De la noi: MOARTEA CEREBRALĂ ȘI FRAUDA DONĂRII DE ORGANE

 

Până în luna decembrie 2013, dacă m-ar fi întrebat cineva, și eu eram convinsă că donarea de organe este o chestie bună, umană, profund etică și de o moralitate impecabilă. Pe undeva, e ca și cu vaccinarea: mulți oameni trăiesc cu iluzia că e o chestie bună, până când – uneori loviți oribil de destin – încep să se informeze cu adevărat despre subiectul respectiv.

Pe 18 decembrie a murit draga mea prietenă Bobo. În aceeași zi în care am reușit în sfârșit să dau de soțul ei la telefon, am aflat că fusese debranșată de la aparate și i se recoltaseră deja organele pentru transplantare! Din momentul acela, am umblat peste 3 săptămâni ca un zombi, lovită de tren, năucită, plângând în fiecare zi ore întregi, nedormind nopți în șir, anesteziată de durere și șoc… Și mi-am adus aminte de un mail primit acum o jumătate de an de la o familie de nemți care mă rugaseră să le trimit și lor în format pdf traducerea în română a prelegerii dr. Loibner despre originea și istoria vaccinurilor, iar după aceea îmi trimiseseră două broșurele despre moartea cerebrală și donarea de organe, cu rugămintea să-mi fac timp să le traduc și pe acelea în română, fiindcă ei merg des într-o zonă rurală din România, unde oamenii nu sunt deloc informați despre aceste aspecte. Fiind atunci în focuri cu proiectul Sophie, am aruncat doar foarte scurt un ochi pe documentele respective, practic neînregistrând despre ce era vorba, și le-am salvat, în ideea că voi reveni la ele când îmi vor permite prioritățile…

 

O să-mi reproșez toată viața că nu am parcurs atunci cu atenție textele respective, dar cred că știți și voi cum se întâmplă când ceva nu vă atinge personal, e ușor de ignorat, de blocat, de băgat capul în nisip și mers în continuare prin viață cu ochii închiși… La vaccinare am avut norocul și am fost binecuvântată cu o prietenă care mi-a deschis ochii asupra acestei fraude încă dinainte de a rămâne însărcinată, astfel încât m-am putut informa pe îndelete și fără frică. Ei bine, la capitolul moarte cerebrală și donare de organe eram total ignorantă… mai bine zis credeam – ca cei mai mulți dintre voi – ce auzisem la televizor și citisem prin ziare: că e o chestie nobilă, de o înaltă ținută morală, care salvează vieți și ar trebui să ne facă pe toți să semnăm cardurile de donatori.

 

Ei bine, pot să vă spun că de pe data de 19 decembrie și până în ziua de azi am citit deja sute de pagini și materiale în română, engleză și germană pe aceasta temă, am stat nopți întregi și am urmărit zeci de prelegeri, interviuri, filme și reportaje, m-am înscris pe două grupe de Facebook care se ocupă cu această temă, încât cred că la ora asta aș putea să țin o prelegere de două ore cu toate informațiile pe care le-am acumulat până acum. Ca și pentru subiectul vaccinării, am simțit nevoia să fac un research aproape exhaustiv, mai ales că din căutările mele pe internet a reieșit că nu există un alt articol în limba română de complexitatea celui pe care vi-l propun azi.

 

Articolul de față este, pe lângă dorința mea de a informa cât mai mulți oameni, în primul rând o încercare de a-mi spăla păcatele față de draga mea prietenă, pe care am să-mi reproșez toată viața că n-am putut s-o salvez. Nu, nu de la moarte, ci măcar de la disecția pe viu care se cheamă „donarea de organe”! Deja primele lucruri pe care le-am aflat de la soțul ei la telefon mi-au aprins beculețele. Medicii de ambulanță au dus-o mai întâi la un spital din apropiere, asta fiind prima chestie suspectă: nu l-au lăsat și pe soț în ambulanță, deși ea își pierduse cunoștința și în indicațiile legale pentru paramedici scrie clar că „Prezența unui însoțitor în ambulanță este permisă atunci când este spre binele pacientului. De asemenea, prezența însoțitorului este recomandată la transportul copiilor sub 14 ani și al persoanelor care, din cauza stării în care se află, nu pot da detalii despre ele însele”. Când soțul ei tocmai parca mașina la acel spital, l-au sunat pe mobil ca să-i comunice că s-au răzgândit și au dus-o la ALT spital (aflat mult mai departe!), anume Clinica Bremen-Mitte, care – vai, ce „coincidență” – are și un centru de transplantare afiliat! Pentru mine e clar că soarta ei a fost decisă încă din ambulanță!

