite-i să știe că te poate îmbrațișa, apăra și proteja. Aruncă-te în brațele lui și ai încredere că te va prinde chiar dacă ai fost scăpată de o mie de ori inainte. Învată-l cum să renunțe la el, renunțând tu la tine, și uniți-vă într-un dulce nimic al inimii acestei Lumi.
    Încurajează-l, permite-i să fie, ascultă-l, îmbrațișează-l, vindecă-l. Și tu, în schimb, vei fi susținută și protejată de brațe puternice și gânduri limpezi. Pentru că el poate, dacă tu îi permiți, să fie tot ce ai visat, tot ce a visat!
    Dacă vrei să iubești un bărbat, iubește-ți tatăl, iubește-ți fratele și fiul, iubește-ți foștii parteneri, de la primul băiat pe care l-ai sărutat, până la ultimul pentru care ai plâns. Mulțumește pentru daruri. Pentru revelația din această întalnire, aceluia care stă în fața ta și regăsete-l în sămânța a tot ce este nou sub soare, sămânță pe care o poti hrăni și ajuta să crească, ca planta, pentru a crește o lume noua, împreună.
    Dacă vrei să iubești un bărbat, iubește-te pe tine însăți. ”

    „Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o femeie, iubeşte-o cu adevărat.

    Găseşte-o pe aceea care îţi cheamă sufletul, nu opţiunea raţională. Aruncă-ţi lista de preferinţe și doar aşează-ţi urechea pe inima ei şi ascultă. Iubește-o dincolo de tine însuţi, dincolo de dorinţă şi raţiune, dincolo de preferinţele tale masculine pentru tinereţe, frumuseţe şi varietate şi dincolo de conceptele tale superficiale despre libertate. Ne-au fost date atâtea opţiuni încât am uitat că adevărata eliberare vine din verticalitatea în chiar centrul ardent al sufletului şi din topirea rezistenţei noastre în faţa iubirii.
    Priveşte în ochii ei şi vezi, vezi cu adevărat dacă ea este cea care te străfulgeră din cap până-n picioare. Dacă nu, pleacă. Chiar acum. Nu pierde timpul “încercând”. Să ştii că decizia ta nu e din cauza felului în care este ea, deoarece în esenţă nu este vorba despre “cu cine”, ci “când” alegem să ne abandonăm. Iubeşte-o pe viaţă, dincolo de frica ta de moarte, dincolo de frica de a fi manipulat de Mama din mintea ta.
    Nu-i spune că eşti gata să mori pentru ea, spune-i că eşti gata să TRĂIEŞTI cu ea, să plantezi copaci împreună cu ea şi să-i priviţi crescând. Fii eroul ei spunându-i cât de frumoasă este în Maiestuoasa ei Vulnerabilitate, ajutând-o să-şi amintească în fiecare zi că ea Este Zeiţă, prin adoraţia şi devoţiunea ta.
    Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o femeie, în toate faţetele ei, prin toate anotimpurile ei, iar ea îţi va vindeca dualitatea minţii şi jumătatea de inimă care menţin separarea dintre Spiritul şi trupul tău, care te menţin un singuratic mereu căutând în afara ta Însuţi, ceva care să dea sens vieţii tale. Mereu va fi o altă femeie. Curând, cea nouă, strălucitoare va deveni cea veche şi plictisitoare şi vei deveni din nou neliniştit, schimbând femeile, dând Zeiţa la schimb pentru ultimul obiect al dorinţei tale.
    Bărbatul nu mai are nevoie de opţiuni. Ceea ce bărbatul are cu adevărat nevoie este Femeia, Calea Femininului, a răbdării şi compassiunii, a non-căutării, a non-acţiunii, a respiraţiei într-un singur loc şi a cufundării în adânc a rădăcinilor suficient de puternice pentru a ţine laolaltă Pământul atunci când planeta albastră îşi scutură cimentul şi oţelul de pe suprafaţa sa.
    Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o femeie, iubeşte-o şi protejeaz-o ca şi cum ea ar fi ultimul potir sacru. Iubeşte-o prin frica ei de abandon pe care ea o întreţine pentru întreaga umanitate. Nu, rana nu este doar a ei.
    Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o femeie până la capăt, până când ea va crede în tine, până când instinctele ei, viziunile ei, vocea ei, arta ei, pasiunea ei, sălbăticia ei se reîntorc la ea, până când ea devine o adevărată forţă a iubirii, mai puternică decât toţi “demonii” care urmăresc să o devalorizeze şi să o distrugă.
    Dacă vrei să transformi lumea, renunţă la cauzele tale aparent măreţe, la armele şi semnele tale de protest. Renunţă la războiul lăuntric, la mânia ta îndreptăţită şi iubeşte o femeie, dincolo de străduinţa ta pentru măreţie, dincolo de căutarea tenace a iluminării.
    Sfântul Graal se află chiar în faţa ta, dacă doar ai lua-o în braţe şi ai renunţa la căutarea a altceva în afara acestei profunzimi a intimităţii ? Dacă pacea este un vis care poate fi re-amintit prin inima unei femei? Dacă iubirea unui bărbat pentru Femeie, pentru Calea Femininului, este cheia care deschide inima Ei?
    Dacă vrei să transformi lumea, iubeşte o femeie până în profunzimile umbrei tale, până la cele mai înalte tărâmuri ale Fiinţei tale.
    Dacă vrei să iubești o femeie, iubește-te pe tine însuți.”

