ISTORIA POVESTILOR

Basmele de altadata … texte sacre pentru … copii. Ne mangaie amintirea lor de demult … asa de demult ca … au fost uitate … falsificate … inlocuite cu altele … iar cele noi, s-ar rusina chiar si de apelativul „basm”, acceptand cel mult pe cel de „poveste” sau mai exact …”intamplare”, iar „intamplarile” pot fi exact doar atat si nimic mai mult.

Acest „nimic mai mult..” e adevaratul lor mesaj subliminal: „ceea ce ai, tine strans in mana !” ” … daca mai ai o mana libera, apuca si cu ea!” „gura sa fie intotdeauna plina, fie chiar si cu cuvinte !” si tot asa intr-o solutie de viata expeditiva, arogatoare si simplificata in continut. Si cum ar pute fi altfel cand existenta reala a propriei noastre fiinte, este tot mai ciuntita de trairea in: servici, carti, TV si mai nou … Net. Ceea ce ne mai ramane si noua de facut prin noi insine se numeste: sex, gripa (aviara, porcina, politica, etc), targuieli si … cateva zile de concediu … pe an. Apoi, constatarea ca …”timpul s-a comprimat”, ca acesta curge „mai repede” si chiar … „nu avem timp” …  decat de murit, prin noi insine !

Mi-e gandul la basmele cele vechi … de care ne miram fara grija si pe care le asteptam povestite mereu si mereu … de cei ce ne adusesera pe lume …