 

Apoi, la clinică, soțul ei primea în fiecare zi un alt diagnostic de la câte un alt medic, unul mai evaziv ca celălalt: ba era atac cerebral, ba era anevrism și o operau, ba era „ceva genetic, mai bine că nu aveți copii, altfel putea fi transmis pe linie genetică” (!). S-au eschivat când el a întrebat dacă a intrat ea singură în comă sau au băgat-o ei, ca s-o stabilizeze. Într-o zi, l-au chemat să discute și nu a apărut nimeni. A doua zi a apărut o doctoriță nouă, după ce iar a fost lăsat să aștepte cu orele. În final, i s-a comunicat că Bobo intrase în moarte cerebrală, totul ireversibil, bla bla bla… și apoi a venit și întrebarea inevitabilă: „Nu ne dați organele?” Era candidata perfectă: 45 de ani, fără copii, șomeră și fără rude lângă ea, cu excepția soțului. Vă las pe voi să trageți concluziile, căci eu nu mai am lacrimi, sunt împietrită.

 

Știu că articolul ăsta va fi o lectură extrem de dureroasă și neplăcută, care vă va face pe alocuri să vi se strângă stomacul, dar dacă tot ați ajuns aici, vă rog să citiți cu atenție totul și să vă convingeți singuri. Apelez ca întotdeauna la discernământul fiecăruia să-și facă propria părere. De data asta am să încerc să pun mai puține linkuri în text, am să pun mai multe pe lista de surse din final, pe care vă invit să le parcurgeți, ca să fiți informați din surse medicale independentedespre ce înseamnă cu adevărat „darul vieții”, de care vorbesc cu atâta abnegație cei care vor să vă convingă să vă faceți card de donator!

 

Sursa: http://piersicuta.blogspot.ro/2014/01/minciunile-profitabile-ale-stiintei.html

 

Sunteți sau vreți să deveniți donatori de organe?
 Citiți cu atenție acest articol din ciclul „Minciunile profitabile ale științei”.

   Moartea cerebrală și frauda donării de organe by Olga1705

Of, știu că a fost un articol lung și obositor și nici măcar n-am cuprins toate aspectele care trebuie luate în considerare, dar am speranța că acum știți exact la ce să vă așteptați când auziți cuvintele „donare de organe”. Vă doresc să nu ajungeți niciodată în situația scumpei mele prietene sau a soțului ei! Gândiți-vă și cântăriți bine toți factorii implicați, înainte să luați decizia de a vă pune eventual la dispoziția acestei mașinării frauduloase. Dacă vă decideți în favoarea donării de organe, nu uitați să precizați pe declarația respectivă că doriți să primiți anestezie generală când vi se vor scoate organele cu inima încă bătând! Dacă luați decizia că nu vreți să ajungeți vreodată în situația de a fi măcelăriți de vii, vă rog mult să răspândiți acest articol la toți cunoscuții, ca să se informeze cât mai mulți oameni! Last but not least, încercați să înțelegeți că trebuie să vă trăiți viața din plin, conștient, autentic, frumos, în așa fel, încât să nu aveți nimic de regretat. Astfel, atunci când vă va veni timpul, sufletul vostru se va putea desprinde în mod firesc și natural de ciclul prezent al vieții materiale.

 

Cum se desfășoară testarea pentru diagnosticul de „moarte cerebrală”

http://vimeo.com/100594997

Coma (RO)

Susan Wheeler este o studentă în anul trei la medicină, rezidentă la spitalul Boston Memorial. Încă din primele zile, devine contrariată după ce observă numărul alarmant de mare de pacienți care intră în comă. Începe să urmărească mai îndeaproape ce se întâmplă în timpul operațiilor și descoperă că pacienți sănătoși, care în mod normal n-ar trebui să aibă complicații în urma unor operații simple, ca cea de apendicită, ajung în comă, fără un motiv aparent. Curioasă să afle ce se întâmplă în spital, reușește să pună mâna pe niște dosare la care nu este autorizată să aibă acces. De aici, găsește o pistă care o duce la misteriosul Institut Jefferson, unde ajung toți pacienții intrați în comă, și unde, cu aparatură și costuri apreciabile, acestora li se mențin un timp funcțiile vitale. În ce scop? Vizionați acest film excepțional realizat și interpretat și veți afla. În rolurile principale: Geneviève Bujold, Michael Douglas și Richard Widmark.

Partea 1

http://vk.com/video_ext.php?oid=221112572&id=165931689&hash=bea7f71d715ebe0f&hd=1″ width=”607″ height=”360″ frameborder

Partea 2

Artocolul e prezentat complet la sursa:

Frumoasa verde

---