    • WildWind spune:

      95% bla, bla.

      In rest, toate bune, iar noi o frecam intr-o veselie roz. Pe baza de iubire, fireste.

    • Rainbow spune:

      Gargara ieftina pentru gospodine telenoveliste si pentru adolescente care viseaza cai verzi pe pereti. Orice, dar sa nu traim in realitate, pentru ca daaaa, realitatea e naspa si ne doare.

      • Anastasia spune:

        „Dincolo de stereotipurile despre bătălia sexelor, epoca pariarhatului își dă duhul. Rolurile bărbaților și femeilor au ajuns să se confunde, cu un singur avantaj de partea femeilor, singurele care pot naște. Femeile, dar și Arnorld Schwarzenegger, în filmul Gravidul, dar asta e altă poveste.

        Anii 2000 reabilitează energia feminină, oprimată, anulată, umilită de bărbați în ultimele mii de ani. Biserica a suprimat total feminitatea și bucuria sexualității, demonizând femeia, deși Iisus avea apostoli femei, iar prima care a primit vestea Învierii a fost favorita lui, nimeni alta decât Maria Magdalena. Deci nu un bărbat era discipolul preferat, ci o femeie. Ei i s-a arătat întâi. Numai că patriarhatul, deci supremația masculinului, s-a desăvârșit tocmai în era creștinismului, deci în ultimii 2000 de ani. Bărbații, Biserica, au clădit o instituție a intoleranței, și o doctrină misogină, unde numai bărbații au drepturi, asociind femininul cu negativul, cu întunericul, cu sursa tuturor relelor.

        În numele iubirii aservite masculinului dezlănțuit și nelimitat, sutele de milioane de femei încarnate în ultimii 2000 de ani în spațiul creștin au fost exploatate, condamnate, abuzate, violate, reduse la statutul de sclavi. Totul în numele unei religii a iubirii înființate în anul 325 la Niceea, unde un consiliu format numai din bărbați a pus bazele ultimelor două milenii de persecuție a femeilor, excluzând din Biblie toate dovezile referitoare la drepturile divine ale femeilor și la puterea sexualității. În mileniul 3, relațiile funcționează încă teleghidate după inconștientul colectiv patriarhal. Inconștient, femeile caută bărbați patriarhali: ori abuzivi, dominatori, ori absenți. Bărbații plecau la război, iar femeile nu prea puteau conta pe ei pentru treburile casei. Nu că astăzi ar conta prea mult, din moment ce televizorul, internetul și jocurile au luat locul războiului.

        Femeile și bărbații se angajează încă în relații primitive, îngropându-și viața în căsnicii bazate pe nefericire, abuz și frică. Nu e de mirare că, la vârsta a treia, cele mai multe femei se simt în sfârșit vii abia după ce rămân văduve și trăiesc decesul soțului ca pe o evadare din închisoare. Se pare că textul original din slujba de căsătorie pronunțat de Iisus ar fi fost pervertit din interese tot patriarhale: ‘Se cunună robul… cu roaba… până ce moartea îi va despărți.’ Originalul ar fi: ‘Se cunună robul… cu roaba… până nu-și vor fi povară unul altuia!’. O mică diferență în varianta implementată de Biserică…

        Bărbații primitivi sunt nestatornici, iresponsabili, dominatori, brutali, egoiști. Ei tratează femeia ca pe un instrument sexual, o gonflabilă care nu are voie să i se opună când el își cere drepturile trupești asupra ei. Bărbații primitivi sunt vânători și au drepturi și privilegii pe care nu le dețin și femeile. Un bărbat cu mai multe femei este perceput ca fiind de succes, palmaresul fiind apreciat în toate competițiile sportive. Feminismul a condus la reabilitatea energiei feminine, numai că într-un mod dezechilibrat. În universul feminin, excesele au înlocuit lipsurile.

