CRACIUN FERICIT!

CRACIUN PLIN DE DARURI, BUCURII, SI IUBIRE IMPREUNA CU TOTI CEI DRAGI!

 


9 comentarii on “CRACIUN FERICIT!”

  1. Crăciun Fericit!
    Nu ți-am scris o poveste nouă! Mi-e rușine!
    Iată un fragment dintr-o poveste de demult!

    Aștepta.
    Într-unul din ceasurile de taină cu cneazul Cariudariu își juraseră se le redea libertatea. Un grăunte imponderabil de lumină. Și Cariudariu plecase cu oastea lui câtă-i spuza să cucerească lemnul de rădăcină de trandafir bătrân al divanului. Îi scrisese doar o dată, despre cucerirea primelor redute urmând tactica de luptă a învăluirii roziforme. Străpunsese în milioane de ochiuri lemnul moale și dulce. Mizase pe lăcomia prăzii de război după care tânjeau carii mercenari.

    Dar de ce nu mai avea niciun semn de la el.? Mai privi o dată în lung, apoi în curmeziș, apoi cruciș și, în cele din urmă, pieziș. De jur împrejurul ei stăteau câteva domnițe-flutur și toate torceau din furcă. Una dintre ele cânta șoptit despre un cămin uriaș în care ardeau bușteni de pin și rădăcini. Cântecul ei înfundat împrăștia rotocoale de pulberi. Notele muzicale atârnau în gol ca steluțele de care își amintea prea bine Molie. Steluțe de azimă frământată cu dor și vopsite în culorile șofranului. Celelalte domnițe îngânau doar refrenul despre figurinele de cositor cu soldăței de plumb, reni, căluți, balerine, clopoței, tobițe și trompete de paji. Și torceau parcă a întrecere îndemnate de privirile cneaghinei. Era mândră de ele, doar ea le învățase tot ce știau. Le păzea un cariul bătrân și lățos, pe care îl instruise Cariudariu la plecare. Râșnea de zor lemnul divanului din stânga fetelor, ca, dacă s-ar fi întâmplat sa piardă războiul să le salveze măcar pe ele. Cariul mițos mai rămânea din când în când înțepenit în peretele de lemn și suduia tăios, apoi își lua seama și pretindea iertare. Câte înțepeniri, atâtea iertări. Dar cneaghina nu îl lua în seamă. Inima ei aștepta cu porțile date de perete sorirea lui Cariudariu și bătăile inimii ei măsurau timpul scurs și alungau chemarea de dor peste munții de borangic și peste văile de pulberi.
    Deodată, ca și când voinicul i-ar fi auzit chemarea, de afară, din depărtările de spuză învăluite în noapte, se auziră prăvăliri apocaliptice. Cneaghina se înfioră, dar își ținu firea să nu sperie domnițele flutur. În tăcerea ce se lăsase se auzi strigătul cariului bătrân. Au izbândit! Și în momentul acela de grație, în divan năvali lumina din milioane de cerculețe. Ca la un semn, sau din instinct, făpturile albe luară drumul strălucirii și, în lume, după multă vreme izbucniră fluturii mari, albi și pufoși. Ningea! În zarva generală, nimeni nu mai băgă de seamă apariția eroului. Cariudariu păși temerar în fața cneaghinei și își trânti cușma voievodală la picioarele ei. Ți-am făcut voia! Troica-I peste drum!
    La Fee Blanche – Contesa de Chou-Fleur

    • George Valah spune:

      Oo.. ce poveste frumoasa si plina de suspense! Imi dau seama ca am lenevit si trebuie sa plec intr-o noua calatorie. acolo unde se intampla lucrurile de care povestiti… 🙂 Craciun Fericit!

      • Așa departe? Oo! În fiecare an am primit cu drag poveștile voastre și mereu m-am certat că nu am știut să scriu una pe măsură. Dimineață m-am decis la un fragment dintr-o poveste mai veche. Un An Dar fericit! În româna veche, poate limba dacă, An Dar înseamnă decembrie! 🙂

  2. Mircea Simionescu spune:

    Sarbatori linistite si gand bun de la un Strabun…

  3. geoserediuc spune:

    Craciun fericit! Multumesc pentru minunatele daruri pline cu informatii nefiltrate. La multi ani!

  4. Dana spune:

    Nasterea Lui Hristos sa ne gaseasca cu bucurie si pace! Craciun binecuvantat!

  5. George Valah spune:

    Si sa ramana asa! 🙂


Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.