        În loc ca femeile să-și descopere feminitatea, naturalețea, frumusețea, blândețea, afecțiunea, capacitatea de a crește și de a îngriji, misterul, armonia, ele au luat locul bărbaților! Au devenit ele femei-bărbat care se descurcă singure în orice situație sau femei-vânător, care-și revendică drepturile pe care, până nu de mult, le aveau numai bărbații.

        În această tranziție de la civilizația patriarhală către un feminism cu semne de matriarhat, bărbații și femeile se caută în continuare după tipare învățate din moși strămoși. Femeile au învățat de la mama și bunicile lor modelul de bărbat primitiv Numai că nu mai există doar bărbați primitivi. Unii au evoluat, nu mai corespund tiparului din inconștientul colectiv și își asumă corect masculinitatea: respectă femeia, o tratează ca pe egala lor, acceptă să fie completați, produc resurse, își protejează teritoriul, iubesc fără să schimbe și să-și impună voința, sunt conștienți de valoarea personală, de propria putere și sexualitate, sunt responsabili și iau decizii.

        Femeile întreabă unde sunt acești bărbați care ies din clasa primitivă. În mintea lor! O femeie care nu se trezește, care nu scapă de repetiția în care au trăit mama și bunicile, dacă nu ajunge să trăiască conștient, alegând iubirea în locul fricilor, va atrage inevitabil un bărbat primitiv. Schimbarea interioară atrage un model de bărbat nou, eliberat de rigorile patriarhale. Pe măsură ce femeile învață să fie femei, bărbații învață să fie bărbați. Lupta se dă, de fapt, nu între bărbați și femei, ci între primitiv și evoluat.

        Bărbații primitivi sunt legați de planul terestru, au o natură instinctuală greu de controlat și se tem de puterea femeii, pe care o neagă și o suprimă tocmai ca să nu se simtă inferiori. Bărbații primitivi se uită la femei ca la Luna de pe cer. Luna știm că are o față ascunsă, care nu este vizibilă de pe Pământ. Nu-i de mirare că bărbații care sunt legați de stilul primitiv de viață și care nu-și depășesc condiția, nu înțeleg universul feminin, din care percep nici măcar un sfert (jumătate din Lună nu se vede niciodată, în rest, Luna e pe cer noaptea, în diferite faze de vizibilitate). Femeia le inspiră frică, așa că trebuie ținută sub control cu forța. Frica este religia bărbaților primitivi. Ei conduc lumea de mii de ani. Dar încep și ei să se trezească, unul câte unul…

        În mitologie și folclor, femininul și masculinul sunt asociate cu Soarele și Luna. Soarele vede și ceea ce nu se vede de pe Pământ: fața nevăzută a Lunii. Relațiile evoluate aparțin civilizației solare, în care masculinul (Soarele) se unește cu cu femininul (Luna) în totalitatea sa. Luna nu se poate ascunde de Soare și nici nu are nevoie să facă asta, pentru că nu are motive să se teamă. În noua lume, Regele (Soarele) și Regina (Luna) coboară de pe cer și se caută pe Pământ ca să se reîntregească.”

        Bla, bla-uri si floricele pe câmpii, nu ? Cum spuneti voi :). Posibil să fiți misogini, domnilor 🙂

        Numai că, eu cred că până nu se „vindecă” relatia Femeie-Bărbat, așa cum este Azi, nu se schimbă mare lucru, la oricâte cursuri am / ați participa.

        • WildWind spune:

          Textul asta e mai aproape de realitate.

          O singura intrebare am: pe barbatii aia „primitivi”, cine i-a crescut si educat?

          • Anastasia spune:

            Noi, femeile, da. Eu recunosc. Numai ca, barbatii unde au fost in tot timpul asta ?
            Alte păreri ? 🙂

            • Rainbow spune:

              Poti sa-i „cresti” ( indoctrinezi ) cat vrei tu, ca e tot degeaba. Majoritatea oamenilor sunt roboti care se vor manifesta conform softului cu care au fost creati, deci vor deveni ceea ce au fost programati sa devina.

              • Anastasia spune:

                Câte (tipuri de) softuri există? Cum arată ele ?
                Al tău cum arată ? Adică al omului Rainbow ?

                • Rainbow spune:

                  Discutam idei si nu persoane. Cine sunt eu si ce fac eu este problema mea, nu a ta.
                  Cate softuri exista ? Fara numar. De toate pentru toti. Uite-te in jurul tau.

        • lili spune:

          Eu cred că lucrurile se mai si schimbă. Văd asta la mulți dintre tinerii pe care îi întâlnesc. In bine. Dar și ei au nevoie de timp. Poate intră in alte tipare, nu știu. Unii sunt deosebiți in relațiile lor, alții- mai puțin. Eu aș emite mai puține judecăți cu privire la asta.
          Lumea se schimbă.

        • DIHFLDMPMP spune:

          Anastasia, te uiti prea mult la Discovery… ai cictit macar o data Noul Testament, sa nu zic Biblia?!? Cu siguranta nu! Te rog cumpara-ti si citeste editia diortosita de Bartolomeu Ananina avand ca referinta Septuaginta si apoi mai vorbim de apostoli femei si alte elucubratii feministe…

  15. WildWind spune:

    Cum ne „citesc gandurile” de fapt:

    https://playtech.ro/2017/google-facebook-si-altii-pot-afla-tot-ce-discuti/

    PS Povestile cu „calculatoare cuantice” care citesc efectiv gandurile sau cu care ne pot influenta gandurile sunt doar povesti ca sa ne intimideze si sa ne creeze si mai multa frica.

    • lili spune:

      Ce înseamnă frica?
      Ce înseamnă durerea?
      Ce înseamnă suferința?
      Ce este curajul?
      Ce este zâmbetul?
      Ce este fericirea?
      De ce?

      • WildWind spune:

        Intrebarile 1,2,3,4 si 6 au acelasi raspuns: o iluzie!

        Intrebarea 5 – este reprezentarea faciala a unei stari de bine, de liniste, de relaxare(atunci cand este un zambet sincer). Din pacate, de cele mai multe ori este doar formal, de complezenta, o masca, un ranjet.

        Intrebarea 7 – d’aia! 🙂

      • Rainbow spune:

        1-6 – Sunt doar consecinte ale traumelor – intamplarilor de bine acumulate in inconstientul nostru. Manifesatari ale neurozei acumulate in urma traumelor psihice la care am fost si suntem supusi. Sa le iei fir cu fir, bucata cu bucata ca sa le „vindeci”, este echivalentul lui Don Quijote, munca in zadar. Unul incarca-altul descarca-noi cu spor muncim. Balaurul cu 7 capete, ii tai unui si cresc alte 10 in loc. Solutia e sa elimini neuroza en-gros si nu sa treieri graul adunand bob cu bob.

        7- Pentru a experimenta dualitatea bine-rau si in felula sta a evolua prin cunoasterea a tot ce s-a intamplat vreodata in creatia asta si in cele anterioare. Un soi de a deveni cel mai tare din parcare.

        • lili spune:

          Cum se elimină en-gros?
          Zâmbetul interior?
          7. Da. E singura explicație pe care o putem înțelege la toate nivelurile.
          WW, depinde ce oameni întâlnești în cale. Dacă tu le zâmbești sincer și din toată inima, nici ei nu se vor putea abține. Eu am testat. Deschizi canale.

          • WildWind spune:

            Iarasi intram in categoria „depinde”. Antropologic zambetul a evoluat pentru a ne ajuta in relatia cu turma/ alte turme. Cand zambesti le comunici celor din turma ta: sunt ok, sunt bine, pot si sunt dispus sa te ajut, sunt de incredere. La contactul cu alte turme/grupuri zambetul comunica: nu sunt dusman, am putea fi prieteni, ne-am putea ajuta reciproc.

            Daca tu poti sa zambesti oricui si oricand, sincer si din toata inima, felicitari.

            Eu nu pot si nici nu mi-am propus.

            PS Incearca sa vezi ce „minuni” poti sa faci doar cu privirea. Nu e nevoie de nici un zambet 😀

  16. WildWind spune:

    Demisia unui preot:

    „Spovedania”:

    • lili spune:

      La „spovedanie” există și replica patriarhiei, plină de înțelegere, in aparență.
      Părintele Teofil Pârâianu spunea că facultatea de teologie nu a contribuit ca el sa fie mai credincios, dimpotrivă. Adică, voia să arate că nu asta contează. Era genul de om care te făcea să te simți bine în prezența lui, chiar si fără să îl cunoști.

  17. WildWind spune:

    Dieteticianul din viitor:


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s